Stau in faţa ferestrei inundată de soarele dimineţii. Simt cum lumina ce-mi intră prin vârfurile degetelor mâinilor ridicate, îmi inundă celulele, ridicând la suprafaţa lor, ca o cenuşă, tot răul strâns, rău ce se scurge în pământ, ca un râu,prin tălpile picioarelor. Aici se impune o mică paranteză : până să ajungă în pământ, reziduurile, lumina murdară, traversează tavanele , spaţiilie a două apartamente. O fi bine? Nu-i timp de divagaţiune.Oricum, greu îmi păstrez imaginaţia. Îmi e necesară ca să mă văd stând cu picioarele înfipte în pământ. Cum din pământ mă trag, simt apoi un val de energie telurică ce-mi gâdilă tălpile, cum o face nisipul ce se scurge când stau cu picioarele în apa vălurită a mării. Ea, telurica, se împrăştie în corp ca cerneala în sugativă, hrănindu-mi celulele organelor şi ţesuturilor, celule curăţate mai devreme de lumina năvalnică, hulpavă, a dimineţii de primăvară. Îmi las braţele pe lângă corp, tot ce mi s- a întâmplat mă face să cred că sunt întremat pentru toată ziua, că sunt luminos ca Helios şi puternic ca Gaea.
De nu încercaţi, nu aveţi cum să mă credeţi! (Inspirat de Ritualuri de relaxare , de Rodica Demian, Formula AS.)
O carte de vizită de la :
CELLA, nimenea nu-i singur
Gabriela, Privind peste umar
Maria, Niciodata la fel
Denisia, puzzle
Vania ... zămislire
Aici, ferestrele sunt inundate de ploaia dimineţii...
RăspundețiȘtergerePe asta n-am încercat-o! Nu ştiu ce să zic, cred că este mai dificil să absorbi energie din apa de ploaie...Poate reuşeşte cineva şi ne spune.
RăspundețiȘtergeredacă n-aş fi smerită:) ţi-aş povesti
RăspundețiȘtergeree multă energie în ploaie
poţi fi chiar TU ploaia:)
acuma, antrenat gata, poţi face meditaţia cu FLACĂRA VIOLET:)))
maica PĂMÂNT şi taica SOARE te-au "pregătit"
cel mai greu, crede-mă pe cuvînt, e "să stai", măcar, 40 de secunde fără "să faci" NIMIC
încearcă ASTA
Merci beaucoup! Adică să fiu nor, între cer şi pământ.Mă încarc cu electricitate! Păzea!
RăspundețiȘtergere