Luxul faţă în faţă cu sărăcia adusă de puhoaie

Prin teledonul organizat aseară în sala Diplomat a Hotelul Hilton s-au adunat peste 450.000 de euro pentru oamenii din Bucovina şi Maramures, care au fost afectaţi de inudaţii.

Luxul faţă în faţă cu sărăcia adusă de puhoaie. De ce nu s-a organizat într-un spaţiu care să nu facă notă discordantă cu casele tip container în care sunt nevoiţi să locuiască o parte dintre cei sinistraţi?

Andreea Marin Bănică mi s-a părut prea oficioasă şi puţin afectată, Mihai Tatulici naturel ca de obicei, a căutat să o scoată din stare asta, chiar i-a cerut să-i spună pe numele mic, Mihai.

Nea Titi, un bătrân de 85 de ani din Rădăuţi-Prut care a trecut de trei ori prin inundaţii a transmis un mesaj politicienilor care au trecut, zilele acestea, prin satul său natal :

vă rog, toţi care aţi promis, Băsescu, miniştrii, să se ţină de promisiune şi să ne ajute.

M-a impresionat ştirea , şi o cred veridică, că s-au primit multe telefoane de la pensionari.

Era de aşteptat, ei sunt mai mulţi la număr decît cei bogaţi.
Johnny Răducanu a fost cît se poate de natural:

m-au impresionat doi pensionari din Alba Iulia care au donat 2 euro,... 2 euro de la doi bătrîni, îmi vine să plâng.

Actorul american Ethan Hawke a anunţat, prin intermediul mamei sale, Leslie Hawke, reprezentant al unui ONG în România, că va dona 100.000 de euro, dacă va exista încă o persoană care să doneze, la rândul ei, această sumă. Întocmai ca la poker.

Campania “România prinde rădăcini” continuă prin apeluri telefonice:

la numarul 0.900.900.120 pentru a dona 10 euro,la numărul 0.900.900.125 pentru a dona 5 euro, dar şi şi prin sms la numărul 879.

Nu toţi banii vor ajunge la cei afectaţ de inundaţii, o parte, reprezentând TVA, se vor vărsa la bugetul ţării, adică 85.500 euro din suma de 450.000 euro.

O mai fi şi alte reţineri?

Imbecillus

Nu ştiu cine şi cât s-a înveselit la auzul vorbelor rostite de prezident, când acesta s-a referit la modul de comportare in zonele inundate, a unui demnitar cu rang de ministru:

Am văzut acum, de curând, o atitudine imbecilă a unui ministru. În timp ce judeţele erau sub apă şi primarii nu ştiau ce să mai facă pentru oameni, un ministru imbecil aşezat într-un comandament cerea să vină primarii la el.

Oare de ce consilierii nu-i citesc, seara înainte de culcare poveşti din DEX ? Sau poate că ei îi citesc seară de seară iar el zi de zi aruncă cu vorbe de ocară.

Pe un om care nu este întreg la minte, este tâmpit, cretin, prost, îl împachetăm intr-un ambalaj frumos, numindu-se în latină imbecillus, sau în franceză imbécile . Imbecil este un retardat mintal iar imbecilitatea este o afecţiune gravă a intelectului, a minţii. Nu poţi să spui imbecil nici celui care are acest handicap. Dar pe ministru pe care l-ai uns, ascultându-i juramântul poţi să-l numeşti imbecil?

A făcut progrese în a da cu adjective în oamenii potrivnici lui, de la băieţi deştepţi la ţigancă împuţită şi de aici la ministru imbecil.

Putea să spună : un ministru cu capul în nori, dar nu avea acelaşi efect, vezi doamne cu prezidentul nu-i de glumit, el nu are jumătăţi de masură. În ultimul timp adoptă tactica compromiterii, înjosirii demnitarilor. Pe un ministru îl loveşte cu adjectivul imbecil în faţa primarilor de comune, iar pe primarul de comună îl înjoseşte faţă de cetaţeni : îmi vine să dau cu tine de pământ.
Am o nedumerire: de ce l-au aplaudat primarii ?

Teledon pentru ajutorarea sinistraţilor

Luni seara, 4 august 2008,Realitatea TV împreună cu UNICEF, Romtelecom şi Romsilva organizează un teledon în sprijinul sinistraţilor din Maramureş şi nordul Moldovei.

Teledonul face parte din campania "România prinde rădăcini" care va continua timp de o lună, perioadă în care numerele de telefon şi de SMS vor rămâne la dispoziţia noastră pentru ai ajuta cu donaţii.

Avem prilejul să-i ajutăm dând un telefon la Hotelul Hilton - Sala Diplomat, între orele 20.00 şi 24.00,şi vom fi răsplătiţi cu o surpriză, când la celălalt fir ne va răspunde, depinde de norocul fiecăruia: Andreea Marin Bănică, preşedintele Traian Băsescu, premierul Calin Popescu Tăriceanu, Mihai Tatulici, Tudor Chirilă, Johnny Răducanu, Nicola şi alte personalităţi.

Mi-aş dori să-mi răspundă Traian Băsescu şi indiferent cum va fi îmbrăcat îi voi spune: când văd cum sunteţi şi sunt îmbrăcat îmi vine să dau cu mine de pământ.

În ţara lui Papură Vodă

preţul kilului de grâu e mai mic decât al covrigului, al pâinii din făină importată va creşte când va veni frigul;

băieţii deştepţi umflă preţul kilowattului din motive legate de secetă, să-l desumfle când ploile vor umple barajele, ar fi o treabă desuetă;

pelicanii din deltă împart grindul, de voie de nevoie, cu o vilă somptuoasă , bat-o vântul, caprele negre din rezervaţie îndură, dar până când, exploziile de la cariera de marmură;

aleşii neamului fac legi pentru a se permite vânatul în arii protejate, numărul vânătorilor din rândul lor creşte peste noapte;

o iapă nechează, de zici că-i muşcată de streche, prevestind stihii, primarul se ascunde în podul vilei, bătrânii, femeile, copiii se cocoţă pe dealul cu vii;

digul făcut din nisip, mare tertip, îi spart de puhoaie, cel care a încasat banii acum e pe o insula exotică, cu burta la soare;

pe vodă, şeful cel mare, în tricou şi cizme de cauciuc, care se ia de edilul îmbrăcat giugiuc, sătenii rămaşi fără adăpost îl pipăie şi-l privesc ca pe un tătuc;

experţii hidro deversează controlat barajul, inundând pajişti şi sate, sinistraţii din vara trecută trimit containerele care le fu case, sinistraţilor cărora le chicară casele în apă , în vara asta.

televiziunea face pe dracu în patru să transmită din satul cotropit de puhoaie, studioul îi ograda mâloasă, ratingul creşte, apele se retrag cu greu, casele îs dărâmate, pe oamenii îmbătrâniţi peste noapte până la viitoarea viitură n-o să-i mai viziteze nici tat-su.

Plouă şi plâng

trăsneşte, fulgeră, se mânie cerul ,
din nouri apele cad grele ca ţiţeiul,

plouă şi plâng nourii cu şiroaie,
apele umplu văile şi casele cu noroaie,

oameni înalţă rugi sfintei măicuţe,
puhoaiele negre lasă-n urma lor tristeţe,

spicele de grâu se-apleacă cu mare durere,
 boabele aurii cad în ţărână prea devreme,

florile îşi strâng în petale pistilul,
 ferindu-l de hămesita ploaie ca si o mama copilul,

albinele, cu aripile ude, cad, pământul sărutându-le,
matca în stup ouăle plângându-le,

căprioara culcată pe o cetină se chinuie să fete,
un muget de jale răsună în valea cu neguri şi ceţe,
plouă, omul  plânge cu lacrimă fierbinte,
iadul e pe pământ şi raiul în morminte.

Umbre

Pe o stradă întortocheată

pe o stradă întortocheată ca de ev mediu târziu,
doi tipi cu Lamborghini frontal s-au izbit după ce agăţase cu oglinda nişte amărâţi.
refuzând  sa creadă  că mai există un Lamborghini în târgul lor,
minţile li se întunecă de îndată, ei apăsă simultan pe trăgaci, din pistoale pleacă gloanţe,
gloanţele lasă în parbrizele fumurii 'găuri fumegând.
un infirm, rostogolit din cărucior, a dat cu capul de caldarâm,
un bătrânel doborât de propriile fiare şi cartoane adunate.
două fantome ofuscate cum de nu au loc să-şi plimbe Lamborghinele,
altele două umbre se plimbă dezinvolte fiind împăcate cu soarta.

O limuzină cu aripă rotitoare

o limuzină cu aripă rotitoare bâzâie, oraşul, fix în fiecare zi pe la amiază.
mai întâi înham slugile la treabă înjurându-le ca la uşa cortului,

apoi tiranul urcă în limuzina cu aripă rotitoare

ce îl ducea iute ca gândul la reşedinţa de la ţară.
sare de îndată-n piscină unde o puicuţă îl aşteaptă cu pofte,
după ce pisicuţa îi ia energia negativă,  el fuga-n zbor se întoarce
la sclavii de prin birouri şi hale industriale
ca să-i zorească la treabă  biciuindu-i cu vorbe de ocară.
într-o zi nefastă, motorul limuzinei cu aripă rotitoare icni, limuzina se poticni,
un ghem de foc căzu pe un bloc cenuşiu mansardat.
până să vină oamenii cu tulumbele, au ars vreo şase garsoniere...
nestingherită o fantomă nevrozată ieşi prin acoperişul fumegând.

Oamenii cu aripi de argint

Oamenii cu aripi de argint, au o zi în calendar, o zi a lor, ei nu o împart decât cu Sfântul biblic zburător în car pe cai de foc, vârtej de vânt, la cer, la Dumnezeu.
Zeii nu au plecat de pe Pământ, Ei sunt printre noi, Ei sunt cei care zbor, sunt pasăre şi cai, sunt puternici, caii de sub Ei mănâcă aer şi aruncă foc, aleargă ca năluca, îi ridică în văzduh în clipe, Ei zboară mai repede ca vântul, se ascund după nori, se rostogolesc, desenează pe cer, albastrul înaltului îi îmbată, uită că sunt muritori, că cei dragi îi aşteaptă jos.
Sunt Zei cînd se ridică în văzduh şi Zei rămân şi dacă nu se mai întorc să ne povestescă cum este acolo mai aproape de Dumnezeu, noi plângându-i, ei sărutând Pământul.

Unul dintre ei este Doru Davidovici, pilot militar de supersonice, pentru care ziua de 20 aprilie 1989 a fost hotarul dintre a fi şi a nu mai fi, dintre lumină şi întuneric, dintre viaţă şi moarte.
A iubit cu nemăsură zborul, a dat suflet pasărei de fier, a trăit iubind frumosul, a trăit iubind şi spaţiul.

Doru Davidovici încerca în "V de la Victorie" gândul ultimelor secunde:

"...au venit frangand lumina in cupole de plexi largate prea tarziu, o zecime de secunda prea tarziu, intotdeauna intai avionul, chiar daca avionul, e clar, nu mai scapa - dar daca totusi? - n-a mai fost nici un totusi. Cum nici de alte dati nu mai era nici un totusi, dar daca de data asta?...Daca numai de data asta, aici erau cifra, sufletul de pilot lupta zadarnic cu o matematica lucida, neiertatoare, a fi sau a nu fi.
Dilema trecea din viata pe hartie, de aici din nou in cabina avionului de dubla comanda, dar ce-a fost acolo, ce a putut fi, convorbirile dintre ei, sau tacerea in spaima prabusirii incremenind aerul intr-un bloc straveziu, ce se intampla in cabina unui avion care se prabuseste?
Ce se prabuseste intai in universul acela pilot-avion care oricum se surpa ireversibil si atat de limpede pentru totdeauna, avionul sau pilotul? Au vorbit intre ei, s-a gandit in acele clipe de cadere haotica, pentru ca altfel sareau. Stiu si ce s-a vorbit, "Nu sari, lasa, auzi, LASAAA-L, NU SARII !!", s-au strigat clipe de viata in cabina avionului prabusit in cercuri frante (...) sarim, LASA-L LA MINE!, ACUM IESE!, n-a mai iesit."
A rămas "mitul Davidovici"!


O jucărie prea mare, azi, pentru ei ...

Stări confuze

În poiana largă din pădurea de stejar, o umbră se întinde, acoperind iarba, ca o pânză argintie de mătase, din care se ridică spoturi, ca dârele razelor de soare printr-o perdea de praf.
Urmărindu-le cu privirea, nu mică iţi este mirarea, văzând că se scurg dintr-un nor cenusiu-albicios, apărut ca din senin, deasupra poienii. Nu poţi trece, fără să te întrebi: de ce norul este rotund, cine îl ţine suspendat şi aşa de jos, de ce scintilează. Ai senzaţia că păşeşti pe un strat gros de vată, un zâzâit acoperă voci melodioase...
Dacă poţi să-ţi controlezi emoţiile, şi să te apropii, vei desluşi o scară ce duce la nor, cu fuşteie din lumini pâlpâitoare, parcă vrând să te invite: hai, nu mai sta pe gânduri, urcă! E mare ispita, dar nu-i mică nici frica.
Un pas, o întindere de braţ, şi scara te simte, te ridică, nu mai cunoşti sentimentul de frică , de teamă. Urcându-te scara, pe masură ce te apropie, vezi detalii ale norului de deasupra-ţi : un bloc masiv de granit prin care se mişcă şerpuind lumini, apoi acestea se adună într-o mişcare circulară, formând un disc de lumină, prin care scara te trece dincolo.
Eşti în afara timpului, nu mai ai repere spaţiale, eşti într-o stare de contemplare.
O forţă nevăzută, sau poate numai gândul, te poartă printr-un culoar paralel cu un altul, cu pereţii transparenţi, vezi oameni, unii normali la infăţişare, alţii mai ciudaţi, dar tu nu poţi să comunici cu ei.
Treci apoi printr-o uşă, un perete gelatinos, într-o sală imensă, vezi console cu echipamente sofisticate, multe oglinzi mate, totul dispus circular, în mijloc blocuri operatorii ca de spital, un zuzet acoperă voci melodioase.
Pacienţii, pământeni teleportaţi, aşteaptă, levitând pe câte o pânză ca de cearşaf, în stare de hipnoză, să fie exploraţi.
În jurul unuia, fiinţe ciudate roiesc, îi introduc prin ţeasta ce pare a fi de plastilină, tuburi capilare, fire de lumină, până în substanţa cenuşie, pentru a-i extrage informaţiile cerebrale.
El, omul captiv, astfel e conectat la o consolă dispusă într-o încăpere din vecinătate, care redă tridimensional, hologramă laser, imagini din viaţa pacientului, prin procesarea informaţiilor din sfera subconştientului.
În faţa pupitrului analizorului, stă într-un fotoliu ergonomic, un om, un pic mai aparte şi ca înfăţişare: chelie proaspăt rasă, două orificii auditive fără pavilioane, frunte bombată şi înaltă, cu o cicatrice în mijloc, sprâcene - două protuberanţe osoase, ochii de culoarea cerului înnorat, nasul drept şi mare tronează deasupra unei mustăţi ce se prelungeşte până-n părul bărbii de culoarea corbului ce contrastează cu roşul buzelor, buze ce se ţuguie, trădând o starea de concentrare.
Nu este altul decât Zu, cel căruia i se încredinţă această misiune de către mai marele Mu, căpetenia expediţiei celeste. Ei aparţin unei civilizatii superioare, de pe o planetă din constelaţia Andromeda.
Zu cu platforma spaţială cu o tehnologie avansată, cu mult peste orice tehnologie de vârf de pe Pămant, si cu echipe de cybermuni -oameni sintetici cu inteligenţă artificială, va culege date despre evoluţia rasei umane, a speciilor de vieţuitoare, va măsura parametrii planetei: înălţimi, adâncimi, îndinderi deşertice, niveul de degradare a învelişului atmosferic, temperatura din interiorul ei, frevenţa de pulsaţie, distribuţia câmpului magnetic, nivelul radiaţiilor naturale şi artificiale şi nu numai, pregătind omenirea pentru o nouă eră.

Starea mentala de pace şi linişte a oamenilor comunei din apropierea navei, se datoră pe de o parte anulării câmpului gravitaţional în zona de staţionare, permitând navei să staţioneze suspendată în aer, fiind gata oricând să decoleze, cât şi datorită emisiei intenţionată de radiaţii cu aceiaşi frecvenăa şi fază cu a undelor cerebrale alfa şi teta.
Nava este dotată cu un generator de unde gama prin care se experimentează coordonarea de la distanţă a anumitor părţi ale creierului responsabile de gândirea abstractă, de meditaţie dar si de acţiuni voluntare, înlăturând stresul, îmbătrânirea neuronală.

Oamenii trec prin stări confuze, de la indiferentă faţă de tot ce-i înconjoară, somnolenţă socială până la beatitudine.
Asa se face că zvonul: primarul nu-i de găsit, de parcă îl înghiţi pământul, îl interpretă pe oricare altul: vaca, nu ştiu cărei ţaţe, nu mai dă lapte, o nevăstuică a muşcat-o de ţâţe.
Zada, o femeie recunoscută ca aţâţâtoare, vecină cu Vica, nevasta primarului de-abia ales Vasi, încercă, să-i arunce pe ogorul minţii, o sămânţă de gelozie: nu întâmplător a dispărut şi Anuşca, femeia care îi singură mai tot timpul.
Altădată s-ar fi aprins la auzul acestei veşti, dar acum a primit-o cu o linişte interioară, soră cu indiferenţa, minunându-se şi ea, poate să o fi schimbat noul ei statut social, soţul a ajuns primar.

- Cum ai dormit ? –o întrebă, pe ocolite, Zada.

- Greu am pus geană pe geană, gândindu-mă la el, cât de greu i-o fi să trudească cu mintea zi şi noapte. Ce ştii tu ce-i aia să munceşti cu capul. – îi răspunse repede Vica, nerecunoscând că s-a întrebat toată noaptea: pe unde o fi umblând domnul ei primar Vasi?

- Hai, că te îmbeţi cu vorbe frumoase. Ştii că Anuşca a dispărut de ieri dimineaţă, de-acasă?- o suci brusc Zada, urmărind vreo tresărire pe faţa vecinei.

- O fi luat-o cu el, Vania, aşa cum îi promisese, când veni ultima dată, acolo departe,la parohia lui, de-o fi adevărat. Vica refuză să se gândească la ce se gândea Zada: al ei să fi fugit cu Anuşca.

- Esti rămasă în urmă cu ştirile de la radio-şanţ. Vania îi venit de doua zile, ieri pe la amiază, se învârtea ca o curcă prin curte. M-a văzut, a venit la gard, părea speriat, uluit. Mi-a spus că Anuşca a dispărut în zori de zi, în cămaşă de noapte, şi dacă până-n seară nu se întoarce,va anunţa primarul şi poliţia de proximitate.

- Cum să plece, tu, aşa fără ca el să o fi văzut, sau să fi simţit când s-a mişcat patul? Au unii bărbaţi o nesimţire, dimineaţa, soră cu moartea. – se prinse în discuţie, antrenându-şi subconştientul, Vica.

- Să ştii, că nu toţi sunt aşa ca al tău. Să te cruceşti, nu alta, Vania mi-a spus, rugându-mă să nu-i întind vorba, să nu-l creadă lumea că nu-i cu mintea acasă, cum Anuşca a fost trasă prin ferestră, pe care o deschise să ia o gură de aer, de o forţă nevăzută, ca şi cum ar fi fost aspirată. Să nu mai spui nici tu la nimenea! - vorbi cu un aer conspirativ Zada. E dus de-a binelea Vania.

- Vasi al meu nu are puterea asta, - gândi cu glas Vica.

- Vica, ţi-am zis eu, că Vasi al tău a tras-o pe Anuşca? – disimulându-şi intenţia, Zada.

- Nu, nu, tu nu zici nimic, doar te plimbi cu vorba, ca o muscă în jurul balegăi de vacă, – zise înciudată Vica. Cum m-am lăsat prinsă în capcana întinsă de Zada, tocmai eu, nevastă de primar, şi nu-mi explic cum de nu i-am răspuns pe măsură.

Zada se minună că ceva o frânează, să nu o scuipe între ochi.

- Eu mă duc până la primărie, să scot o adeverinţă că nu am alte venituri decât pensia de urmaş, - gândise cu glas Zada.

- Poţi să mergi, ai dreptul, mergi la primar nu la soţul meu, spuse Vica,- reţinâdu-şi vorbele: te mâncă-ncur musca!

În tot acest timp, Zu ţinând între dinţi electro-trabucul, se delectă cu filmul vieţii pământeanului cu nume de cod Pro, o transpunere in video tridimensional a evenimentelor din subconştient, de la vârsta când materia cenuşie a început să păstreze evenimentele şi până la ultima imagine de dinainte de a fi teleportat din biroul de primar: el făcând sex cu ea, pe o canapea.

Derulă filmul făcând stop pe scene care se repetă obsesiv: să conducă pe alţii şi să facă sex. Obrajii lui Zu prinse o uşoară roşeţă, imaginile similare cu ultima răscolindu-l. Încet obrajii işi recăpătă culoarea, iar pe frunte cutele i se adânci: în viitoarea era, oamenii n-ar trebui să mai aibă obsesia sexului.
Lumina roşie din vârful electro-trabucului crescu în intensitate, semn ca Zu solicită o doza mai mare de fum de mirodenie, înainte să cadă în stare de meditaţie pentru a intra în legătură cu cei dragi de acasă.

Meniu electoral

PSD s-a recăsatorit cu PC, fosta sotie imorala, uitându-i toate comportările de traseistă. Cu ce a reuşit PC-ul să-l îmbrobodească a doua oară ?

Nu cred că cele trei procente, cât marja de eroare a oricărui sondaj electoral, au fost motivul de împăcare.

Ei au un tătuc bogat şi nu sărac şi curat.
Ehei! Antenele lui Felix sunt ispita. În campania electorala din toamna, antenele vor fi bune şi de lovit adversarii la ţurloaie.

Familia întregită şi-a unit Consiliile Naţionale sub deviza:

”îţi dau pensii, salarii, ajutoare, preţuri mici la mâncare”.

Meniul pentru nunta PSD cu PC (se va juca si mânca patru ani):

- 1000 de roni salariul minim;
- 1000 de km de autostradă;
- 1000 de km de cale ferată;
- 1000 de sali de sport;
- 1000 (în cod binar) de stadioane tip UEFA.

şi mezelicuri:

- a 13 pensie(nu este ajutorul de înmormântare);
- 10 procente impozit pe salarii mici;
- dublarea pensiilor de agricultor ( tot mici vor rămâne).

Şi ca totul să pară credibil, s-a propus la final un Cod de intergitate şi moralitate, adică cine-i bogat , tot bogat va rămâne iar cine-i sărac ... (s-a terminat cerneala) .

UPDATE

Început de poem

Din milioane şi milioane de piepturi, răsuna în pieţe şi pe stadioane, dar şi pe văi şi câmpii, ca un cântec de slavă, urarea : Să ne trăiţi o mie de ani !

Rugă pentru vrăjmaşi

Ce naşte pisica, şoareci prinde, copilul lui Osama bin Laden vrea să-i distrugă pe americani şi englezi.
Hamza fiul "geniului" , mergând pe urmele tatălui, militează pentru distrugerea Americii, Marii Britanii, Franţei şi Danemarcei (pentru început), postând pe net un poem în versuri.
Din publicaţia The Sun, trecând prin Rompres, ar veni aşa:

"Grabiti distrugerea Americii, a Marii Britanii, Frantei si Danemarcei ...
O, Doamne, blagosloveste-i pe luptatori si loveste-i pe necredinciosi si pe tradatori.
O, Doamne, calauzeste-i pe tinerii natiunii islamice, ajuta-i sa devina luptatori ...
fii ingaduitor cu cei care doresc sa mearga la Jihad".

Nu trebuie să ne amăgim că este un ingenuu, ca este un copil de 16 ani, ca Dumnezeu nu-l va asculta, ...
Prinţul terorii, Hamza, nu ştie că la acelaşi Dumnezeu se roagă şi cei, pe care îi numeste necredincioşi şi trădători?
Cum ar trebui sa ne rugam la Dumnezeu, cum sa-I spunem ca Hamza seamănă sămânţa urii?

Părintele Gherontie Puiu, de la mânăstirea Caraiman, ce-i aşezată pe un mic platou la poale de Bucegi, ne învaţă să ne rugăm şi pentru vrăjmaşii noştrii, să spunem de 30 de ori pe zi, timp de patruzeci de zile:

"Doamne, întoarce-i la bunătate şi la rugăciune pe toţi vrăjmaşii mei".

Şi adaug, în context:

"O, Doamne, dacă ajunge la tine rugăciunea lui Hamza bin Laden,
nu-i da răspuns, nu-i da reply, dă-i înţelepciune, dă-i puterea de a îngădui că toţi oamenii sunt fiii Tăi.
Ia-i puterea de a aprinde vrăjmăşia între oameni, şterge-i PIN-ul urii din sufletul lui, să creadă că nu războiul dintre oameni este sfânt, doar iubirea aproapelui".

Haideţi, de 30 de ori pe zi, nu-i greu, nu-s flotări!

Marele Urs o joacă pe UE

Era de aşteptat ca la summitul Rusia - UE, Putin să se prezinte cu Medvedev de mână, fiind copilul lui de suflet (cum merge mama cu odrasla, în prima zi din clasa întai). Ehei, nicidecum!

La întâlnirea cu mai marii Uniunii noastre, a gândit sucit, mâncase mult sushi.

Nevasta-sa, Svetlana, maestră în arte culinare, i-o fi preparat peşte crud învelit în foi de alge, sushi, un fel de sărmaluţe japoneze, încât i s-o fi aplecat, de cât a mâncat.

Fie haleala cât de buna, dacă-i multă , nu mai gândeşti bine, tot sângele de la cap asită digestia.

Printre râgâieli şi frânturi de vorbe, dă de înţeles, ( rusului niciodată nu-i intuiesti gândurile, acţiunile) că la iarnă preţul la gaz se va dubla, ceva rotund şi frumos, mia de dolari pentru mia de metri cubi. Sau poate este un mesaj învelit în foi de alge: renuntaţi la scutul antirachetă - Uncle Sam, şi veţi avea gaz la iarna cât pentru toate arzătoarele.

Mărirea preţului gazului, la noi, începând cu întai iulie, este aşa cam cât trei icre de nisetru. Am zice că Medvedev e băiat bun, ne-a spus acum, când gazul nu prea se arde în draci, poţi face o omletă şi pe o lespede de piatră arsă de soare.

Ne-a lăsat timp pentru strategii.

Până la iarnă, speranţa, că se va finaliza magistrala Nabuco, este mică, cât o icră neagră, se pare că Medvedev i-a învelit pe azerbaidjeni în foi de alge, făcându-i sushi.

La iarnă, când vor crăpa pietrele, unii se vor îmbuiba cu sushi şi icre negre iar alţii nici măcar cu icre de crap pe felie de mămăligă. De le-ar crăpa!

Zolotoe Kol'tso - Nicevo ne polucitsia

Singuri in Univers

Pe Pamant mai sunt conflicte armate, sunt tot mai multe acte teroriste, militarii nu mai mor in transee, mor imbratisati cu civilii, bolile incurabile ating si pe copii, ard padurile sau sunt defrisate, se intind zonele desertice, se topesc ghetarii, zonele temperate devin tropicale, raurile ies din matca, cutremurile sunt tot mai devastatoare, alimentele sunt la mare pret, saracia se intinde ca o caracatita, se consuma in draci petrol si gaze, creste de la zi la zi productia de masini echipate cu motoare cu ardere interna, cresc preturile, creste ura dintre oameni …

Tot pe acelasi Pamant si in acelasi timp traiesc oameni, special dotati, cu imaginatie debordanta, avangarda civilizatiei noastre, care sustin ipoteza ca nu suntem singuri in Univers, ca ar exista o civilizatie hiperavansata undeva ascunsa pe o planeta, intr-o galaxie, si ca nu s-a intreprins nimic inteligent pentru a semnala lor ca existam si noi.

La scara Universului, nu numai Pamantul, dar si sistemul nostru Solar este ca un diamant cat o margea, undeva pe fundul oceanului.

S-a facut prea putin si fara anvergura. Probabilitatea ca un mesaj trimis cu sonda spatiala Voyager, sa ajunga la destinatie, a fost extrem de mica, ca si mesagerul.
O fi trecut sonda prin apropierea unei civilizatii dar nu a bagat-o nimeni in seama, confundand-o cu un tantar.

Mai nou, se avanseaza ideea, de a modifica pozitia unor stele din sistemul nostru solar, care la randul lor vor modifica traiectoria Soarelui prin galaxia Calea Lactee, acest fenomen artificial atragandu-le atentia asupra noastra.

Pana vom reusi sa le facem din ochi cu stelele, poate sa dureze zeci de mii de ani, trebuie ca prin solutii inteligente, sa oprim conflictele armate, sa controlam clima, sa folosim energia gravitationala, sa asiguram hrana pentru toata omenirea, sa gasim leacul bolilor incurabile, … si cand toate acestea si altele se vor rezolva atunci se va spune ca o civilizatie mult superioara celei de astazi a venit pe Pamant.

Extraterestrii sunt urmasii urmasilor urmasilor nostri.

Stiri rele si bune

Pe cine nu tulbură stirea :

Manechinul rus Ruslana Korsunova, originara din Kazahstan, fosta republica sovietica, s-a aruncat sambata de la o fereasta a apartamentului sau, situat la etajul noua al unui bloc din Manhattan, New York.

De ce “s-a aruncat” ?
Avea contracte cu mari case de moda: Vera Wang, Christian Dior, Marc Jacobs, Nina Ricci, DKNY. A pozat pentru revistele French Elle şi Russian Vogue.
Ce motiv ar fi avut să coboare din apartament pe fereastră?
A deschis-o să inspire aer de metropolă americană, a ameţit, s-a dezechilibrat, nefiind cineva în preajmă sa o prindă, a cazut si pace !?
Sau poate un bărbat surexcitat sau prea exicitat, a consumat-o şi a aruncat-o, sau a murit de dragoste ranită .
Visul ei a fost să zboare, asa cum se destainuia pe blog: 'My dream is to fly.Oh, my rainbow it is too high’. A sfârşit ca temerarul Icar.

Urmatoarea ştire mă emoţionează negativ, mă răscoleşte deci tot mă tulbură:
Britanica Olivia Crowther, de 23 ani din Stroud, Gloucestershire, a ales The Golden Gate Bridge din San Francisco pentru a sări in … neant.

In final o stire pozitivă:



Svetlana Medvedeva ştie să gătească sushi.
Soţia actualului preşedinte rus Dmitri Medvedev, se imbracă dupa ultima modă.
Această blondă elegantă reprezintă un contrast plăcut în peisajul soţiilor preşedinţilor ruşi, cu excepţia Raisei Gorbaciova. Ruşii sunt acum pregătiţi să aibă o Primă Doamnă demnă de acest nume.
Svetlana Medvedev este draguţă şi va avea o alura nobilă. Toata lumea va fi foarte mulţumită să vadă o femeie frumoasă, sofisticată şi bine îmbrăcată.
Ea ştie să pregătească sushi, un fel de mâncare cu specific japonez, care face furori în rândul doamnelor din elita rusă.
Rusoaicele sunt printre cele mai frumoase femei. Nu?

Vorbă de clacă

Aseara, in a doua semifinala a campionatului european, sub dus cu apa de ploaie , spaniolii i-au invins a doua oara pe rusi, la aceiasi diferenta de trei goluri.

Prima individuala de un milion de euro, in caz de calificare, promisa jucatorilor rusi, de gigii lor, nu i-a ajutat, dimpotriva, le-a amortit picioarele.

Ploaia de aseara, in cod mioritic, este supararea cerului pe echipa noastra de fotbal care si-a naruit visul de a juca semifinala, multumindu-se sa o priveasca de prin statiuni turistice plasate in locuri exotice.

Si Presedintele era sigur ca vor ajunge pana in finala, incat trecuse in agenda, primirea lotului la Cotroceni, in data de intai iulie.

Cum nu s-a intamplat minunea de la Viena, in spatiul de timp prezidential ramas liber, invita liderii partidelor politice la o consultare. Nu stiu daca si ca valoare, dar ca numar, invitatii vor fi cat cei din lotul de jucatori ai Nationalei, fiecare lider va aduce doi confrati. Tema discutiilor: cresterea preturilor la alimente si combustibili. Stai domol, nu se va discuta o noua marire de preturi, nici scaderea lor, se vor emite pareri, se vor avansa poate si ceva masuri de a diminua impactul asupra celor cu venituri mici. Sa dam cu presupusul fie de-i fotbal sau politica ne pricepem , cu obtinerea de performante stam prost.

Liberalii sa domoleasca preturile, m-as mira, nu s-ar mai numi liberali.Cel mult ar putea recomanda, celor cu venituri mici, sa nu mearga la piata cu sacose mari, se diminueaza astfel si numarul depresivilor.

Social-democratii, sigur, vor avansa masuri de ajutoarare a saracilor, mai intai identificarea si amprentarea lor (si cei saraci au amprente digitale! ) pentru o baza de date, paralelea cu a infractorilor, apoi infiintarea de piete speciale: produse de stricata necesitate la preturi subventionate, in care accesul sa se valideze de catre cititoare de amprente, palma, omului sarac, ii va tine loc de card.

Cei din Partidul cu doua aripi Droit si Left, si cap de Balaur, sigur vor sari ca arsi, chiar vor propune o lege prin care sa se interzica amprentarea saracilor.Numarul celor saraci au crescut, saracia s-a intins ca o caracatita, de cand ei au plecat de la guvernare. Trebuie cat mai repede noi alegeri.

Liderii extremelor nu vor asista pasivi.Unul va spune raspicat: Domnilor! Nu va jucati cu saracia! Va bate Dumnezeu! Sa se amprenteze hotii si mafiotii privatizarilor frauduloase! Saraca tara bogata, liderii tai vor sa-ti puna crot la ureche!

Celalat se va vaita: nu amprentarea in sine e problema, ci minoritatea saracilor care depaseste ca numar cea mai mare minoritate etnica, ceeea ce de buna seama ca nu-i de acceptat.

Intrunirea va avea loc, rezultatele sunt previzibile, toti vor fi multumiti ca au participat, ca si cei din lotul Nationalei la EURO 2008.

Sa fi ajuns Romania pana in faza finala, ne-ar mai fi stat gandul la pretul legumelor si fructelor?

De ce

să grafiez trăirile?
să le ogoiesc,
să le pocolesc,
să le înstreinez,
pentru cine?

de ce
să grăiesc simţirile?
să le despoi,
să le urgisesc,
să le dervelesc,
pentru ce?

în dansul lor, făcând ocol,
hulpavului Trecut, obol
Prezentul îi deşartă clipa,
adastând Viitorul ce se-nfiripă,
în hora lor ameţitoare,
Ielele vor să mă prindă.

Dimineata unui primar de-abia ales

Sunetele metalice ale desteptatorului ii joaca pe creier ca ciocanul pe nicovala. Are capul greu ca o banita. Ii trebuie ceva timp sa-si dea seama ca este in pat si nu in hala de turnatorie. Apoi legaturile lenese de la un neuron la altul ii deruleaza un film de scurt metraj : nemancat, ieri , a doua zi dupa alegeri, a asteptat rezultatele numaratorii voturilor, a castigat la o diferenta mica, dar a castigat, este purtat pe sus pana la prima crasma, sa traiasca primarul nostru! bautura pentru toti cei care au fost cu mine, vodka cu suc de rosii si bere cu rom, … se rupe pelicula.

- Pe cine sa intreb daca sunt sau nu primar ? - cauta sa lipeasca pelicula rupta- perna pare neatinsa, ea n-a dormit cu mine ?

Privirea-i de om mahmur se intalni cu privirea incruntata a nevestei care statea spijinita de canatul usii.

- Nu ai de gand sa te ridici din pat ?

- Fa, sunt sau nu primar ?

- Esti !

- Si nu te bucuri ?

- M-am bucurat pana am intrat in crasma si te-am vazut …fericit.

- Stii ca de fericire nu mai vezi pe nimeni in jur ?

- Iar fericirea mea s-a risipit ca firele de nisip luate de vant, dupa ce am intart in spatiul fericirii tale.

- E greu sa ma intelegi. Ieri eram turnator - forjor, astazi sunt primul om din oras!

- ...!?

- Fa, de ce a trebuit sa ma scoale soneria, la ora cinci ? Sa dispara ceasul de pe noptiera ! –prima masura in calitatea de primar ales. De maine ma trezesti tu ! dupa ce pregaresti micul dejun, la ora sase … nu la sapte, voi vedea pe parcurs daca trebuie sa o duc pana la opt.

- Ce mic dejun!? De cand manaci tu dimineata? Iti iei sufertasul cu ...

- A doua masura administrativ- privata : sa dispara sufertasul! Frigiderul sa fie plin !! La doua zile vei face cumparaturi cu soferul meu !!!

- Ma, tu nu te uiti ce fata ai!? Scoala-te!! Spala-te cu apa rece, sa-ti treca mahmureala…eu intre timp o sa-ti fac o papara cu ceapa !

- De astazi boilerul ramane in priza!! Dimineata fac dus! Imi vei face masaj pe canapeaua din camera de zi …Fara ceapa !!!…Vrei sa stea departe de mine secretara?

- Ma, omule ! Tie nu ti-a trecut betia. Pentru ce te-au ales primar? Ce le-ai promis? Ai uitat?

- Ca o sa le bagi gaz in casa, sa nu mai stea pe butelie?

- Lasa asta, ca nici tu nu esti convins ca-i o treaba buna, acum cand gazul s-a scumpit.

- O fabrica de scarmanat lana si de argasit piei. Locuri noi de munca!

- De unde lana si piei ? Decat sa le dea taranii pe un pret de nimica, mai bine le arunca pe foc. Astea nici eu nu le-am crezut. Vreau macar sa nu uiti ce le-ai spus legat de caracterul tau! Le-ai spus ca daca vei ajunge primar, vei ramane acelasi om simplu, modest, dusmanul parvenitilor, nu-ti vei face inc-o casa, vei merge cu bicicleta la primarie, pe cei saraci ii vei scoate din foame.

- Hai ca reuseti sa ma enervezi din prima ta zi de -Doamna primar ! De astazi sunt primar si cu asta basta! De astazi nu mai discut cu tine probleme de serviciu. Pana reusesc sa ma ridic din pat, fa bine si calca-mi camasa alba – cea cu gulerul bun, si costumul ... pana o sa-mi iau unul ca lumea din prima leafa de primar, calca-l pe cel cu care merg duminica la biserica. Asculta-ma ce-ti spun, nu sunt beat! Nu ma suni in timpul zilei! Te suun eu!! Doi! Nu pui masa la ora patru ca pana acum ... urmatoarea la mana: nu ma intrebi, cand vin, unde am stat si ce am facut. Cinci si ultima!! ... te voi anunta la momentul respectiv.

- Eu zic sa te opresti ca nici nu-ti recunosti vocea. Tu ce crezi, ca eu sunt proasta ta? Stii ce, cauta-ti alta!

- Exact! Tu ai zis-o! Asta este ultima masura administrativ-privata pe care o voi lua.

Suc de portocale

- Cum am putut sa jucam asa de elegant cu marea doamna, Franta,iar apoi olandenzii sa o terfeleasca ca pe o prostituata? Ar trebui ca in meciul de diseara sa-i facem suc de portocale - spun in loc de Buna dimineata! vecinului de gard, Titi.

- Hai, bre! nu te mai plange ca o muiere. Daca eram calificati din doua miscari, ce s-ar mai fi scris la gazete? - imi arunca o zeflemea, Titi.

- Unora le este grea pana, sa scrie de bine.

- Dar pe italieni de ce nu-i terfeliram? -continua sa ma ia la intrebari Titi .

- Era gata,gata sa-i umilim pe macaronari, doar ratarea paliturii de pedeapsa ne-a oprit sa dam navala-n strada. De ce? Fiindca Bufon s-a incaltat cu ghete cu un numar mai mare! Hehe! Atfel unde eram noi acu', bre Titi?

- Eram privitori pasivi de ecrane, fara adrenalina in sange, fara gheare in stomac. Ce-i aia, sa urmaresti un meci fara miza, cu calificarea in buzunar? E ca si cum ai bea apa plata in loc de tarie -pilduieste infierbantat Titi.

- Ai auzit? Antrenorul portocaliilor ...

- Scuteste-ma de culoarea portocalie, nu discutam politica, onorabile! Un pic de decenta - Titi imi arunca vorbe ca pe niste portocale stoarse.

- Oranjii vor juca cu garnitura a doua. Daca ne bat cu rezervele, nu mai avem pe unde ne scoate camasa - trag eu un semnal de alarma.

- Chiar as vrea sa ne gaureasca plasa de doua ori, sa vedem daca ai nostri sunt tare in caracter si pot sa intoarca situatia cum turcii au facut cu cehii - Titi ranjeste tamp, aruncandu-mi vorbele ca niste stropi reci de ploaie.

- Titi, cum se numesc aia care simt placerea numai daca sunt batuti bine inainte de? -nu mai astept sa-mi raspunda si smulg din gard o scandura.

- Nu da bre! Ce-ti veni? Asteapta sa se termine meciul!

Calul troian

Locuitorii orasului ravasit la propriu – strazi excavate, gramezi de borduri vechi si noi , parcuri defrisate urmand a fi betonate, interesectii claxonate- si la figurat –sprijinul pe fata acordat, de catre locatarul de la Cotroceni, candidatului partidului Stolo-Boc – au primit vestea : Sorin Oprescu va candida ca independent pentru Primaria Generala, ca pe o anestezie pentru o operatie pe cord deschis.

A depasit primul tur doar prin forta impactului in masa de votanti a unui independent dar nu a unuia de duzina, a unuia care a spus adio partidului care i-a dat un fotoliu de senator.

De-abia in turul doi a venit cu o oferta : autostrada in inel, paralela cu magistrala nord –sud, o noua doza de anestezic, operatia pe cord deschis risca sa nu reuseasca. Unii mai ales cei din tabara lui Vasile Blaga au luat la purificat zicerea , au combatut-o cu argumentatii economice si tehnice, crezand ca vor castiga voturi. Dimpotriva, au pierdut .

Pe termen scurt, victoria lui Sorin Oprescu ii apartine in totalitate, nu o imparte cu nici un partid, doar cu cei satui de politica damboviteano-caragialeasca.

Pe termen lung, pentru alegerile prezidentiale din 2009, primarul-general Sorin Oprescu ii calul troian pentru cucerirea cetatii base-elene. Ramane de vazut al carui partid. Nu va luati dupa zambetul larg cat ecranul, de aseara, a ex-presedintelui Ion Iliescu.Nu va grabiti !
Mai intai sa vrea si Sorin sa fie cal troian, si apoi Traian sa-l primeasca in dar.

Foto Mediafax

Fata muntelui sacru

Patul din crengi de brad - tras de bunicu, pe drumeagul, acoperit de zapada, ce duce in sat- ii culcus de moarte puiului de caprioara ranit de alice.

El vrea sa-si grabeasca mersul, dar picioarele i se afunda in zapada adanca si pufoasa.

Ma tin cat pot de aproape, ma apasa greul rucsacului: apa de la izvorul de slatina.

Dupa o bucata buna de drum, ma opresc, imi intorc privirea spre munte, cu veneratie dar si cu nedumerire.

Cum de ingadui omului sa faca de petrecanie unui pui de animal, tu munte, de te crezi sacru?

Cine ii alina durerea mamei ce-si vede puiul plecat pentru pururea in neant?

Cine are acces la Cartea Mare a destinelor noastre?

De ce nu-i lasat drept sacru: mama sa-si creasca puiul, sa-l vada ajuns mare si traind alaturea de perechea harazita, apoi ea parasita dar fericita poate sa se duca?

Cine sa-mi raspunda ?

Fata de Rege incrmenita in stanca semeata de pe platoul muntelui?

O irizatie circulara se deseneaza straniu pe peretele stancos al muntelui …pulseaza in ritmul inimii mele … o lumina de un albastru rupt din culoarea cerului de toamna … se desprinde, aluneca usor mangaind intinderea verde a brazilor … se opreste de-indata aproape de mine… da, nu-mi cred privirii, este un chip … de fecioara… pe obraz i se rostogolesc lacrimi, bobite de cristal … privesc in ochii albastri …chipul prinde viata …buzele se misca …vrea sa-mi vorbeasca …imi vorbeste:

- Eu sunt fata ascunsa pe vecie-n munte. Am fost sortita sa-l sfintesc cu duhul meu. Dorul de mama e mai puternic decat soarta-mi. Caut un suflet curat, sa-l las muntelui, un timp doar cat sa merg la ea in ceruri, si-apoi ma-ntorc.

- Sa nu iei sufletul puiului de caprioara! Mugetul tanguitor al mamei, nu te infioara? – nu stiu de ce, acestea mi-au fost primele ganduri.

- Vreau un suflet de copil!

- Nu! Nu! Eu vreau sa traiesc! Is nadejdea la batranete a bunicilor – imi aud gandurile lase.

Fetei ii curg pe obraz lacrimi de cristal, luciul oglinzii de azur se sparge in mii de lumini, chipul angelic dispare.

Vad un cerc de lumina albastruie care descreste, se strange tot mai mult …simt pe buze gustul sarat al lacrimilor ce-mi curg pe obraz.

Pe cine, oare, plang?

Plang chipul fetei cu lacrimi de cristal din oglinda de azur?

Plang de plansetul indurerat al caprioarei ramasa fara pui?

Plang in voie sufletul meu. Cine sa ma vada? Bunicu ?

Cand s-a departat asa de mult?

Cu privirea impaienjinita de lacrimi nu deslujesc daca merge sau ma asteapta.

Nu o sa le spun bunicilor ca mi-a vorbit fata din muntele sacru. Oricum cine are a ma creade?

Oare va mai trai puiul pana ajungem acasa !?

Cant pentru tara

Departe de casa, in tara cantoanelor, pe o pajiste gazonata, la timp de seara, cu sfantul soare la asfintit, tineri-barbati ai neamului nostru, stransi laolalta ca spicele intr-un lan de grau, au cantat din toata inima si tot sufletul, cu voci tremurande « Desteapta-te Române ».

La unison cu ei si cu cei zece mii de romani din tribune, canta aerul si pasarile cerului, canta eterul - prin care ajung imaginile in ecranele magice de-acasa.

Va spun pe aia dreapta, am privit tot meciul fara ghemuri in stomac, desi jucam cu Franta, cantecul pentru tara mi-a fost ca un panaceu.

In rest un meci fara mare spectacol, doar un joc de tactica si strategie, o arta de altfel.



Sa promovam in sferturi, e bun si un punct pentru inceput. Aparare om la om. Chivu si Goian, doua coloane de granit.Incursiuni spre poarta galilor cu : Mutu, ingreunat de responsabilitate, Daniel Niculae, fentos si cam atat, Banel, alergator, cum un caine de aduna in teava pustii vanatul.



Scorul a ramas pana la final, nimica la nimica. N-a fost motiv pentru altceva mai bun decat bere si seminte, vinul tamaios asteapta urmatorul meci, cel de vineri cu echipa lui Donadoni.

Privind intr-o oglinda care deformeaza imaginea, rezultatul egal este pentru noi ca o victorie , pentru frantuji ca o infranagere.

P.S. (Piei Satana)
Cand am vazut pe ecran un prim–plan cu prezidentul in zona VIP, primul gand ce m-a traznit stiti care fu? Na! Sa stii ca nu-i vom bate!

Un gest (ne)democratic

Sursa : Mediafax foto.

Cum si unde si-a suspendat Campania electorala Hillary Clinton, senator de New York şi fostă Primă Doamnă ?

Nu la sediul partidului, nu in fata unor reporteri amatori de senzatii tari, nu in piata (au piete mai mari ca ale noastre) ci in fata a 2000 de sustinatori , la National Building Museum.

A spus-o cat se poate de franc :

Astazi imi suspend campania, il felicit ;

Il susţin şi ii transfer intregul meu sprijin.

Pe cine il felicita? Pe cine il sustine?

Pe rivalul democrat Barack Obama, senator de Illinois, care a caştigat sustinerea delegatilor necesari pentru a obţine investitura democrată in cursa pentru Casa Alba.

Obama nu a participat la miting.

Obama si Clinton nu au invatat nimic din obiceiurile noastre dambovitene.

Ar fi stiut de ele, daca se tranzanctionau la bursa de valori morale si politice.

Un posibil scenariu, in cofetaria Golden de langa National Building Museum:

- Hilly draga, a fost extenuanta de-a dreptul aceasta campanie, pentru o femeie asa delicata ca tine. Gandeste-te! Greul va incepe la toamna, in cursa finala. Vor fi atacuri in presa. Nu vei rezista!

- Cum ii vom anunta ca tu continui in locul meu?

- Lasa totul pe mine, draga! Tu trebuie doar sa afisezi o mimica de om bolnav.

- Bine Obi! Sa nu uiti ce le spui! Eu voi merge la o clinica privata in strainatate, sa ma operez de … un chist. E bine ?

- Nuuu! Transplant de ficat. Ce-ti veni, chistul e prea banal.

- Trebuie sa vars si cateva lacrimi, Obi?

- Nu va avea acelasi efect ca plansul unui barbat. Vreau sa inmoi inimile dusmanilor mei.

- Dar sa nu plangi de adevaratelea, eu nu rezist!

- Pe obrazul unui barbat, cateva lacrimi au un impact in mase, mai mare decat smiorcaiala unei femei. Scuza-ma! Nu-i cazul tau.

- Cand ne mai vedem? Sa nu ma uiti Obi!

- Cum sa te uit Hilly draga! Vezi-ti de sanatatea ta! Voi gasi, sigur, un post pentru tine la Casa Alba.

P.S. Am pierdut faza de gol din meciul Austria - Croatia.

Fotbal, bere si seminte

Sambata 7 iunie, se va da startul turneului final: EURO-2008, prin fluierul de inceput al meciului dintre Elvetia –tara gazda- si Cehia.

­­­­­­­­­­­­­­­­­Romania, dupa o pauza de 8 ani, va avea partenere de joc: nationalele Frantei, Italiei si Olandei. Vor reusi, baietii nostri, condusi de Mutu si Chivu in teren, de Piturca de pe banca, sa treaca de faza grupelor?

Ei trebuie sa invinga Franta, sau Italia, iar cu Olanda sa scoata un egal, pentru a prinde locul doi in grupa.

A sosit momentul de a demonstra ca "stiu cu mingea" (expresia ii de imprumut). Tricolorii au marea sansa a vietii lor, de a juca trei finale : mai inatai pe 09 iunie cu Franta, dubla campioana europeana in 1984 si 2000, apoi pe 13 iunie cu Italia, care a castigat trofeul in 1968, iar pe 17 iunie cu Olanda, campioana in 1988.

Ai nostri trebuie sa joace cu dezinvoltura, fara trac, nu au ce pierde. Performanta de a ne califica la un turneu final, lasand acasa pe vecinii bulgari, ramane … in picioare.

Un televizor, fotoliu, o masuta cu bere si seminte, sunt strictul necesar pentru a participa si eu la un turneu final.

Sunt patru grupe, sunt sase meciuri de jucat in fiecare grupa, deci sunt de privit 24 de meciuri, in prima faza a grupelor.

Am cumparat bere Heineken dar si Aurora, seminte de fistic dar si de dovleac, vin Muscat Otonel dar si de poama acra, la pet de doi litri.

La inceputul fiecarui meci, in care va evolua nationala noastra, voi bea un pahar cu bere Heineken, sper sa-mi tihneasca, sa nu primim gol in primele minute.

Daca adversarii ne vor baga mingea-n plasa, pentru a-mi stinge supararea si durerea, voi bea bere Aurora, direct din sticla, voi sparge intre dinti seminte de bostan in locul celor de fistic, voi scuipa cojile-n ecran, si la final, ca Iisus pe cruce, imi voi umezi buzele cu otet daca termin vinul de poama acra.

Romania te iubim si cu tine ne mandrim ! (slogan oficial inscris la UEFA)

Om trai si om vedea !

Biletul

- Stai locului ! Ce te tot fluturi prin faţa mea!

Ioanid miroase a ghenă. Trebuie pus în cadă, muiat şi frecat cu perie aspră.

- Dute mai încolo, la masa aia joasă …da, poti să şezi în fotoliu, nu te murdăreşti … serveşte pizza de pe carton, toarnă-ţi suc din cutie !

De când n-o fi văzut mâncare, de se bat turcii la gura lui ?

- Nu ştiu cum să spun …

- Spune mulţumesc sau bogdaproste !

- Da, bodaproste ! Altceva vroiam să spun … mă simt aşa … nu m-am simţit niciodată aşa bine ca acu…

- Vrei să spui ca te-a atins aripa fericirii!

- Ce-o fi aia fericire ?

- Cum să-ţi explic … nu ştiu dacă este scris în constituţie … este ceea ce simţi cand scapi de o boală …când faci un lucru cât de mic dar pe care nu l-a mai făcut nimeni …când ajuţi pe un om să se ridice …când ai sufletul uşor… Oricum e ceva înălţător. Cel mai bine ar trebui să întrebi pe cel fericit.

- Unde-l gasesc ?

- Nu pot sa-ţi dau o adresa.

- Fericirea vine si nu mai pleaca ?

- Dimpotrivă, vine greu şi pleacă repede. Dacă o chemi nu vine niciodata !

- Sigur, pe la mine n-a trecut, sau a trecut ca o pasăre mică, mică şi n-am văzut-o.

- Adinioarea, mi-ai zis că te simţi asa, mai bine.

- Da, dar durerea din suflet n-o sa dispara până nu-mi găsesc mama. Nu vreau să fiu fericit, vreau să mă întâlnesc cu mama. Îmi pare rău că povestea mea ţi-a alungat fericirea. Înainte de a da eu buzna, erai fericit ?

- Da, îmi fătase pisica ! Fiecare om cu povestea lui. Hai să o lăsăm pe a mea şi să vedem ce facem cu a ta.

- Eu nu vreau să vă stau pe cap, dacă puneţi anuntul în ziar, eu vă zic din nou bodaproste şi am plecat.

- Până să pleci, spune-mi: ce îţi aminteşti tu despre mama-ta ?

- Pănă în clasa a patra, mă vizita o femeie ... cam o dată pe lună ... nu mi-a zis: eu sunt mama ta! îmi aducea dulciuri , hainuţe, dar cel mai mult îmi plăcea cum mă pupa la plecare. Odata, a şi fost ultima vizită, plecând spre poarta internatului, a început să plângă, când a scos batista din poşetă i-a căzut un cartonaş maro. L-am ridicat, am fugit să i-l dau, dar când am ajuns în stradă maşina ei plecase.

- Nu a plâns ea degeaba … avea ceva pe suflet… să nu-mi spui că ai aruncat cartonaşul.

- Mult timp l-am ţinut ca pe o amintire, când îmi vena dorul de ea, mă uitam la cartonaş şi-l pupam. M-a văzut un coleg, mi l-a luat, făcându-mă de băşcălie : prostul ăsta pupă biletul de tren! Eu nu ştiam cum arată un bilet de tren.

- Daca memoria ta e bună, ai o şansă, mica, dar ai, să-ti găseşti mama.
Ce scria pe bilet ? Îţi aminteşti ?

- E mult de-atunci, Baia-Mare … Satu-Mare. Da sigur era Satu-Mare!

- Ce bine îmi venea acu, dacă cultivam o relaţie la o gazeta din acest oraş mai mare ca un sat !

Ioanid

Strâng ziarul sul, bâzâitura de musca devenise insuportabilă … pleosc !.... bzzzz ! … pleosc !! …mă uit pe dosul sulului … nici o urmă ! …- Unde, spurcăciunea, te-ai aşezat ? Mătur cu privirea tavanul, … pereţii, … uşa …ai obosit mizerabilo! -Stai ca te lipesc eu de uşă!
Ma apropii fără să văluresc aerul, dau elan sulului din mână … scârţâitul uşii imi opreşte acţiunea ucigaşă … prin deschizătură se iveşte un cap cu părul laţos, cu o privire speriată, pe tricou-i jegos tocmai se aşezase musca…

- Nu da nene, nu ma lovi !

- Pe cine mata-n cur cauti ?

- …

- Hai, intra ! Inchide usa ! –intre timp musca disparuse.

Un baiat nu prea inalt, cu ochii mari si negri, in haine murdare, se oprise dupa doi paşi, se întoarse, cautându-mi privirea.

- De ce-ai venit, vrei bani ? Ia-i d-aici şi pleacă !

- Nu mă aştept să fiţi mai bun ca alţii, rogu-vă! ascultaţi-mă !

- Sigur că da, te ascult împărate !

- Eu de mic am fost abandonat, orfelinatul mi-a fost şi mamă şi casă. Aveam unde dormi, aveam şi ce mânca, puteam să învăţ şi chiar imi plăcea cartea, dar gândul că nu-mi cunosc mama mă neliniştea, îmi rodea sufletul. Mă întrebam aproape zilnic : cine-i femeia care m-a născut ? Până-ntr-o zi, eram mare, trecusem de-a opta, m-am înhăitat cu alţii şi am fugit.

- Tot n-am priceput, de ce-ai dat buzna peste mine?

- Am un mesaj, daca îl public, cine ştie, poate am noroc să-i găsesc. Am încercat de 1 Iunie, de ziua copilului, dar toţi, pe unde-am fost, mă scoteau afara cu şuturi-n cur.

- Dă-mi-l sa-l citesc !

Pe mine mă cheamă Ioanid, caut pe mama şi pe tata care m-au abandonat, am un semn, o frunză pe piciorul drept, vă aştept în Gara de Nord la capătul peronului doi …Am cerut sprijin în stânga şi dreapta, m-am săturat de ajutorul lor, aşa că, spun cu năduf : mă piş pe organele la care am apelat, inclusiv pe Ceauşescu ...care nu sunt in stare sa–mi găsească pe mama şi pe tata …

- Mă copile, tu nu ştii pe cine vrei sa te pişi, sunt mulţi ani de cand Ceausescu nu mai e, ş-apoi organele sunt băgate până-n gât în cazul Elodia ?

- Deşi stau pe sub poduri şi-n canale, ştiu cine-i preşedinte. Nu-l scriu, nu mai vreau să fiu dat afara cu şuturi-n cur.

- Până să ţi-i găseasca, spune de unde să te ia?

- Am scris mai jos, nu direct, aşa mai pe ocolite, v-am zis că-mi plăcea cartea.

O gură de canal, trepte, un carton , paie şi ţoale mi-e patul de-o noapte,
Mă încălzesc stând lipit de unul sau de alta, aud ţipete, dar şi şoapte,
Maţele-mi ghioraie de foame, aţipesc între doua treceri zgomotoase de tramvaie,
Am vise plăcute : mama vrea să mă ia în braţe, am coşmaruri : aud cântec de cucuvaie.

...

P.S.

Cum de-ai avut gândul negru şi laş,

Să lepezi în maternitate un biet copilaş?

Inima şi gândul nu ţi-au fost la mine ,
Ştiind că mă alăptează mame străine ?

- Adica iarna, cine vrea sa te caute, ridică capacul si strigă : Ioanideee ! Iar pe timp de vara ?

- E simplu pentru mine, dorm prin parcuri, mă învelesc cu cerul de stele. Dar v-am spus, în fiecare dimineaţă sunt la peron în gară, aştept trenurile de Timişoara , Satu-Mare şi Piteşti.

- Deocamdată nu pleci la gară, pâna diseară avem treabă.

La inchiderea editiei

Am sperat pana in ultima zi de campanie electorala pentru locale, sa primesc o cerere pentru un clip, un benar (am scris cum se pronunta, nu va enervati) sau chiar pentru un articolas. Recunosc, eu nu sunt "consortiul" Vania & Gabriela.
Asa ca astazi, cand nu mai avem voie, legal, sa ne manifestam adeziunea sau contrariul, pot sa-mi redactez parerea (sic!).

Asertiune: acolo unde candideaza si primarul aflat in post, din capul locului este o intrecere cu un handicap pentru ceilalti contracandidati.

Ea poate fi adevarata :

- Cum saracia, sa-l nu-l aleg, a pus covor asfaltic pe strada mea, ce o credeam uitata de Dumnezeu, a plantat pomi, a varuit bordura, un parc a construit urgent, pentru cei mici, de jocaca.

- Asta poti sa o mai zici o data. Eu calatoresc pe gratis de la opt la doua, sa nu fii invidioasa pe mine, te vei plimba si tu cand vei avea cupon de pensie.

-Oare o sa tina asa de mult pomana ?

-Daca a tinut mai mult de trei zile inseamna ca nu-i minune.

-Cam multe pomeni pentru pensionari astia. Nu sunt invidioasa, dar asta o intrece pe toate : o excursie gratis cu autocarul pe la locurile sfinte, pe la castele si muzee. Oare nu cu bani din taxele noastre ?

- Eu am muncit o viata, oare n-am dreptul la o mica distractie.

- Bine tu, hai fie, il mai alegem inca o data.

Ea, asertiunea, poate fi falsa:

- Pe mototolul asta de primar, eu nu-l mai aleg inca o data.

- Asa-i fa, poti s-o mai zici o data.

- In patru ani n-a fost in stare sa ne puna canalizare si sa traga teva de gaz.

- Canalizare ca canalizare, de! am inteles ca-i scumpa, desi credeam ca-n astia patru ani n-am sa mai ies iarna-n fundul curtii, de gaz insa ma pot lipsi, a devenit prea scump, ii mai sanatos cu lemne.

- Mai vine nerusinatul la poarta cu un litru de ulei, o punga de malai si un pix .
El crede ca ma dau pe spate ?

- La mine n-a avut tupeul, a trimis punga prin altul, ma stie ce gura am. Sa stii fa ca nu-i mototol , pute de smecher ce e, a facut multe in astia patru ani, dar pentru el.

- Nu ca mi-a dat malai , l-as alege daca ne-ar spune verde-n fata : in astia patru ani mi-am terminat o casa, mi-am luat masina dorita, asa ca in urmatorul manadat ma voi dedica comunitatii.

- Tu visezi cu ochii deschisi, n-ai inteles ninica, mi-am racit gura degeaba, nu ti-am spus ca miroase de la o posta a smecher.

- Deci musai trebuie sa alegem pe altul.

- Fa, dar greu te lasi convinsa.


O stire de ultima ora : Unii candidati v-au promis ca apa calda si curentul vor fi pe gratis.O minciuna in fals. Ceea ce va pot promite, e ca astazi si maine astea nu se vor intrerupe ! Semneaza Primarul in functiune.

Asa a fost sa fie!

In ziua de 29 a lunii mai, a anului 1453 era noastra, Constantinopole, capitala imperului Roman de Rasarit, zis si Bizantin, este cucerita de turcii lui Mehmed al II- lea, dupa un asediu prelungit dar si cu mana hazardului : o poarta de acces in cetate nu a fost ferecata. S-au suparat si mirat pana si Regii de la Apus. Una peste alta, ei ar fi venit in ajutorul imparatului Constantin, dar aveau alte treburi. Francezii si englezii se casapeau de zor pe campul lui Marte, germanii se luptau intre ei, ungurii si polonezii mai aveau cosmaruri : turcii le-o trase usturator in ’44 la Varna.

Aiurea zic eu, care nu sunt istoric, crestinatatea era divizata, de nu, puteau sa fie si trei porti neferecate, turcii s-ar fi bulucit in mare, cand ar fi vazut ca au de luptat cu ostile unite ale Europei. S-au grabit turcii, au venit cu cateva secole mai devreme.

Asa a fost sa fie. De nu, Stefan cel Mare ar mai fi fost medaliat ca aparator al crestinatatii? Ar mai fi construit biserici dupa fiecare izbanda? L-am mai fi trecut in calendar ca sfant?

Daca nu ar fi fost asa sa fie, tot ne trebuia un Mircea sau un Stefan, rusii nu ne lasau sa traim liberi.

Unii istorici sunt de parere ca evenimentul cu pricina reprezinta inceputul erei moderne ! Nu zic nu, dar stiu ca pana la disparitia imperiului Otoman, Estul, dar nu unit, s-a luptat cu turcul, Vestul mai putin, doar sa inlature amenintarea rusului.

In Europa unita de astazi ii speranta sa ne gasim identitatea.

Damf electoral

Va amintiti de femeia cu parul candva balai? ... Cum nu? Aia ce statu stana de piatra in fata unei masini naravasa, si nu fuse calcata, fiind protejata de scutul laser, soferita n-avea a sti vreodata prin ce miracol, bolidul ei se opri. Vitezista asa de tare s-a speriat, de a plecat cu spatele masinii inainte, nu ca ar fi din cale afara de politicoasa, nu mai avu timp sa intoarca masina (era un exercitiu de performanta de altfel).
Eu vazuzem totul, stand pe o craca a unui pom din preajma. La asa deznodamant nu ma asteptam, in veci.

Dupa ce se lasa praful starnit de mersul nervos si precipitat inapoi al masinii, vad ramasa in acel loc o sacosa colorata, de trei bani, din plastic. Ma grabesc sa cobor, fiindca am sesizat un inceput de miscare a femeii (se dezmetici nebuna) , spre acelasi corp inert, de plastic. Ajung langa sacosa, de care se apropiase bine si ea, ne despartea cativa pasi de-ai mei, sau doi de-ai ei.
- Stai in electronu’ tau acolo! (pe intelesul nostru : stai dracu' locului!) Nu mai fa nici un pas, punga este a mea, zi merci ca nu te-a facut armonica masina!
Femeia se opri, de nu ... ii ziceam una si mai si : eu te-am facut eu te omor !

Ridic punga la inaltimea ochilor ... vad ca are si un inscris cu litere mari de-o schioapa :

" Ca candidatul la primaria din Boldesti ca Vania Onofreci om de treaba nu gasesti!"

Aha! Fata din masina, se dadea grabita si nervoasa, trebuia sa ajunga musai in sat cu plocoane electorale ... sigur ii o agenta a vre'unui partid. Sa mai crezi in povesti, in fantasy.

Scot la vedere un pet plin ... cu apa!? Ii desurubez dopul... nici n-a trebuit sa o duc la nas, un damf se raspandi in aer, iau o gura ... e slaba, n-are multe grade, (cat mai lauda unii tuica de Boldesti) ...n-o astup la loc, o intind spre femeia-robot, care astepta cuminte, chipurile:

- Hai fa, trage si tu un gat, sa-ti mai treaca din sperietura de adineauri si sa-ti alungi depresia in care ai cazut ...(aiurea, am zis asa sa aiba ocupatie pana scotocesc eu prin sacosa, ai vazut robot depresiv!?)

Nebuna mi-a compilat vorbele, a facut doi pasi si cu mana ca un cleste a prins cu putere petul din care a tasnit in aer un jet(cam mare jetul , se goli petul un sfert, nu-mi pare rau, sa bea daca poate, eu nu ma dau in vant dupa tuica facuta pe aceste meleaguri).

Continui sa cotrobaiesc, ... inca o sticla de tuica (nu tot ce-i mult e si bun) ... carti ... ia te uita treaba serioasa, in loc de zahar, ulei, malai se vrea culturalizarea in masa a taranilor... iau la intamplare una ... coperta ii cu desene aiurite ... o aratare jumate cal jumate trup de om, cu aliura de culturist, apoi vad o printesa dupa cum is toalele pe ea, nu dupa cum is urechile, un pitic ii iese de sub fuste ... o rasfoiesc ... revin sa vad de cine-i scrisa ... scriitoare fantasy .
O fi totuna cu gagica ce isi coducea adineauri masinica?
Din auzite, autoarea ar fi de o rara tenacitate, trece peste orice obstacol (nu-i chiar asa, ati vazut faza cu nebuna care i-a oprit masina).

Las cartile de povesti cu iz ‘electoral’, vad un plic ... parcurg in fuga scrisoarea :

'Fata draga, a venit timpul sa-mi demonstrezi ca tii la mine, mai e o saptamana pana la alegeri, m-a pus dracu' sa candidez la primaria din comuna Onicesti, stii tu, locul de bastina al lui Onici, de fapt el e dracu', stia ca eu numa' la tara candidez, fa o campanie in satul Boldesti care tine de comuna Onicesti, fa niste donatii in produse , te stiu inventiva, da-le si altceva decat malai si ulei presat la rece. Al tau Vania Onofreci'.

Mama, ce legaturi trans-regionale de tip francmasonic, mafiot e prea mult zis! Bag scrisoarea in buzunar, o sa-mi trebuiasca candva. Vad o alta carte ... nu-i carte, ii o cutie nu prea mare, cu o poza lipita:un stiulete de porumb, dedesupt sta scris in engleza: "GiGi plug popcorn vibrator".

Ei dracie, ce poate sa fie? O fi un mare fermier destept de ii zice GiGi care a descoperit plugul cu vibratii ... Oare din aratura cu acest plug va creste un porumb ca asta din poza ? ... Mama si ce floricele se vor face din aceste boabe!
Eu cand is nedumerit imi scade si simtul auzului ... Langa mine in partea pe unde plecase masina statea o femeie,... las cutia in punga, fac un pas inapoi, o privesc bine ... parea o femeie in toata regula, ca toate de la tara, dar curios purta un halat din vinilin de culoare albastra, si avea o punga ca a mea in mana. O aud ca-mi vorbeste:

- Doamne ajuta! Da ce faci conasule aici in drum? ... Betiva aia ii femeia ta?

Ma uit spre femeia robot (uitasem de ea)...era cu sticla la gura ei stramta de metal, o parte din tuica i se prelinse ...camasa i se uda ... bause ceva nebuna...

- Trebuie sa fiu alaturi de ea si la bine si la rau toata viata, asa cum am jurat in fata preotului la cununie(ce raspuns misto i-am dat, sa vad daca ma crede).

- Nu te supara, mama-draga, dar e o mare diferenta intre voi, eu cunosc la oameni. Cat timp ai cotrobait prin sacosa, eu m-am uitat cu atentie si la tine si la ea, nu va potriviti ... Cum puteti trai alaturea de o asa femeie, ca sa nu zic altceva cu pacat?

- 'Nu te supara, mama-draga'... Uite ca ma supar, si e putin zis. Asa nitam-nisam te iei de mine, nu te cunosc, nu ma cunosti...Mergem la un 'pension', e bine? Dar tu? De unde ai aterizat?

- Eu is Anusca, femeia lu' Vania. M-ai intrebat de unde vin ... nu cred ca voi fi in stare sa povestesc vreodata, stiu ca nimeni n-o sa ma creada.

- E acelasi cu cel de pe sacosa? ... Ce te uiti asa lung la mine ?... Si tu ai o punga la fel cu a mea. Nu ma aburi cu povesti ca nu-ti mai amintesti?

- Aaa! Daa! Parca mintea ii plecata cu cercul ... M-am trezit langa o masina rasturnata pe o parte in prima curba din spatele meu, soferul nu era, era doar o femeie, pazea un morman de sacose colorate... mi-a dat, sictirita, o punga si mi-a zis scarbita:

- Fa ! …Hai valea! Sa uiti ca m-ai intalnit ...grabeste-te ca te asteapta mai incolo sora-ta ...veti face schimb de halate (ce premonitie !).

Acum Anusca priveste mai cu atentie femeia betiva (robotul pentru cine nu stie) ... ma uit si eu intr'acolo ... nebuna facea ca toti dracii, dadea aiurea din maini si din capul acoperit cu par de canepa ... desi bause n-avea cum sa se imbete, ii robot ce naiba , numai daca tuica ii scurcircuitase cateva placi sau diluase lichidul hidraulic din blocul de comenzi ... Anusca isi recunoaste halatul-camasa de noapte (primul semn ca i-a revenit memoria, isi aduce aminte de un obiect corporal de dinaintea rapirii misterioase), alearga spre ea, trage de camasa, ii da cu sacosa electorala-n cap (asa cum se intampla tot mai des in ultima vreme la tara).
Alerg sa le despart ... Robotul are miscari desincronizate ... da sa o prinda de gat pe Anusca … ea se fereste … imi prinde gatul in mana lui de cleste … ma vad balansand pe langa robot …el se deplaseaza prin miscari dezordonate inapoi spre nava spatiala cu prada in gheare... inainte sa lesin prin sufocare (ma tinea cretinul de gat) reusesc sa strig in speranta ca voi fi auzit:

.... punga ... mita ... electorala … 112 … rapit … extraterestru’ ...

Zburdalnicie

Este o zburdălnicie, în sensul bun al cuvântului, pe pămant şi-n aer ( pe subpământ într-un singur sens), din prea plinul clorofilian, de prea multa lumină, de la parfumul în exces al florilor, de la iarba grasă de pe imaşuri, ... la afisele electorale de pe garduri, stâlpi, copaci, panouri, ziare ... O frenezie învăluie vieţuitoare şi oameni, de la vacile cărora le crapă tâţa de prea mult lapte, ... până la oamenii ce candidează la primării, consilii, ... cărora nu le crapă obrazul de la promisiunile deşarte .

Intalnire de grad inalt (2)

...

Zu trebuia sa ia o decizie in fractiuni de secunda, sa accepte pierderea lui OS-69, un robot super-inteligent, lasandu-l calcat de rotile acestui vehicul, sau sa-l salveze, si cu aceasta ocazie neprevazuta, sa-i testeze aptitudinile de comunicare cu aceasta pamanteanca nesabuita ce se indarjeste si nu vrea sa-si opreasca masina.

- OS-69, cupleaza-ti scutul laser !

- Yes sire! Cuplat scutul!

- Activeaza arma laser ! Tinteste-i neuronul responsabil de piciorul drept.

Cyberului i se activeaza in campul vizual harta creierului obiectivului uman, un marcher se misca alandala pana se fixeaza pe un punct cerebral. O raza coerenta pleaca din dreprtul unde ar fi trebuit sa fie sfarcul pieptului lui si se opreste disipandu-se in parul femeii din masina! Se declanseaza un semnal de alarma : par imbibat cu substante chimice absorbtie raze laser 80 la suta, misiune ratata, semnal pe care il vede afisat pe display si Zu.
El vru sa sloboade o injuratura dar isi da seama ca nu mai are timp, asteapta impactul masinii cu scutul cyberului ...


Masina se opinteste cu partea din fata, la un metru de femeia in camasa de noapte, partea din spate ii cu rotile in aer, doar o clipa, suficient ca fata uluita a soferitei sa stearga parbrizul, apoi cade saltand de doua ori pe caldaramul de piatra.

- Incredibil, cat is eu cu mintea in fatasy, asa ceva nu-mi inchipuiam sa mi se intample, fara sa folosesc frana de picior , ce-i drept uneori o confund cu acceleratia, masina s-a oprit ca un taur in arena. Nu numai eu dar si zaluda din drum are zile.

Deschide precipitata geamul si-i arunca vorbe rele, ca orice sofer unui amarat de pieton :

- Fa, idioato ! Ti s-a urat cu binele! Tu nu vezi ca nu-i nici o zebra pentru trecere. Vrei sa te sinucizi cu masina mea?

Sunetele se sting , se lasa o tacere de cateva clipe, suficiente pentru ca sybermun sa memoreze, sa compare cu ce a are dinainte stocat in bibloteca lui de miliarde de miliarde de biti, a consumat mai multe fractiuni de secnda cautand intelesul pentru ”idioato” si „sinucizi”, construieste fraze prin combinatii de cuvinte si emite in aer una din mai multe variante, mecanic fara intonatie:

- Nu ma numesc idioata eu OS-69 zebra este animal paste iarba traieste in turma tu te sinucizi cu masina ta.

Mai avea si o varianta care incepea cu : „Tu esti idioata ...zebra este sora-ta..”, dar sistemul expert prin inferenta a respins-o, femeia din vehicul era inregistrata in baza de date ca avand o aura energetica peste nivelul normal, plasand-o in categoria fiintelor nascocitoare, imaginative, inventive si nu se cadea sa-i raspunzi ca la marginea universului. Insa dupa acest mic schimb de „amabilitati” sigur ii va scadea rangul din baza de date cu doua nivele.

Piti de alaturea asculta cu atentie convorbirea, nu s-a mirat de vorbele mamei lui adoptive ( care acu ii pe post de soferita, nu-i prima data cand o aude vorbind urat), cat de sunetele metalice, sacadate si fara viata care efectiv i-au zgaraiat creierul cum ai trage cu un cui pe tabla. Ceva se declansa ca un semnal de alarma in capul lui de mata: nu se va termina cu bine aceasta discutie, si asta chiar acum de ziua de nastere a mamei, cand sper si eu la niste bucate speciale. Piti vrea sa-i spuna dar nu stie cum, ceva de genul :

- Mamica fii buna nu te enerva, maine este ziua ta!

Undele cerebrale ale pisoiului au fost receptionate de cyber, compilate si salvate intr-un fisier codificat: WCV-C (Woman Car Vector - Cat, daca are si alta conotatie, e doar o intamplare).

- Fa tu mai esti si ironica pe deasupra, imi tii lectii de zoologie? Chiar tii sa ma exasperezi? Nu ai de gand sa te feresti din calea masinii?

Femeii de tinichea, pentru unii neavizati ar parea o femeie iesita de la balamuc, i se afiseaza in campul vizual nivelul crescut de adrenalina al interlocutoarei, incearca sa-l scada cuplandu-se cu iesirea sonora la un fisier special pregatit in care adaugase si informatia venita adineauri din capul lui Piti:

- Esti nobila culta buna tanara frumoasa maine de ziua ta la multi ani!

- Vezi, ca nu ma cunosti!? Ma enervez cand cineva ma lauda. Sunt increzuta, snoaba, aroganta, rasfatata, nesuferita (asta imi scapase) şi perfida.


Se lasa o liniste ca de mormant , cyberul era ocupat cu actualizarea fisei electronice a vectorului femeie-masina cu noile caracteristici, iar soferinta se calma asa ca prin minune, zaluda a atins-o la coarda sensibila.

Coboara din masina, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, se apropie ... ii mangaie parul ca de canepa, apoi coboara pe spatele acoperit de camasa de in, spunandu-i :

- Am o pritena Isabellalorelai, o voi ruga sa dea un anut umanitar, sa-ti facem un cont in euro si unul in roni, sa-ti cumperi mancare, toale, casa si tot ce vrei tu, nu pot sa te las asa in mijlocul drumlui, hai cu mine in masina!

Da sa o prinda de mana, sa o conduca spre masina ... ii simte mana rece ... se uita la fata ei...ochii aduceau a obievtive foto ...renunta ingrozita, se intoarce spre masina tipand ... roteste cheia ... marsarier ... baga piciorul in acceleratie ... masina ruleaza cu viteza maxima .... pana la prima curba ...