Omul şi Natura

Vitamina B17 din sâmburii amari de caise

 Ani de-a rândul, chemioterapia a fost considerată ca fiind singurul mod de a elimina cancerul. Specialiştii încep să reconsidere o cale alternativă, nutriţia. Se pare că toţi avem celule canceroase în corpul nostru. Un sistem imunitar puternic poate distruge aceste celule înainte ca ele să se multiplice şi forma tumori.
Mâncarea procesată, stilul de viaţă şi mediul poluat pot duce la apariţia cancerului în corpul uman. Vitamina B17, controversată şi nerecunoscută de către lumea medicală, este conţinută tocmai de către alimentele bogate în nutrienţi: hrisca, ovăz, secară, orz, orez brun, fasole albă, mazăre, broccoli, varză obişnuită, varză vânată/roşie, conopidă, spanac, migdale amare, dovlecei, cartofi dulci, coacază, neagră, zmeură, struguri, ceapă roşie, vin roşu, vânată, seminţele şi miezul din sâmburii de caise, mere, piersici, pere, prune. Sâmburii amari da caisă de la izvorshop.ro sunt aduşi din Uzbekistan, ţară cu tradiţie în consumul şi producţia lor. Doar sâmburii amari conţin vitamina B17. Dintre toate alimentele sâmburii amari de caise sunt cea mai bogată sursă naturală de vitamina B17 (amigdalină). Vitamina B17 a fost izolată pentru prima dată în anul 1950 de către biochimistul dr. Ernest Krebs. Atunci când este digerată se descompune îglucoză, benzaldehidă şi cianură de hidrogen. Aceşti compuşi pot să omoare celulele canceroase cam în acelaşi fel în care o face şi chimioterapia. Mai multe despre vitamina B17 puteţi citi pe linkulvitamina B17 din meniul principal. Ce conţine sâmburele amar de caisă Pe lângă vitamina B17, sâmburii amari de caisă sunt o sursă mare de fier, potasiu, fosfor şi vitamina A. Vitamina B17 - beneficii asupra sănătaţii Vitamina B17 este un ajutor foarte important în lupta împotriva principalului inamic al sănătaţii omului, cancerul, şi ajută la prevenirea acestei boli. B17 reprezintă un prim ajutor pentru organism în lupta împotriva bacteriilor şi infecţiilor, în remediul ţesuturilor bolnave, în dezvoltarea unei danturi şi structuri osoase solide. Datorită conţinutului de celuloză şi pectină, sâmburii de caise sunt foarte des folosiţi ca laxativ uşor. Cu un conţinut bogat în fier sâmburii de caise,  sunt recomandaţi în cazuri de anemie, ajutând totodată la creşterea cantităţii de hemoglobină. Îmbătrânirea prematură - mai multe studii făcute in Statele Unite ale Americii indicămiezul de caisă ca fiind printre cele mai puternice alimente pentru stoparea şi chiar pentru "inversarea" îmbătrânirii. În principal, sâmburii de caisă, dar şi caisele proaspete, ajută la menţinerea sănătăţii sistemului nervos, protejând în special memoria. De asemenea, ajută la menţinerea sănătăţii sistemului digestiv şi a vaselor de sânge, precum şi a tonusului muscular. - În triburile Hunza din Himalaya nu s-a întâlnit nici un caz de cancer, oamenii de aici fiind mari consumatori de caise,sâmburi de caise, legume proaspete, cereale nedecorticate. - În medicina chineză, sâmburii amari de caisă sunt un remediu redutabil pentru bolnavii cu probleme respiratorii, de artrită, indigestie şi pentru menţinerea tinereţii biologice. Se spunea că cinci sâmburi administraţi zilnic adaugă tot atâtea zile de sănătate şi fericire la viaţa celui care îi consumă. - Tratamentul cancerului cu vitamina B17 este ilegal în SUA Pacienţii suferinzi de cancer care-şi pun speranţe în această metodă trebuind să urmeze tratamentul specific la clinici din alte ţări: Australia, Germania, Belgia, Anglia, Grecia, Israel, Italia, Mexic, Peru, Spania, Elveţia etc Cum se consumă sâmburii amari de caisă Se fac cure de până la patru săptămâni, timp în care se consumă între 5 şi 8 sâmburi pe zi. Nu consumaţi sâmburii dintr-o dată. Dacă nu vă place gustul amar al miezului de caisă, îl puteţi pisa şi amesteca cu musli, iaurt, făina pentru biscuiţi etc. Consumaţi în timpul curei cât se poate de multe fructe şi legume. Tratamentul se poate relua la nevoie. Contraindicaţii în consumul de sâmburi amari de caisă Sâmburii amari de caise, conţin mici cantităţi de cianură, iar consumul lor în doze mari şi repetate, poate duce la intoxicaţii mortale. În literatura de specialitate se spune că o cantitate de 50-60 de mieji consumaţi pe parcursul zilei pot induce coma şi chiar decesul unui adult, dar în practică nu au fost înregistrate accidente de acest tip. Totuşi, se recomandă respectarea dozelor zilnice de sâmburi pentru adulţi, iar copiii sub 6 ani nu vor consuma zilnic mai mult de 2 sâmburi. A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.



Medicina sfântă a naturii - 10 leacuri de pe vremea lui Iisus
Sursa:http://www.liveinternet.ru/users/eutotulpot/post259754350/

1. Tămâia = darul magic

Unul din darurile pe care magii le-au adus la nasterea lui Iisus a fost tamaia. Tamaia era utilizata in acele timpuri drept un remediu universal in prevenirea infectiilor si era apreciata pentru capacitatile sale antiseptice, antiinflamatorii si analgezice, precizeaza Aron Tabor pe http://www.beliefnet.com/JesusDaily/Features/10-Medicines-Used-During-Jesus-Times.aspx?b=1&p=11 Istoricul roman si botanistul Pliniu cel Batran recomanda tamaia ca un antidot pentru otravirea cu cucuta. Se credea totodata ca tamaia ar fi eficienta si in problemele digestive si in tratarea racelii, a febrelor, a tusei, dar si pentru regenerarea parului si a pielii si pentru intarirea gingiilor. Pentru a-si astupa si vindeca ranile din scoarta, arborele de Boswellia, originar din Orientul Mijlociu, secreta aceasta rasina speciala. Esenta de tamaie dispune de o energie yin vindecatoare, ce inlesneste curatarea energetica si spirituala, dar are totodata efecte extraordinare in afectiunile respiratorii si in tratarea bronsitei si a laringitei. In medicina moderna s-au facut unele cercetari ce atesta calitatile exceptionale ale tamaiei. Cercetatorii au facut referire la ea ca un posibil tratament pentru anumite tipuri de cancer, pentru colitele ulcerative, pentru boala Crohn, pentru anxietate sau astm etc.

2. Smirna = aur pentru sistemul imunitar

Alaturi de tamaie, cei trei magi au adus in dar pruncului Iisus si smirna, ambele considerate a fi obiecte “de lux” si la fel de pretioase ca si aurul. Insa beneficiile smirnei nu inceteaza sa ne uimeasca si astazi, in epoca moderna. In mod traditional, smirna era folosita pentru a trata artrita, pentru a imbunatati circulatia, pentru tulburari digestive, dureri ale menstruatiei, infectii respiratorii, respiratie urat mirositoare, lepra, febra si racelile, gingii slabite etc, insa oamenii de stiinta i-au descoperit si alte beneficii. Pe langa intarirea sistemului imunitar acestia cred ca smirna stimuleaza productia de celule albe din sange. Smirna este un antioxidant extrem de puternic, iar medicina actuala are in vedere efectele pe care le are aceasta in tratarea cancerului si a tumorilor. Stiati ca in 2001, cercetatorii de la Universitatea Rutgers au identificat substantele continute de smirna care omoara celulele canceroase? La fel ca si tamaia, smirna contine 75% seschiterpene care stimuleaza partea creierului care controleaza emotiile. Totodata, ajuta si hipotalamusul, glanda pineala si glanda pituitara. Smirna are si proprietati antifungice, antibacteriale si antiinflamatorii. Foto:IncenseWikiVers - wikipedia

3. Usturoiul = planta vitalitatii

Usturoiul este una dintre cele mai vechi plante cultivate pe acest pamant, datand de acum 6000 de ani. Egiptenii antici credeau ca usturoiul este inzestrat cu virtuti sacre si era plasat ca atare in mormintele faraonilor. Totodata, era obligatoriu ca slavii care construiau piramidele sa consume usturoi, intensificandu-si astfel puterea si vitalitatea.

Usturoiul era consumat si in timpurile antice de atletii greci si soldatii romani inainte de a pleca la batalie sau la vreo competitie pentru a le spori vigoarea. Usturoiul era folosit atat ca aliment, cat si ca medicament in timpul vietii lui Iisus. Usturoiul este intr-adevar miraculos si are proprietati medicinale si vindecatoare remarcabile. Este un antibiotic natural extrem de puternic, dar si un antioxidant pe masura, iar calitatile sale antibacteriale si antivirale au devenit legenda. Conform oamenilor de stiinta de la Universitatea Alabama, Birmingham, o dieta bogata in usturoi poate preveni aparitia anumitor tipuri de cancer precum cel de colon, de san sau de prostate deoarece usturoiul are puterea de a amplifica producerea de suflat de hidrogen. Totodata, ustoroiul este minunat in ceea ce priveste beneficiile cardiovasculare, reducand nivelul de trigliceride si colesterolul total de la 5% pana la 15%.

4. Limba Mielului = Bogata in fitonutrienti, minerale si vitamine

Bogata in fitonutrienti, minerale si vitamine, limba mielului era consumata atat in alimentatie, cat si pentru mentinerea sanatatii in timpurile lui Iisus. In medicina traditionala, limba mielului era utilizata pentru a reduce tusea, febra, durerile menstruae, reumatismul, eczemele. Astazi, se stie ca planta de Limba Mielului contine acizi grasi esentiali precum acid gama-linoleic (in concentratie de 17-20%) ce sunt renumiti pentru efectul lor antiinflamator.

Acidul linolenic este un acid gras omega-6 ce joaca un rol esential in reducerea durerilor articulare, in intarirea imunitatii si a mentinerii sanatatii pielii. Totodata, limba mielului contine o cantitate insemnata de vitamina C (60% din doza zilnica recomandata per 100 g), vitamina A (140% din doza zilnica recomandata), vitamina B3 (niacin), fier (41% din doza zilnica recomandata), calciu, potasiu, cupru, magneziu, zinc.

Foto: Yummifruitbat - wikipedia

5. Feniculul = unul dintre cele mai bune alimente antioxidante si antiinflamatorii de pe planeta

Feniculul era o planta utilizata in timpurile lui Iisus ca un substitut de sezon pentru piper, fiind totodata cunoscuta pentru efectul sau de crestere a apetitului. In Naturalis Historia a lui Plinius se mentioneaza insa si intrebuintarea medicala a feniculului: se credea ca feniculul are efecte benefice asupra sanatatii ochiului. Cercetarile moderne au aratat insa ca feniculul este o sursa excelenta de vitamina C, acid folic, potasiu si fibre dietare.

Cu doar 27 de calorii per ceasca si zero colesterol, feniculul este unul dintre cele mai bune alimente antioxidante si antiinflamatorii de pe planeta. Cercetatorii de la Universitatea din Texas au descoperit ca anetolul, un fitonutrient antiinflamator ce impiedica transformarea celulelor normale in celule canceroase, se gaseste din belsug in compozitia feniculului. Feniculul este intrebuintat astazi in tratarea flatulentei, a indigestiei, a hipertensiunii, in alaptare si in tratarea sindromului premenstrual, in tratarea congestiei sinusurilor.

6. Rodia = "Super Antioxidantul"

Despre rodie, nu se poate spune decat de bine…. Inca din epoca lui Iisus, rodia era considerata un dar pretios al naturii si folosita ca un remediu in medicina. Radacinile de rodie erau preparate si intrebuintate pentru a elimina parazitii intestinali precum tenia. Florile de rodie serveau in schimb drept remediu pentru afte si dizenterie. Stiinta moderna arata ca rodiile contin o paleta bogata si diversa de substante protective si benefice incluzand fitoestrogeni, polifenoli, tanin elagic, antocianina. Toate aceste substante sunt in mod natural antioxidanti puternici.

Mai mult, cercetatorii au demonstrat ca sucul de rodie are abilitatea uimitoare de a anula ateroscleroza existenta. In plus, un studiu efectuat in Israel arata ca sucul de rodie distruge celulele canceroase, lasandu-le in schimb intact pe cele sanatoase. Semintele de rodie actioneaza precum unei aspirine, prevenind formarea de cheaguri de sange. Rodia contine o cantitate insemnata de antioxidanti (vitamine si enzime raspunzatoare pentru mentinerea in cote normale a colesterolului) si de aceea a fost numita “superantioxidantul”.

Oamenii de stiinta de la Universitatea din California, Berkeley, au descoperit ca sucul de rodie are o putere antioxidanta de trei ori mai mare decat cea a vinului rosu sau a ceaiului verde, antioxidanti puternic la randul lor.

Foto: Sxc.hu

7. Tarhonul = Mai mult decat un condiment, un medicament excelent

Cu o aroma deosebita ce il recomanda drept un pretios condiment, tarhonul era utilizat in vremurile lui Iisus si ca remediu in medicina traditionala. Se credea ca tarhonul stimuleaza apetitul si este util in tratarea sughitului, a indigestiei si a meteorismului. Ceaiul de tarhon era folosit pentru tratarea insomniilor, iar frunzele de tarhon erau pur si simplu mestecate pentru ameliorarea durerilor de dinti.

Cunoscut ca “rege al plantelor”, tarhonul are proprietati antioxidante si contribuie la stimularea creierului, a sistemului nervos, a sistemului circulator, al sistemului endocrin si digestiv.Conform cercetarilor recente, componentele sale polifenolice contribuie la scaderea nivelului de glucoza din sange.

8. Varza = Peste 87 de remedii

In Naturalis Historia, se arata pehttp://www.beliefnet.com/JesusDaily/Features/10-Medicines-Used-During-Jesus-Times.aspx, Plinius mentiona cel putin 87 de remedii atribuite verzei. Specialistii in medicina ale timpurilor lui Iisus considerau ca prin consumul frecvent de varza cruda te protejezi impotriva durerilor de cap si iti intaresti vederea. De asemenea, consumul de varza cruda era indicat si pentru mentinerea starii generale de sanatate, iar compresele de varza inmuiata in apa calduta erau folosite in tratarea ranilor si a luxatiilor si chiar a diverselor forma de cancer, chiar daca termenul nu este cunoscut in acele timpuri.

Astazi se cunoaste faptul ca varza este un bun antioxidant, continand chiar mai multa vitamina C decat portocalele. Este totodata o sursa bogata de iod, ceea ce ajuta la functionarea optima a creierului si a sistemului nervos, dar si la mentinerea unei bune functionari a glandelor endocrine. Varza contine si vitamina E, calciu, magneziu, potasiu, vitamina B, fibre.

Foto: SXc.hu

9. Murele = fructele cu cel mai mare nivel de antioxidanti

Murele erau considerate a fi eficiente in bolile gingiilor si ale amigdalelor in epoca lui Iisus, se arata pe acelasi site. In acele timpuri se credea ca murele pot chiar neutraliza efectele veninului de sarpe. Pe de alta parte, Plinius mentiona in Naturalis Historia intrebuintarea extractelor din mugurii de mur in scop diuretic si curativ, iar a frunzelor de mur in tratarea ranilor pielii.

In zilele noastre, cercetatorii ne dezvaluie faptul ca murele se numara printre fructele cu cel mai mare nivel de antioxidanti. Dintre legume, doar spanacul si varza Kale mai prezinta o cantitate similara de antioxidanti. Murele sunt o sursa excelenta de vitamina C (100 g de mure contin 35% din doza zilnica recomandata), au putine calorii, contin fitoestrogen, antocianine, acid elagic, salicil. Prin urmare, au efect de protectie impotriva cancerului (cervical in special), a bolilor psihice si a celor cardiace.

10. Isopul = "Planta Sfanta"

“Curata-ma cu isop si voi fi curat”, spune David in psalmul 51:7...

Considerat a fi planta purificatoare, isopul era folosit de vechii egipteni in curatarea templelor, iar in timpurile lui Iisus pentru curatarea ritualica a leprosilor. Isopului i se mai spune si “planta sfanta” si este considerata a fi vindecatoare inca din timpurile biblice Atunci cand Iisus a fost rastignit pe cruce, cei din preajma s-au folosit de un lujer de isop pentru a ridica buretele inmuiat in otet menit sa-i “stinga” setea… Totodata, in timpul Pastelui evreiesc, isopul era utilizat spre a picta casele israelitilor. Romanii au folosit si ei aceasta planta pentru a se proteja impotriva ciumei.

Medical vorbind, isopul era folosit mai ales in problemele respiratorii, sub forma de ceai, dar si in tratarea tusei si pe post de decongestionant nazal. Durerile reumatice si cele artritice, febra, dar si ranile si taieturile erau tratate cu aceasta planta. Cercetarile moderne au demonstrat ca, intr-adevar, isopul are proprietati antiseptice, antimicrobiene si astringente. Uleiul esential de isop este folosit in cazul bronsitelor sau al racelilor. Un studiu efectuat in 2003 si condus de Brigham Young University a confirmat ca isopul, in concentratii mici, inhiba dezvoltarea celulelor canceroase.

***************************************************************************

Din tainele fiintei umane

Legea rezonanţei oculte, un film documentar, in care un grup de oameni de stiinta, cercetatori, ne vorbesc despre despre tainele fiinţei umane, despe legătura nevazuta dintre oameni la nivelul intim al câmpurilor de natură electromagnetică emise de creier, de inimă, prin gândurile, cuvintele, emoţiile noastre... Vizionare placuta!
Aici gasiti filmul:  Legea rezonatei

Fragmente din  filmul Legea rezonatei

 Noi gândim încontinuu, fie că vrem sau nu aceasta. Fiecare dintre noi are aproximativ 60.000 de gânduri pe zi.

Iar toate aceste gânduri ale noastre produc consecinţe, pentru că fiecare gând este de fapt o energie pe care o lansăm în Univers şi nu doar în direcţia dorită, ci în toate direcţiile.

Energia emisă de gândurile noastre îşi caută apoi, în drumul ei, o altă energie cu care să vibreze la unison, după principiul „ceea ce se aseamănă se adună”.

Fiecare gând, indiferent că este bun sau rău, declanşează un proces de rezonanţă. Tot ceea ce va vibra la unison cu energia gândurilor noastre va fi atras automat în viaţa noastră.

Gândurile tale secrete, felul în care îi judeci pe ceilalţi, vorbăria interminabilă a minţii – totul formează un fel de intenţie.

Aşadar, prin gândurile noastre, noi emitem permanent energie către exterior, fapt care influenţează într-o mare măsură ceea ce atragem în viaţa noastră. De aceea, o scanare atentă a propriilor gânduri, mai ales a celor despre noi înşine, ne ajută să conştentizăm ce anume avem de schimbat. Ştiţi ce este minunat aici? Faptul că stă în puterea noastră să ne alegem gândurile. Precum la un televizor, putem comuta pe diferite programe, iar dacă v-aţi săturat de emisiunea „Sunt un prost. Nu fac nimic cum trebuie”, apăsaţi butonul şi alegeţi „Dragostea lui Dumnezeu mă înconjoară şi mă susţine în fiecare clipă a vieţii”. Veţi simţi diferenţa.

1. În crearea realităţii noastre, nu doar gândul este „implicat”. Mai este şi altceva…

Până nu demult, oamenii de ştiinţă au crezut că doar prin gândurile noastre emitem energie către exterior şi că  cel mai puternic emiţător energetic din corpul nostru ar fi creierul, cu impulsurile sale electromagnetice.

Dar trupul nostru dispune de un emiţător şi mai puternic – INIMA – care generează un câmp electric mult mai mare decât cel al creierului. Aceasta este una dintre cele importante descoperiri ale secolului XX: faptul că inima omenească are un rol mult mai important decât acela de a pompa sânge în corpul uman.

Responsabil pentru această descoperire este Institutul de Cradiologie din California care a realizat un studiu aprofundat al inimii. Astfel s-a descoperit faptul că acest organ uman este înzestrat cu ceea ce numim „inteligenţa inimii” şi că influenţele acesteia sunt foarte profunde pentru noi.

Măsurătorile realizate au arătat că inima generază un câmp electric care se extinde cu mult în afara corpului nostru. Acest câmp electric are o anumită formă, aratând ca un inel lat împrejurul trupului, cu o rază de aproximativ 2-3 metri.

Institutul de Cardiologie a mai descoperit că inima interacţionează atât cu trupul, cât şi cu mediul exterior prin câmpurile electromagnetice pe care le generează. Avem motive să credem că acest câmp generat de inimă are influenţă la mulţi kilometri în afara corpului nostru, pornind de la locaţia fizică a inimii.

Cum poate inima să facă aceasta? În ce fel comunică ea? Cum sunt transmise informaţiile?

În primul rând prin EMOŢII.

Ştiinţa ne spune că atunci când simţim o emoţie, ea este transpusă în energii electrice şi magnetice corespunzătoare, care interacţionează cu celulele corpului nostru şi cu atomii lumii înconjurătoare pentru a produce acele efecte formidabile de care vorbesc toate tradiţiile spirituale autentice. Ele ştiu cum să orienteze atenţia aspirantului către inimă, pe când noi o orientăm către raţiune, creând astfel o societate foarte mentală, bazată doar pe logică.

Alte studii asupra inimii au arătat că aceste câmpuri electromagnetice generate de inimă au şi o altă cauză la fel de importantă şi anume CONVINGERILE noastre, toate acele lucruri pe care le credem cu tărie şi în jurul cărora ne modelăm vieţile.
Deci nu numai emoţiile noastre sunt emise în afară, ci mai ales convingerile noastre. Iar inima este un fel de interfaţă care transformă toate emoţiile şi convingerile noastre în energii electromagnetice.

Deci prin sentimentele noastre, prin iubire, iertare, compasiune, dar şi prin mânie, ură, supărare, noi putem produce modificări atât în trupul nostru, cât şi la mulţi kilometri în afara noastră.

Trăgând linie, este bine să reţinem următorul aspect: deşi creierul emite şi el câmpuri electromagnetice, oamenii de ştiinţă au arătat că undele electrice produse de inimă sunt de o sută de ori mai puternice, iar undele magnetice sunt de 5.000 de ori mai puternice decât cele generate de creier.

Astfel se explică de ce vindecarea se obţine mai repede printr-o susţinere afectivădecât doar printr-un proces de gândire, pentru că noi emitem mai multă energie prin intermediul inimii decât prin intermediul creierului.

2. ADN-ul uman are o influenţă directă asupra lumii înconjurătoare

Există încă o descoperire ştiinţifică importantă care ne arată cum influenţăm realitatea în care trăim.
Ştim, teoretic, că totul este interconectat şi în mod tainic interdependent. Dar să vedem cum se traduce această lege, la nivelul micro-universului nostru.

Studiile de laborator au arătat că ADN-ul uman influenţează direct substanţa din care sunt formaţi atomii, adică nişte particule micuţe de lumină, numite fotoni.

Fizicianul rus Vladimir Poponin a realizat nişte experimente faimoase la începutul anilor ’90. El a pus într-o eprubetă închisă ADN uman şi fotoni, dorind să afle ce influenţă are ADN-ul uman asupra fotonilor. Dintr-una dintre eprubete s-a extras tot aerul, pentru a obţine “vid” (vidul este un termen care induce în eroare, deoarece el nu este un spaţiu gol, ci este plin de informaţii şi energie). Într-un astfel de spaţiu există fotoni care pot fi măsuraţi destul de exact cu unele aparate specifice.

În experimentul lui Poponin, aceşti fotoni s-au distribuit, aşa cum era de aşteptat, în mod dezordonat, fără să respecte o anumită ordine.

Apoi a fost introdus ADN uman în această eprubetă vidată. Şi acum s-a produs un lucru foarte surprinzător. ADN-ul uman avea o influenţă directă asupra fotonilor:printr-o forţă misterioasă, el ordona fotonii în forme regulate.

Acest aspect este foarte, foarte profund, deoarece arată că substanţa din care suntem creaţi, adică ADN-ul, are o influenţă directă asupra particulelor din care este creată lumea înconjurătoare, adică fotonii atomilor. Este prima dată când ştiinţa occidentală a demonstrat ceea ce tradiţiile spirituale străvechi au spus cu mult timp în urmă: suntem parte integrantă din această lume şi o influenţăm în permanenţă.

Iar experimentul nu se opreşte aici… Când ADN-ul uman a fost extras din eprubetă, fotonii s-au comportat ca şi cum ADN-ul era încă prezent acolo. Şi-au păstrat poziţia lor ordonată. Fotonii şi ADN-ul uman încă mai păstrau legătura, deşi fuseseră separaţi fizic. Părea că un anume câmp subtil încă le ţinea conectate.

Concluzia experimentului lui Poponin a fost aceea că există un câmp cuantic care ne uneşte cu tot ceea ce există în jurul nostru. Prin intermediul acestui câmp, suntem mereu în legătură cu toţi şi cu toate, fie că suntem conştienţi sau nu de aceasta.

3. ADN-ul uman este influenţat, la rândul său, de sentimente

Senimentele umane care izvorăsc din inimă, având în spate convingerile noastre puternice, modifică efectiv forma ADN-ului, iar acesta influenţează atomii, după cum am văzut.

S-au testat efectele sentimentelor pure asupra ADN-ului. Pentru aceasta a fost izolat ADN de la diferite persoane  în câte o eprubetă. Aceste eprubete cu ADN au fost supuse unor puternice câmpuri emoţionale. Pentru aceasta, subiecţii experimentului au folosit diferite tehnici emoţionale şi spirituale.

S-a observat un lucru care, protrivit vechilor legi ale fizicii, nu ar fi trebuit să se petreacă. În timp ce participantul emitea un câmp emoţional puternic, au putut fi măsurate reacţii electrice la nivelul ADN-ului. Persoanele care au participat la acest test puteau influenţa  molecula de ADN din eprubetă doar prin intermediul emoţiilor lor puternice.

Când subiecţii experimentului emiteau stări de iubire, recunoştinţă, molecula de ADN se dilata, lanţurile ADN-ului se deschideau, se măreau.

Când subiecţii respectivi trăiau stări de furie, frustrare, stres, molecula de ADN se micşora şi bloca astfel multe din codurile sale, răspunzând emoţiilor negative printr-o evidentă contracţie.
S-a observat astfel, în mod empiric, cum emoţiile, convingerile, sentimentele noastre pot modifica structura moleculei de ADN, precum şi ordonarea acesteia în celule.

Mai mult chiar, oamenii de ştiinţă au remarcat că această blocare a codurilor ADN putea fi anulată deîndată ce experimentatorii emiteau din nou stări de recunoştinţă, iubire şi fericire.

Aceste descoperiri, care au arătat că genele ADN-ului sunt modificate de energiile din exterior, stau la baza întemeierii unei noi ştiinţe, denumită Epigenetică. Creierul este un centru de comandă care interpretează evenimentele din exterior şi apoi trimite în trup semnale corespunzătoare. Printre aceste semnale se numără atât reacţiile  biochimice, cât şi undele electromagnetice. Aceste semnale influenţează în mod direct celulele şi produc astfel modificări ale codurilor lor genetice.

Cu ajutorul unui ceas atomic foarte precis, s-a măsurat diferenţa de timp dintre emiterea unei emoţii şi reacţia ADN-ului. S-a observat că reacţia ADN-ului avea loc întotdeauna simultan.

Tot ceea ce gândim şi simţim, ADN-ul nostru percepe în mai puţin de o nanosecundă (0,000000001 secunde), iar aceasta indiferent dacă mostra de ADN se află lângă noi sau pe cealaltă parte a Pământului.

Concluzia?

Gândurile şi sentimentele noastre pot modifica ADN-ul, iar ADN-ul modifică în mod direct materia din care este structurată lumea.

Atunci când trăim anumite stări, cum ar fi, de exemplu, compasiune, iertare, dragoste, dar şi stări negative, ca de exemplu mânie ură, supărare, gelozie, noi influenţăm direct structura ADN-ului nostru, iar aceste modificări se propagă în trupul nostru, cât şi în afara noastră pe distanţe extraordinar de mari, datorită câmpului cuantic, influenţând tot ceea ce există în această lume.

În documentar apar oamenii de stiinta: Dr. Bruce H. Lipton, Gregg Braden, dr. Rupert Sheldrake, Prof. Dr. Dr. Ervin Laszlo, Prof. Dr. Fritz A. Popp, Lynn McTaggart Bärbel Mohr, Prof. Dr. James Hurtak, Dr. Masaru Emoto, dr. Eric Pearl, prof. dr. Hans-Peter Dürr, Dr. James L. Oschman, Dr. John Hinwood, Dr. James M. Sigafoose, Patricia Atanas, Dr. Peter Bancel, Renée Coltson, dr. Desiree Hurtak, Anna Rocker, Isabelle de Fallois, Michaela Merten, Julia Franckh, Fantuzzi, Lionel Wharton si Max Alberti.

(Sursa: Descoperiri ale fizicii cuantice)

***************************************

Să ne cunoaştem mai bine... 

FICATUL

Puţin mai mare decât o carte obişnuită, ficatul nostru minunat ştie, totuşi, să realizeze simultan mai multe operaţii şi reacţii chimice decât ar fi capabile cele mai moderne şi mai mari laboratoare, calculatoare sau uzine chimice. 

Acţiunile biologice ale ficatului, ca şi participarea sa la manifestările noastre vitale sunt ceva mai importante chiar decât cele ale inimii. În numai o zecime de secundă, el este capabil să efectueze fără greşeală câteva sute de transformări chimice simultan. De el depind în mod direct digestia noastră, calitatea sângelui, bogăţia memoriei şi forţa musculară. Ficatul are deci un rol foarte important în viaţa intimă- şi total necunoacută  de fiinţa umană obişnuită - a corpului nostru fizic care este un microcosmos în miniatură. De acţiunile sale complexe depind fără îndoială atât sănătatea cât şi viaţa noastră.

Cele  9  proprietăţi ale ficatului: 

1. Ficatul secretă zilnic între 0,5 şi 1l de bilă. Acest lichid amar, de culoare galbenă, ne permite în primul rând să digerăm grăsimile ; pe de altă parte, el ne dezinfectează intestinele şi ne protejează împotriva diareei şi constipaţiei.

Un ficat obosit nu secretă în cantitate suficientă acest lichid miracol. Consecinţe: digestia materiilor grase devine mai dificilă, insuficient evacuate, substanţele nocive stagnează în intestine, expunând organismul la pericolele rezultând din diaree şi constipaţie.

2. Ficatul transformă şi "umanizează" toate substanţele care intră în corp (el este acela care le face perfect compatibile cu structura noastră, modificându-le prin trasmutaţie şi sublimare frecvenţa de vibraţie pentru ca aceasta să fie la unison cu aceea a aurei noastre, numai astfel aceste substanţe devenind parte integrantă din corpul nostru şi, într-o anumită măsură , din noi înşine), pentru ca ele să ne poată hrăni celulele fără a le agresa.

Un ficat slab sau obosit lasă să treacă în întregul organism substanţe străine netransformate (prin transmutaţie şi sublimare) sau insuficient asimilate, care ne vor îmbâcsi în cel mai scurt timp cu toxine.

3. Ficatul primeşte totalitatea materiilor digerate şi le controlează riguros el elimină excedentele şi reziduurile alimentare, tot el interceptează, neutralizează şi expulzează către intestin toate substanţele toxice, distruge bacteriile, aşteaptă ca elementele nutritive să fie transformate prin acţiunea fermenţilor şi enzimelor, pentru a le permite numai atunci să treacă în sânge.

Un ficat obosit ne asigură imperfect apărarea şi imunitatea corpului. El lasă să treacă în sânge substanţe neverificate, încărcate încă de toxine şi bacterii nocive. Ca urmare a acestui fapt, apar în timp diverse maladii şi chiar otrăvirea corpului.

4. Ficatul neutralizează la fel de eficient otrăvurile datorate activităţii celulare cât şi pe cele provenind din exterior: alcool, tutun, medicamente, carne etc.

Un ficat slab sau obosit se află în incapacitate de a face eforturi suplimentare, tocmai de aceea atunci el va elimina insuficient aceste otrăvuri care ne intoxică. Pe de altă parte, un mare număr de celule hepatice sunt distruse în contact cu alcoolul, tutunul, cu anumite medicamente sau cu unele substanţe chimice. Dacă această distrugere este cotidiană, ficatul nostru se va micşora şi se va rigidiza  gradat, riscând să fie atins de ciroză.

5. Ficatul normalizează circulaţia sanguină în acelaşi mod în care un baraj dirijează cursul unui fluviu. Asemenea unui burete, el reduce congestiile sanguine care ar putea stânjeni funcţionarea inimii, putând absorbi până la 1,5l de sânge pentru a restabili o ciculaţie normală. Atunci când congestia a fost eliminată, el restituie din nou acest sânge organismului.

Unui ficat slab sau obosit îi lipseşte supleţea necesară "înghiţirii" temporare a unei asemenea  cantităţi de sânge. Din această cauză, atunci organismul pierde un preţios normalizator al circulaţiei lui sanguine.

6. Ficatul dozează totodată armonios cantitatea de hormoni din sânge, metabolizează grăsimile şi proteinile, stochează vitaminele şi zahărul în aşa fel încât acestea să fie oricând gata să fie folosite. Printre altele, el fixează materialele de construcţie necesare reclădirii şi consolidării acelor părţi ale corpului care au fost victimile unor leziuni sau ale uzurii. De asemenea, tot el este acela care elimină excesul de colesterol.

Un ficat slab  sau obosit ne va lăsa corpul să îmbătrânească repede fără a-i aduce hormonii care îi sunt indispensabili. El nu mai digeră atunci grăsimile şi proteinile de care avem nevoie. Vitaminile şi zahărul nu mai ajung să fie stocate, părţile afectate sau uzate ale corpului nostru nici nu se mai consolidează  şi nici nu se mai reconstruiesc; iar colesterolul ne invadează vasele sanguine.

7.  Ficatul ne asigură permanenţa sau constanţa temperaturii interne.

Un ficat slab sau obosit nu-şi mai poate îndeplini funcţia termică, făcându-ne astfel să suferim de frig sau de căldură.

8.  Ficatul produce un anumit număr de substanţe esenţiale pentru sânge printre care amintim:protrombina şi fibrina, care îi permit sângelui să se coaguleze; heparina care îl face fluid şi globulina, substanţă care îl protejează sau îl imunizează faţă de diverse infecţii.

Un ficat slab sau obosit se privează de substanţele necesare coagulării sângelui, ne expune pericolului de hemoragie şi lasă ca sângele să se îngroaşe (să devină dens, vâscos), în dauna vaselor sanguine şi a inimii. El ne abandonează astfel, fără apărare, în faţa bolilor.

9.  Ficatul este de asemenea direct răspunzător de echilibrul sanguin, el normalizează procentul de fier conţinut de globulele roşii. Un ficat slab sau obosit nu mai poate interveni pentru alinarea suferinţelor celulelor noastre, care vor fi înfometate din cauza unui sânge dezechilibrat şi anemiat.

O întreagă carte n-ar fi de ajuns ca să descrie cu precizie toate operaţiile, transmutările, transformările, reconstituirile, fixările şi sintezele elaborate de ficat, care este un organ nepereche. A-i pătrunde complet misterele tuturor acţiunilor sale ar echivala cu înţelegerea miracolului vieţii.

Dimpotrivă, enumerarea maladiilor rezultând direct sau indirect dintr-o dereglare a ficatului poate fi de natură să ne facă mult mai responsabili faţă de acest agent esenţial al vieţii corpului nostru. 

Printre acestea  se numără:
-digestie dificilă;                                        
-constipaţie şi diaree;
-apendicită;
-diabet;
-obezitate sau slăbirea exagerată a corpului,
-anamie,
-colibaciloză,
-inflamare, fermentaţii putrede şi spasme la nivel intestinal;
-demineralizare;
-incapacitate de a suporta frigul;
-diverse tulburări auditive şi vizuale;
-boli de piele şi tulburări de pigmentare a pielii;
-arteroscleroză şi reumatism;
-hipertensiune arterială;
-sinuzită, guturai şi bronşită cronică;
-astm, boala fânului şi alte manifestări alergice;
-picioare umflate sau roşii;
-dezechilibrul glandular;
-slăbiciune musculară;
-platfus;
-varice, hemoroizi;
-sterilitate şi impotenţă;
-celulită, depresii;
-tulburări menstruale;
-paralizie datorată sclerozei;
-tuberculoză;
-cancer.

Din fericire însă, natura ne furnizează întotdeauna un anumit număr de indicii sau semnale care ne avertizează că sănătatea ficatului nostru este în pericol şi am intrat deja pe panta periculoasă. Graţie acestor semne, putem fi întotdeauna capabili să ne decelăm o eventuală oboseală hepatică. Aceste semne (care pentru yoghin ar trebui să fie nişte semnale de alarmă) sunt următoarele:

 
- limba mai mereu foarte încărcată şi miros urât al respiraţiei;
- ameţeli dese sau chiar senzaţii de sfârşeală;

- balonări şi gaze de fermentaţie în exces;

- migrene şi dureri de cap;
- insomnii, somn agitat;
- urină încărcată sau prea limpede;

- culoare galbenă a pielii şi o privire  obosită;
- nas roşu şi pete de culoare închisă pe faţă.

NU: zahărului alb rafinat, produs chimic "pur", care ne agresează ficatul şi pancreasul prin simpla sa concentraţie. Neconţinând nici unul dintre fermenţii necesari bunei sale asimilări; el (zahărul) constrânge ficatul să acopere această carenţă cu preţul unui efort suplimentar care îl face să furnizeze el însuşi substanţele deficitare. Acest zahăr  alb ar trebui deci să fie permanent alungat de pe masa noastră, în locul lui putând fi utilizat (doar la mare nevoie), mai curând ca un condiment decât ca un aliment, zahărul roşu de trestie.

DA: mierii naturale, fructelor proaspete (în special lămâile) şi fructele uscate dulci, care vor putea înlocui foarte avantajos zahărul alb. Ele alină totodată tulburările hepatice şi favorizează funcţionarea armonioasă a ficatului (în special lămâile, care îl drenează şi îl stimulează în mod deosebit);

NU: sării recristalizate şi rafinate, care este un alt produs chimic pur (clorura de sodiu). Întocmai ca şi în cazul zahărului şi făinii albe, rafinarea artificială îl privează de orice element viu.Din nefericire, acest tip de sare este folosit în exces în alimentaţia  noastră.

 DA: sării marine nerafinate, purtătoare de viaţă şi vehiculatoare a unor subtile fluide benefice;

NU: uleiurilor  rafinate, margarinei şi grăsimilor animale, nefaste pentru sănătatea noastră.  Primele, după cum se ştie, sunt fabricate prin intermediul unor procedee care distrug complet enzimele şi vitaminele, lăsând probabil diverse urme de catalizatori şi conpuşi chimici utilizaţi deja, foarte periculoşi pentru ficat. În ceea ce priveşte grăsimile animale, ele sunt acelea care accelerează necroza celulelor hepatice.

DA: uleiurilor obţinute prin presare la rece, fără solvenţi chimici, care luptă eficient împotriva colesterolului; îndeosebi uleiul de măsline care este întotdeauna extraordinar pentru ficat şi care, fiind emulsionat cu lămâie, expulzează în timp record calculii biliari.

NU: conservelor. Pentru a se păstra fără să se altereze, alimentele trebuie să fie fierte de mai multe ori, adăugându-li-se şi anumite substanţe chimice de sinteză (conservanţi). În urma acestui tratament, ele nu mai au nici o valoare alimentară biologică şi ne iau totodată posibilitatea de a utiliza vitaminele conţinute în alimentele crude.

DA: legumelor şi plantelor crude sau fierte numai atât cât trebuie: morcovii, sfecla, varza, anghinarea, ţelina, păpădia, prazul sau usturoiul care fluidifică secreţiile bilei, vindecă hepatita şi restabilesc pe cale naturală funcţiile hepatice.

NU: pâinii albe, pastelor făinoase şi produselor de patiserie. Diversele lor forme şi preparări, adeseori foarte apetisante, ascund în realitate absenţa substanţelor vii şi a vitaminelor, aceasta datorându-se lipsei grâului integral şi a tărâţei atât de pregnant revitalizante. În schimb, aceste produse sunt bogate în coloranţi, arome chimice şi diverse alcooluri. Prezenţa atâtor elemente nefaste, combinată cu carenţa în vitamine, enzime şi săruri minerale obosesc rapid ficatul,  care nu mai poate asigura digestia şi neutralitatea lor.

DA: pastelor alimentare şi pâinii integrale, care ar trebui să constituie baza alimentaţiei noastre. Într-adevăr, toate vitaminele şi aminoacizii pe care îi putem găsi în făina necernută protejează în mod natural celula hepatică împotriva agresiunii toxinelor.

NU: cărnurilor şi mezelurilor. Să ne reamintim că ele sunt pline de proteine de proastă calitate, "de mâna a doua", cum s-ar spune, fiind deja folosite de animalele din care provin. Aceste proteine sunt însoţite de toxine şi deşeuri a căror asimilare ne epuizează foarte mult organele digestive.

În special mezelurile (dar şi carnea, aproape la fel de mult) conţin diverse substanţe chimice care ne obosesc şi ne mortifică ficatul. Să nu uităm de asemenea, că tocmai ca şi bazele azotate, carnea acidifică sângele şi că un organism acidifiat devine un teren propice dezvoltării unor maladii grave, cum ar fi chiar cancerul.

DA: cerealelor complete (cum ar fi soia), ciupercilor, legumelor uscate, brânzeturilor naturale şi ouălelor, care în viitor vor înlocui cu succes cărnurile şi mezelurile, proteinele lor pure sunt de primă calitate, ele îi permit ficatului să se refacă fără să-l polueze cu toxine.

NU: alimentelor sintetizate chimic, medicamentelor alopate (numai atunci când le putem înlocui cu remedii naturiste, total nenocive), tutunului şi alcoolului. În contact cu aceste veritabile otrăvuri, un mare număr de celule hepatice mor, iar vasele sanguine se rigidizează, devenind mai fragile şi peirzând şi o parte din capacitatea lor circulatorie. Insuficient energizat, oxigenat şi hrănit, ficatul suferă şi se sclerozează. El nu mai are suficientă forţă vitală pentru a reface celulele deteriorate, pentru a elimina colesterolul în exces, pentru a elabora anumite vitamine şi a filtra substanţele nocive. Încetul cu încetul, se instalează astfel o intoxicaţie generală.

DA: alimentelor naturale care ne ajută să ne dezintoxicăm. Dacă vom înlocui otrăvurile alimentare cu elementele de construcţie conţinute în alimentaţia biologică, ficatul se va reconstitui şi va funcţiona din nou la parametrii săi normali.

NU: surmenajului şi sedentarismului, suprasolicitării fizice şi intelectuale, angoasei şi fricii, care constituie tot atâtea otrăvuri ce ne intoxică celulele corpului. Lipsa mişcării sau exerciţiului fizic (cum ar fi gimnastica sau posturile (asana-ele) Yoga) este parţial răspunzătoare de apariţia constipaţiei, ca şi de insuficienţele respiratorii. În aceste condiţii, ficatul nu mai ajunge să elimine din organism o cantitate suficient de mare de deşeuri. Acumularea lor ne poate afecta măduva spinării, durificănd-o, aceasta conducând la paralizie.

DA: relaxării profunde şi exerciţiilor fizice în aer liber (cel mai bine ar fi la mare sau la munte), sau practicii Yoga, care ne vor salva din acest pericol. Atunci când ficatul dispune de timpul necesar eliminării substanţelor nefaste, organismul se dezintoxică mult mai uşor. Aceste tehnici corporale ne aprofundează şi capacitatea respiratorie, prin intermediul căreia ne putem debarasa de aerul viciat, rezidual din plămâni. Ele sunt deci foarte necesare purificării corpului şi ficatului.

Unele dintre aceste reguli sau principii de bază ne pot părea prea severe şi limitative. Trebuie însă să realizăm că ele constituie baza unei cunoaşteri care ne este vitală. Este o prostie crasă să neglijăm aceste reguli pline de bun simţ sub pretextul că suntem interesaţi în primul rând de spirit şi mai puţin de trup (aşa cum, din neînţelegere şi lipsă de maturitate au tendinţa să facă şi unii yoghini începători), pentru că un trup bolnav se va aşeza implacabil de-a curmezişul spiritualizării noastre forţate. Să nu uităm acel înţelept dicton latin "MENS SANA IN CORPORE SANO" (Minte sănătoasă în corp sănătos"); bolile ne handicapează, frânându-ne dezvoltarea sau ascensiunea spirituală şi concentrându-ne uneori foarte eficient realizarea aspiraţiilor şi idealurilor noastre înalte. De fapt, orice boală trădează un anumit dezechilibru în fiinţă. Cunoaşterea mecanismelor prin care sănătatea noastră se poate deregla ne permite să învătăm şi să  folosim nenumărate metode pentru a o restabili. La fel cum un bun meşteşugar lucrează cu instrumente foarte bune, şi noi trebuie să ne ameliorăm starea principalului nostru instrument: corpul. Redobândindu-ne sau  păstrându-ne nealterată starea de sănătate, eliberăm forţele binefăcătoare care erau ascunse în noi înşine, putând de acum înainte să folosim inteligent aceste forţe pentru realizarea ideilor noastre creatoare.
Instrumentul este deci corpul, iar o piesă esenţială a acestuia este ficatul, care îndeplineşte atât funcţia de"gară de triaj" cât şi cele de centru distribuitor, uzină chimică şi centru anti-otrăvuri în organismul nostru.Trebuie deci să-l protejăm cu deosebită grijă şi să reţinem foarte bine următoarele 10 precepte de aur care, dacă vor fi cu adevărat respectate, ne vor menţine mereu ficatul într-o condiţie excelentă: 

1) Nu ne vom obosi niciodată ficatul  aducându-i o alimentaţie plină de deşeuri şi toxine;


2) Nu ne vom otrăvi ficatul lipsindu-l de alimentele bogate în celuloză, care accelerează evacuarea deseurilor;


3) Nu ne vom deteriora sau agresa niciodată ficatul cu alcool sau cu tutun;


4) Nu ne vom slăbi puterea de apărare a ficatului consumând numai alimente acide şi azotate;


5) Nu ne vom distruge ficatul cu alimente denaturate sau printr-un abuz de medicamente chimice.


6) Nu ne vom surmena niciodată ficatul printr-un exces de hrană;


7) Nu vom cere niciodată ficatului eforturi suplimentare administrându-i alimente greu digerabile;


8) Nu ne vom usca ficatul pritr-o circulaţie sanguină deficitară care nu-i aduce sânge proaspăt;

9) Nu ne vom sufoca niciodată ficatul privându-l de oxigen;


10) Nu ne vom congestiona niciodată ficatul refuzăndu-i o dietă hidrică care i-ar permite să respire şi să se odihnească.