Graţie locaţiei

Doamne cu ce-am greşit, noi pământenii, de ne-ai trimis atât de departe de Ceruri?

Poate că  noi, cu păcatul dintâi în măduva oaselor, nu putem înţelege cu mintea noastră, atâta cât ne-ai lăsat, care au fost, şi mai credem că sunt şi vor mai fi mărinimoasele Tale intenţii.

Dacă am fi stat numai într-o stare de contemplaţie, şi să ne  minunăm de toate cele pe care, din bunătatea Ta nemărginită,  ni le-ai lăsat pe Pământ, n-am mai fi născocit atâtea şi atâtea lucruri, unele şi cu-n strop de-nteligenţă în ele,  încât s-ajungem, noi păcătoşii, până acolo încât să ne permitem să spunem că noi suntem întruchiparea Ta.

Oare, dacă printre atâtea şi atâtea scule nu am fi născocit telescopul nu am fi văzut în veci această icoană din  Calea Lactee, întinsă pe distanţe de ani lumină? … Unii îşi permit o aroganţă - să o asemene cu-n înger! 

Tu ce ne spui, Doamne?

Sursa foto: cdnews 

Până o veni acele zile ca omul să-l vadă pe înger cu ochiul liber, şi nu cu prelungitorul optic, noi nu vom  înceta să spunem poveşti, să înalţăm cântări naşterii Tale, Hristoase!  

Trei crai de la răsărit
Spre stea au călătorit,
Ş-au mers după cum citim,
Până la Ierusalim.

Acolo dac-au ajuns,
Steaua-n nori li s-a ascuns.
Si le-a fost a se plimba,
Prin oraş a întreba:

“Unde s-a născut”- zicând-
“Un crai mar,e de curând?”
Iar Irod împarat
Auzind, s-a tulburat.

Pe crai grabnic i-a chemat
Şi-n  taină i-a-ntrebat,
Ispitindu-i vru setos,
Ca să afle pe Hristos.

Craii, dacă au plecat,
Steaua iar s-a arătat,
Şi-a mers pân-a stătut
Und-era pruncul născut.

Şi cu toţi s-au bucurat,
Pe Hristos dacă-au aflat
Cu daruri s-au închinat
Ca unui Mare  împărat.

Fantasme

Îmi place să mă joc, să desenez planuri de călătorii, deşi ştiu că  atunci când îmi planific ceva, acel ceva nu se realizează. Dar, uneori merită să-mi  pierd capul mai repede decât să mi-l bat  ca să găsesc   o raţiune împlinirii plăsmuirilor. Pentru sfârşitul acestei săpătămâni stau cocoţate, ca păsările pe sârma de înaltă tensiune, pe tapetul imaginarului călător, mai multe ţinte. Una ar fi să merg la  Nunta Regală, nunta  dintre  prinţul William şi Kate, nunta secolului! (De ce nu se lasă nicio portiţă generaţiilor ce vin din urmă? Să nu mai fie o altă nuntă de anvergură mondială? Să uite ei, făcătorii de imagine, că fata lui TATA, fata „succesurilor”  nu s-a căsătorit?). Din păcate, îmi este imposibil să ajung, acolo, aproape de mirii secolului. Am  destule motive. În fruntea lor stă ţanţoş, ca un cocoş, cel mai important motiv, care imi îneacă barca speranţelor, lipsa invitaţiei.  Eticheta ceremonilor de la curţile regale trebuie respectată de toată lumea. Dacă nu am primit invitaţie, deşi, nici prin gând nu cred că i-ar fi  trecut cuiva să mă invite, stau acasă. Şi apoi, nici nu  sunt prinţ, şi chiar dacă aş fi, tot pe dinafară aş rămâne. Ghinionul s-ar ţine scai de mine. Mă consolez, aflând că şi  prinţul Duda, de pripas în familia regelui Mihai,  nu  va participa la ceremonie, doar la recepţie, adică la cheful de nuntă. De m-ar invita, nu aş merge cu mâna goală, mai am câteva ouă înroşite, un drob de miel, o pască şi-un cozonac...


O altă ţintă ar fi să merg duminică, de ziua Tomei, la Vatican, în piaţa San Pietro, la ceremonia de beatificare, de intrare în rândul sfinţilor a fostului Papă Ioan Paul al II-lea. Venerabilul papă!... Nuntă în ceruri! 


Nu se va îndeplini nici acest plan de călătorie. Motive nu  se găsesc? Unul ar fi propriu plaiului nostru mioritic,  voi aştepta până în ultima clipă invitaţia la Nunta Regală! Al doilea, care mă scoate din groapa închipuirilor, deci cu mare şansă de a se realiza, la bursa pariurilor ar avea cota cea mai mică,  voi merge la Pietrele lui Solomon, unde  Junii, fie ei Roşiori, Curcani, Albiori, Braşovecheni, îmbrăcaţi în straie tradiţionale, călare pe roibi  cu ciucuri tricolore la hamuri,  vor da un mare spectacol. Va fi mai  mai mult ca la o nuntă! ... Şi dacă va ploua? Se vor nărui toate ca un castel de nisip înghiţit de primul val al mării.  Cum de mi-a scăpat acest motiv legat de starea vremii, de posibile intemperii? La Londra va ploua în ziua nunţii? Şi la Vatican?

Dacă da, nu voi fi supărat dacă va ploua şi la Pietrele lui Solomon! Gândire cu amprentă mioritică!...
http://royalwedding.yahoo.com/blogs/watch-royal-wedding-live-on-yahoo-5843

Papa Ioan Paul al II-lea

William si Kate (foto: AP)

S-au sărutat în faţa întregii lumi! (foto: www.yahoo.com)

Junii Brasoveni (foto:Gazeta de perete)

Lumina Învierii

Sub cerul plin cu stele, biserica de lemn, deşi pare o pitică, îi plină ochi de oameni şi-i fără lumină, întocmai ca un  stup de albine. Pe dinafară îs mii de oameni strânşi laolaltă, ei o înfăşoară  ca pe o fecioară la horă cu-n brâu  din pânză de borangic. Veniţi de luaaaţi Luminăăă! Din Lumina Învierii se  desprind, ca nişte mici puişori aurii,  mii de lumini pâlpâind cuibărite-n  palmele celor vii, de faţă, iar prin gândurile acestora şi-n căuşul sufletelor  celor plecaţi dintre vii. Hristos a Înviat! Adevărat a înviat!... 
Bucuria Învierii flutură flăcăruile lumânărilor spre mii şi mii şi mii de suflete. Feţele îs dezmerdate  de lumină. Din mâini împreunate  picură ceară. Este un semn că timpul curge, cum  toate curg şi se scurg în pământ… Încet, încet, brâul împletit din lână de aur  se destramă. Lumini pâlpâind se depărtează de locul minunii ca un râu ieşit din matcă. Ele devin tot mai rare, par a fi stelele căzătoare pe cer. Lumina Învierii trebuie păstrată în inimă, în suflet  ca pe o mare taină!

Copii, o minune!

Ninge Decembrie! Ca prin minune mai jos de Steaua Polară, de sub streaşina cerului se prăvălesc Moşi, turme de reni, sănii doldora de mirifice daruri. Pe poteci ce duc în cătune neaua s-aşterne covor pe care  alunecă sănii. Din case, printre florile de gheaţă ce se topesc pe ferestre copiii privesc o minune: ninge cu Moşi cu dalbe plete, cu sănii argintii, cu zurgălăi în coarnele renilor.Din înaltul cerurilor Domnul coboară să ţină în mâini, timp de câteva clipe, globul azur din care răzbat glasuri melodioase ce-L colindă...

cei mici ...


dar, şi cei mari!


La mulţi Ani, copii şi oameni mari!

Un clopot a inviat!

Clopotul din vechiul turn va undui aerul, va dăngăni iarăşi ca în timpurile de demult. Vechiul clopot din Casa Sfatului, aflată-n mijlocul Pieţei  Sfatului din Braşov, are o memorie de peste trei veacuri. Este al doilea clopt de la 1520 încoace, primul a avut o viaţă scurtă, a fost mistuit în anul 1689, de către un incendiu.
Clopotul, cu un diametru de 1,2 metri şi greu de vreo 8 chintale,a fost turnat de meşterul german Heinrich Lampe.
Pe vremuri a avut o neprţuită menire pentru oamenii cetăţii, dăngănitul lui  anunţa sfertul de oră, de,nu tot omul avea ceas. Pe atunci nu se gândea cineva că peste veacuri va fi momeală, în sens onorant,  pentru turişti. Se reia tradiţia doar. Zilnic de la 7 dimineaţa până la 9 seara va dăngăni la interval de o oră , comandat de un mecanism al ceasului din turn. În fiecare seară la 6, sâmbăta şi duminica şi la 12, trei trompetişti ( un român, un sas, un maghiar, în straie medievale)vor interpreta melodii specifice culturii lor muzicale. Crai Nou se va auzi din nou la Braşov.
Desigur nu toţi au urechea acordată pe armonici, vom vedea după cât timp unii vor acuza dureri de cap. Se zice că prin anii 60, secolul trecut, clopotul a fost deconectat de la ceas, la cererea oamenilor muncii care acuzau migrene, nu se puteau odihni din pricina dăngănitului. După 8 ore trebuiau sa-şi refacă capacitatea de muncă şi de luptă pentru construirea s.s.m.d.
Iniţiativa învierii clopotului a avut-o Steffen Schlandt organistul Bisericii Negre. Banii au venit din donaţii, cei mai mulţi venind în final de la un om de bine, bun la suflet. C.J. Braşov a avut doar  iniţiativa de a cuprinde această acţiune în programul de manifestări de anul acesta cu prilejul împlinirii a 775 de ani de atestare documentară a oraşului Braşov.
Să fim buni, să ne iubim apropapele, să nu râvnim la bunul altuia, să ne linkuim în linişte, în pace,  suntem în săptămâna patimilor.

Îţi dăruiesc un mărţişor !

Anna Cella Oana Stoica-Mujea Poeta Maria Barbu Laura Pescarusul argintiu Corina Creţu Cristina Denisia Isabelle Anca Crina Dunca Alex'andra Mama Rodica Mariana Lumi Ale
	Torc lumina, din fir alb şi roşu împletesc un mărţişor , ca două gânduri îngemănate, unul de la mine şi unul de la ea …

Parentalia

toamna aşterne pe pământ covor din frunze ruginii,
frunze sărutate de brumă, frunze cafenii ...

în prima sâmbătă a lunii brumar, e sărbătoare-n ţintirimuri,
se deschid cavouri, se grijesc mormânturi...

lângă crucea de sub nuc, fiului ei, o mamă murmură un cânt,
cu mâinile tremurânde aprinde lumânări, lumini luate de vânt,

îi aşează pe crucea de piatră,
din flori cerate şi crenguţe de pin,
cunună de lauri...

pe mormânt înşiră colaci copţi pe vatră,
mere, nuci, căni pline cu vin,
sacre daruri ...

îi îndeamnă pe vii să se înfrupte, să bea ,
sufletului pâine şi apă să-i dea ...

vorbele ei duioase,
împletite cu fire de lacrimi,
cad laolaltă cu stropii de ploaie, mii ,
pe pământul plin de oase...

Cârnaţul electoral

Sursa foto

În aceste zile, de dinaintea alegerilor pentru Bundestag, cancelarul german Angela Merkel colindă landurile, cu trenul istoric 'Rheingold', pentru a-i convinge pe electori să o aleagă încă o dată. Pentru a fi pe gustul alegătorilor din Eufurt, a ţinut să le arate că-i place cârnaţul lor- cârnaţul Thuringian.
Pare a fi un obicei cu rădăcini în spaţiul nostru mioritic. Greierul Trăienel ne cântă la fluier: nea Alecu tunde oaia şi berbecu, iar turista, demnitarul-prădoi savurează cârnaţul de Pleşcoi.
Există o mare diferenţă, la noi se tunde, berbecu, şi se mănâncă, cârnatu, perpetuu.

Un obiciei strabun

În urbea de sub Tâmpa, s-a încetăţenit obiceiul ca în prima duminică de după Paşti, de Duminica Tomii, Junii braşoveni să defilezeze îmbrăcaţi în straie populare strămoşeşti, cu drapele, pe cai cu harnaşamente ornate cu ciucuri tricolore. Sunt organizaţi în şapte cete: Junii Tineri, Bătrâni, Dorobanţi, Braşsovecheni, Curcani, Roşsiori şi Albiori.









Acest obicei are rădăcini adînci , vine din vremurile precreştine, când dacii venerau Soarele - simbol al nemuririi.

Cronicarul sas braşovean Julius Teutsch consemnează:
"Junii trebuie priviţi ca un rest de epocă păgână, o străveche serbare de primăvară, care serbează reînvierea naturii, învingerea soarelui asupra asprimii şi gerului iernii, începutul vieţii noi... iar serbarea trebuie considerată ca un cult religios precreştin, confirmată şi de împrejurarea ca ea se petrece tot timpul pe dealuri, fiind un obicei cunoscut încă de la daci".

Profesorul şi muzeograful braşovean Vasle Oltean descrie acest obicei în cartea Junii Braşoveni şi troiţele lor din şcheii Braşovului:

Bătrânii îşi mai amintesc încă de un obicei uitat azi, care se încadrează în acest cult al soarelui, ca simbol de nemurire pentru strămoşii noştri daci şi geţi. În ziua de Rusalii, bărbaţii, femeile, copiii şi tot ce era transportabil la curte plecau de cu seara spre muntele Postăvarul, după ce, în prealabil, vătaful sau alţi bărbaţi de iniţiativă, băteau din poartă în poartă, folosindu-se de ciocanul, în formă de şarpe, prezent la fiecare poartă (azi mai sunt doar trei), pentru a ieşi toţi din casa să se încoloneze exodului. Ajungeau destul de târziu şi greoi pe munte, unde aşteptau toata noaptea, îngheţând adeseori de frig, până dimineaţa, când apărea soarele, pentru ca la apariţia soarelui, într-o emulaţie colectivă, aruncau cu ce aveau la îndemână spre soare, ca nu cumva "vârcolacii" să le răpească soarele. Era cultul soarelui de la daci, conservat simbolic în poarta maramureşană şi în efigia stemei moldoveneşti. Se ştie că geţii credeau că astrul dătător de viaţă era mâncat de balauri, iar acest cult al soarelui era celebrat mai cu seamă primăvara, încât este explicabilă prezenţa acestuia în obiceiul Junilor. Ceea ce surprinde în acest context este şarpele de pe porţile şcheiene, al cărui simbol este recunoscut ca stindard sacru al traco-dacilor, al celor mai neînfricaţi războinici. Prin gura acestuia, sufletul provenit din univers şi purtat de vânturi, pătrundea şuierând la fiinţele războinicilor, însufleţindu-i la lupta.
Este evidentă asemănarea acestor ritualuri străvechi din lume cu ritualul Junilor braşoveni, care şi-au găsit loc de retragere la Pietrile lui Solomon, o poiană înconjurată de cinci stânci imense şi o grotă atribuită legendarului rege Solomon.

Am ieşi ieri, cu mic cu mare şi am privit defilarea Junilor .

Cetele de juni pornesc din Prund, fac popas in Piata Unirii, coboara prin Piata Sfatului, strada Mureşenilor, bulevardul Revoluţtiei, dupa care urcă pe strada Nicolae Bălcescu, trec prin Poarta Şchei în sus pe străzile : Căpitan Ilie, Tocile , Podul Creţului şi în final la Pietrele lui Solomon. Aici petrec cu mic cu mare, cu mici şi grătare, bere şi vin, se aruncă buzduganul în mijlocul horelor, proba a indemanării şi virilităţii.

Junii Brasoveni

"Junii trebuie priviţi ca un rest de epocă păgână, o străveche serbare de primăvară, care serbează reînvierea naturii, învingerea soarelui asupra asprimii şi gerului iernii, începutul vieţii noi ... iar serbarea trebuie considerată ca un cult religios precreştin, confirmată şi de împrejurarea ca ea se petrece tot timpul pe dealuri, fiind un obicei cunoscut încă de la daci".

(Julius Teutsch , cronicar sas brasovean)

Este evidentă asemănarea acestor ritualuri străvechi din lume cu ritualul Junilor braşoveni, care şi-au găsit loc de retragere la Pietrile lui Solomon, o poiană înconjurată de cinci stânci imense şi o grotă atribuită legendarului rege Solomon.

Este o incantare sa privesti cetele de :
Junii Tineri, Batrani, Dorobanti, Brasovecheni, Curcani, Rosiori si Albiori.

Cetele de juni pornesc din Prund, fac popas in Piata Unirii, coboara prin Piata Sfatului, strada Muresenilor, bulevardul Revolutiei, dupa care urca pe strada Nicolae Balcescu, trec prin Poarta Schei in sus pe strazile : Capitan Ilie, Tocile , Podul Cretului si in final la Pietrele lui Solomon. Aici petrec cu mic cu mare, cu mici si gratare, bere si vin, se arunca buzduganul, proba a indemanarii si virilitatii, in mijlocul horelor.