Real şi virtual

Omul este ca un număr complex, cu o parte reală şi o alta imginară sau virtuală. Corpul şi sufletul. Hardul şi softul. Omul nu poate fi om dacă nu le are pe amăndouă. Ce-i un om numai cu partea reală, adică fără suflet?
Ce este sufletul? Nu e ceva palpabil, la vedere. O fi bine? Da cum altfel? Să te tocmeşti? Nu-l vreau pe ăla! Dă-mi-l, te rog, pe acela de pe raftul de sus!
Sufletul este soft, nu are culoare, nu are miros, nu are gust. Sufletul este taina creaţiei divine. Toţi ne naştem egali. La început, unui copil, i se oferă tot universul cunoaşterii. Pe parcursul vieţii nu face decât să se înscrie pe o linie din infinitatea liniilor ce umple sfera cunoaşterii. Linia pe care evoluează, crezîndu-se atotştiutor, este universul lui, îngust.
Nu poti să faci de toate într-o viaţă.
Toţi suntem conectaţi la energia spirituală universală. Dar?
Ce suflet mare are el! Mi-a mers la suflet! Nu-l am la suflet! I-am scos sufletul!
Un suflet poate influenţa alte suflete? Puterea sufletului. Nici cu gândul să nu-i faci rău altuia. A-i scoate sufletul cuiva, a nu-i da pace, a-l chinui pe altul, nu faci decât să te chinui pe tine, să-ţi şifonezi sufletul. Cine ţi-l mai îndreaptă? Am ceva pe suflet! Cu sufletul altuia îţi îngreunezi sufletul.
Sufletul se mişcă într-un spaţiu cu trei dimensiuni: gând, vorbă, faptă. O faptă este o normală la planul format de gănd şi vorbă...

Realitate virtuala. Ce-i realitatea virtuală? Din jocul logic al semnaleor binare se nasc cuvinte, din cuvinte fraze. Din grupuri de octeţi se nasc culori, din pixeli se nasc icoane statice sau vii, din alte grupuri de octeţi se nasc sunete, glasuri, răsete, melodii ... Este o lume în alt spaţiu, în alt timp. E nevoie de un corp fizic, pc-ul. Realitatea virtuală, sufletul pc-ului apare îndată ce pc-ul îşi trage energie din energia hertziană şi dispare deîndată ce aceasta dispare. Rămânem cu degetele pe taste, cu display-ul stins, plăcile, circuiteel, fireele, magistrale, module sunt moarte. Le conectăm la sursa de energie. Intrăm în realitatea virtuală.

Realitatea în care ne întoarcem când inchidem pc-ul este concretul. Realitate, te vedem sau te simţim, te mirosim, te gustăm sau te auzim! Dar nu o eternitate. Doar o clipă din ea, şi poate că-i de ajuns.
Unde este realitatea după ce corpului îi dispare energia divină - spiritul, sufletul, softul?
Este ca un obiect de unică folosinţă, mai neproductiv ca pc-ul. Aici divinitatea nu a optimizat produsul creaţiei.
Este aruncat ... în ţărână! Din ţărână ... în ţărână. Doar sufletul rămâne în memoria care nu poate fi ştearsă, a serverului universal. O realitate virtuală?

Cine se joacă cu sufletele noastre? Cât de mare o fi acea reţea? Mai este în faţa pc-ului divin, cel care a creat softul universal? De ce –ar mai fi? Reţeaua există! Soft este destul. Trebuie să te loghezi. Ai un cont. Ai un nume.El va rămâne în memoria universală ...iar pc-ul organic, făcut din lut, care vremelnic a fost logat, va fi casat.

Filozofie de doi bani. Crede şi nu cerceta!