De ce sunt tot mai multi copiii care nu iubesc matematica

Am luat la creion primul exrciţiu din cele enunţate de prof. Stefan VLASTON in articolul său critic,   Şcoala işi bate joc de copii-, ca fiind dificile pentru un elev de  clasa a V-a.

  Daca fracţia ordinară 
                                           _a_
                                          5040
 este ireductibila, a  numar natural, arătaţi că 
                                             
                                 (a+1)(a+2)(a+3) ≥ 2184.

Sunt multe notiuni pe care trebuie să le înşuşească  un elev de clasa a V-a: număr prim, ireductiblitate, fracţie ireductibilă, fracţie echivalenta, divizibilitate, divizori, divizori comuni, numere consecutive. Nu este suficient doar sa le enunţe, mai trebuie să le şi exerseze mult, să rezolve multe exerciţii ca să dovedească că le stăpânşte.

Dupa această etapă poate trece la exerciţii de anvergura celui de sus, dar nu este obligatoriu, nu poţi cere unui elev, nici din cei cu note bune la matematică  să rezolve probleme cu grad ridicat de dificultate.
Aici cred eu că se sare pârlezul dincolo de cerinţele programei şcolare. Cu asemenea exerciţii profesorul riscă să vorbeacsă în deşert, să piardă pe drum pe mulţi din clasă.
 Acest exerciţiu este bun pentru cei care se pregatesc pentru olimpiadă.

- Cine iese la tablă să rezolve problema? ... Nimeni? Unde vă este gândul?, la tabletă?, la facebook? Sau v-aţi uitat capul acasă? 

Încerc să-l ajut eu pe elev!  Pentru ca fracţia a / 5040 să fie ireductibila este obligatoriu ca numarul natural a să nu aibă diviziori comuni cu numarul 5040. Mai intâi elevul trebuie să scrie numărul ca un produs de numere prime. Prin împărţiri succesive se ajunge la descompunerea numărului 5040 în factori primi.

5040 este egal cu produsul factorilor primi: 2,3,5 si 7 (2 la puterea a patra, 3 la puterea a treia).

 De aici elevul trebuie să treacă la o treaptă superioară, să facă un raţionament matematic. El trebuie sa ajungă la conculzia că numărul a de la numitor nu trebuiie sa fie 2, 3, 5 si 7 pentru ca fracţia să fie ireductibilă. Mai trebuie să ştie că următorul număr prim după 7 este 11. Problema începe cu „daca fracţia este ireductibila” şi apoi se cere să se arate că    (a+1)(a+2)(a+3) ≥ 2184.

Se va da valoarea 11 lui a şi se va calcula:
                                                     
                                                  (11+1)(11+2)(11+3)= 2184. 

 Rezolvarea problemei continuă!  Elevul va trebui să demonstreze că acest produs este mai mare ca 2184., adică un raţionament de genul: dacă pentru a=11 acest produs este egal cu 2184, pentru orice alt număr prim mai mare ca 11 cu atât mai mult produsul va fi mai mare ca 2184! Q.E.D.

- Aţi văzut, ce simplu e? ... Aşteptaţi să vă dea cineva mură-n gură!  Temă pentru acasă:

Să se arate că fracţia 
                                           ( 3n(5n+2)    + 1 ) /  ((3n+2)5n   +1) 
 este reductibilă! 

Sa traiti, n-am inteles!

Cine a facut armata, stie cum se executa un ordin, sau o misiune. Dupa ce primesti ordinul dat de comandant il treci prin filtrul gandirii tale si daca nu ai inteles ceva, raportezi. - Dle locotenent, va rog sa-mi perimteti sa raportez! Nu am inteles ... Si ii raportezi, nu ii spui, cu subiect si predicat  ce n-ai inteles. Dupa ce te-a lamurit comandantul   treci de indata sa executi ordinul. Dupa executare raportezi comandanului cum ai excutat ordinul, ce greutati ai intampinat si altele strict legate de  ordinul sau misiunea primita. De ce scriu aici toate astea? Am gasit pe site-ul calinbiris.ro  un text de mare tinuta!, impletit cu doua limbi.  Poftiti, cultura!

În team building-ul național din această vară al IAA YP România, am avut ocazia să cunosc un trainer diferit față de toți cei pe care i-am cunoscut până acum. Acesta este cadru militar, are în subordine peste 80 de persoane și este pasionat de training. Pe parcursul celor 2 zile petrecute împreună ne-a ajutat să înțelegem cum funcționează procesele de management și leadership în armată. Am fost plăcut surprins să aflu că înainte de toate trainerul pune valoare pe relația cu subalternii și că are sarcină de lucru să-i cunoască mai îndeaproape pe fiecare. Aceasta a fost prima lecție de leadership pe care ne-a prezentat-o. De asemenea, ne-a vorbit și despre management și modalitatea în care se primește o comandă și cum se face delegarea sarcinilor. Unul dintre conceptele care mi-au plăcut cel mai mult a fost cel de backbriefing. Această acțiune se referă la oferirea unui feedback de preluare de comandă, prin care persoana delgată să realizeze o misiune trebuie să prezinte ceea ce a înțeles din sarcina primită și să explice care consideră că este planul de acțiune cel mai potrivit pentru acel caz. Mi-am dat seama că datorită termenelor strânse pe care le-am avut pe proiecte, n-am acordat suficientă atenție feedbackului sau n-am făcut backbriefing. De multe ori acest lucru s-a întors împotriva mea, fiind nevoie sa reparăm ca echipă unele greșeli de neînțelegere clară a sarcinilor. Mi-am propus ca de acum încolo să fiu mult mai atent la feedback și să acord mai mult timp backbriefing-ului. Dacă în companiile civile, cum le denumea trainerul, aceste lucruri esențiale sunt opționale, în armată totul este procedurat și obligatoriu. Urmând acest exemplu, începând de astăzi, backbriefing-ul este obligatoriu. 

Caline, vede-te-as comandant de pluton in campul tactic cu ... feedback de preluare de comanda! 

Ce ne facem fetelor?

Vazand, citind si auzind ce si cum s-a intamplat si cum nu s-a actionat ca la carte in cazul accidentului aviatic din 20 ianuarie 2014, ar trebui  ca de acum incolo  "organele, institutiile abilitate" sa execute periodic aplicatii de genul cautare, salvare in muntii patriei, in locurile cele mai inaccesibile, pe  vreme nefavorabila adica cainoasa. Numai cu demisii, "ceata" nu se va ridica de pe  "organele abilitate".

Irinel Popescu - Critici la adresa operatiunii de salvare

Ziua Botezul Domnului

Cu Boboteaza sau Teofania, sarbatoarea crestineasca a botezului domnului Iisus Hristos de catre Sf. Ioan, si cu Ziua Sfantului Ioan Botezatorul de maine,7 ianuarie, se incheie sarbatorile de iarna, incepute cu Ziua Sfantului Nicolae din 6 decembrie. 

Liturghia si Slujba de sfintire a apei au fost transmise in direct de televiziunea publica. Dupa liturghie, Preafericitul parinte patriarh Daniel a tinut slujba de sfintire a apei afara in fata enoriasilor din fata butoaielor cu apa si a oamenilor de ordine, a jandarmilor.

A participat si Preafericitul parinte patriarh Teofil al bisericii ortodoxe de la Ierusalim. Iata ca cele doua biserici, prin cei doi patriarhi, sunt impreuna ca doua surori. 

 PFPP Daniel a sfintit apa din fiecare vas din cele 12 a cate 100 litri fiecare, apoi a stropit cu aghiasma peste capetele multimii.O atmosfera sobra, fara fast.

 In ziua botezului Domnului, PR Traian Basescu a participat la sedinata CSM. La intrare cat si la iesirea din institutie, dansul a fost primit cu huiduieli din partea unor cetateni, nu multi dar vocali. Pentru Adrian Nastase si sotia sa, Dana, astazi este ziua sentintei. Asteapta verdictul ICCJ in dosarul cu mita, dosarul "Zambaccian". Vor sta 3 ani in inchisoare sau nu vor sta! 

 Aflu de la radio ca d-na Angela Merkel, Cancelarul Germaniei, a cazut de pe schi rau de tot, se pare ca si-a fracturat pelvisul. S-a intamplat in Alpii elvetieni. 

Compatriotul ei, Michael Schumacher, fostul campion mondial in 7 sezoane de Formula 1, nu s-a trezit din coma indusa dupa teribilul accident de pe partia de schi din Alpii francezi.

 Doar Harta meteo a Romaniei este incredibil de pozitiva pentru aceasta zi de iarna.

 Doamne, binecuvanteaza lumea aceasta!

CODALB

A-nceput de azi, octombrie întâi,  să cadă ... ce? ploaie? fugi d-acilea nene! ... fulgi de nea! A venit iarna!? Nu mă-n veseleste, merele sunt pe creangă în pomul din livadă, strugurii îs în via de pe deal, porcul  stă lejer în coteţ, nu s-a îngrăşat destul, ce să-ţi  spun!? vreme-vreme, devreme mă futui!... gutuile-s necoapte!

Mitica de la Liga canta la chimval

Astăzi pe la amiază, în timp ce Mitică de la Ligă cânta, la chimval, o arie din opera sa bufă, el s-a trezit pălit în părţile  moi cu un taler, un tas.  Mai ieri, el se lăuda, că după ce nu va mai fi... în viata, nicidecum dupa ce nu va mai fi preşedintele ligii,  va rămâne păstrat în formol mădularul... aşa cum i s-a păstrat şi lui  Terente.

Comunicat de pe site-ul Ligii profesioniste de fotbal:

COMUNICAT DE PRESA

          Conform Hotararii Tribunalului arbitral al sportului de la Lausanne TASS A/3247 din data de 02.08.2013, s-a decis imperativ inregistrarea clubului CS CONCORDIA CHIAJNA in prima divizie a Romaniei, pentru sezonul competitional 2013/2014, in locul SC FC RAPID SA.

          Urmare a acestei decizii, Comitetul de urgenta al LPF, la solicitarea clubului CS CONCORDIA CHIANA, in conformitate cu art.14 din ROAF si acceptului clubului FC STEAUA, a hotarat ca partida FC STEAUA – CS CONCORDIA CHIAJNA, contand pentru cea de-a III-a etapa a Ligii I la fotbal, editia 2013/2014, sa se dispute la o data care va fi stabilita ulterior.

                                                                               SECRETAR GENERAL,

                                                                            VALENTIN ALEXANDRU

Sursa: de aici!

În comunicat sunt mici erori de redactare, şi ar fi de înţeles când  TAS-ul te loveste peste mana 

(citat din opera bufa a lui Mitica):

 - arbitral in loc de arbitraj (ro.) 

-  TASS in loc  de TAS; aici nu este vorba de agentia rusa de presa,  ci de  Tribunal Arbitral du Sport  (fr.) sau CAS - Court of Arbitration for  Sport (en.)

Ce mai contează aceste erori pe lângă marea eroare a comitetului executiv al FRF de a  decide prin vot (cine a votat?) de a se juca un meci de baraj între  Concordia Chiajna si Rapid.  Nu era mai simplu şi în litera regulamentului: nu ai licenta treci in liga secundă,  şi pe locul rămas vacant  vine echipa aflată prima sub linia clasamentului,  adica Concordia Chiajna.

Ce mai conteaza aceste erori de redactare, fata de impactul finaciar asupra celor doi noi investitori veniţi să salveze Rapidul,  faţă de amărăciunea  suporterilor echipelor Rapid si Steaua, asupra celor care are au cumparat bilete pentru meciul de mâine seară,  de pe Arena Natională, si multe altele ce vor veni... la vale ca un bulgăre din ce în ce mai mare.

Asa că este îndreptăţită reacţia patronilor  Rapidului: Comitetul Executiv al FRF ar trebui sa-si dea demisia  

În acest timp Mitică de la Liga contiună să cânte din chimval... pesemne că-i place la nebunie când si le prinde între talere, sau între tas-uri. 

Lumină din Lumină

Cât de plăcută vederii este primăvara! Ea este frumoasă ca o prinţesă îmbrăcată în mantie  împodobită cu flori de cais, de cireş, de măr ...Trena ei, ca a unei mirese,  este purtată de domnişori şi domnişoare de onoare: gărgăriţe, bondari, albine, cărăbuşi, fluturi ...

Să ne bucurăm de lumina ochilor, fără de care am trăi într-o altă lume!

Gabriela Tudorache, cu o voce atât de blândă de parcă n-ar fi una pământească, îşi începe povestea: "Viaţa s-a schimbat radical după instalarea bolii. Până atunci, eram un om care se putea odihni, puteam dormi o noapte întreagă, nu ştiam ce înseamnă durerile de cap. Eram altfel, mai veselă, mai energică. Acum sunt un om la 42 de ani, dar mă simt ca şi cum aş avea dublul vârstei." ...

Momentan, Gabriela nu mai vede deloc cu ochiul drept, iar pe cel stâng, spune că, "încet, încet, se aşterne, o ceaţă, ca o perdea, care nu mă lasă să văd. Cel mai rău mă supără lumina, mai ales când ies afară. Se dublează imaginea. Nu mai ştiu ce înseamnă să nu mă mai doară capul. Eu adorm numai cu somnifere, şi nici cu acestea decât câteva ore. Corpul s-a obişnuit cu ele şi nu prea mai răspunde la efectele lor".

  

Cum putem ajuta pe un semen al nostru atunci când e pe cale să-şi piardă vederea?

Minunea de a nu-şi pierde vederea stă în puterea noastră. Lumină din Lumină...

Cei care doresc să o ajute pe Gabriela Tudorache sunt rugaţi să doneze în contul:

BCR - Ploieşti , Str. Mărăşeşti, nr. 185

RO87RNCB0623123175680001 (RON)

RO60RNCB0623123175680002 (EUR)

BRD:

RO49BRDE300SV90134183000 în RON

RO37BRDE300SV90134423000 în EURO

SWIFT: RNCB RO BU

Titular cont Gabriela Tudorache. 

De asemenea, puteţi face donaţii online, însă mai multe detalii găsiţi pe blogul :

 http://gabrielatudorache.blogspot.com/

Titulara, în prima zi de şcoală

Domnişoara învăţătoare, Laura Titu, era  nerăbdătoare să înceapă noul an şcolar. La fel şi elevii ei, aşa cel puţin gândea ea păşind vioi  pe holul claselor.  Intră în clasa ei,  radiind de bucurie.  Motivul era de fapt altul. Ea devenise titulară pe post, la clasa a IV-a. Din clasa întâi le-a fost învăţătoare-suplinitoare. În fiecare an a dat examen pentru titularizare, însă, cu note de cinci şi şase nu avea cum să obţină  media cuvenită cerinţelor de titularizare. A făcut contestaţie şi de fiecare dată obţinea note mai mici, culmea! Ea credea că din motive politice. A trebuit să facă traseul de la un  partid la altul până a ajuns la pedele. Ea este convinsă că numai noua culoare politică a ajutat-o să primească note mai mari la contestaţie, după examenul din vara aceasta. Deşi, nimeni nu  a întrebat-o dacă este membră a vreunui partid. Ea crede că a ajuns la urechea preşedintelui comisiei, un pedelist ascuns, informaţia despre noua ei opţiune.Dar, totul s-a terminat cu bine.

Copiii ei, elevi într-a patra,  o aşteptau cuminţi în bănci. Ei o cunoşteau pe învăţătoare, de cum intra în clasă. Dacă era veselă însemna că ora va  decurge monoton ca apa unui râu de câmpie, însă dacă ea era posomorâtă, asta îi neliniştea pe elevi. Nu scăpa nimeni. Dacă nu reuşea să-i scoată la tablă pe toţi, le dădea extemporal. De data aceasta,  copiii,  deşi văzuseră veselia de pe faţa învăţătoarei, nu se bucurară aşa tare, fiindcă era exclus să le dea extemporal din prima zi, iar pe de altă parte, cum?, să te bucuri că s-a terminat vacanţa? Începuseră şi în ziua de 12 septembrie! 
  
-   Bună ziua, copii... dragii mei elevi!

-   Bună ziua ... doamna învăţătoare! Un răspuns dat pe mai multe tonalităţi şi diferite tării. 

-   Mai veseli! ... Este prima zi de şcoală. Nu vă bucuraţi?

-   Daaa! … Nuuuu! … Daaa!...  Câteva răspunsuri şi alea anemice.

-  Înainte de a vă spune ce avem în curicula de anul acesta, va trebui să intonăm imnul. Este ordinul ministrului educaţiei ...domnul...  Se opri fiindcă uitase cum îl cheamă. „Fa... Fe... Fi... Fu... Fu... G... I... „ Mai repede îi vine în mite    Igaş, dar, nefiind sigură, mai bine nu-i pronunţă numele.  „Ce dracu m-am tâmpit. Şi asta numai din cauză dracilor ăstora de copii care  o fac pe serioşii cu mine.”  Un copil din ultima bancă, avea mâna ridicată înţepând aerul cu două degete. Îl văzu, spre uşurarea ei sufletească.

-   Bogdănel vrea să ne spună ceva! Se auzi vocea învăţătoarei, cu un timbru uşor tremurat.

-   Eu,... eu, ştiţi, tot încerc să vă întreb... de  anul trecut,... ce înseamnă cuticula...

-   Cum se poate să spui aşa ceva? Curiculă! nu cuticulă. Mai e careva  care nu ştie? Vă rog, repetaţi după mine! CU RI CU LA! Toată clasa, în cor,  repetă după învăţătoare.

-   Câte silabe are?... Să-mi spunăăă... Nu Bogdan! ... Gabi, spune tu!

-   Ca şi cuticula, are tot patru silabe, doamna învăţătoare! 

-    Ba nu are cinci silabe, spuse răstit Nicu.  Doamna învăţătoare, eu am citit în dex şi am văzut că curicula se scrie cu doi de r şi are  cinci silabe: CU R RI CU LA. 

Gabi se ridică în două picioare pentru ai spune lui Nicu că el a răspuns bine.

- Are tot patru silabe are, doamna învăţătoare: CUR-RI-CU-LA!  Băieţii  începură să  chicotească.  Unele dintre fete se înroşiră la faţă. 

"Ce dracu, copii ăştia n-o fi aflat că sunt titulară? Mă învaţă ei pe mine carte?"

Bogdan era cu capul pe sub bancă. Se făcea că umblă după ceva. De fapt el  se ferea să nu fie văzut cum râde cu gura până la urechi. Nici el nu ştia de ce. El crede că tot cuticulă este bine să se spună. Colegul, Victor se ţinea cu mâna de gură, de-abia îşi stăpânea râsul. 

-  Gata cu râsetele astea de copii pro... "trebuie să mă abţin, să le dovedesc că sunt calmă şi cu nivel ridicat de cultură". Linişte, vă rog! Se poate?  Ce este curicula, asta voia să ştie Bogdan.  Curicula ne spune ce materii aveţi de învăţat, şi după ce manuale. Hei, uitaţi-vă la mine! Unde aţi fost în vara asta? ... „ S-au prostit copii ăştia” ... 

Învăţătoarea făcu o pauză, pentru a trece cu privirea ca un radar peste feţele elevilor, timp în care îşi trase sufletul pentru a merge mai departe cu prima oră. Începuse bine de tot!

-   Aşa cum vă spuneam va trebui să intonăm imnul de stat al României. O cerinţă venită şi de la preşedintele ţării... Ea ştia cum îl cheamă, cu ăsta nu ai cum să ai lapsus, dar, voia să întrebe pe elevi, dacă ei ştiu.

-   Cine este preşedintele ţării?... Se aştepta ca toţi să-i pronunţe numele. În schimb, era o şuşotealpă în bănci, copiii se uitau unii la alţii, dar nimeni nu voia să spună cu glas tare. „Ăştia ori se fac, ori sunt proşti de-a binelea. De fapt nici eu, până azi, nu i-am pronunţat numele în timpul orelor de clasă. Ce m-a apucat acuma, să-i întreb?” Copiii încep, pe rând câte unul  să râdă, hohotind.  Nu se mai şie cine a fost primul. Mai mult băieţii decât fetele.

-     Hă, hă, hă, hă!... Hă, hă, hă!...

  

-     Linişteee! Ce v-a apucat? Nu vă e ruşine? Ce înseamna hăhăiala asta la voi? Unde vă treziţi? ... Se făcu linişte, brusc, aşa cum începuse şi hăhăiala. „Ce dracu fac cu ei.? Să-i mai întreb? Are vreun rost?”  Se uită la cei aşezaţi în primele bănci... O priveşte în ochi pe eleva din faţa ei.

-   Spune, Ionela, cine este preşedintele ţării?

-       ...

-   De ce nu-mi spui? Nu ştii atâta lucru?

-   Traian ...

-   Hai!, şi mai cum? 

  

-   Nu pot să spun. Mi-e ruşine!

-   Nu te înţeleg!

-   Aşa mi-a spus tata: „Să-i fie ruşine ăluia care o să-i mai spună pe nume  preşedintelui!” aşa mi-a spus într-o seară când  l-a văzut la televizor cum se certa cu  aurul ...

 

-   Gata! Termină! Ce e aşa de greu să spui Traian Băsescu? 

-   Dacă ziceţi dumneavoastră! Să vă ... Ionela se opri la timp. O luase gura pe dinainte. Se întâmplă şi unei eleve de frunte.   

-   Câtă obrăznicie! Chiar de la la tine, nu mă aşteptam.

 Până aici i-a fost! Învăţătoarei îi pieri toată buna dispoziţie, nu mai rămăsese nimic din aceea pe care o  avea la intrarea în clasă. Se hotărî să curme cu bunătatea asta ieftină faţă de elevi.

-   Scoateţi câte o foie de hârtie! Repede, toată lumea!... Gata? Screieţi primele patru strofe ale Imnului! Aveţi zece minute, pentru asta! 

Se lăsă liniştea peste clasă. Toţi cu capetele aplecate. Păreau a-şi da silinţa să scrie tot imnul.   Învăţătoarea se plimba printre rânduri. Din ce văzu, se cruci. Nimeni nu scrisese mai mult decât   primele două  versuri. Se duse în fundul clasei, se sprijini de perete, şi aşteptă să treacă timpul. Coborî  privirea spre Bogdănel. Din ce reuşi să vadă de acolo, de unde era, Bogdănel scrisese vreo şase versuri...

-   Gata! Daţi lucrările în faţă! Puneţi-le pe catedră!  Doar câţiva elevi reuşiră să scrie câte ceva.  De curiozitate luă foia lui Bogdănel... Nu înţelegea... Erau şase versuri dar, nu ale imnului. „ Nu are rost să mă enervez din prima zi. Ce dracu. Sunt titulară!”

-    Eu nu pot să-mi imaginez că nu sunteţi în stare să scrieţi câteva versuri din imn! Va trebui ...

-   Eu am reţinut ceva de la televizor, când se cânta la fotbal...

-    Doamna învăţătoare, eu nu pot să învăţ pe de rost ...

-   Sunt multe versuri...

-   Sunt aşa de  grele...

-  Gata, cu văicăreala! Ştiţi ce calificativ meritaţi? Ne-sa-tis-fă-că-tor! Dat fiind faptul că  e prima zi de şcoală, vă iert! Va trebui să-l învăţăm şi a cânta. În fiecare zi înainte de prima oră. „Ce dracu, cât mai e până  să sune clopoţelul. Unde am pus foaia cu versurile?” Căută prin poşetă. Găsi foaia.

-   Eu o să vă citesc vers cu vers, şi voi veţi repeta după mine!

Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,

În care te-adânciră barbarii de tirani!

Acum ori niciodată croieşte-ţi altă soartă,

La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani!

Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume

Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,

Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume

Triumfător în lupte, un nume …

Un sunet strident de sonerie declanşează un vacarm în toată şcoala. Se anunţa, astfel,  prima pauză din prima zi de şcoală. 

-   Mâine vom relua totul de la capăt! ...

Noi suntem speranta lor!

Doua fete gemene ale familiei Zaharia din Brăila, Loredana şi Adelina suferă amândouă de o boală nemiloasă care le macină lent sănătatea... şi asta se întâmplă din anul 2002, de când medicii le-au descoperit maladia parşivă numită distrofie cerebeloasă... nu se mai pot deplasa singure, nu pot mânca decât ajutate, le sunt afectate psihicul... deşi sunt tinere, ele nu se pot bucura de viaţă... mama şi tata fac eforturi peste puterile lor ca să le ţină în viaţă... ei duc crucea în spate(un preot de la mânăstirea Dragomireşti, îi spunea mamei celor două gemene că Dumnezeu i-a dat de dus o cruce de aur, pentru că o iubeşte)... există o speranţă de a li se face un transplant de celule stem, în China, dar, pentru a se întâmpla această minune le trebuie 60000 de euro.

Rogu-vă, aveţi răbdare şi urmăriţi filmul de mai jos, realizat de TV Brăila în colaborare cu Vimeo., în februarie 2011.


Romani, să ștergem lacrimile din ochii unei mame și a gemenelor ei! from mitrut stanoiu on Vimeo.

Între timp, boala a continuat să lase urme tot mai adânci asupra sănătăţii fetelor.
Pe blogul lui Nea Costache găsiţi un film de dată recentă, din luna iulie.

Sunt mama, si la fel ca mine sunt toate mamele din lumea asta, copii sunt dragostea, speranta si tot ce avem mai scump pe lume. Ajuati-ma sa le sterg lacrimile de pe obraji sa le redau zambetul si speranta ca pot pasi afara din colivia lor si ca vor putea sa zboare, pasind desculte prin gradina de flori a tineretii.


In acest scop am deschis la BCR Sucursala Braila, urmatoarele conturi, titular de cont Zaharia Gina Daniela :


RO 62 RNCB 0048085555310002 pentru euro,
RO 35 RNCB 0048085555310003 pentru USD si
RO 89 RNCB 0048085555310001 pentru RON.


Speranta noastra sunteti dumneavoastra toti cei care vreti si puteti sa ajutati, va rog din suflet nu ne lasati prada disperarii, ajutati-ne.


Dumnezeu sa va binecuvanteze si va doresc tot binele din lume.


Va multumim din tot sufletul.


Zaharia Gina Daniela – str. Plutinei nr. 29 Braila Jud. Braila cod. 810527 telefon : +40763664224

Printre cei mai buni!

Auzisem  de cei 65 de elevi absolvenţi de liceu care obţinuseră,  la bac-ul de anul acesta,  numai note de 10. Caut lista pe net şi o găsesc pe mai multe site-uri.  Lista are mai multe pagini, elevii sunt listaţi în ordinea alfabetică, o parcurg să văd de la ce licee sau colegii şi din ce oraşe sunt premianţii ţării. Trec la pagina a doua! Lauric Cristina Oana, Colegiul agricol Fălticeni ... ce surpriză plăcută!... viaţa bate filmul... citesc notele : matematica 5,85 ... ???

Cei mai buni elevi din România ???


Cine o fi cei  zece elevi cu nota 10 din pagin a doua? ... Nici o faptă bună nu rămâne nepedepsită!  
Treaba aceasta, de mântuială, în sensul că nu a fost verificată lista înainte de a fi publicată, îmi aminteşte de băieţii de pe la colţ de bulevard, valutiştii, care dădeau ţeapă cu teancul de valută având deasupra şi dedesupt hârtii adevărate iar la mijloc hârtii false.
Se copiază cu ochii închişi şi în mass-media!

Inima de dor nu stii

Inima nu doare aşa cum doare capul sau măseaua. Treaba ei e să bată. Dar, nu oricum, ea trebuie să bată ritmic. Aritmia, palpitaţia sunt semne că la inimă este o bubă. Sângele nu trebuie să stagneze în atrii. El trebuie pompat în afară. Dacă atriile tremură, ele nu-şi mai  păstrează puterea de a pompa tot sângele. Există riscul ca o parte din sânge să stagneze, să se formeze mici cheaguri. O asemenea scamă poate  bloca un vas de sânge de pe creier. Aşa îmi explic eu că drumul de la fibrilaţie la atac cerebral nu e lung. Ar trebui să mânâci tot timpul pastile cu rol anticoagulant. E bună şi aspirina, pastila săracului. Dar, şi  vin roşu, dar nu exagerat de mult să nu-ţi sară inima din piept. Să nu o mai lungesc:
Jane Seymour este ambasadoarea campaniei  1 Mission 1 Million  Getting to the Heart of Stroke. La finele campaniei, octombrie 2011, se vor premia cu 10000, 50000, 100000 euro  programele  naţionale de educaţie şi prevenţie care vor aduna cele mai multe voturi.  Dr. Gheorghe-Andrei Dan, Spitalul Colentina,  conduce un proiect ca parte a programului “FACTS”.
 Şi dacă nu vă doare inima votaţi, nu mai mult de trei ori pe zi,  pentru proiectul   Dr.Gheorghe-Andrei Dan!

Pruna şi ţelina

Unde sunt cerşetorii noştri, ştim! Bîntuiesc prin Vest! Nu ştim cîţi sunt, deşi Vestul în ultima vreme, ne ajută, îi inventariază, îi îmbarcă şi ni-i trimit acasă. Şi cu asta ce-am făcut? cum zicea cîndva  C. Tănase. 

Ca antiteză, eu voi să ştiu unde ne sunt cercetătorii! În Vestul îndepărtat Măria Ta!, ar răspunde cineva din sala de cinema. 

Ei cînd vor veni acasă? Normal ar trebui să vină de voie, nu trimişi. Să vină să încline balanţa înspre bine, să vină să facă studii ştiinţifice. Dar câte nu sunt de analizat, de sintetizat, de aplicat… Nu ? 

Ce influenţă au fazele Lunii asupra ridichii se cunoaşte. Dar de rolul pe care îl are pruna asupra  sexualităţii, puţini ştiu. Mă exasperează cu cîtă abnegaţie cercetătorii din alte ţări, dezvoltate (aşa se spune), se apleacă asupra prunei, o cercetează, o expertizează. Pruna ! un fruct atât de exploatat la noi.

Potrivit unui studiu publicat în Jurnalul Britanic de Nutriţie , aceste fructe previn îngroşarea vaselor de sînge, curăţă arterele şi îmbunătăţesc circulaţia, ceea ce duce la o creştere a libidoului, spune Robert Fried, coautorul cărţii « Great Food, Great Sex » (sursa : ziarul Gândul).

Dacă prunele lor fac asemenea minuni, ale noastre,  care sunt de zece ori mai gustoase, câte grozăvii ar trebui să facă?

La noi, cine are prune şi nu mănîncă cu îndestulare pentru a vedea dacă... înseamnă că le strânge pentru cazanul de ţuică. De unde să ştie românul de rolul prunii ca afrodisiac! Dacă e aşa înseamnă că pruna e soră sau frate cu ţelina. La noi nu se fac studii de asemenea anvergură ! Şi avem o grădină mare de o parte şi de alta a munţilor Carpaţi. Se bănuie că şi ceapa şi ardeiul iute ar putea să se înrudească cu pruna! 

Dar vreau să aflu dintr-un studiu elevat elaborat de un grup de cercetători autohtoni. De ce la noi nu s-ar studia dacă gutuia sau gulia ar avea influenţe similare cu pruna? Dacă da, atunci nu s-ar mai mânca în draci prune şi nu s-ar diminua cantitatea de ţuică de pe piaţă. Rezultatele mai trebuie şi publicate. Este adevărat că nu avem reviste de specialitate de notorietate, dar s-ar putea publica într-o revistă mondenă. Avem destule, deşi sunt de un altfel de notorietate …

Cine ştie, va veni o zi, cînd Vestul ni-i va trimite acasă! Motive vor găsi ei, nu trebuie să le inventăm noi. 

Îi aşteptăm! Să ne spună dacă în adevăr aşa stă treaba cu pruna!

Que viva Espanaaaa

La tragerea la sorţi, pentru stabilirea grupelor Mondialului din Africa de Sud, Spania nimerise în grupa H, ultima grupă. Azi-noapte, Spania a căştigat titlul suprem, de campioană mondială la fotbal. Nu am văzut ca jucătorii să-şi fi vopsit părul în galben sau roşu. Ai noştrii, ca brazii, când au trecut de o fază intermediară, de nebuneala ce îi cuprinseseră, s-au ras în cap, s-au vopsit. Dacă noi, sau numai o parte dintre noi, i-am dat lui Hagi titlul de rege, doar pentru că a avut meritul de a urca echipa până în sferturi de finală la un campionat mondial, atunci spaniolii cu ce titlul să-i înnobileze pe: Andres Iniesta, Iker Casillas, David Villa, Xabi Alonso, Xavi Hermandez, Pedro Rodriguez, Fernado Torres, Carles Puyol, Joan Capdevilla …

Mai erau câteva minute şi urma să se tranşeze trofeul, cumva ca la ruleta rusească.

Iniesta, i-a scutit pe spaniolii bolnavi de inimă să asiste la loteria loviturilor de la 11 metri.

Din momentul în care piciorul drept al lui Iniesta a trimis balonul în plasa porţii adverse, trecând aprope de vărfurile degetelor portarului olandez, valoarea lui, a piciorului, s-a ridicat la valoarea de la 22 de milioane euro, iute ca mercurul din termometrul pus în apă fierbinte.

E mult? E puţin? E puţin, dacă din sumă revine fiecărui spaniol câte 50 de eurocenţi.

Era mult pentru Federaţia lui Sandu şi Mitică? Nu, niciodată!

Ăsta e fotbalul! Are bogaţi şi săraci şi la propriu şi la figurat.

Şi asta e diferenţă dintre spanioli şi români, nu numai la fotbal ci şi ca număr de locuitori.

Astă-noapte, românii din Spania s-au bucurat şi ei de această mare victorie a spaniolilor?

Am ajuns să ne bucure spaniolii.

Numai cei cu sânge spaniol în vine au simţit astă-noapte cum este să devii campion al lumii, la fotbal.

Cu ce am rămas de la acest eveniment mondial? ... Îmi mai ţiuie urechile. Vrei, nu vrei, ascultă Grigore vuvuzeaua! O să-mi fie atât de dor de bâzâitura de vuvuzea, cam tot atât cât îmi este dor, iarna, de muzica asurzitoare, bubuitoare, şi manelistă ce se revarsă, vara, peste plajele litoralului autohton.

Aficanii au păţit ca la numta la care pleacă nuntaşii şi rămân lăutarii.

Ar fi trebuit ca o echipă africană să câştige marele trofeu. Ghana a fost cea mai aproape, la o lungime de două meciuri. S-ar fi bucurat toţi africanii, de la miazănoapte, din Alger, până la miazăzi, la Cap Town, de la apus, din Dakar, până la răsărit, în Moqdisho.

În schimb s-au bucurat spaniolii cât pentru toţi africanii la un loc.

O echipă regală a fost primită la Palat de Regele Juan Carlos.

Sursa: http://media.realitatea.ro/

Un neuron se întreabă

Care o fi diferenţa dintre a trăi şi a fi?

Când poţi spune? - Eu sunt!

Gândul, vorba, fapta - asta o fi ordinea firească?

Să făptuieşti fără să gândeşti?

Ce este gândul bun văduvit de vorbă, dar  şi de faptă?

Cine e fără de păcat?

Cine nu a gustat, sau chiar s-a îmbătat cu vin ca de pelin, din trufie, lăcomie, mânie, invidie?

Există bucuria lucrului făcut de mâna ta. Este bucuria îndemânării.

Cum îţi strigi bucuria?

Când strici un lucru, fapta cu ce simţământ e ambalată?

Cum e mai bine să-L implori să-ţi dea ceea ce nu ai , sau să-I mulţumeşti pentru ceea ce îţi dă? 

...

Neoronul a fost, nu mai e! Păcat!

Vine prima zi de Mai

Astăzi nu-i Întâi de Mai! Mâine va fi! după calendar. Vremea astăzi este cum ar trebui să fie mâine. Natura e în sărbătoare. Zumzet, murmur, forfotă, triluri ... şoapte şi suspine. Pomii încărcaţi de flori, sunt ca miresele în faţa altarului. Verdele, Albu, Rozu, Galbenu, Violetu din florile pomilor sunt copiii veseli, zglobii ai Luminii. Nu mai zic de gâze! Sunt câtă frunză şi iarbă, de toate neamurile. Îţi închipui ce bucurie, ce dorinţi ascunse, ca ale unei fecioare, a cuprins-o pe Primăvară. Fecioara anotimpurilor, născută dintr-o iubire a sevei Pământului cu Lumina. Să o ţină Dumnezeu, şi mâine şi poimâine, aşa frumoasă ca şi azi!
Vine prima zi de Mai. Cum să o petrec? 1 Mai muncitoresc îmi răscoleşte amintiri, de-a valma, bune cu rele. Înainte vreme, pe când cinici ani erau egali cu patru şi jumătate de muncă, 1 Mai era ziua de măsură a gradelor de libertate. Astăzi când sunt liber, cu trei sau n minus unu grade de libertate, nu ştiu ce să fac cu ele.
Omul normal, care e în parametri, este ca o funcţie de mai multe variabile. Diferenţierea funcţiei în raport cu fiecare dintre ele, dă viteza acţiunilor, ale dorinţelor omului. Nu-i bine să fii o funcţie independentă de orice variabilă, derivata îţi este nulă şi devii paralel cu drumul pe care merge viaţa, e ca şi cum n-ai mai fi.Esti liberul absolut, te integrezi în el, devii frate cu guru şi soră cu misa.
Aşa că mă pretind o funcţie de mai multe variabile, şi mă derivez! Pentru mâine mă derivez în funcţie de una, de o singură dorinţă. Acţiune! Motor! Scena 1, La iarbă verde! În mijlocul naturii ce m-a născut şi care renaşte în fiecare primăvară. Ar trebui să fiu îmbâcsit, sătul de atâtea primăveri. Dar nu! De-aia este pusă în calea ei iarna, ca să o aştept ca pe o fecioară despletită.
Aşadar mâine o să merg în mijlocul ei, o să-i reaprind focul şă-şi reamintească de mine, o să-i cânt săltând, dănţuind ca un apaş, sau ca un babuin, sau ca un trac, sau ca un dac, şi o să-i aduc ofrandă ...
La ce te gândeşti? Eu la un grătar cu mici, cu muştar, cu pâine ţăranească, cu bere, cu vin şi cu ce-o mai fi.
Să trăiască Unu Mai! ... unu mai bine decât altul!

Cine o fi de vina?

Mirare. Indignare. Consternare. Delăsare. Uitare. Şi atât . Nimic mai mult. A, da! Măsură administrativă, destituire. Şi cu asta ce-am făcut? Cine urmează? Cine va cădea victimă mizeriei din spitale. Să nu leşinăm ni se administrează  apă cu zahăr: E un caz izolat! Pacienţi de azi şi de mâine  nu vă impacientaţi! Se mai întâmplă! Da? Ca să vezi! Un adevăr meschin există: nu se întâmplă numai în aceeaşi clinică. Dispersia fiind mare, densitatea de probabilitate este mică. Ieri spitalul I1 (I de la Infection) , azi I2, vezi CF2, mâine I3 , ş.a m.d. până la n. Şirul ar trebui să fie descrescător pentru ca la limită să atingă zero. Ce simplă e  teoria. Practica în schimb, cum s-a văzut, e de toată coma.În comă la reanimare. Din reanimare iese cine are zile.
Nu este de vină constituţia profesională a celor ce s-au făcut frate cu Hippocrate: Atât cât mă ajută forţele şi raţiunea, prescripţiunile mele să fie făcute numai spre folosul şi buna stare a bolnavilor, să-i feresc de orice daună sau violenţă.
De vină este ... Constituţia. Dinozaurul de la castel şi-a clocit oul, din ou ecloză un pui vioi ca mingea de oină, un pui cu blazonul escu atârnat de coadă, un pui neînfricat ca esqui-ul maur pe trambulina de zăpadă.
O luăm de la capăt. Ce repede au trecut douăzeci de ani!

C'est fini la comédie

Două gesturi mimate, à la Française! Nicolas Sarkozy , preşedintele Franţei, ţară unde faţă de noi apune soarele, mai nou şi lumina a apostrofat un tânăr, aflat în mulţimea în care preşedintele se îmbăia, pe motiv că după ce îi strânse măna, acesta a făcut gestul că şe şterge de ceva  murdar rămas pe ea. Asta a fost într-o joi!
Într-o sâmbătă pe la orele serii, pe un platou de televiziune,în cadrul unui show al canalului France 2 , un alt tânăr, un comic tembel, pe nume Lambert, cu prenume de măr, Jonathan (nu are nicio vină mărul), un măscărici, jumătate bărbat (cealată jumătate era într-o cârpă colorată, o fustă de ţigancă) a mimat, arătând întregii lumi cum salută românii. Cu spinarea încovoiată, cu mâna întinsă a grăit în limba măsii lui :
S'il vous plaît, Messieurs, Mesdames!
Ce comedie! (cu accent pe primul e) Aşa comediant, aşa comedie!(cu accent pe ultimul e)
Doi tineri de aceeaşi naţie, unul   îşi sfidează propriul preşedintele, celălalt sfidează poporul român! Care dintre cele două gesturi e mai  dureros?

Pourquoi et comment 'le tembel' Lamber tombe dans l’extrême et le racisme?
C'est fini la comédie.

În vizita la Va teduquer imbecile francais 

Ce bine-mi e!

Stau in faţa ferestrei inundată de soarele dimineţii. Simt cum lumina ce-mi intră prin vârfurile degetelor mâinilor ridicate, îmi inundă celulele, ridicând la suprafaţa lor, ca o cenuşă, tot răul strâns, rău ce se scurge în pământ, ca un râu,prin tălpile picioarelor. Aici se impune o mică paranteză : până să ajungă în pământ, reziduurile, lumina murdară, traversează tavanele , spaţiilie a două apartamente. O fi bine? Nu-i timp de divagaţiune.Oricum, greu îmi păstrez imaginaţia. Îmi e necesară ca să mă văd stând cu picioarele înfipte în pământ. Cum din pământ mă trag, simt apoi un val de energie telurică ce-mi gâdilă tălpile, cum o face nisipul ce se scurge când stau cu picioarele în apa vălurită a mării. Ea, telurica, se împrăştie în corp ca cerneala în sugativă, hrănindu-mi celulele organelor şi ţesuturilor, celule curăţate mai devreme de lumina năvalnică, hulpavă, a dimineţii de primăvară. Îmi las braţele pe lângă corp, tot ce mi s- a întâmplat mă face să cred că sunt întremat pentru toată ziua, că sunt luminos ca Helios şi puternic ca Gaea.
De nu încercaţi, nu aveţi cum să mă credeţi! (Inspirat de Ritualuri de relaxare , de Rodica Demian, Formula AS.)

O carte de vizită de la :
CELLA, nimenea nu-i singur
Gabriela, Privind peste umar
Maria, Niciodata la fel
Denisia, puzzle
Vania ... zămislire

In numele tatalui

foto:  www.realitatea.net

 Mică minune
        mare mirare printre răchiţeleni
             şi peste ţară
                  în numele tatălui fiului
                        cel sărac cu duhul 
                              tatăl a ciocnit oul roşu 
                                                         amin!


Pentru conformitate:

Real şi virtual

Omul este ca un număr complex, cu o parte reală şi o alta imginară sau virtuală. Corpul şi sufletul. Hardul şi softul. Omul nu poate fi om dacă nu le are pe amăndouă. Ce-i un om numai cu partea reală, adică fără suflet?
Ce este sufletul? Nu e ceva palpabil, la vedere. O fi bine? Da cum altfel? Să te tocmeşti? Nu-l vreau pe ăla! Dă-mi-l, te rog, pe acela de pe raftul de sus!
Sufletul este soft, nu are culoare, nu are miros, nu are gust. Sufletul este taina creaţiei divine. Toţi ne naştem egali. La început, unui copil, i se oferă tot universul cunoaşterii. Pe parcursul vieţii nu face decât să se înscrie pe o linie din infinitatea liniilor ce umple sfera cunoaşterii. Linia pe care evoluează, crezîndu-se atotştiutor, este universul lui, îngust.
Nu poti să faci de toate într-o viaţă.
Toţi suntem conectaţi la energia spirituală universală. Dar?
Ce suflet mare are el! Mi-a mers la suflet! Nu-l am la suflet! I-am scos sufletul!
Un suflet poate influenţa alte suflete? Puterea sufletului. Nici cu gândul să nu-i faci rău altuia. A-i scoate sufletul cuiva, a nu-i da pace, a-l chinui pe altul, nu faci decât să te chinui pe tine, să-ţi şifonezi sufletul. Cine ţi-l mai îndreaptă? Am ceva pe suflet! Cu sufletul altuia îţi îngreunezi sufletul.
Sufletul se mişcă într-un spaţiu cu trei dimensiuni: gând, vorbă, faptă. O faptă este o normală la planul format de gănd şi vorbă...

Realitate virtuala. Ce-i realitatea virtuală? Din jocul logic al semnaleor binare se nasc cuvinte, din cuvinte fraze. Din grupuri de octeţi se nasc culori, din pixeli se nasc icoane statice sau vii, din alte grupuri de octeţi se nasc sunete, glasuri, răsete, melodii ... Este o lume în alt spaţiu, în alt timp. E nevoie de un corp fizic, pc-ul. Realitatea virtuală, sufletul pc-ului apare îndată ce pc-ul îşi trage energie din energia hertziană şi dispare deîndată ce aceasta dispare. Rămânem cu degetele pe taste, cu display-ul stins, plăcile, circuiteel, fireele, magistrale, module sunt moarte. Le conectăm la sursa de energie. Intrăm în realitatea virtuală.

Realitatea în care ne întoarcem când inchidem pc-ul este concretul. Realitate, te vedem sau te simţim, te mirosim, te gustăm sau te auzim! Dar nu o eternitate. Doar o clipă din ea, şi poate că-i de ajuns.
Unde este realitatea după ce corpului îi dispare energia divină - spiritul, sufletul, softul?
Este ca un obiect de unică folosinţă, mai neproductiv ca pc-ul. Aici divinitatea nu a optimizat produsul creaţiei.
Este aruncat ... în ţărână! Din ţărână ... în ţărână. Doar sufletul rămâne în memoria care nu poate fi ştearsă, a serverului universal. O realitate virtuală?

Cine se joacă cu sufletele noastre? Cât de mare o fi acea reţea? Mai este în faţa pc-ului divin, cel care a creat softul universal? De ce –ar mai fi? Reţeaua există! Soft este destul. Trebuie să te loghezi. Ai un cont. Ai un nume.El va rămâne în memoria universală ...iar pc-ul organic, făcut din lut, care vremelnic a fost logat, va fi casat.

Filozofie de doi bani. Crede şi nu cerceta!