Que viva Espanaaaa

La tragerea la sorţi, pentru stabilirea grupelor Mondialului din Africa de Sud, Spania nimerise în grupa H, ultima grupă. Azi-noapte, Spania a căştigat titlul suprem, de campioană mondială la fotbal. Nu am văzut ca jucătorii să-şi fi vopsit părul în galben sau roşu. Ai noştrii, ca brazii, când au trecut de o fază intermediară, de nebuneala ce îi cuprinseseră, s-au ras în cap, s-au vopsit. Dacă noi, sau numai o parte dintre noi, i-am dat lui Hagi titlul de rege, doar pentru că a avut meritul de a urca echipa până în sferturi de finală la un campionat mondial, atunci spaniolii cu ce titlul să-i înnobileze pe: Andres Iniesta, Iker Casillas, David Villa, Xabi Alonso, Xavi Hermandez, Pedro Rodriguez, Fernado Torres, Carles Puyol, Joan Capdevilla …

Mai erau câteva minute şi urma să se tranşeze trofeul, cumva ca la ruleta rusească.

Iniesta, i-a scutit pe spaniolii bolnavi de inimă să asiste la loteria loviturilor de la 11 metri.

Din momentul în care piciorul drept al lui Iniesta a trimis balonul în plasa porţii adverse, trecând aprope de vărfurile degetelor portarului olandez, valoarea lui, a piciorului, s-a ridicat la valoarea de la 22 de milioane euro, iute ca mercurul din termometrul pus în apă fierbinte.

E mult? E puţin? E puţin, dacă din sumă revine fiecărui spaniol câte 50 de eurocenţi.

Era mult pentru Federaţia lui Sandu şi Mitică? Nu, niciodată!

Ăsta e fotbalul! Are bogaţi şi săraci şi la propriu şi la figurat.

Şi asta e diferenţă dintre spanioli şi români, nu numai la fotbal ci şi ca număr de locuitori.

Astă-noapte, românii din Spania s-au bucurat şi ei de această mare victorie a spaniolilor?

Am ajuns să ne bucure spaniolii.

Numai cei cu sânge spaniol în vine au simţit astă-noapte cum este să devii campion al lumii, la fotbal.

Cu ce am rămas de la acest eveniment mondial? ... Îmi mai ţiuie urechile. Vrei, nu vrei, ascultă Grigore vuvuzeaua! O să-mi fie atât de dor de bâzâitura de vuvuzea, cam tot atât cât îmi este dor, iarna, de muzica asurzitoare, bubuitoare, şi manelistă ce se revarsă, vara, peste plajele litoralului autohton.

Aficanii au păţit ca la numta la care pleacă nuntaşii şi rămân lăutarii.

Ar fi trebuit ca o echipă africană să câştige marele trofeu. Ghana a fost cea mai aproape, la o lungime de două meciuri. S-ar fi bucurat toţi africanii, de la miazănoapte, din Alger, până la miazăzi, la Cap Town, de la apus, din Dakar, până la răsărit, în Moqdisho.

În schimb s-au bucurat spaniolii cât pentru toţi africanii la un loc.

O echipă regală a fost primită la Palat de Regele Juan Carlos.

Sursa: http://media.realitatea.ro/