Junii Brasoveni

"Junii trebuie priviţi ca un rest de epocă păgână, o străveche serbare de primăvară, care serbează reînvierea naturii, învingerea soarelui asupra asprimii şi gerului iernii, începutul vieţii noi ... iar serbarea trebuie considerată ca un cult religios precreştin, confirmată şi de împrejurarea ca ea se petrece tot timpul pe dealuri, fiind un obicei cunoscut încă de la daci".

(Julius Teutsch , cronicar sas brasovean)

Este evidentă asemănarea acestor ritualuri străvechi din lume cu ritualul Junilor braşoveni, care şi-au găsit loc de retragere la Pietrile lui Solomon, o poiană înconjurată de cinci stânci imense şi o grotă atribuită legendarului rege Solomon.

Este o incantare sa privesti cetele de :
Junii Tineri, Batrani, Dorobanti, Brasovecheni, Curcani, Rosiori si Albiori.

Cetele de juni pornesc din Prund, fac popas in Piata Unirii, coboara prin Piata Sfatului, strada Muresenilor, bulevardul Revolutiei, dupa care urca pe strada Nicolae Balcescu, trec prin Poarta Schei in sus pe strazile : Capitan Ilie, Tocile , Podul Cretului si in final la Pietrele lui Solomon. Aici petrec cu mic cu mare, cu mici si gratare, bere si vin, se arunca buzduganul, proba a indemanarii si virilitatii, in mijlocul horelor.

Misiune imposibila

Va spuneam candva, ca un vehicul spatial, o nava fotonica, a intrat in sistemul nostru Solar , de unde fiinte super-inteligente conduse de zeitatea MU, pregatesc pentru planeta Pamanat programul ENDUZE: sfarsitul actualei ere si inceperea alteia, cu totul si cu totul diferita, cu oameni super-dotati si tehnologii simple, eficiente, nepoluante, cu oameni care sa traiasca in echilibru si unitate cu natura si cosmosul.

*

Pe un perete arcuit, cu o lungime de 135 de grade, un ecran afiseaza imagini simultane din laboratoarele centrului de cercetare ale navei, codificate rectangular de la X00Y00 pana la X99Y99.
Laboratorul X69Y96 are experti umani si artificiali care trebuie sa modifice creierul uman, sa-l pregateasca pentru a face fata cerintelor noii ere.
Ei lucreaza nonstop, deoarece un expert artificial echivaleaza cu doi umani, astfel ca nu este nici un bai cand omul mai face pauza de o lulea (nu va mirati, nu fumeaza tutun).

Comandantul MU, prin unde cerebrale , convoaca seful laboratorului 69-96 si mini echipa artificiala.

De-indata i-au aparut in fata cei chemati, , omul-sef pe nume ZU, invaluit intr-un cocon de ceata argintie, ceilati doi oameni-sintetici, OS-69 respectiv OS-96, fiecare de o parte si de alta, in cocon verde-transparent.

- V-am pregatit o nava subfotonica, plecati de indata spre planeta albastra, radiografiati rasele umane si selectati acele creiere sanatoase , neatinse de nici o boala neurovegetativa, le criogenati , pentru a le pune la dispozitia expertilor care vor testa noul soft uman ADN ...

- Dar cum poate sa mai traiasca … da sa spuna ZU.

- Nu ma intrerupe, nici nu ai plecat pe planeta si déjà ai comportament de om nesigur, derutat. Tu trebuie sa dovedesti ca esti un super-om.
OS 69 si 96 se uita unul la altul si li se aprinde cate o lampa albastra.

- Chiar daca nu va sunt pe plac , eu trebuie sa ma lamuresc, ce pun in locul creierului pe care-l recoltez ?

Se asternu o liniste in salonul de comanda, ca daca ar fi existat o musca, sigur bazaitul acesteia i-ar fi derutat, musca mai exista doar ca mostra in muzeul navei. MU isi trecu mana peste capul chel, ii trimite prin puterea undelor gama, pe cei doi cu becuri licarind pe frunte, in planul doi, il aduce aproape de el pe ZU, care nu gandeste acum ca un super-om si-i sufla ragusit in fata, de i se ondula coconul :

- Te bag in uterul de unde ai venit, de ce-mi strici programul? De ce ZU, imi pui asemenea intrebare de fata cu cei doi cretini ? Stii ca ei nu au suflet!?

- …

- In urma navei tale, voi trimite mai multe discuri zburatoare cu oameni sintetici, de la care folosesti creierele, sunt de nivelul de complexitate al oamenilor actuali de pe Pamant.

- Yes, my lord !

- Noi am lasat pe planeta albastra acum 26000 de ani , in emisfera nordica, pe paralela 45 grade plus, minus un grad, inscrisuri ale civilizatiei noastre Maya. Ma astept ca astazi sa culegem roadele, sa gasim creiere foarte dezvoltate si sanatoase.

- Yes, my lord !

- Navighezi de la Est la Vest pe aceasta paralela, incepi mai intai cu teritoriul de se numeste Tartaria, unde am lasat primele scrieri pictografice, de la care sa se adape intreaga civilizatie umana. Sa cercetezi bine regiunea, trebuie sa gasesti creiere sanatoase.

- My lord, din ultimile date stocate in baza de date , dupa prima evaluare , reiese, ramane sa verificam , ca tot pe paralea de 45 grade din emisfera nordica, intr-o zona vecina cu Tartaria, numita Tri-Valy a crescut mult acivitatea intelectuala, sunt emanatii de unde cerebrale din acelea care ascund de fapt o bogata imaginatie a creierelor umane, dar unul ne-a atras atentia, este din cale afara dotat. Daca imi permiteti sa raman, sa-l goniometrez si sa-l identific, urmand apoi ca in cunostinta de cauza sa hotarati.

- Vezi ca timpul este pretios, ma intrerupi prea des, nu reusesti sa ma enervezi, eu mi-am sters starea asta din creier, cel mult poti sa ma stresezi. Cred ca esti confuz. In zona fostei civilizatii Maya, vei gasi un centru mare de cercetare in domenii de varf ale tehnologiei umane, care se numeste Silicon Vally.

...!!

- De acolo sa recoltezi creiere, de ele avem nevoie pentru a pune bazele unei noi creaturi umane. Nu stiu ce-ti veni cu Tri-Valy.

Nu s-a mai auzit cuvenitul salut de respect pe care ZU se cuvenea sa-l dea, MU i-a expediat pe toti trei de unde au venit.
Ramane sa cugete indelung daca sa-l mai trimita sau nu pe ZU pe Pamant.

Sa ne batem cu armindeni

Multumescu-ti Doamne ca m-ai invrednicit sa ajung in aceasta zi.
Ma rog fiindca nu-i usor sa treci peste zilele cu digestii ingreunate nu numai de originea ovina a bucatelor puse la masa, cat si de lipsa miscarii,nu? Am stat, am mancat(e dificil si nepoliticos sa mergi si sa manaci) si mai putin m-am preumblat.
Pentru astazi, zi de joi, unu Mai, s-a decretat de la imparatie ca suntem liberi de contract, fie ca suntem la Stat, fie la Privat, nu dintr-un motiv religios, pana la Rusalii mai sunt cateva saptamani.
Trebuie musai sa fim si noi in rand cu cei care pastreaza traditia de peste o suta de ani, cand Socialistii (nu verii lor comunistii), la Paris intrunindu-se , au confiscat de la Federatia Americana a Muncii, ziua de 1 Mai si au botezat-o "Ziua Internationala a Muncii". Sindicalistii isi fixasera cu un an inainte, data de 1Mai pentru a iesi in strada sa manifeste în memoria victimelor grevei generale din Chicago.
Nu se mai poate gandi in acesti termeni astazi, cum sa-i scoti pe "oamenii muncii" in starda (e greu sa-i gasesti sau sa-i delimiezi, sa spui: tu esti om al muncii, tu nu esti, stai acasa) si sa protesteze din cuget si simtiri.
Sa zicem ca anul acesta este o exceptie, suntem in Saptamana Luminata, nu-i crestineste sa te ratoiesti unul la altul, sa te scuipi, (exceptie fac felinele: Natasha si Piti ) dar nici in anii trecuti, doar mici galcevi, de 1 Mai nu s-a protestat pentru marire de salarii, pentru ziua de lucru de 8 ore, si pentru altele.
La noi, 1 Mai este o sarbatoare campeneasca de cand s-a instaurat puterea muncitoreasca, din 1947 pana in 1989, iar dupa, este o zi confuza, nu se mai asculta nici fostul slagar "1 Mai muncitoresc " (versuri Maria Rantes, muzica Ciprian Porumbescu -aici este o incalcare grava a dreptului de autor), doar iese cine are chef, ca in orice alta zi, la un gratar cu mici si bere.
Socialistii de cumetrie ai lui Iliescu, Nastase si Geoana,(cei trei presedinti de partid, in viata) incearca de cativa ani sa reinnoade traditia Internationalei Socialiste, nu de-a manifesta cu pancarde rosii, ci de-a iesi intr-un spatiu verde, un parc , o poiana, o pajiste, un spatiu bucolic, unde sa ofere de poamna un mic, o bere si muzica de fanfara .
Eu nu merg, mi-am piedut pisica pe net, dar am dreptul la o reflectie : trebuie sa fii tare nesimtit sa mergi, sa manci din mana lui Vanghelie, Geoana, iar la "locale" sau "parlamentare" sa votezi pe altii, de alta culoare. Ei se bazeaza (doar sunt bazati) pe bunul simt, care inca n-a diparut la romani.
Eu voi merge la sat sa vad, daca de 1 Mai, taranul cu taranca lui (ca sa fim in tonul zilei, fermierii), mai pastreaza obiceiul stravechi, de a sarbatori Armindenul , simbol al vegetatiei care protejeaza recoltele si animalele.
Se impodobesc portile caselor, ale grajdurilor si alte anexe (pentru gaini si caini, cum cotoiul sau mata n-au anexa, nu li se impodobeste, avem de-a face cu o discriminare pozitiva), intru alungarea spiritelor malefice, dar si ca fertilizator.
Armindenul este de fapt o ramura verde sau un pom curatat de crengi pana aproape de varf, sau un par, sau o prajina(de nu va indurati sa omorati pomul), si impodobit cu flori si spice de grau, simbolizand vechiul zeu al vegetatiei.
Se serbeaza pentru rodul pamantului, ca sa nu bata grindina, impotriva daunatorilor, pentru sanatatea vitelor, pentru coacerea graului si a strugurilor, pentru oamenii sanatosi (evident daca mancam paine buna si bem vin gustos).
Propun, pentru a iesi din banalitate, taranii cu armindeni in mana sa mearga la oras si sa-i ciomageasca prieteneste pe fratii lor muncitori.
Cu aceasta ocazie vom afla pe unde stau, cati mai sunt cu adevarat, toata actiunea se va petrece pe un fond muzical.

Anunt

... la mica publicitate:

Acum când am pierdut - O
Analizez cat de putin am preţuit-O
Anafora ei de viaţă, bănui O
Anatomo-patologie de felină,
De o găsiti, legaţi-o cu merlină.

Felicitari cu telefonul

- Hristos a Inviat !

- Adevarat ca a Inviat!

- Ce mai faci ?

- ...

- Nu mai zici nimic ? Dormi in picioare ?

- Parca as avea video-telefon, asa-i, am stat mai mult aseara la Inviere, spre ziua m-am intors cu ai mei.

- N-am stat decat sa iau lumina, m-au dat peste cap niste galagiosi, se credeau la discoteca, cu un limbaj de local, de pab cum ii zic ei mai nou.

- Despre ce vorbesti? Ce-i aia pab?

- Se scrie pub, un fel de taverna pe limba reginei Victoria.

- Eu am fost la greci, ei la restaurant ii zic taverna, scuza-ma dar nu-i taverna de la noi.

- La noi la unele localuri nu trebuie sa mai atarne placa cu taverna, de cum intri, totul e de o murdarie speciala , incepand de la usa pana la tejghea, miros de bautura amestecat cu fum de tigara.

- Hai nu-mi mai vorbi de lucruri din astea in ziua de Paste. La noi nu vine lumea ca la spectacol nici ca la circ, este adevarat ca nu vine lume straina de biserica. Se sting la miezul noptii toate luminile, nu se vede, nu se aude nimic, se aprinde o lumina-n altar, preotul iese dand la fiecare din lumina, se-ndreapta sprea iesire, se goleste biserica, se pune lacat la usa, se inconjura biserica , se canta Hristos a inviat, ajungem la usa bisericii, preotul bate cu toiagul : Deschideti ! Sunt Fiul Domnului … Tu ma asculti? Ce faci, mai esti la telefon?

- ...

- Ai inchis?

- Te aud, spune! Pun ibricul pe foc, imi fac o cafea.

- Mai, dar voi nu stati cu totii la masa, nu va spalati, mai special, cu apa din cana in care ii un ou rosu si un ban de argint?

- Noi am mancat azi noapte cand am venit de la biserica.

- Nici nu s-a terminat slujba si voi hop pe miel si cozonac ? Cate bordeie atatea obiceie.

- Stai un pic sa pun cafeaua in ibric. Sa ne gandim cum sarbatoreau invierea primii crestini, ascunsi in catacombe.

- Tu de ce m-ai sunat pe fix , sa nu ma pot sa ma misc? Dupa ce ca m-ai trezit cu telefonul , ma tii in picioare, nu te gandesti ca pana se trezesc ai mei, eu trebuie sa pun totul pe masa!

- Da, gata am terminat, am pus doua lingurite cu varf la o ceasca, tu cata cafea pui ?

- …

- Alo ! Ce faci ai inchis?

- Hristos a inviat, din nou. S-a intrerupt. Se vorbeste mult astazi, sunt liniile incarcate. Te-am sunat pe mobil , fixul era ocupat, cu cine vorbeai?

- Nu vorbeam, l-am lasat deschis ca sa ma suni pe mobil, sa pot sa ma misc si eu, am atatea de facut.

- Astazi nu se mai face nimic, este mare sarbatoare, doar cei de la TV nu-si iau liber de Paste.

- Trebuie sa incalzesc borsul de miel, friptura, asta inseamna ca-i pacat?

- Stii ce m-am gandit, sa fac un ONG prin care sa militez ca timp de o zi pe an, la inceput, toate televiziunile sa-si intrerupa transmisiile. Ce se va intampala? Sa stii ca va fi greu pana voi reusi sa-i opresc o data-n an, apoi o zi pe puna.

- …

- Ma auzi ? Sau vorbesc de una singura.

- Te aud , puneam tava in cuptor sa incalzesc mielul. Ce spuneai despre programele TV?

- Da, cum sa-i fac sa nu mai transmita macar o zi pe an.

- Nu trebuie sa te omori sa militezi prea mult, trebuie sa intrerupi curentul o zi intreaga, dar nu in ziua de Pasti.

- Vad ca nu esti pe subiect, trebuie constientizati sa intrerupa transmisiile TV, nu prin masuri disciplinare, nu vreau sa ma intorc la alte vremuri. Te las, sa nu ti se arda mielul. Pofta la miel !Pa!

- Si tie la cafea, daca zici ca ai macat mielul azi noapte.

- Am baut si cafeaua! Hai pa!

- Stai nu inchide ! Tu de obicei imi trimiteai mesaj pe mobil.

- ...

Paste Fericit!

iepurasul fuge-fuge,  face-o tumba,
se opreste la usa casei tale,
nu mai suna, intra, joaca samba,
scoate din desaga, hainute, jucarii, sandale,
iar la plecare da fiecaruia un ou inrosit
cu autograf : Paste Fericit!

Dragul meu

Sa stii ca eu is bine, am iesit cu chiu cu vai din iarna, cu ajutorul Maicutei, ca lungi si uracioase mi-o fost noptile. Pe la noi, primavara a venit mai repede, merii si prunii au inflorit si vor rodi, de nu ii vor arde bruma intr-o noapte.

Via din curte mi-a curatat-o un baiat de-a lui Argatu, asta dupa ce m-am rugat de cateva ori, greu mai gasesti pe cineva sa te ajute la muncile de pe langa casa, l-am rasplatit, i-am dat o mancare calda si vin , vin din cel facut in toamna, mi-a ramas destul, nu o fost cin’ sa-l bea.

De cand ai plecat tot mai greu imi este, pe toate eu trebuie sa le gandesc, sa le randuiesc, muncile la gradina nu ma asteapta, daca nu prasesc la timp capsunile, le napadesc buruienile. Anul trecut s-au facut destule, ai mancat si tu, tare iti mai placeau. Eu nu le ajut cu chimicale, poate de-asta au asa gust bun.

In fiece zi trec printre straturile de ceapa, salata, patrunjel, morcov, vad cum cresc si cresc slava domnului, apoi le vorbesc reginei noptii, lalelei, narcisei. Intru in casa doar daca ploua prea tare, mi-a ajuns cat am stat asta-iarna s-apoi m-oi odihni destul pe lumea cealalta.

Am intrat in saptamana patimilor. Trebuie sa credem ca asa a fost, Hristos a venit pe Pamant, a trait printre oameni, a vazut sufletele inecate in pacate, le-a vorbit prin pilde, cea mai mare taina a fost cand a cinat cu cei doisprezece ucenici pe care i-a impartasit cu Trupul si cu Sangele Sau dandu-le paine dospita si vin spunandu-le : luati, mancati, acesta este Trupul Meu, beti dintru acesta toti, acesta este Sangele Meu, al Legii celei noi, care pentru voi se varsa, spre iertarea pacatelor,- aste cuvinte le-am scris din psaltire. El a fost judecat, batjocorit, a murit rastignit pe cruce, a inviat si s-a ridicat la cerurui unde sta de-a-dreapta Tatalui. El a invins moartea si pacatul. El este mijlocitorul nostru cu Dumnezeu. Din nastere avem pacate, de care trebuie sa ne mantuim, prin rugaciune, prin ganduri si fapte bune, prin iubirea aproapelui, doar prin iubire de Iisus nicicand mintea nu se intuneca.

Cand eram lele fata, Pastele era pentru mine cea mai mare bucurie, ne puneam pantofi si haine noi, ieseam in centrul satului, ne zbenguiam in scranciobul impodobit cu crengi de brad, iar seara flacaii ne invitau la hora.

In asta saptamana, nu numai oamenii dar si pomii, pasarile cerului, chiar aerul sunt de o tristete radioasa. Imi este tot mai greu sa merg seara de seara la denie, dar trebuie sa o fac, sa aprind la mormant lumanari, mormant pe care din timp l-am impodobit cu flori proaspete.
Am grijit casa, iar sambata voi inrosi oua, voi coace cozonac si pasca, din care voi duce la biserica pentru sfintire. Asa se cuvine sa asteptam Invierea, cu sufletul curat, cu casa imbracata de sarbatoare.

Voi sarbatori Sfanta Inviere cu gandul la tine.
Sa-mi dai si tu un semn, sa-mi spui macar atat ca iti este bine, nu-ti cer prea mult, eu, mama- ta.

Vine sorocul !

- Daca o fi adevarat, inseamna ca viata asta nu este decat o amagire, o adiere de vant , un joc intrerupt …

- Ce te apuca de-mi spui tocmai mie vorbele astea ?

- Sa fii pregatita soro - asa-i spunea a Mea, Mamei tale- , s-ar putea sa treci prin clipe dureroase, sa nu-ti mai vezi puiul pe care il alaptezi , si asta cat de curand, el nu va mai apuca sa simta si alte gusturi decat cel de lapte.

- Poate nu ai inteles adancul spuselor sau poate te-a impiedicat vantul si nu ai auzit tu bine. Ce poate sa mi se intample ? Sunt sanatos, am pofta de mancare, alerg toata ziulica. Si nu te inteleg, de ce esti tu ingandurata si deprimata daca-i vorba de-a mea soarta?

- Am tras cu urechea, am auzit bine : nu ai cum sa te opui soro, suntem la cheremul Celui care toata iarna nu ne-a parasit, ne-a adapostit , ne-a adapat si ospatat, soarta ne este in mana lui. Eu sunt resemnata, am pierdut anul trecut doi feti deodata.

- Nimic nu mi se poate intampla, vrei sa ma sperii, nu te cred nici in ruptul capului, hai sa alergam, sa ne bucuram de viata!

- Sa stii ca ai dreptate, poate n-o sa ni se intample chiar noua, si tocmai anul asta. Hai sa ne intrecem, cine se inalta mai sus dintre noi!
…

- He, he! Hai inapoi! Ne-am indepartat prea mult de pajistea noastra.

- N-ai inteles nimic din ce ti-am spus. Hai sa ne jucam soarta. Nu ne mai intoarcem.

- Ba nu ! Eu ma intorc, nu pot sa o las pe Mama sa sufere ! Ce sa-i spun de ma intreaba a Ta, de tine ?

- Spune-i asa: pe sunet de flaur, a plecat in lumea larga sa caute printul cu lana de aur.

Macaci pentru Marte

Cosmodromul Baikonur, 22 aprilie 2018. Pe monitoare timpul se măsoară în zeci de mii ...mii ... sute ... zeci de secunde: … ,4,3,2,1,0, motoarele înghit tone de combustibil- hidrogen, oxigen-, pământul trepidează, aerul vibrează, rampa de lansare şi racheta sunt înghiţite de un nor de foc şi fum, doar timp de câteva clipe vehiculul spaţial începe lupta cu gravitaţia - sparge turbioanele albe, cenuşii, negre ce-l înconjoară-, şi se-nalţă semeţ spre bolta cerească.

În sala cu ecrane şi pupitre de comandă, într-o linişte de mormânt -doar musca s-ar auzi dacă ar fi reuşit să treacă de barierele de securitate-, toţi cei care vreme de zece ani au trudit pentru a ajunge la aceste clipe aşteaptă să se desprindă prima treaptă ... a doua traptă ... ultima treaptă ... ???... !!!

- Uraaaaa ! Haraşooo ! Bravooo ! Deschideţi sticlele de vodkă!

- Tiho rebiata! Linişte copii! Încă nu-i momentul! Aţi uitat că mai avem un pas de trecut, de care depinde prestigiul nostru, dar mai mult decât asta şi justificarea sumelor enorme de dolari şi ruble cheltuite?
Trebuie să îndreptăm vehiculul pe drumul către planeta Marte!

- Vă rog, gaspadini, stabiliti legătura video cu modulul, să-i vedem pe macaci cum se descurcă!

În vârful rachetei, într-un modul de formă sferică, două maimuţe, aprţinând speciei macac, au trecut cu bine de faza decolării. Se vede treaba că au rezistat acceleraţiei rachetei, de fapt ele făcuseră la sol mii de teste timp de zece ani, atât cât a durat pregătirea acestei misiuni.
Este adevărat, nu trebuie să ascundeam opiniei publice, că programul de pregătire a fost de multe ori întrerupt din pricina protestelor unor organizaţii neguvernamentale care s-au opus cu vehemenţă sacrificării maimuţelor şi în general a animalelor în acest experiment de a plasa un vehicul pe planeta rosie, care, se ştie, are un nivel de radiaţii foarte mare.

- Vnimanie! Atenţie! Ce se întamplă acolo, în modul? Nu văd bine! Măreşte imaginea! ...

Una dintre maimuţe işi eliberează centura, se desprinde de scaun, pluteşte, face tumbe prin spaţiul cabinei, ajunge, într-un târziu, la unul dintre hublouri, se ţine de un cablu, crede că este o liană, se uită prin sticlă câteva momente, după care se ia cu mâinile de cap.
(Ce-o fi văzut? Pământul ca un gogoloi albăstriu sau poate o farfurie zburătoare? Numai ea ştie!)

Maimuţa, încolăcită ca un arici, face tumbe prin cabină, nu-şi controleză poziţia în mediul lipsit de gravitaţie, deşi trecuse cu succes probele în cadrul programului de şcolarizare, se izbeşte cu spatele de pupitrul de comandă al modulului, se întoarce, se prinde cu o mână de un mâner colorat în galben, trage de el cu amândouă mânile, vrea să-l smulgă, precis îl confundă cu o banana, din cauza stresului i s-o fi făcut foame, vrea să-l manânce ... vehiculul spatial isi schimba traiectoria. ...

- Ce dracu' face macacu’

- Boje moi! Dumnezeule! Racheta se întoarce spre Pământ!?

-Ati prevazut, dobitocilor!, acest incident? Este o manifestare de hipersensibilitate a macacului, dupa cum vad eu. Să nu-i fi dat cineva, din greşeală îmi place să cred, pastila albastră şi nu aia roşie pentru inducerea unei stări de linişte pe timpul lansării.

- Preluati de urgenta coamnda! Îndreptaţi modulul cu macaci spre staţia orbitală! …

-Tâmpiţilor! Daţi-mi lista cu ONG-urile care pupă-n bot animalele, şi nu mai pot de grija maimuţelor!




Înainte de a pleca pe Marte, maimuţa macac e neliniştită, îşi face griji: - Cine se va ocupa de puiul meu, până se va face mare?

O stire de ultima ora

Soarele, la o prajina de coama dealului, incalzeste cu generozitate prin ferestre, casele, scalda in lumina livezile, starnind miresmele florilor de mar, de liliac, de caisi sau corcodusi, imprumuta cu energie gazele ce misuna sub ierburi, maseaza cu razele-i ascutite spatele plugarului, mangaie grumazul boului injugat la plugul de sub lama caruia pamantul se intoarce la o noua viata …

- Sefa, asa va arata comentariul la imaginile ce le vom trage, cu livezi, fluturi, albine, tarani tinandu-se de coarnele plugului …

- Daca tu crezi ca la Stirile de la ora 17 ridicam ratingul cu imagini si metafore demne de Gradina Maicii Domnului , te inseli amarnic. Tu nu ai inteles targetul postului ...textul ii bun sa ti-l bagi in kur sau ca preambul la demisia ta ca reporter de teren.

- Am starnit praful ulitelor satului Vaideei eu si cameramanu', si crede-ma ca nu am gasit un subiect care sa-ti spanzure rasuflarea.

- Daca nu se gaseste o mama care sa isi dea foc din cauza ca nu se mai intelege cu soacra, un copil cazut in fantana, o femeie impunsa de taur, un copil muscat de un caine turbat, nu dispera, persevereaza, mergi in mijlocul oamenilor si starneste-i la discutii, aminteste-le de pretul laptelui, de pensii, sau daca vezi doi vecini ca ara, da-te mai aproape, sigur vei surprinde o cearta de la hat si de aici pana la tragic nu mai e mult. Ma ! tu pe ce lume traiesti ?
…

- Buna ziua bade !

- Hooo ! Ho cu tata ! … Aud ?

- Am zis buna ziua.

- Multam ! D’apai buna sa-ti fie inima !

- Singur ari ? Nu sta nimeni pe langa boi ?

- Ei sunt invatati, au grumazul ros de jug, sunt batrani in meseria asta, cat sunt ei de boi ma asculta cand le spun : hais, cea, ho.

- Vad ca vecinul ara cu plugul tras de cai. Nu te prinde asa o ciuda ?

- Doamne iarta-ma, pai de ce ? El nu are boi, ca daca ar avea i-ar pune la plug, aratura e de departe mult mai buna.

- Se mai ivesc neintelegeri intre voi, sa zicem de la haturile dintre ogoare ?

- Deocamdata nu, sa nu fie intr-un ceas rau. Diseara ajungem la marginea ogorului,... daca o intra la mine, musai ii zic, n-oi fi eu mai prost.

- Adica cum am auzit pe aici: s-a intalnit hotul cu prostul. Si daca manaci matale din hatul lui ?

- Manca-l-ar nevoia de hat, mai dau gres si boii ca d'aia sunt boi, boi destepti n'am vazut.

- Deci nu mai repede de ora 17 ajungeti la hat ?!

- Ce-ti veni ? Noi nu stim de ora exacta!

- Am zis si eu asa!

- Pai numai Al de Sus stie cand.

- Sunteti multumit de banutii luati pe lapte ?

- Multumit, nemultumit, asta e, ce sa facem, daca cer mai mult nu mi-l ia.
Ce sa fac cu atata lapte ? Cat pot sa mance doua guri, eu si femeia ? Ai vazut tarani cu avere?
…

- Sefa ma auzi ? Alo TotalTv ? Vreau sa intru in direct!

- Te aud , dar nu am imagine de la tine.

- Iti transmit sunetul si apoi imaginile.

Stimati privitori, este incredibil dar adevarat, … sa urmarim dramatismul disputei si apoi va voi da si alte amanunte, … ea este prea buna pentru a pati asa ceva, nu-si merita soarta, este harnica, o dulceata, alearga toata ziulica, este nevinovata … din moment in moment inevitabilul se va produce, o Doamne! va fi pur si simplu vanata, alt cuvant mai potrivit nu gasesc, nu i se da nici o sansa, ... se afla la trei centimetri de marea tragedie a vietii, va diparea pur si simplu inghitita de … nu va vine sa credeti cine ar putea sa fie autorul acestei fapte abominabile …

Se aude un tipat disperat, zgomote de lemne rupte … o bufnitura … pocnituri in microfon.

…

- Alooo !? …Omule ! ... Nu te mai aud de nici o culoare ... unde esti ? ...
s-a intamplat ceva cu tine ? ... Nu mai am sunet. Aloo !
…

Postul TotalTv intrerupe brusc stirile de la ora 17 :

O informatie de ultima ora : doamnelor si domnilor, un reporter de-al nostru a fost agresat de niste sateni turbulenti , certati cu legea, din satul Vaideei. Nu este prima data cand oamneii nostri isi pun in pericol viata pentru ca dumneavostra sa primiti stiri adevarate, totul de la fata locului. Vom reveni cu amanunte.…
- Aloo ! Sefaaa ! TotalTv !… Ma… aude cineva ?

- Da ! Da ! Am si imagine. Ce-i cu tine, ce-i cu pozitia asta, de ce esti culcat pe spate ? Tu esti sub craca aia plina de flori?

- Uite ce mi s-a intamplat ! ... Eram intr-un corcodus mareee si numai floaree, ...de unde asteptam pe cei doi vecini sa ajunga la incaierare, baiatul cu camera a ramas jos sa alerge, sa prinda momentul cu faradelege. In loc de altceva, sa nu ma plictisesc, ma uitam cum albinele sar din floare-n floare, cand deodata privirea mi-a fost atrasa de o scena demna de Animal Canal : o soparla ce urcase pe un ram, statea la panda sa prinda o albina ce culegea polenul de pe floare, ... nu mai stiu daca mai traieste albina …

- Nu te aud bine …

- …simt o durere usturatoare in kur ca o intepatura …

- Te-a intepat un taran cu furca ? Spune mai clar ! Aloo !?...

- ... de viespe, am crasnit din dinti, am lovit-o cu mana libera,... intre timp simt o alta intepatura ...

- Au sarit cu furcile pe tine ?

- ... in cealata mana cu care ma tineam de creanga, … m-am pierdut cu firea, am uitat ca sunt in pom si mi-am dat drumul …

- Nu stiu daca tu ma auzi, imagine avem, vom trimite o echipa de reporteri la fata locului, vom face un reportaj pentru stirile de la ora 19.

- Eu ce ma fac? Stau in pozitia asta de rastignit pana veniti? Am alergie la intepatura de viespe. Sa vina ambulanta ! Alo! ...Alooo? ... Vorbesc de unul singur... Maaa! Unde esti? Lasa in traznet camera, tu ma filmezi pe mine ? Da un telefon la unu-unu-doi!

- Tocmai acum cand s-au luat la cearta cei doi vecini de hat !?... De cand astept asta! Tu nu-i auzi?

- E mai importanta o cearta transmisa in direct decat sanatatea mea? Fac ceva pe incaierarea lor!
Piciorul ma doare, kurul imi arde, limba mi se umfla, ma furnica nasul, simt ca ma paste un soc anafilactic .
...

Calatorie in trecut

Transatlanticul Titanic al liniei maritime White–Star pleacă din portul Constanţa pe data de 1o aprilie 1912 orele 12 (dupa orarul de vară), într-o croazieră pe AXA  Londra,  New-York, prin strâmtorile cunoscute ale vremurilor ce le trăim. Este, de departe, dar şi privit de aproape, cel mai luxos dinte cele mai luxoase vapoare de croazieră ale mărilor. El vă oferă condiţii, nici că aţi visat vreodată, peste cele oferite de cele mai luxoase iahturi, are piscine olimpice, băi turceşti cu cadâne cu tot, băi romane cu ape  termale, inclusiv negrese-evantai, apartamente matrimoniale, saloane-restaurant cu cele mai renumite băuturi la gheaţă, iar ca desert o gaşcă de  de manelişti, terase străjuite de palmieri, cocotieri, pini, terenuri de golf, meniuri sofisticate, all inclusive ( şi cu ce a mai ramas pe mese de la ultimul summit) si altele de nici prin minte nu vă trec, toate se gasesc la nivelele superioare. Pentru pasagerii de rând, alegătorii, care nu-şi permit luxul mai mare de 40 de waţi, se găsesc la clasa a patra garsoniere cu toaleta comună, săli cu bănci de lemn, verande cu salcâmi scuturaţi de frunze, staţii de amplificare din care se revarsă valuri sonore de muzică pop, dineuri cu mâncăruri de post - electoral, bune de nu veţi regreta!

Echipajul, format din 320 persoane, adevarati lupi ai politicii marine, îl are căpitan pe deja celebrul, de pe acum, Trai de Băuşeşti. Veţi mai întalni, dacă o să vă îmbărcaţi, pe ofiţerii, cu grade inferioare, Boc-Doc, Skolo-Jan, pe mateloţii cu grade de sergenţi: Plaga, Breda, Abramescu, stewardese cu o şefă în fruntea lor, pe măsura căpitanului,  Ileana-Cocosânzeana , si alte si alte persoane acceptate de capitan, dupa o selecţie riguroasă şi aspră ca un raşpapir.

Eu am ajuns cu dificultate pe chei, chiar în apropierea gigantului şi giganticului (vapor ), şi cu microfonul într-o mână caut prilejul favorabil ca  să-l abordez, din lateral, din tribord,  pe căpitanul T. de B., sau B. de T.,  asta după ce el va termina discuţia, apinsă ca un rug inchiziţional, cu  proiectantul şef al vaporului, de acum celebrul grec Cătălin P. alias  Tharicianupos.

-  Dacă ai veDd    Repede băieţică, dacă ai ceva să mă întrebi, vezi şi tu că mă grăbesc!

- Nu vă este teamă să  manevraţi o  asemenea navă-gigant?

- Se vede că  mă cunoşti, să ştii, băiatule, că eu am o experienţă  de trei ani pe nava Caporal Traian. Nu atingi celebritatea navigand numai pe  gârliţa Dimboviţa.

- Este adevarat, ce se spune,  că printre pasagerii speciali  sunt numai oameni politici de afaceri?

- Nu ştiu ce vrei să insinuezi, se vede că eşti jurnalist tip tonomat, eu ştiu sigur că sunt dintre  cei  pe care eu mă sprijin! 

- Ce masuri de securitate are NAVA , de cate barci de salvare dispuneţi ?

- Hă-hă! şi  hî-hî! nici Dumnezeu n-ar putea să o scufunde, dar, pentru liniştea ta de găozar împuţinat-  văd că deja m-ai exasperat cu o asemenea întrebare- avem  bărci atâtea cât pentru salvarea a 1500 persoane, faţă de capacitatea proiectata de 2200 de persoane. Această NAVĂ nu se scufunda nici dacă ar urca la bord 2,2 milioane adica toti fanii-fraieri şi nevotanţii mei !

mnule   

  Domnule căpitan de NAVĂ am uitat un amănunt, de care ar trebui să luaţi seamă, eu venind din viitor vă pot spune ce pericol mare vă aşteaptă în această cursă trans-atlantică.

- Eu imi proiectez destinul. Eu văd peste ani şi peste... ocean.  Am mai spus-o, nu am încredere în defăimătorii plătiţi cu tonomatul.

- Vă doresc vânt din provă, eu nu o să urc, oricum nu am acreditare, dar, am un coleg corespondent la New- York Team care vă aşteaptă, în speranţa că veti ajunge cu bine până la destinaţie

- Hai, lasă-mă! Era să uit! Să trăieşti bine, găozare!

- ... ?

Stimaţi cititori, directorul liniei maritime White-Star, G.W. Tufiş va invita să vă îmbarcaţi pe Titanic, mai sunt locuri, JOS,  la clasa a patra, în rest cele de SUS sunt toate ocupate! 

Daca dispuneţi de bani şi nu aveti încredere în CAPITAN şi în siguranţa NAVEI pe cine ati dori să sponsorizaţi (inclusiv persoanele cu dizabilităţi politice), căror personalităţi ale momentului le veţi oferiţi o croazieră de lux?

Rime cotidiene

Bloggerii prinsi intr-o grandioasa competitie
Zi si noapte tasteaza, editeaza, dau linkuri, comenteaza,
Updateaza, trimit mailuri, posteaza, se logheaza
Glicemia o au scazuta, inima le palpita- semne clare de subnutritie-
Au tremur in maini, furnicaturi-n picioare, vartejuri, vederea-n ceata,
Unii nici nu mai au puterea sa apeleze : unu-unu-doi, cad ca pe gheata.

*

Barbatul spasit la icoana il roaga pe Domnu'
- N-as vrea sa mai fac copii, am doisprezece.
- Ai dezlegare de la mine, nu esti un fiestece,
Du-te de indata sa te vada Ciomu.

*

Ginecologul cu un zambet schitat,
O intreaba pe duduia gata de consultat :
-Iar la mine ? Iti doresti mult un copil ?
-Ajuta-ma doctore, am barbat steril !

*

Ele ciocanesc de zor in draci,
Una in scoarta de copaci,
Alta in scoarta cerebrala,
Te streseaza fara tocmeala.

*

Pe o banca stau la taclale, doi veterani prieteni la catarama:
- Iti aduci aminte de ceaiul cu bromura baut la cazarma ?
- Ala de ne potolea hormonii, de ne afecta erectul ?
- Ei, afla ca la mine de-abia acum apare efectul !

Metamorfoza

Eu: Ce nu-ţi place? Mi-am schimbat vestimentaţia, port pantaloni cu dungă si manşetă, pantofi cu şpiţ, diplomat din piele, butoni de aur la manşete, ochelari cu ramă de aur,... o să-mi schimb şi maşina prin programul rabla...

Ea: - Ştiu că nu m-am căsătorit cu un star de cinema, şi nu-ţi cer luna de pe cer, dar schimbă-ţi ce se poate schimba în înfăţişarea ta, o mustaţă, o cărare pe mijloc, mai pune muşchi pe ici pe colo, mai trageţi burta, vezi şi tu ce se poate, nu-ţi cer imposibilul...

Eu: - Adica nu mai sunt eu cel din buletin?

Ea : - Fa ceva! Reformeaza-te! Schimba-ti lucul ! Me…ta …mor…fo…zea…za-te ! Ai auzit de optimizarea sinelui?

Eu : - Lasa-ma in lucul meu!

M-au pus serios pe ganduri, vorbele rostite de nevastă-mea.
Am daramat biblioteca casnica si apoi pe cea judeteana, am cautat, si tot ce am gasit in legatura directa sau prin reflexie cu metamorfoza, cu transcendentul, cu magnificenta, am citit - se pot vedea sublinierile- tratate, lucrari, disertatii, compendii, teze, anti-teze despre : anatomie, biologie, botanica, zoologie, fiziologie, morfologie, psihologie, psihatrie, filosofie, antropologie, geriatrie, ginecologie, mitologie, pshihologie transpersonala, energii alternative, teoria relativitatii, fenomene paranormale, incarnarea sufletului, estetica pura, ... scrise de autori nationali, continentali, planetari din antichitate, evul mediu timpuriu, renastere-iluminism, modernism , postmodernism : Aristotel, Platon, Sofocle, Ion Budai Deleanu, Anton Pann, Isaac Newton, Rene Descartes, Spinoza, Voltaire, Diderot, Immanuel Kant, Jean Jacques Rousseau, Benjamin Franclin, Einstein, Eminescu, Mircea Cartarescu, Mircea Horia Simionescu, Dalai Lama ...

Dupa zile de munca si nopti albe, citind anunturile de la mica publicitate, m-a prins un pic somnul, eram pe o banca in parc, parcul de se afla-n drumul de intoarcere de la biblioteca judeteana, …

Se face ca pe cerul senin apare un nor alb calator, vantul doar adie, si pe nor calare …astept sa se apropie … vad un mos stand pe un tron de aur cu un toiag in mana stanga, cu dreapta conducea norul, cu baraba alba lunga, lunga… mai sa se agate de crengile copacilor din parc, dar mosul este atent in altitudine, intra in vorba cu mine, sigur cu mine, nu mai este altcineva in parc :

- Fiule nu te mai zbate ca valul de tarm, spune-mi care iti este dorinta si de indata iti va fi indeplinita…

- Vreau sa-mi schimb lucul, sa-mi optimizez sinele, sa ma metamorfozez , sa..

- Alege dintre lucru si vietate daca om nu-ti mai place!

- Ma iei de sus si pe nepregatite. Stiu eu? Ar fi bine sa intru in pielea unui obiect, a unui lucru… care Doamne? Multe mai sunt,… mai bine o necuvantatoare, stiu eu, hai sa ma gandesc: bou nu, oaie nici atat, magar exclus, sa aleg dintre: taur, leu, pantera, elefant, girafa, …

M-a trezit din atipeala visatoare o viespe obraznica si sovaielnica: sa ma intepe in nas sau in barba.
S-a dus toata vraja. Am plecat din parc uitandu-ma pe sus … nimic din ceea ce vazusem in vis.
La jumatatea drumului spre casa, am avut o revelatie sau chiar a fost o simtire, a durat doar fractiune de secunda, mergea o girafa pe langa mine.
Mi-am facut repede sfanta cruce si am zis la repezeala, nu mai aveam timp de gandire :

-Lasa-ma Doamne asa pana ajung acasa!

Ma asculta Bunul Cel de Sus, am intrat in casa, ma asteptam sa ma intampine in hol, ca de obicei nevasta-mea, dar stupoare,... imagine de cosmar,... in deschizatura usii din sufragerie apare cun cap  de girafa, mai avea tupeul sa-mi şi zambeasca (mi-am revenit un pic din uimire), botul venea , venea spre mine, nu se mai oprea, n-am avut timp sa repet treaba cu semnul crucii, am simtit cum ma aspira de pe jos (intre timp cazusem), parcă aş fi fost praf.
Ce mai, m-am metamorfozat, mai mult, mult mai mult decat o banala schimbare de luc.

Pana sa vina nevasta-mea de la piata, imi faceam planuri, cum sa o intampin. Nu incapeam in hol, chiar si sufrageria imi era stramta, ma durea deaja ceafa, de fapt tot spatele pana la coada, imi trebuia o camera de cel putin sapte metri inaltime. Ma relaxam cand imi intindeam gatul de cinci metri de ajungeam sa vad la televizorul din dormitor. Stateam in sufragerie si cu botul umblam prin oale in bucatarie. Dar si incoveniente -nici nu indraznesc sa avansez o ipostaza-. Ba da. Tot nu am ce face, sa-mi fac un plan mintal-minte de girafa, sa nu uit- unde voi dormi? Oricum nu mai puteam sa dorm cu soata in dormitor, doar cel mult cu putin efort sa pun doar botul …pe perna.

Dar daca va dori un urmas - nici nu indraznesc sa ma gandesc- de mine ar fi cum ar fi, si in sufragerie si in dormitor in acelasi timp, ei ii va fi peste mana, va trebui draguta sa faca naveta…

Pana vine ea de la piata sau unde o fi, mai spuneti-mi si voi ce sa fac, gasiti-mi o indeletnicire in noua ipostaza sau nu va place girafa?

Intalnire de gradul zero

Nu mai cred in extraterestrii cu farfuriile lor zburatoare , nu mai cred in omuletii rosii, verzi, argintii, nu mai cred in martieni, venusieni si …

De ce ? O logica la indemana orataniei din curte : daca natiile astea extraterestre ar exista cu adevarat, sa nu fi sesisat sau sa nu fi simtit, tehnologic vorbesc, ca pe durata a doua zile pamantene centrul de greutate al planetei s-a mutat in Bucuresti ?

Sa fi ratat oportunitatea unor discutii la masa rotunda (se mai gaseau locuri) cu liderii politici si militari ai lumii? ( sa nu-mi spuneti ca au trimis -o pe Condoleenzza Rice )
Sau au simtit, si fiindca ne stiu ca pe un cal breaz, nu au dorit sa ofere pe gratis celor trei mii de oameni ai mass-media sa transmita live o intalnire de gradul patru.

Nu au venit extraterestrii , a venit in schimb omuletul rosu, terminator doi, Vladimir Putin, mic la stat dar mare la sfat, cum zice cronicarul nostru nu cel rus.

Intalnirea Putin – Bush o intanire de grad zero.( Intalnirea de la malul marii dintre Bush si Basescu de ce grad o fi ? Raspund eu : de gradul didactic unu )

A venit si a dat sah la rege (NATO). A venit sa ne spuna (printre randuri) ca Rusia este o mare putere nucleara a lumii, o cotra-pondere la structura NATO, prin care se mentine echilibrul de putere in lume.

A venit sa ne spuna ca NATO nu este un democratizator, pentru tarile care adera. Si nu are dreptate ? A mai spus cu gura lui " rezultatul colaborarii noastre va depinde in ce masura statele NATO vor avea in vedere interesele Federatiei Ruse".

A venit sa ne spuna ca nu-i place de amplasarea scutului antiracheta in Cehia si Polonia. " Marele Bismark spunea că nu contează intenţiile, ci potenţialul " (urmeaza sa verific)

Daca liderii politici ai NATO nu vor tine seama de liderul de la Moscova , indiferent de talia acestuia, inseamna ca Putin este un extraterestru.

Coform programului dinainte stabilit, summitul s-a imprastiat, oaspetii de seama au plecat de unde au venit, noi nu mai suntem in centrul de greutate al Pamantului, acesta isi reia miscarea de roatie si revolutie, fara sa simta extraterestrii.

Acum chiar ca-s nelamurit, noi cu ce-am ramas ?

Cu firimiturile ! … Cine a spus?

Noi am ramas cu mandria ca am fost gazda unui eveniment planetar.

De astazi Romania este in istoria NATO!

Lectie deschisa la Marea Neagra

Pentru obtinerea gradului didactic unu, domnul profesor de TZARA, T. BASESCU trebuie sa predea o lectie de geografie. A decis in spiritul nou al reformelor cu orice pret si in orice domeniu, sa prezinte lectia afara in natura, indiferent de VREMURI, si nu oriunde, la margine de tara, acolo unde incepe marea. Are invitat si asistent de onoare pe profesorul de GEOGRAFIE MONDIALA, Eminenta Sa, profesorul expert de grad zero, G.W.BUSH.

Profesorul examinat, dupa ce isi scoate nodul de emotie din gat, spune :

- Eminenta voastra , stimate domnule profesor, pot sa-i dau drumul lectiei?

- Da! dar inainte de a intra in lectie, cum stam cu PREZENTA? il intrerupe eminentul profesor.

- Ne lipseste, si nu pentru prima data, elevul slav Putin.

- Ce motive are si ce masuri ai luat?

- De motive poate il veti intreba. Am hotarat sa-i retrag bursa de studii. Acord , din saracia mea, burse pentru cei care vor sa-si aduca contributii stiintifice la teza : Marea Neagra- LAC RUSESC.

- Sa trecem peste, va depaseste statutul si avutul dumneavoastra de profesor de TZARA, voi merge eu ACASA la dansul, la Soci, si ii voi propune o bursa Soros :" Scutul antiracheta de aparare a Rusiei, fata in fata cu scutul antiracheta american de aparare a NATO". Vezi-ti acum de treaba ta, continua !

- Dragi elevi, reprezentanti ai mass-media, cei din boscheti nu, va rog sa inregistrati titlul lectiei : Unu! Marea Neagra de la infiintare pana in prezent .

Doi ! Marea Neagra aduNA TOate amenintarile !

Trec peste partea aperceptiva a lectiei, intru direct in Marea Neagra…

Daca privim Marea Neagra doar din punct de vedere geografic , si nu geopolitic sau strategic…

Un elev nedumerit il intrerupe cu o intrebare, ce se vrea serioasa:

- Va referiti la marea din spatele dumneavoastra ?

Intrebare ce da peste cap lectia .

Cei doi profesori de grade diferite, de la catedrele in aer liber, se intorc si admira ... soarele cazut cu toate razele ca niste sulite, in apa linistita, parca ar fi a unui LAC, ... apa de culoare nebanuit de ALBASTRU improprie numelui, ... nisipul proaspat curatat de scoici si resturi de trabucuri, nivelat, fara urme de pantofi, cizme , slapi sau labe de picioare, ... bombeurile, ... dungile pantalonilor, ... nodul cravatei, ... si se uita unul catre altul :

- Asta este marea NEAGRA de care vrei sa-mi fie teama!? Asta ti-a fost trambulina carierei?!

- Nu imi e rusine rusine sa ma intorc, ori de cate ori ma cheama mama sau cu alte ocazii cum este si aceasta, in locul de unde am plecat ca sa ajung capitan.. .

- Apropos of capitan, te felicit pentru recenta licenta obtinuta, really? La ce-ti mai foloseste?

- Dupa ce ma voi lasa de meseria de profesor de TARA, sau ma vor lasa, ... ma voi intoarce la prima iubire.

- Traian mi-a placut la nebunie inghetata! ...

- Ok ! George ! O voi ruga pe sotie, care la randul ei ii va da ordin cumnatului ei Mircea sa va puna un carton cu o tona de inghetata in portbagaj. Ha-ha-ha!

- !! ...

- M-a impresionat spiciul de dimineata, de la CEC! V-ati adus aminte de militarul erou din Afganistan! ... Dar de Teo Peter, de ce ati uitat?

- Imi place cum conduci TZARA !

- Imi place sa conduc TZARA!

Se intorc spre clasa-n AER LIBER si amandoi deodata :

-Daca mai aveti intrebari?

- !! ... ??

Coincidente ...

Parcul Cismigiu la sfarsit de martie si inceput de primavara. Natura s-a trezit la viata dupa un somn de-o iarna, dand binete prin susurul sevei din plante si ramuri de copaci, prin florile si frunzele de un verde crud, de se hranesc cu lacomie din licoarea pamantului incalzita la focul razelor de soare.

Doi porumbei se alearga-n aer, se lasa-n zbor planat pe alee,… el se infoieste ,… paseste tantos, da ocol porumbitei, scoate sunete guturale,… isi misca in sus s-n jos capul, porumbita ii raspunde, il imita prin aceleasi miscari, ca si cum s-ar privi-n oglinda,… de indata ce se opresc, isi intind gaturile… isi apropie ciocurile… se saruta.

Cine sa-i priveasca pe indragostitii porumbei? Copiii care se zbenguie, alearga ? Microbistii adunati ad-hoc, cuprinsi de galceava, mai incolo pe aceeasi alee ? Baiatul cu fata-n brate de pe banca alaturata, prinsi in acelasi ritual ? Nu !

De pe banca de langa palcul de copacei infloriti-n galben, un batranel priveste jocul erotic al porumbeilor .
Spectacolul de tandrete , ii trezeste o veche amintire, ii deschis o rana sufleteasca.

Imi amintesc, parca ar fi fost ieri. Era inceput de saptamana, 4 aprilie 1944. Privesc golul imens al usii din gara, pe unde trebuie sa apara Dora. Faceam naveta intre Ploiesti si capitala. Invatam la acelasi liceu, la Sf. Lazar. Locuiam la internatul liceului. Sambata ne intorceam. Veneam mai din timp la gara, imi placea s-o astept.De fiecare data aveam sentimentul ca nu mai vine …

Alearga spre mine, ... o strang in brate, ... simt ca ma sufoc, o indepartez sa-i privesc sufletul prin transparenta ochilor de smarald, ... ea revine, isi cuibareste timiditatea in causul palmelor mele, ii soptesc ... o sarut...

Stateam unul langa altul, ne placea atingerea, eu o tineam cu o mana de mijlocel, dusa pe la spate si ea la fel pe mine, priveam locomotiva invaluita de aburi ca o ceata diafana, un urias cu fata neagra si paru-i din valatuci albi ca de lana, venea mancand aerul, in ritm sacadat,… o strangeam mai aproape de mine, ii simteam respiratia, as fi dorit sa opresc clipa aceea, cu uriasul spanzurat in aer scotand incotinuu fuma alb pe nari, sa nu mai vina niciodata ...

In trenul ce venea din nordul Moldovei si se indrepta spre Bucuresti,- un singur tren pe zi - oamenii is obositi, unii de prea mult stat in picioare pe holul neincapator, altii cu fundurile intepenite de prea mult stat pe banchetele rigide, tracasati de opririle dese, pentru a lasa cale libera trenurilor cu regim special, cu militari, tunuri, tanchete, animale, raniti, prozonieri.

Urc primele trepte ale scarii vagonului, o protejez pe Dora de coatele celor din fata, nu reusim sa inaintam prea mult, ne oprim in dreptul primului compartiment, las bagajul la picioare, o ajut pe Dora sa intre in deschizatura usii, o prind cu mainile de mijloc, ... eu si ea leganati de cantecul rotilor de tren ...

- Cat o mai fi ora, domn’ sergent ? aud ca il intreaba un mosulica simpatic, pe militarul ce-i statea alaturea.
- O fi cat o fi,…dar ce putem face , … suntem la voia intamplarii, … crezi ca omul de pe locomotiva n-ar vrea sa ajunga mai repede la capat, s-o fi saturat pana peste cap de drumul asta … nu depinde de el … poate de Al de Sus.
- Eu ma orientez dupa cat e de cocotat soarele pe bolta, cand il vad sau de nu, il dibui, … aici in tren de aseara sunt, am pierdut simtul orientarii, parca mi-a legat cineva ochii si mintile.
- ... Socoteste si ‘neta, … daca acele ceasului din gara Ploiesti erau la ora zece,… acum suntem intre Chitila si Gara de Nord,… dupa cum de tare merge trenul cat sa fie ? …Sa fie trecut de ora 12.
- Daca stii viteza trenului si distanta poti sa calculezi timpul, imi amintesc ca am intervenit in discutia lor.
- Ehe, tinere, daca ma apucam sa calculez distanta,.. sa pun inaltatorul,… sa-l iau in catare pe neamt, pai se gata lupta , sau nu mai eram acum in ast trin sa va povestesc. Cum crezi ca la Oituz, in anul o mie noua sute si optusprezece, i-am dat indarat pe nemti . Ei nu s-au speriat de gloantele noastre,ei s-au ingrozit de strigatul nostru de urale, de curajul nostru de a lupta cu baioneta la arma, asa sa stii. I-am speriat de moarte pe nemti. A scapat doar cine a avut zile de la Dumnezeu. Nu mi-a pasat ca mi-am pierdut un picior, l-am dat pentru victoria de la Oituz.
- Asa de bine i-ai speriat badie, de luptam dupa douazeci si… de ani cot la cot impotriva rusilor. Nu mai sunt nemtii de azi ca cei pe care i-ai speriat matale la Oituz. Nemtii sunt cu armamnt complet nou, nu are nimeni armamentul lor, merg la lupta calare pe motociclete, fumeaza tigari bune, mananca ciocolata, in timp ce noi tragem afeturile cu calul, haine proaste, fumam marasesti sau nationale, mancam fasole cu ciolan,… Nu , nu am timp sa-ti povestesc prin cate am trecut, de cand rusii au spart frontul la Cotul Donului , …de sapte ori am crezut ca voi fi avansat post-mortem si de tot atat ori am scapat. Eu nici acum nu-mi dau seama prin ce minune. Ca sa-ti iau vorba matale, am dat si eu un ochi, dar drept sa-ti spun nu stiu pentru ce l-am dat. Ca maine rusii vor incepe atacul pe frontul de la Iasi, si atunci sa vedem pe unde scoatem camasa, noi, natia romana. Ce-o sa le povestesc eu copiilor mei si nepotilor ?
- Ahaa ! de aia sunt tot mai dese alarmele aeriene in Bucuresti, in ultimul timp. Ultimul atac aerian a fost in vara trecuta, le-am intrerupt eu vorbele lor de oameni mari care au facut razboiul.
- Cand auzeam pe don’lent: aviatia la joasa inaltime ! ma arunacam acolo unde ma gasea nevoia, asteptam din clipa-n clipa sa-mi vina sfarsit.

Nu le mai urmaresc vorbaria, ... Dora pe patul bratelor mele adormita de cantecul monoton al rotilor de tren, ... ii simt bataile inimii, ... aud raste scurte, franturi de cantec, ...

Ne-a trezit zdruncinatura vagoanelor, zgomotul de fiare frecate, ... ajunsesem se pare in Gara de Nord.
Un suierat scurt de bun sosit in gara, un al doilea mai lung, un al treilea si mai lung,… nu se mai termina suieratul, ne priveam unii pe altii, nimeni nu mai misca,..
Intr-un tarziu mi-am dat seama ca erau de fapt sunetele sirenelor de alarma aeriana. Ce sunete sinistre !
Imi aduc bine aminte, ca le-am spus zambind :- este un exercitiu de alarma aeriana, in fiecare zi, sunt din astea in capitala.

Ca la un semnal toti incepem sa ne miscam spre iesire, unii incerca sa coboare prin deschizatura geamurilor, nu au rabdare, aud tipete, strigate. DORA se tine strans de mana mea, o trag spre usa vagonului, ... cobor scarile, o prind in brate, o sarut inainte de a lasa-o jos... imi parea usoara, se zice ca iubirea invinge gravitatia.
Ma intorc spre scara vagonului, unde mosul asteapta sa-l ajut , in spatele lui, sergentul.
De ce nu a coborat sergentul inaintea badiei si sa-l ajuta? I-am dat mana, atunci am vazut ca avea un picior de lemn, … zgomote ca de huruit de motoare invadeaza aerul, amestecate cu altele parca suierate, cresc in intensitate, tot mai tare, si mai tare,… urechile nu le mai suporta, suieratul dispare dar in aceiasi clipa ii ia locul un zgomot infundat ce-l simt in creier, se zdruncina pamantul, peronul sub picioare, vagonul se inalta de pe sine, se balangane, mosul este in bratele mele sau suflul ma arunca in bratele lui, ne departam de vagon plutind prin aer, se lasa o liniste stranie,..nu simtim decat plutirea … o bufnitura abia perceputa … intunericul.

Vad o femeie aplecata asupra mea , imbracata in alb , imi spun sau ma amagesc ca-i Maicuta Domnului. Ii vad buzele miscandu-i-se, imi vorbeste, nu aud ce-mi spune, … ii vad crucea rosie pe boneta ... Privesc intr-acolo, de unde vine o caldura dogoritoare ca o arsita de vara,… arde o casa, oamenii is aplecati peste geam cu mainile in gol, …inchid ochii, imi apare ca prin vis imaginea Dorei, cum se departeaza de mine, eu intind mana intinsa spre mosul de pe scara vagonului …
Simt ca nu stau pe pamant , pipai cu mainile sub mine, … simt o mana ... ma sperii, dau sa ma ridic, simt o durere surda in tot corpul, un picior nu ma asculta, plang si strig nerecunoscandu-mi glasul: mamaaa ! ... Doraaaa !...

Vagoanele trenului ardeau, fiare rasucite, incovioiate tintind cerul, … tipete, fum, mult fum innecacios , mirosuri de par si carne arsa,… ici si colo fantome in alb, cautau cu privirea-n pamant, se aplecau , luau si puneau in saci. …

Pe un pat de spital un tanar cu un picior amputat, celalat in bandaje, intreba, pe cine se apropia de pat, daca a vazut o fata de o cheama Dora.
Un ziar , o pagina cazuta langa pat: "In ziua de 4 aprilie 1944, aviatia americana a bombardat masiv orasele Ploiesti si Bucuresti, cu doua valuri de bombardiere B-24 "Liberator", care au decolat de la baza Foggia, Italia. In capitala, cea mai grav lovita a fost zona Garii de Nord. Cladirea garii a fost distrusa in totalitate. Dupa unele surse, se estimeaza peste 2000 de morti si raniti grav, majoritatea populatie civila si personal CFR."

Inceput de aprilie 2008, in parcul Cijmigiu ,… pe o banca, un domn de varsta a treia, priveste in gol, are fata impietrita,… pe alee doi porumbei se rotesc ca intr-o joaca de copii …

Nu departe troneaza un monument, sub forma de carte, cu inscriptie bilingva, in memoria celor 269 de soldati americani morti pe teritoriul Romanei in Al Doilea Razboi Mondial "pentru eliberarea Europei si pentru gloria Statelor Unite".

Porumbeii se ridica brusc in aer, oamenii alearga care incotro, apar ca din senin miltari mascati, inconjura foisorul, arunca fumigene, trag cu pistoalele, …

Un tanar il vede pe batranelul nedumerit , speritat, sprijinit in baston, in mijlocul aleii, se opreste din alergare si-i spune, gafaind :

- Nu te agita tataie ... este un exercitiu de simulare ... summitul NATO ... vom fi in atentia lumii pana in 4 aprilie ... misto tare !

A plecat ...

A zburat spre o alta lume, lumea sufletelor.
A plecat : profesorul - neprieten cu cei corijenti la limba romana, criticul literar, eseistul, traducatorul, jurnalistul, realizatorul de emisiuni TV, senatorul.
A plecat dintre noi, OMUL George PRUTEANU .

...Emisiunile de aşa-zis divertisment (sentimentaloide, umoristice, competiţionale etc.), care sunt marea majoritate, excelează – la unison – printr-un prost-gust oribil, o ţopîrlănie juvenilă exhibată cu şarjată dezinvoltură, o sexualitate obsedantă la modul mitocănesc-libidinos, o "veselie" grobiană – toate, emanaţii fireşti ale cruntei precarităţi culturale şi educaţionale. Aş putea afirma, cu tristeţe (transformînd un mai vechi slogan) că mitocănia domină România (cel puţin în plan mediatic)...

( Televiziunea:generator metodic de prost-gust si violenta )


...Secolul nostru se confruntă cu nişte boli sinistre, cum sunt de pildă cancerul sau SIDA. Limbajul se confruntă şi el cu nişte boli sinistre. Bolile sinistre cu care se confruntă vorbirea sunt incorectitudinea şi platitudinea, adică agramatismul şi clişeul. Agramatismul şi clişeul sunt cancerul şi SIDA cu care se confruntă graiul omenesc. Confruntat cu ele, limbajul se şubrezeşte, se tîmpeşte şi chiar, pînă la urmă, după multă confruntare, dă ortu' popii. Probabil că acum vă confruntaţi cu un sentiment de uimire: cum adicătelea, "dă ortu' popii"? Permiteţi-mi să vă confrunt cu o explicaţie: golit de expresia personală şi unică a eului nostru, a conştiinţei noastre, a fiinţei noastre, limbajul devine doar un zgomot de uz social, un fel de mîrîială omogenă şi plicticoasă

( Emisiunea : "Doar o vorba sat-i mai spun" TVR1, 27 martie 1997 )


Si in politica a fost intransigent:

- predarea Istoriei şi a Geografiei în şcolile minoritarilor să se facă în româneşte;
- să nu se înfiinţeze universităţi de Stat cu predare în limbi minoritare;
- nu a fost de acord cu caroghioslicul : Ciorbea să fie şi primar şi premier.

Ne-a lasat multe "teme pentru acasa"!

Dumnezeu sa-l odihneasca-n pace !

Piratul nisipurilor

Intr-o tara minunata, cu toate formele de relief dotata, cu un subsol plin de minerale si comori, ar trebui ca oamenii sa fie minunati si pe masura de bogati. Dar nu, saracia se tine de ei ca un blestem, sau este intiparita in gena neamului.

De cand in tara s-a instaurat democratia, din patru in patru ani, Alesii se lauda ca starpesc saracia. In ultima campanie de pomeni electorale, oamenii si-au pus increderea, pentru scoaterea tarii din marasmul ce o cuprinse, in candidatul la functia de Sef al Statului, care ii seduse cu sloganul - Sa traiti bine ! - , de fapt ii hipnotizase pe cei saraci cu duhul.

Asa ajunge un fost pirat, chiar si infatisarea il tradeaza, Sef de Stat.
Nu se inscauneaza bine, ca isi da arama pe fata, se inchipuie imparat, parca ar fi castigat tara la mezat.

De partea urata a sufletului, s-au convins oamenii cetatii, cand intre Imparatul-despot si Alesi - cei care trebuie sa faca in Camere legi - au aparut divergente, poate si din motivul ca ei, cei alesi , se lafaiau intr-un palat luxos, mai mult grandios, fara egal in lume.

Faceau legi de mantuiala,- un alt motiv sa se supere Imparatul -, citeau textele pe diagonala, dupa care le aprobau apasand pe butoane, asezati in fotolii ce pe multi neobisnuiti cu asemenea intesitate de munca intelectuala ii anestezia in pauza dintre doua votari.

Fostul pirat, dupa un trai auster din anii petrecuti pe mari si oceane, si-ar fi dorit ca resedinta un palat luxos, ca pentru un imparat, si nu un vechi castel, mai mult muzeu, un banuit motiv de avea invidie pe Alesi.

Treaca-mearga asta, dar nu se intelegea mai bine nici cu cel pe care il numise sa conduca treburile curente ale cetatii, banuindu-l de apucaturi oligarhice. Tara trebuia condusa de un om cu mana de fier si atat.
S-a ajuns intr-un final, de altfel previzibil, la o mare confruntare, o tranta nationala, dintre Imparat cu apucaturi de despot, intruchipat in balaur si o cohorta de trei sute douazeci si doi dintre alesii neamului, intruchipata in Sfantul Gheorghe, cu armura, sulita si cal pe masura. Aceasta analogie este pe jumatate valabila, fiindca balaurul nu a fost rapus, si nu a fost nimeni declarat invingator, din cauza regulamentului, ce nu prevede cum se procedeaza, in caz de calul cu tot cu calaret o ia la sanatoasa, speriat de o torta aruncata-i intre picioare, de un tembel-pedeleu, un derbedeu care privea lupta dintre boscheti.

Nu numai din aceasta pricina, poate si datorita unui blestem la scara nationala sau a defrisarilor, sau a efectelor incalzirii globale, din cauza prostiei ridicata la rang de noblete, oricare ar fi cauzele, cert e ca pamantului acestei tari nici iarba nu-i mai creste. Pamntul din sudul tarii este desertificat, zone tot mai intinse sunt inundate de nisip. Oamenii frumosi dar saraci cu duhul , cu durere in suflete, se retrag din calea nisipului desertului, in zonele deluroase si muntoase. Nu credeau ca vor ajunge iarasi sa-i spuna codrului frate.

Desertul se intinde ca o caracatita si cuprinde castelul-muzeu, iar fostul pirat nu vrea nici in ruptul capului sa-l parasesca.

Nu stiu cum de oamenii mai aveau puterea sa se bucure, de nenorocirea abatuta asupra Imparatului, care a fost pur si simplu inghitit de un ocean de nisip. N-aveau a sti ca bucuria n-o sa-i tina mult.

Apar tot felul de povesti fabuloase cu disparitii de garnituri de trenuri, dupa plecarea lor din gara de la marginea desertului, in burta unui monstru, care apoi se retrage pentru digestie in adancul desertului din preajma fostului castel - muzeu.

Monstrul, un vierme lung de sute de metri, simte vibratiile trenului, se onduleaza nisipul ca unda de apa, creasta valului se deplaseaza ca un nor galbui deasupra desertului cu viteza unui vultur spre prada.

Ce mai, sunt semne clare ca fostul pirat s-a adaptat la noul mediu, s-a intrupat in vierme de nisip.

Viermele de nisip sesizeaza sursa de hrana dupa vibratiile mecanice care se transmit prin nisipul desertului, manaca mult si din cauza supararii si a stresului.Se hraneste cu garnituri de trenuri in mersul lor pe sine, cu avioane inainte de decolare, cu tiruri si autoturisme insirate pe autostrada.

Intre Alesii, ce continua sa muncesca cu acelasi spor in palatul lor fabulos, un templu de facut legi in desert, si cei slabi cu duhul, retrasi in munti, legatura se face numai pe calea aerului cu elicopterul, care poate sa decoleze de pe terasa acoperisului.
Este riscant pentru alesi, sa calatoreasca cu trenul, dupa cateva garnituri ingurgitate de vierme, Camerele sunt ca si dizolvate.
Dupa ce desertul a acoperit soselele, liniile de cale ferata, garile, aeroporturile, deplasarea pe sus cu elicopterul ramane singura solutie, dar nu cu orice tip de elicopter, numai cu cel adaptat la conditiile desertului, cu filtre antinisip si doua motoare, altfel elicopterul devine o sursa sigura de hrana si delicioasa pe deasupra, pentru vierme.

Se lasase o liniste sinistra, viermele tot mai rar invalurea nisipul, nu mai avea mai nimic de hamesit, nu se satura numai cu un amarat de tractor, ce se deplasa la marginea desertului, acolo unde cresteau dealurile.

Singura sursa de hrana pentru monstru ramane palatul cu cele doua Camere, care de la agitatia din timpul zilelor de creatie legislativa, ii produce viermelui unde telurice, care il streseaza si ii stimuleaza glandele gustative.

Intr-una din zile, joi pe la orele amiezii, - stia viermele, din baza lui de date, ca Alesii nu muncesc decat de luni pana joi-, ca din senin se invalureste nisipul desertului, o creasta uriasa se deplaseaza spre singura cladirea ramasa in marea de nisip, cu o precizie in directie, de zici ca viermele este dotat cu gps, oricum se pare ca sigur avea telefon-mobil, ca o parte dintre Alesi au parasit fara motiv sedinta, si au plecat cu elicopterele acasa, dincolo de munti.

Valuri dupa valuri uriase- de nisip- inconjura palatul in spirale, in vartejuri ca de ape-n bulboana, insotite de zgomote sinistre, date de frecarea nisipului de nisip ... Se zgaltie cladirea, se inclina, sar sigurantele din tablourile electrice, cad candelabre din tavane, miroase peste tot a ars, se sparg tevile de apa, Alesii fug incolo si-ncoace, unii cu ochii iesiti din orbite, de groaza, altii cu ochii inchisi de atata praf, nisip si fum... Instalatiile de apa cedeaza si crapa , apa inunda subsolul, urca la primul nivel, ... Alesii se bulucesc spre lifturi, care se incapataneaza sa se deschida, fug in toate partile ca sobolanii prin apa, ca la un semnal se dezmeticesc, se indreapta spre scarile iesite din apa, cei mai tineri si atleti, - cam putini -, alearga la nivelele superioare, iar dintre ei, cei care ajung primii pe terasa reusesc sa urce in elicopterele care erau pregatite sa decoleze.
Mirosuri ca de carne arsa si de pucioasa, se simt in aer, raspandite din haul negru - gura viermelui de nisip- care se inchide greoi.... cladirea ca prin minune se linisteste din trepidatii, din zgaltaiala.

Viermele prinse cu lacomie conducta principala a cladirii, apa ii tasni cu presiune in gura si se transforma instantaneu in metanol, acid sulfuric si clorhidric.

Otrava ii este apa, carnea i se prajeste, viermele se zvarcoleste, imprastie in aer trombe de nisip, lasa prada-palatul Alesilor- si se retrage in adancul desertului, sperand sa ajunga la castelul - muzeu.

Mult timp s-a vazut, chiar de la distanta, de pe inaltimea muntilor, o ciuperca uriasa: de praf, nisip si fum, de culoare galbuie, unii zic portocalie, ce a intunecat cerul.

Asta pot sa confirm si eu. Ma gaseam pe varful Costila dupa ce coborasem Omu, intr-o zi senina de toamna, cu un grup de iubitori ai muntelui, am vazut fenomenul, m-am ingrozit, am cazut in fund de spaima, ceilalti si ei pe rand, si am ramas asa cu totii mult timp muti si cu privirile agatate de ciuperca din zare.

Douazeci si cinci Martie

Douazeci si cinci Martie, ziua Bunei Vestiri. Arhanghelul Gavril i s-a aratat Mariei , in cetatea Nazaret, graind :

- Bucura-te, ceea ce eşti plina de har, Domnul este cu tine!
- Cum va fi mie aceasta?
- Duhul Sfant va veni asupra ta si puterea Celui preainalt te va umbri.
Fecioara a grait:
- Iată, roaba Domnului, fie mie dupa cuvantul tau.
Si indata cu cuvantul arhanghelului şi al ei, a zamislit in preacuratul sau pantece pe Fiul şi Cuvantul lui Dumnezeu, mai presus de fire, Care este Intelepciunea şi Puterea cea ipostatică a Lui, cu umbrirea si cu venirea asupra ei a Duhului Sfant. De atunci s-au savarsit, prin randuiala lui Dumnezeu, tainele Cuvantului lui Dumnezeu, pentru mantuirea si izbavirea noastră. Caruia se cuvine slava si stapanirea in veci. Amin.

Este si ziua de nastere a poetei Ana Blandiana. Sa ne bucuram ca Dumnezeu a oranduit sa o logodeasca prin versuri si rime cu neamul romanesc, in Gradina Maicii Domnului.

Cand - Ar trebui - sa ne nastem ?

Ar trebui să ne naştem bătrâni,
Să venim înţelepţi,
Să fim în stare de-a hotărî soarta noastră în lume,
Să ştim din răscrucea primară ce drumuri pornesc
Şi iresponsabil să fie doar dorul de-a merge.
Apoi să ne facem mai tineri, mai tineri, mergând,
Maturi şi puternici s-ajungem la poarta creaţiei,
Să trecem de ea şi-n iubire intrând adolescenţi,
Să ne facem copii la naşterea fiilor noştri.
Oricum ei ar fi atunci mai bătrâni decât noi,
Ne-ar învăţa să vorbim, ne-ar legăna să dormim,
Noi am dispărea tot mai mult, devenind tot mai mici,
Cât bobul de strugure, cât bobul de mazăre, cât bobul de grâu...

Viata este o calatorie dinspre - Tara parintilor - spre o lume neinventata , apoi sa ne intoarcem e prea tarziu

Părul îmi ajungea până la pământ
Şi treizeci de ani
Mi se părea o vârstă atât de îndepărtată
Încât nu credeam cu putinţă
Să o ating vreodată,
Plină de cruzime lunecam
Dinspre ţara părinţilor
Spre o lume încă neinventată.

Lumea nu s-a inventat nici acum,
Părul nu mai mi-e atât de lung,
Treizeci de ani e numai merinde pe drum,
Dar în ţara părinţilor ce n-aş da să ajung!

Dar în ţara părinţilor
Se ajunge întotdeauna târziu,
Numai când totu-i pustiu,
Şi doar în lumina de lună
Se mai strâng împreună,
Sub tăiaţii castani,
Umbre de taţi condamnaţi
Şi mame de treizeci de ani
Pieptănând
Fete cu plete
Până-n pământ.

Cum îi jos asa-i şi sus

Sorbesc din cafea, citesc un jurnal cultural si stiintific. He-he ! Nu-i din ala viu colorat, si cu poze ale fetelor “corporatiste” la pagina cinci! Sunt un om pretios si pedant ! Nu crezi !?
Invaluit in aroma de cafea, sunt atras de stirea ca exista doua lumi vii paralele, una aici pe Pamant, si alta in al noulea cer, unde troneaza Dumnezeu Elohim (El), in costelatia Cassiopeia. Sumerienii si apoi akkadienii, credeau ca fiecare om si lucru de pe Pamant are un model in cer. Cum ii jos pe Pamant asa-i si Sus in Cer !
Ea, constelatia sau el, tronul (nu-i cel la care te gandesti ), se afla imediat sub steaua Polara, se vede toata noaptea (daca ai insomnie iesi de priveste cerul instelat, iar daca dormi, trebuie sa rogi pe cel cu insomnie sa te trezeasca, de somnambuli eu nu raspund ).
Tronul Domnului este sub forma unui W (litera mare dintre G si B, da, G de la George si nu punctul ce unora le place, ia B de la Bush) obtinut prin unirea cu o linie imaginara a cinci stele stralucitoare, cinci de la cinci ani "stralucitori" de cand Bush a ordonat invadarea Irakului.
He-he ! Nu este chiar asa simplu cum iti inchipui ca daca te uiti pe cer, undeva sub steaua Polara , vei vedea lumea cealalta si pe El pe tron. Lumea cealalta este paralela cu a noastra si transcendenta( repede ai spune: ii la mintea cocosului, doua paralele nu se intalnesc, ba, se intalnesc: la infinit ). Este vizibila numai in anumite imprejurari. Cine spunea : iti dau una de-o sa vezi stele verzii, cel putin cinci. Nu-i de glumit cu cerul, grija mare aveti !
Iisus spune in evanghelia dupa Matei : "Cel ce se jura pe cer, se jura pe tronul lui Dumnezeu si pe Cel ce sade pe el. "

Linia imaginara ce uneste steaua Polara cu punctul ceresc al echinoctiului de primavara, numita si meridianul zero ceresc, trece prin tronul lui Dumnezeu, constelatia Cassiopeia.
Mai aflu din jurnalul dependent de stiinta, (dupa a doua sorbitura de cafea), ca la nasterea lui Iisus, anul 7 i.Hr. (asa vad scris, este o mare dilema pentru mine, nu-mi propun sa o rezolv acum ) acest meridian atingea prima stea din cele cinci , numita Navi. In zilele noastre, linia care uneste echinoctiul din primavara anului 2008, ziua 20 martie, cu steaua Polara , mangaie ultima stea Caph din constelatia "tronul lui Dumnezeu" si o va mangaia pana, sau nu o va mai mangaia din, anul 2100.
Eu am vazut ce scrie ca se va intampla atunci ! Tu ce crezi ? Multe ne putem imagina !
Cert este ca in punctul echinoctial, ziua ii egala cu noaptea, cum ar trebui sa fie barbatul cu femeia, macar de doua ori pe an, primavara si toamna.
Mai este tot cert, ca Pamantul cu lumea calare pe spatele lui, se plimba nu aiurea , ci pe un drum precis, in jurul Soarelui, care si el nu sta, se misca in jurul centrului Caii Lactee cu ale ei miliarde de stele si tot asa ...ma opresc din calatorie, sa nu ajung la tron.
Am mai ramas o vreme cu ochii in tavan, apoi m-am imbracat, am iesit din casa, am intrat in masina mea, dupa ce incercasem in zadar sa deschid alta, am iesit din cartierul rezidential, dupa ce am mai trecut o data pe langa casa, sa fiu sigur ca am plecat, v-am spus ca sunt meticulos.

Ma apropii de intersectie pe banda de langa bordura, vad flashuri,...,ma dezmeticesc, reduc viteza, fiindca am in fata o masina oprita,... usa se deschide larg si apare in picioare o splendoare , inalta, cu fata ca de papusa, parul in lumina soarelui are nuanta de mov, ochii ii pot fi albastri, verzi, negri sau caprui, cat timp sunt ascunsi de lentile bengoase, haina din piele de piele, intinsa pe coapse, ce mai, "corporatista", adica dupa standardul de selectie la angajare, ale marilor companii transnationale.
Inchide masina cu telecomanada, se uita spre mine sa vada daca am reperat-o. Cine din trafic n-a reperat-o ?! Pai se poate ?! Nici nu astept sa ma roage, imi opresc masina, desi aud claxoane. Nu-mi pasa (de claxoane), o urmaresc cum incearca un sport extrem, sa treaca printre masini pe partea cealata (admir curajul ei , nebunesc dealtfel).
Intarzii cu privirea, sa o admir si din spate, … mi se pare tare buna si fitoasa, privirea mi-o ia la vale pe suprafetele concave pierdute-n picioare, sare pe cizmele-nalte, coboara pe linia curbata a gambei, ajunge la tocuri, si se opreste,... privirea mea.
...
Nu credeam ca o "corporatista" o "constelatie" sa fie vazuta din spate cu asa ceva. Nu se poate sa fie adevarat, de ce asa tocuri ?! Se duc toate standardele pe apa ! Cu asemena tocuri o fi fost si la interviul pentru angajare ? Probabil ca nu a fost obligata sa ridice piciorul sau sa se intoarca cu spatele !
Dar macar la plecare, Sefu’ nu s-a uitat la picioarele ei ? Sau poate, ea a iesit pe usa, politicoasa, cu fata spre persoana de care ii depindea soarta.
...
S-a oprit pe linia continua si se asigura ca soferii din stanga si din dreapta traficului o percep.
Deschid geamul si-i strig : tocul ! ti-ai vazut tocul ? (poate trebuia sa-i spun altfel) si-n acelasi timp ii arat cu degetul locul. Ma priveste o clipa cu ochii ascunsi de lentilele negre, o fi crezut ca-i zic la misto ca soferii.
…
In timp ce trece periculos pe partea cealata, fara sa-si intoarca privirea, imi face un semn cu degetele fluturand, adica vrea sa-mi spuna ca sunt dus cu cercul, sau nu sunt mobilat la mansarda.
Soferii din spate, ma claxoneaza, sunt obligat sa plec in tromba. M-as fi intors pe sensul giratoriu din intersectie, sa o astept la trotuar pana se intoarce cu schopingurile in brate, sa-i spun de tocuri si daca imi mai acorda timp si atentie, sa o intreb ce a vrut sa-mi spui prin fluturarea aia de mana, si daca josul trebuie sa fie la fel de important ca susul. E complicat. Mai bine renunt.
Poate lucreaza la o banca , in spatele unui ghiseu, si nu are cum sa fie vazuta de clienti, iar daca o vede seful, ii treaba lui daca o place cu asa tocuri, sau poate si el le are la fel.
Am devenit pretentios si mai atent, de cand am avut o conversatie cu o doamna pedanta, care imi spunea ca ii apreciaza pe barbati, dupa cum le sunt pantofii de curati.
Femeia este egala cu barbatul, tot timpul, nu cum ii ziua egala cu noaptea in primavara o data, si-n toamna a doua oara.

Raze de soare mincinoase

Astazi, soarele a rasarit la ora sase si douazeci si patru de minute. Imediat dupa ce vocea somnoroasa a radioului ma anunta de rasarit, cu precizie astronomica, am ridicat jaluzeaua de la fereastra casei, un bloc cu cateva etaje (nu dau mai multe date sa nu fiu reperat) ... , sa intre soarele. Am avut parte doar de o raza reflectata de fereastra deschisa de vecinul sau vecina unui bloc cu pozitie avantajoasa. Va sugerez, daca aveti norocul sa va fie fereastra inundata de razele soarelui de dimineata, sa o deschideti, e sanatos, va intra aer proaspat in locatie si mai dati prin reflexie si la altii, mai ales ca primiti pe gratis.

Avand fata intepata, cred ca si mintea, de doua raze de soare mincinoase, gandurile imi fug la tatal fetei cu succesuri, aflat in salonul oficial al unui aeroport international, si nu de la iesirea dintr-un supermarket, impingand caruciorul plin de schoppinguri (ar trebui si aici amenajat un salon oficial, sau o bucatarie oficiala, sa nu se mai loveasca de orice tiganca), ametit de schimbarea fusului orar, sau poate de la spalatul cu whisky pe dinti, a scos din buzunarul din stanga, cu mana pe care o bagase cu intentia sa se scarpine, biletul strecurat de mezina timida, in care il ruga ca de la fiica la tata, sa le astupe gura spurcata, gaozarilor unor trusturi cu tonomate, (ma feresc sa dau nume de banci, firme, trusturi, tolomaci si tolomace, sa nu fiu acuzat ca fac reclama mascata), invidiosi pe succesurile ei, de o urmaresc si cum paseste, pe cine iubeste, nu numai ce si cum vorbeste.

Era mai bine sa fi avut tata "mare", baieti in loc de fete ?
Nu cred , unii baieti au probleme , de atata poluare, se trezesc cu polutie. Asa a patit odrasla cantatoare a unui mare cantator din folclorul autohton, (ma feresc sa dau nume din aceleasi, de mai sus, motive), dupa ce a intrat in partidul ecologist, verde, a constatat ca este multa polutie in orasul cu aeroport international si salon oficial.
Nici nu stii cum ii mai bine, o fata cu succesuri sau un fiu cu polutie?
Cert , daca mai ai curajul sa o intrebi pe fata lui tata cu salon oficial, ce parere are de polutia din orasul ei, iti va spune negresit, ca-si doreste un baiat fara esecuri.

Maine soarele rasare cu doua minute mai repede decat azi.

Sper ca fereastra sa-mi fie inundata de cateva raze adevarate.

Mirajul bobului de roua

Aerul vibreaza de la galgaitul sevei in capilare, o armonica principala, trezeste din amorteala de primavara orice vietate de la cea mai mare , cum ii ursul, pana la cea mai mica, mai mica de cat o furnica. Asta mica, de-i zice lumea ca-i furnica, ea fericita nu stie ca asa i se zice, se abatu din cararea pe care mergea cu suratele la musuroi, pline de griji si de nevoi, si se opri langa tulpina unei angheline.
Atrasa de murmurul sevei prin capilare, avand poate urechile mai fine, beata de armonie, se uita cat de inalta-i planta, nu se sperie, se urca catarandu-se de fire subtiri, numai de ea vazute, si nu se opreste decat sus, sus de tot, pe prima frunza ovala.

Isi astampara gafaiala si pulsul …. pleaca agale, beata, ametita de aerul tare de dimineata, nu vede decat in ultima clipa globul de roua, se opreste pe picioarele din fata, se da patru pasi inapoi si priveste !… Furnica-i uimita , daca i-ati putea vedea privirea, de minunea din cale, o sfera mare, de culoare neclara, un amestec de alb-cenusiu, si argintiu-luminos pe partea in care pe un fir de borangic vine, de la soare, lumina si caldura. Furnica, atrasa de mirajul rotundului de roua, se apropie timida, isi vede surata in oglinda …, intr-un tarziu dupa miscari repetate a capului in stanga si-n dreapta, isi da seama prostuta ca-i ea, nu-i alta. Este prima data de cand ii in viata, de se vede cum arata, nu se mai satura si tot se priveste, se bucura, nu stia ca este asa mare si ata de frumoasa. Simte cum vibreaza aerul in ritmul in care murmura seva prin capilare, incepe, pastrand ritmul , sa danseze, patru pasi inainte , tot atatia inapoi, se intoarce, se oglindeste, ametita de armonie se apropie sa o sarute pe cea din bobul de roua, …vai ce se-ntampla ! …nu-si poate dezlipi buzele, bobul de roua se deschide si o inunda, o cuprinde indata toata, nici n-a avut timp micuta sa se gandeasca, este intr-o alta lume, un cer argintiu, alb-cenusiu oriunde ar privi. De emotie i se opri respiratia, oricum in bobul de roua nu-i aer. Simte ca se sufoca, de caldura venita de la soare, pe firul de lumina, ce se dizolva in roua.

Gura ii uscata, se racoreste cu un pic de apa de roua, se sperie, cerul ii vine aproape, cu efort se ridica pe picioarele din spate, aluneca si cade pe spate.

Frunza se misca, un alt bob de roua de mai sus se rostogoleste si se uneste cu cel in care-i furnica, o da peste cap si o trage pe fagasul din mijloc, de unde se inscrie pe o curba inclinata. Furnica cu bobul mare si alungit de roua cat ii ea de lunga, se opresc tocmai in marginea frunzei.

O clipa, furnica, ea zice ca a fost un veac, sta spanzurata de varful frunzei, cu bobul de roua atarnadu-i de cap.
De uda fiind, sau de stres, vazandu-se asa de sus, o prinse pe furnica un stranut, pe care nu putea sa-l retina, il sloboda din toti rarunchii ei de furnica, … stranut-fatal, … frunza se falfai, furnica se zgudui, bobul de roua ii exploda in fata si se detrama in mici bobite, printre care furnica plonjeaza in gol, ca o parasutista din avion, … vede cararea, de unde plecase atrasa de galgaitul sevei prin firul de iarba, plina cu suratele ei, care merg agitate inainte si inapoi, pline de griji si de nevoi, inchide de frica ochii, si-si asteapta sfarsitul. In cadere furnica are timp de filosofeala :

Decat sa ma ciuguleasca de vie o pasare , mai bine sa-mi rup acu gatul.

Daca scap cu viata din aventura asta, jur pe musuroiul meu cu furnici, ca pe bobul de roua n-o sa-l mai ating nici c-un pupic.