Ziua Botezul Domnului

Cu Boboteaza sau Teofania, sarbatoarea crestineasca a botezului domnului Iisus Hristos de catre Sf. Ioan, si cu Ziua Sfantului Ioan Botezatorul de maine,7 ianuarie, se incheie sarbatorile de iarna, incepute cu Ziua Sfantului Nicolae din 6 decembrie. 

Liturghia si Slujba de sfintire a apei au fost transmise in direct de televiziunea publica. Dupa liturghie, Preafericitul parinte patriarh Daniel a tinut slujba de sfintire a apei afara in fata enoriasilor din fata butoaielor cu apa si a oamenilor de ordine, a jandarmilor.

A participat si Preafericitul parinte patriarh Teofil al bisericii ortodoxe de la Ierusalim. Iata ca cele doua biserici, prin cei doi patriarhi, sunt impreuna ca doua surori. 

 PFPP Daniel a sfintit apa din fiecare vas din cele 12 a cate 100 litri fiecare, apoi a stropit cu aghiasma peste capetele multimii.O atmosfera sobra, fara fast.

 In ziua botezului Domnului, PR Traian Basescu a participat la sedinata CSM. La intrare cat si la iesirea din institutie, dansul a fost primit cu huiduieli din partea unor cetateni, nu multi dar vocali. Pentru Adrian Nastase si sotia sa, Dana, astazi este ziua sentintei. Asteapta verdictul ICCJ in dosarul cu mita, dosarul "Zambaccian". Vor sta 3 ani in inchisoare sau nu vor sta! 

 Aflu de la radio ca d-na Angela Merkel, Cancelarul Germaniei, a cazut de pe schi rau de tot, se pare ca si-a fracturat pelvisul. S-a intamplat in Alpii elvetieni. 

Compatriotul ei, Michael Schumacher, fostul campion mondial in 7 sezoane de Formula 1, nu s-a trezit din coma indusa dupa teribilul accident de pe partia de schi din Alpii francezi.

 Doar Harta meteo a Romaniei este incredibil de pozitiva pentru aceasta zi de iarna.

 Doamne, binecuvanteaza lumea aceasta!

De Bobotează

toate apele sunt sfinţite de la apa în care coboară graţia divină prin harul preotului. Să se sfinţească şi apa aceaaastaaa!... Lângă biserică este o ţeavă cu robinet, de robinet un furtun duce apa până la butoiul din plastic de culoare albastru, şi la cel de alăturea la fel de albastru, şi la altul dacă ar fi fost. Prima apa din butoi a fost sfinţită dis-de-dimineaţă sau poate de-aseară, e un amănunt mărunt care nu trebuie băgat în seamă, nu trebuie desecat. Să credem că harul duhului sfânt aflat într-o picătură de apă rămasă în butoi, albastru, sau alb, sau roşu, fie cum o fi, se răspândeşte în apa ce vine prin furtun, mai repede decât ajunge la noi lumina de la soare. Până se umple butoiul şi se închide robinetul, oare duhul sfânt nu s-a răspândit în apa din tot oraşul? Nu mai pun la socoteală că oraşul nu are o singură biserică. Duhul sfânt este unul şi acelaşi. Cândva, va trebui să cred că apa de la robinet este cu acelaşi har ca şi apa sfinţită la biserica aflată la câteva sute de metri depărtare. Am plecat spre biserică tăindu-mi drum prin aerul geros, ferindu-l cu greu din cale, să iau apă sfinţită de la locul cu har de lângă altar. Aerul îmi ardea faţa ca para focului. Ger ca de Bobotează. De mult n-am mai îndurat asprimea lui. Nu numai când involuntar respiram aerul rece şi gros, el îmi dădea năvală, îmi intra prin ochi, prin nări, prin urechi. Ar fi intrat prin toţi porii, dacă aceştia, mici şi nevăzuţi, nu ar fi fost astupaţi. Eu când ies afară pe timp geros am grijă să-mi închid porii feţei, dar, numai porii feţei. Prin nări trebuie să respir, cu ochii trebuie să văd pe unde şi pe ce calc. Gura o ţin închisă cât timp nu întâlnesc pe cineva cunoscut căruia trebuie să-i dau bineţe. Nu se cade să dai doar din cap, cum dă ăla cu patru potcoave. Apropo, dacă vezi un cal cu trei potcoave, trebuie să te bucuri, norocul este în apropier, doar trebuie să-l cauţi. Să înnod firul povestirii. Ajung la lăcaşul în care s-a sfinţit apa. Un uriaş se hrănea cu furtunul, prin transfuzie, de la ciuşmea. Avea doi ochi bulbucaţi şi albaştri, aşezaţi sub fruntea unui cap tuciuriu plin cu lumânri aprinse. Avea două cozi împletite şi lungi, de vreo două sute de metri. Am trecut de ochiul albastru, am păşit, tăind gerul, de-a lungul uneia dintre cozi până la locul de unde ea se hrănea. Coada era împletită din oameni îngheţaţi bocnă, căt ai căta să crezi că nu poate să fie adevărat. Oamenii cozii nici grai nu mai aveau. Cât m-am târât prin aerul sticlos şi tăios ca o lamă de brici, au îngheţat în mine toate păcatele. Nu ştiu dacă aşa te mântuieşti. La primăvară, ce m-oi face, când mi s-or dezgheţa păcatele. Trei sferturi din întrgul corp este apă. În aceeaşi propoţie se află cuprinsul apelor faţă de cuprinsul întregului Pământ. Suntem o apă şi-un pământ. Duhul sfânt al apei sfinţite m-a încălzit când am ajuns aproape de ochiul albastru. Soarele cu dinţi, ivit deasupra lăcaşului sfânt, mi-a făcut ochii mici, mici. Din ochiul mare şi albastru a curs apă şi în bidonul meu din plastic. Să se sfinţească şi apa aceaaastaaaa!

Astazi toate apele sunt ale Iordanului

In copilarie, eram pentru prima data in biserica , mergeam cu mama la inchinat si trecand pe langa bunicul meu , care venise mai de dimineata, sa fie de ajutor parintelui , i-am sarutat mana (asa ma invata-se mama), apoi el a spus sa auda toti din biserica -“asta-i nepotul meu , sa stiti ” .
Mult mai tarziu mi-am amintit de aceasta intamplare ,cand imi puneam intrebari legate de botezul Domnului Iisus.
Nu intelegeam, bunaoara , de ce Ioan l-a botezat pe Iisus si nu invers .
Apoi cand se pomenea de apa Iordanului , imi imaginam un rau magic cu apa limpede , pestisori de aur , nu stiam ca exista in realitate.
Iisus avea treizeci de ani, era om ca toti ceilati . Duhul Sfant , ca un porumbel a aparut deasupra , unde Ioan il boteza pe Iisus (nu era prima data cand Ioan boteza cu apa Iordanului, pe iudei ii indemna sa se pocaiasca pana la venirea Lui) si s-a auzit –“Acesta este Fiul Meu cel iubit ... “ - era glasul Tatalui (prima data cand si-au dat intalnire Tatal , Fiul si Sfantul Duh).
Adica sa stie toata lumea de acum si pururea ca Iisus este fiul lui Dumnezeu care a venit pe pamant sa va lumineze.Dupa aceasta, cat a stat printre oameni, Iisus a vorbit numai in pilde duhovnicesti.
Cand am vizitat Ierusalimul , Galileea si am ajuns la apa Iordanului am vazut ca este o apa obisnuita, deloc limpede. De atunci cand aud “ in Iordan botezandu-te Tu Doamne...” vad un rau cu apa un pic tulbure.
Mi-am zis de ce sa nu fie Dunarea, Muresul sau apa Moldovei sau a Tisei sau a Nistrului.
Eu cred ca de fiecare data cand cei care au har ,(numai preotii ) si spun “in Iordan botezandu-te Tu Doamne” deasupra apelor se plimba Duhul Sfant .
Astazi de Boboteaza , toate apele noastre de la Nistru pana la Tisa din Carpati la Dunare sunt apele Iordanului in care se spala de pacate neamul romanesc.
Nu inteleg , de ce asa buluceala numai pe apa din butoaiele de langa biserici.
Sa nu uitam , trebuie sa credem ! Daca facem analiza apei in laborator n-o sa gasim Duhul Sfant.