29 feb. 2012

Intoarcerea la filmul mut

Stanly şi Oliver, actori de comedie remarcabili în perioada filmului mut, s-au văzut la televizor în anul ... 1954!


 
După 83 de ani, filmul mut şi de animaţie revine în atenţia cinefilior şi juriului Premiilor Oscar, după ce în anul 1929, la prima ediţie a premiilor Oscar, filmul mut "Wings" de William A. Wellman , un film cu scene de dragoste şi de război, a luat două premii pentru producţie şi efecte tehnice. Au jucat actorii Gary Cooper şi Clara Bow.

La ediţia de anul acesta, din capitala Premiilor Oscar, Los Angeles, un film mut, "The Artist" de Michel Hazanavicius cu Jean Dujardin în rolul principal, obţine cinci statuete.

La categoria "scurt metraje" statueta Oscar a revenit filmului de animaţie The Fantastic Flying Books of Mr. Morris Lessmore, conceput de designerul Brandon Oldenburg împreună cu autorul şi ilustratorul de cărţi pentru copii William Joyce.

25 feb. 2012

Un interviu neconvenţional

Victor Ciutacu s-a pus în locul Elenei Udrea, sau ...  o Ciuta cu fustă!

17 feb. 2012

Despre arta de a modela corpul uman

Adrian COSTENCO, doctor specialist in chirugie plastica, ne spune cum poate sa corecteze aspectul fizic al acelora care doresc sa arate mai frumosi, sa para mai tineri, si despre limitele acestor  interventii chirugicale.

Povesti din Brasov

13 feb. 2012

GOLIAT

 Sursa Foto: ROSA 



Astăzi este cod VERDE pentru Agenţia Spaţială Română.  Primul ei copil , nanosatelitul GOLIAT,  va primi botezul AERULUI. Va fi moşit de către  Agenţia Spaţială Europeană. Minunea se va întâmpla în intervalul orar 10-12 GMT când racheta VEGA, de pe aeroportul spaţial Kourou  din Guiana Franceză, va porni spre înaltul cerului cu  GOLIAT în braţe.
-Un starat reuşit îţi doresc! Drum bun GOLIAT!  Aşteptăm să ne descrii România aţa cum o vezi de SUS. 

 Lansarea poate fi urmărită online. Mai multe detalii aici! 


UPDATE:
1.


2. GOLIAT poate fi urmarit in timp real:  http://www.n2yo.com/?s=38080
Acum, cand scriu aceste randuri,  se afla deasupra coastei de rasarit a Australiei, la o inaltime de 1447 km!

9 feb. 2012

Pseudokinegetikos

Astăzi, de la tribuna din Casa Poporului, copreşedintele USL Victor Ponta, alias  Micul Titulescu, a tras 15 gloanţe spre premierul desemnat de azi  Mihai-Răzvan Ungureanu, Micul Spion de până ieri. 

A tras în regim "foc cu foc":

[ tratatul de guvernaţă fiscală,şi alte tratate ale UE ce privesc România];
[ intrarea în spaţiul Schengen, ridicarea MCV (Mecanismului de Cooperare şi Verificare),  DNA şi ANI independente];
[ flagelul corupţiei, vedeţi recentul raportul al curţii de conturi privind cheltuirea ilegală a  600 mil. euro din bani publici ];
[ depolitizarea structurilor deconcentrate din teritoriu];
[ revenirea la nivelul salariilor din  2010, mărirea salariilor nu se face înainte de alegeri conform legii fiscale];
[ fondul de rezervă al primului-ministru să fie folosit pentru situaţii de urgenţă şi nu pentru  primarii de la putere şi nici  pentru mituirea primarilor din opoziţie];
[ combaterea contractelor băieţilor deştepţi din energie];
[ proiectul de exploatare de la Roşia Montană cu protecţia mediului, interesul naţional, corupţia  politică şi sponzorizarea politicienilor]; 
[ reducerea TVA pentru produsele de bază, încurajarea producătorilor locali];
[ impozitarea marilor averi];
[ reducerea CAS pentru sprijinirea firmelor private; deblocarea posturilor din sănătate, educaţie, ordine publică];
[ ridicarea salariului minim pe  economie la 800, 850 lei];
[ scoaterea de la conducerea companiile de stat a clientelei politice];
[ să nu cedeze şantajului UDMR privind divizarea Universităţii de Medicină şi Farmacie din  Tg Mureş]; 
[ legea electorală aprobată printr-un dialog cu toate forţele politice, reducerea numărului de parlamentari, alegeraea lor printr-un singur tur, şi sancţionarea traseismului politic prin pierderea mandatului]; 

La final a mai tras o rachetă de semnalizare privind modul cum noul premier va gestiona relaţia cu preşedintele-jucător, Traian Băsescu:  
A dat un citat din "opera" acestui contemporan: 
 Este clar că nu mai avem un premier, premierul de la Cotroceni deţine acum controlul  absolut, pentru prima oara încerc un sentiment de milă pentru primul ministru,  a facut atâtea compromisuri încât a ajuns să nu mai reprezinte decât cârpa de la uşa preşedintelui,  cârpa de şters pe picioare, dacă ar avea o umbră de demnitate primul ministru ar demisiona, dar ati vazut o carpa care să dimemisioneze?   ( Aşa îl vedea Traian Băsescu, şeful opoziţie din 2004, pe Adrian Năstase, primul ministru de atunci).

Link spre  înregistrarea audio : http://www.politicaromaneasca.ro/audiofiles

7 feb. 2012

Jocheul sociopat

Pe pista înzăpezită a hipodromului de la Cotroceni, s-a împotmolit o cabrioletă portocalie trasă de un ponei strunit şi biciuit  de un  jocheu sociopat (sociopat- cel care socializează la pat). Jocheul, vizitiul,  refuză să creadă că poate să piardă  cursa.  Nu se retrage   în padoc, acolo unde ar putea să-şi petreacă restul vieţii jucându-se cu poneiul. Se înscrie într-o nouă cursă, deşi la casele de pariuri are cea mai mică cotă. Rămâne pe capra cabrioletei.  De ochii lumii, a celor puţini ce continuă în naivitatea lor să  mai mizeze pe el,  face o schimbare  în schema de personal. Schimbă calul. Că doar calul e de vină, nu vizitiul. Cal e un fel de a spune. Ponei a fost, ponei rămâne.  În locul poneiul vlăguit înhamă  un mânz cu o falsă aură de cal pur sânge. Îl va biciui până îi va dispărea presupusa aură. Aşa speră jocheul psihopat că ar putea  să ajungă cu aceeaşi cabrioletă, de o culoare portocalie scorojită,  la  linia de sosire.
Frunză verde de doi coţi,  cabrioleta are două roţi, roata are o osie, osia în pământ se-nfinge, jocheul gâtul îşi frânge, nimenea nu-l va plânge!

3 feb. 2012

O idee de REFORMA




Sunt unsprezece  ceasuri  şi trei sferturi... Taxiul  aşteaptă... Îmi iau rămas bun de la graţioasa mea gazdă şi plec cu Apostu  Roman la gară. După ce-i mulţumesc de afectuoasa primire, urc în vagon.
- Amice - zic- ştii d-ta cu ce mă duc eu de la Cluj la Bucureşti?
- ... Cu trenul.
- Da, cu trenul, fireşte; dar nu numai cu trenul, merg şi cu o idee...
- ?...
- ... O idee de reformă!
- !?
- Trebuie de înfiinţat numaidecât un nou partid...
Trenul s-a pus în mişcare... M-aplec pe uşa vagonului:
- P... C... L... coasa... lopata... la sate... pentru rurali!

(Parodie după povestea MONOPOL... de Ion Luca Caragiale)

1 feb. 2012

Conferinţă de presă

Un bloc, o scară, o singură asociaţie. Asociaţia de proprietari Tâmpa! Bască Traian e preşedintele ei. El a fost ales  în al doilea mandat pe o durată de cinci ani. Dacă îl întrebi cum de a reuşit această performanţă, recunoaşte că nu mai spera să  fie reales. Este adevărat că a avut sprijinul celor  plecaţi la muncă în străinătate. Sunt mai mulţi proprietari plecaţi decât  rămaşi.  Şedinţa a fost statutară. A avut cvorum. Au participat neamurile celor plecaţi având  împuternicire scrisă de mână. Bunicii s-au întors în cvartalul din care au plecat în urmă cu douăzeci de ani, ca să aibă în grijă  viaţa nepoţilor.  
După alegeri viaţa de asociaţie a curs ca apa unui pârâu de şes, adică fără torente, fără probleme deosebite. Nu au fost plângeri privind cheltuileile cu apa, gazul, curentul,  gunoiul, reparaţiile. Nu a fost nicio contestaţie în legătură cu salariul preşedintelui şi al administratorului. Aici trebuie precizat că domnul Bască  făcea şi munca administratorului de asociaţie. Ultima mărire de salarii şi-a aplicat-o începând cu prima zi a lunii  ianuarie, sfidând criză economică europeană şi mondială. El crede că de aici au început nemulţumirile prorietarilor şi împuterniciţilor celor plecaţi.  Au început din ziua fatidică, 13 ianuarie,  exact  din  acea zi de când o parte a televizunilor cronometrează durata protestelor serale  din pieţele oraşelor mari din ţară, proteste îndreptate împotriva premierului şi a preşedintelui ţării.

Protestele locatarilor la adresa lui Bască au un specific al lor, au  un aer de ilegalitate, de clandestinitate. Nimeni nu a auzit  să se scandeze pe scară sau în faţa blocului: „Jos cu Bască!  Nu-l mai vrem pe Bască!”
În schimb lui  Bască i se înfunda cutia  poştală  cu reclame,   roata din spate îi era  pişată de câinii în lesă scoşi dimineaţa la plimbare,  preşul din faţa uşii îi era aruncat pe scări.  El simţea o presiune mare asupra sa, ca pe o   platoşă de oţel. Îl forţa  să demisioneze din funcţiile de preşedinte şi administrator. Traian Bască ar mai fi rezistat dacă nu ar fi văzut, în duminica dimineaţa ce trecu, un înscis pe peretele de la parter: „ JOS BASCA! SUS CACIULA SI SUMANUL”.  Deşi părea a fi criptat, la vederea acestui  graffiti,   lui Bască i se crispă faţa de durere sufletească. Îi era clar ca palinka că oamenii nu-l mai iubesc. Colocatarii  nu-l mai vor pe el, îl vor pe Cojocaru, un fost muncitor forjor din fosta  fabrica de tractoare. Atunci s-a înfuriat de-a binelea, Traian Bască. „ Las că am eu ac de cojocul vostru! „ şi-ar fi zis el în barbă. Zis şi făcut. De altfel nu v-am spus că Traian Bască este omul care întreprinde o acţiune mai înanite de a o gândi bine, de a o întoarce pe toate feţele. O atitudine specifică unui marinar, deşi nu a fost niciodată pe mare. Imediat a pus un anunţ la afişier cum că în acea zi, la orele 16, 30 va susţine o conferinţă de presă, pe scara blocului,  în uscătorie.
„ Văd eu atunci pe loc ce le voi spune. O să fie surprinşi. Să nu creadă ei că eu sunt un laş!! Nimeni să nu mizeze pe laşitatea mea! Sper să nu uit până diseară chestia asta. Nu-mi aparţine dar trebuie să le-o spun ca să stopez din faşă  răzmeriţa asta de două parale.”

Ca niciodată uscătoria se umpluse de oameni. Cel puţin aşa i se păru lui Traian Bască. Acesta cu privirea înceţoşată, băuse un şnaps, reuşi să-şi dea seama  că nu lipsea Eugen  Cojocaru. Simţi asta ca pe o uşurare a sufletului. Cu un rânjet afişat la comandă încercă o glumă:

-          Unii nu trebuia să vă culcaţi nepoţeii la ora asta?

Oameni o luaseră ca pe o jignire.

-           Lasă, nu mai poţi matale  de grija noastră.

-           Mai bine să ne spui cum e cu  salariul tău.

-           Cu cât l-ai mărit, bre, Traiane?

-          Noi nu ştim cum să tragem de o pensie amărâtă...

Traian Bască simţea  cum creşte mânia oamenilor. Curmă de îndată vorbele lor aruncate ca apa murdară peste gard.
  
-          Măi oameni buni, păstraţi-vă cumpătul! Se poate?! Păi, noi de azi de ieri ne
cunoaştem? Ce dracu! Sunteţi oameni în toată firea! Hai să o luăm metodic. Să vă spun pentru ce v-am adunat  şi după aia puteţi să-mi puneţi câte întrebări vreţi şi  aveţi.

-          Are dreptate domnu preşedinte! înterveni Ghiţă  Covrig. Acesta are beciul
vecin cu al preşedintelui.  Cu Bască,  Covrig  şi-a băut toată ţuica pe care o avea în beci, un pet de doi litri. Pentru sărbători a trebuit să cumpere ţuică de pe piaţă.
Hai, să-l ascultăm şi după aceea putem cere şi demisia preşedintelui ţării dacă vrem!

-          Mulţumesc, domn Ghiţă! Măi oameni buni, aş vrea să ştiţi că eu am organizat
această conferinţă de presă, fiind extrem de important să vă spun unele chestiuni  înainte de a pleca la ţară. Mâine de dimineaţă o să plec! Poate ştiţi, poate nu ştiţi, este vremea lucrările de primăvară în livezi. Nu faci lucrări de întreţinere, agenţia de plăţi în agricultură nu-ţi dă banul european...

Atât a reuşit să le spună Traian Bască, preşedintele asociaţiei Tâmpa. Oamenii nu l-au mai lăsat să vorbească. - Cerem demisia preşedintelui!  - Să votăm demisia!  -Vrem adunare generală extraordinară! – Îl vrem pe Cojocaru! - Jos cu impostorul! - Hooo!”

Dup o oră de dispute verbale, oamenii obosiseră, dar erau mulţumiţi că cel puţin îşi descărcaseră tot năduful adunat de săpătâmîni şi luni. Unul câte unul au  plecat pe la casele lor, aflate pe acelaşi palier cu uscătoria sau la nivelurile de mai jos până la parter. Traian Bască a suportat cu stoicism toate ocările. A stâns din dinţi şi nu a cedat. Singurul care a rămas alături de el, la propriu  a fost Ghiţă Covrig, vecinul de pivniţă.

-          Tu ce mai vrei, Ghiţă? De ce nu te duci în casă?

-          Domn Traian, mi s-a uscat gâtlejul! Tare aş mai bea o tărie.

-          Nu mă lua cu domn Traian. Nici cea mai curată apă nu-mi mai spală obrazul acoperit de ocările oamenilor. Mi-e sete. Nu mai am salivă în gură. Aşa păţesc când nu sunt lăsat să vorbesc. Hai în beci să te cinstesc cu o ţuică de-a mea. Pe bune, eu plec mâine la ţară. Eu mă bazez pe tine, să ştii. Ochi şi urechi să-mi fii!

-          Las pe mine. Dacă văd că colocatarii  nu se liniştesc îţi dau un bib!

-          Un bip, Ghiţă, un bip, nu un bib!

-          Ce mai contează dacă-i  b sau p!

-          Mare dreptate ai, chiar dacă mă  chema Pască oamenii tot îmi cereau demisia!

-          Chai aşa, bre! De ce nu-ţi dai  matale demisia?

-          Să ştii că o am în vedere, dar, o să mă gândesc din nou la asta când o să mă-ntorc de la ţară!