Plouă şi plâng

trăsneşte, fulgeră, se mânie cerul ,
din nouri apele cad grele ca ţiţeiul,

plouă şi plâng nourii cu şiroaie,
apele umplu văile şi casele cu noroaie,

oameni înalţă rugi sfintei măicuţe,
puhoaiele negre lasă-n urma lor tristeţe,

spicele de grâu se-apleacă cu mare durere,
 boabele aurii cad în ţărână prea devreme,

florile îşi strâng în petale pistilul,
 ferindu-l de hămesita ploaie ca si o mama copilul,

albinele, cu aripile ude, cad, pământul sărutându-le,
matca în stup ouăle plângându-le,

căprioara culcată pe o cetină se chinuie să fete,
un muget de jale răsună în valea cu neguri şi ceţe,
plouă, omul  plânge cu lacrimă fierbinte,
iadul e pe pământ şi raiul în morminte.