11.11.11.

Astăzi, ziua unsprezece, luna unsprezece, anul  unsprezece, ora unsprezece, minutul unsprezece, secunda  unsprezce...  dracul nu venise la  întâlnirea omenirii cu apocalipsa. Nu ni se împlini sorocul. Ce dracu făcea dracul?  Era  ocupat până peste cap, până peste coarne. Băga beţe-n vârtelniţa Pământului. Al dracului beţe se rupeau  unul câte unul. Văzând că nu izbuteşte s-o oprească   la ţanc, din negru cum era se făcu roşu, apoi din roşu se făcu negru. Şi tot aşa o ţinu cu semaforul timp de un minut până se rupse vraja. Se deschise porţile  infernului. Dracul cu oftica ce o adună în el   plecă ţinându-se de un fus   în hăul ce se căscă sub el. Se duse învârtindu-se, acasă, în infern. Să stea dracului, acolo,  fix o sută de ani!

Vecina de la şase

Vecina de la şase nu are perdea la fereastră. Ce să însemne asta? Iubeşte mult lumina nefiltrată? Nu ştim! Vecina de sub ea, de la trei, are perdea la fereastră, la fereastra de  la bucătărie. Ce să însemne asta? Că nu iubeşte mult lumina? Nu ştim! Ştim că are obiceiul ca atunci când vrea să fumeze o ţigară, ea deschide larg fereastra, scoate capul în afară si se sprijină de pervaz. Pesemne că aşa-i place ei. Se întâmplă ca tocmai atunci, vecina de la şase să deschidă larg fereatra, nu ca să intre mai multă lumină, ci ca să scuture de firimituri faţa de masă. După ce termină de scuturat îşi aduce aminte că trebuia să se se fi uitat dacă nu era cineva ieşit la fereastrele de sub ea. Aşa se face că vecina de la şase trage faţa de masă sub braţ, se apleacă şi aruncă o privire. Atunci ea vede şi simte fumul de ţigară. Interesant că deşi fumul o agasează, ea nu o mustră pe vecina de sub ea. Închide repede fereastra. Tuşeşte. Fumul de ţigară i se oprise-n gât. Vecina de la trei aplecată peste pervaz, cu capul învăluit de fum nu a văzut firimiturile căzând pe lângă ea şi nici nu le-a simţit când ele s-au aşezat pe păr. Aşa se explică de ce nu a avut motiv să-i reproşeze ceva vecinei de deasupra ei. După ce termină ţigara, înainte de a închide fereastra, îşi trece degetele răsfirate prin păr ... Pesemne, să scoată fumul rămas în el. De fiecare dată această dispută dintre cele două vecine, de la şase şi trei, se termină cu scor egal. Să fie blat?

Ca şi vecina de la şase, vecina de la parter nu fumează. Parcă ar fi surori siameze. De ce? Are acelaşi obicei, să scuture faţa de masă, afară, la fereastră. Şi mai mult decât atât. Chiar dacă nu a servit masa, deschide fereastra să scuture de zor o cârpă ca şi cum aceasta ar fi plină de praf. Cu obiceiul ăsta o întrece pe vecina de la şase. De fapt se adevereşte că ea este curioasă din fire. De ce ? Fiindcă deschide fereastra să scuture cârpa de praf taman atunci când vecinul de la nouă intră cu maşina în parcarea de lângă bloc. Să vadă ea cu cine vine el, sau ce aduce în pungile burduşite pe care cu greu le scoate din portbagaj.

Vecinul de la nouă se preface că nu o vede, trage de timp, până ce ea închide fereastra. De fiecare dată disputa dintre vecina de la parter şi vecinul de la nouă se termină cu un scor alb. Să fie şi acesta un blat? Înseamnă că asociaţia de proprietari e o cooperativă ca şi Liga lui Nea Mitică? Nu dacă se aplică regulamentul sau codul ...

Andrei Boghiu - Alt bloc, alt vecin ...

Bude offline

Ce poate fi mai expresiv, decît o vatră  încojurată de bude offline, o masă a neplăcerii, o masă a budelor false. Ce te nelinişteşte?

La ceas de taină, oare cîţi dintre aleşii neamului, constipaţi, conjuraţi, aferaţi s-au strîns în jurul unei atare vetre pentru a pune ţara la cale, pentru a o pîrjoli?

Iată, aceasta este masa la care se face politica la nivelul cel mai de jos!
Hai, să nu fim indiferenţi, să nu ne resemnăm!
Nu ajunge doar un singur par la un car de bude!

O mare schimbare la Casa Albă

Numai Lady Condoleezza Rice şi First lady Michelle Obama ştiu cât de mare este schimbarea dintre G.W. Bush şi Barack Obama!

Neascultarea

Părintele Teofil Părăian, de la Mănăstirea Brâncoveanu - Sâmbăta de Sus, spunea despre ascultarea monahală:
Monahul are trei făgăduinţe speciale, care reglementează viaţa monahală: ascultarea, castitatea si sărăcia, adică multţmirea cu puţin. Ascultarea e pusă pe primul plan, si e rânduită pentru ca omul să nu greşească ţinându-se de propria lui opinie, ţinându-se de plăcerea sa, de buna lui dispoziţie într-o chestiune; ea urmăreşte înaintarea lui raportându-se la o conştiinţã străină, la o conştiinţă îmbunătăţită, străvăzătoare. Şi atunci dependenţa aceasta fiind o făgăduinţă a călugărului, trebuie observată mult mai mult decât ascultarea obişnuită a unui om independent.
Cineva care nu ascultă de îndrumător si se face independent din dependent, sigur că-şi deschide calea spre păcate în general şi spre alte devieri de la rânduieli pe care le cunoaştem din tradiţia monahală.

Ioanid

Strâng ziarul sul, bâzâitura de musca devenise insuportabilă … pleosc !.... bzzzz ! … pleosc !! …mă uit pe dosul sulului … nici o urmă ! …- Unde, spurcăciunea, te-ai aşezat ? Mătur cu privirea tavanul, … pereţii, … uşa …ai obosit mizerabilo! -Stai ca te lipesc eu de uşă!
Ma apropii fără să văluresc aerul, dau elan sulului din mână … scârţâitul uşii imi opreşte acţiunea ucigaşă … prin deschizătură se iveşte un cap cu părul laţos, cu o privire speriată, pe tricou-i jegos tocmai se aşezase musca…

- Nu da nene, nu ma lovi !

- Pe cine mata-n cur cauti ?

- …

- Hai, intra ! Inchide usa ! –intre timp musca disparuse.

Un baiat nu prea inalt, cu ochii mari si negri, in haine murdare, se oprise dupa doi paşi, se întoarse, cautându-mi privirea.

- De ce-ai venit, vrei bani ? Ia-i d-aici şi pleacă !

- Nu mă aştept să fiţi mai bun ca alţii, rogu-vă! ascultaţi-mă !

- Sigur că da, te ascult împărate !

- Eu de mic am fost abandonat, orfelinatul mi-a fost şi mamă şi casă. Aveam unde dormi, aveam şi ce mânca, puteam să învăţ şi chiar imi plăcea cartea, dar gândul că nu-mi cunosc mama mă neliniştea, îmi rodea sufletul. Mă întrebam aproape zilnic : cine-i femeia care m-a născut ? Până-ntr-o zi, eram mare, trecusem de-a opta, m-am înhăitat cu alţii şi am fugit.

- Tot n-am priceput, de ce-ai dat buzna peste mine?

- Am un mesaj, daca îl public, cine ştie, poate am noroc să-i găsesc. Am încercat de 1 Iunie, de ziua copilului, dar toţi, pe unde-am fost, mă scoteau afara cu şuturi-n cur.

- Dă-mi-l sa-l citesc !

Pe mine mă cheamă Ioanid, caut pe mama şi pe tata care m-au abandonat, am un semn, o frunză pe piciorul drept, vă aştept în Gara de Nord la capătul peronului doi …Am cerut sprijin în stânga şi dreapta, m-am săturat de ajutorul lor, aşa că, spun cu năduf : mă piş pe organele la care am apelat, inclusiv pe Ceauşescu ...care nu sunt in stare sa–mi găsească pe mama şi pe tata …

- Mă copile, tu nu ştii pe cine vrei sa te pişi, sunt mulţi ani de cand Ceausescu nu mai e, ş-apoi organele sunt băgate până-n gât în cazul Elodia ?

- Deşi stau pe sub poduri şi-n canale, ştiu cine-i preşedinte. Nu-l scriu, nu mai vreau să fiu dat afara cu şuturi-n cur.

- Până să ţi-i găseasca, spune de unde să te ia?

- Am scris mai jos, nu direct, aşa mai pe ocolite, v-am zis că-mi plăcea cartea.

O gură de canal, trepte, un carton , paie şi ţoale mi-e patul de-o noapte,
Mă încălzesc stând lipit de unul sau de alta, aud ţipete, dar şi şoapte,
Maţele-mi ghioraie de foame, aţipesc între doua treceri zgomotoase de tramvaie,
Am vise plăcute : mama vrea să mă ia în braţe, am coşmaruri : aud cântec de cucuvaie.

...

P.S.

Cum de-ai avut gândul negru şi laş,

Să lepezi în maternitate un biet copilaş?

Inima şi gândul nu ţi-au fost la mine ,
Ştiind că mă alăptează mame străine ?

- Adica iarna, cine vrea sa te caute, ridică capacul si strigă : Ioanideee ! Iar pe timp de vara ?

- E simplu pentru mine, dorm prin parcuri, mă învelesc cu cerul de stele. Dar v-am spus, în fiecare dimineaţă sunt la peron în gară, aştept trenurile de Timişoara , Satu-Mare şi Piteşti.

- Deocamdată nu pleci la gară, pâna diseară avem treabă.