Graţie locaţiei

Doamne cu ce-am greşit, noi pământenii, de ne-ai trimis atât de departe de Ceruri?

Poate că  noi, cu păcatul dintâi în măduva oaselor, nu putem înţelege cu mintea noastră, atâta cât ne-ai lăsat, care au fost, şi mai credem că sunt şi vor mai fi mărinimoasele Tale intenţii.

Dacă am fi stat numai într-o stare de contemplaţie, şi să ne  minunăm de toate cele pe care, din bunătatea Ta nemărginită,  ni le-ai lăsat pe Pământ, n-am mai fi născocit atâtea şi atâtea lucruri, unele şi cu-n strop de-nteligenţă în ele,  încât s-ajungem, noi păcătoşii, până acolo încât să ne permitem să spunem că noi suntem întruchiparea Ta.

Oare, dacă printre atâtea şi atâtea scule nu am fi născocit telescopul nu am fi văzut în veci această icoană din  Calea Lactee, întinsă pe distanţe de ani lumină? … Unii îşi permit o aroganţă - să o asemene cu-n înger! 

Tu ce ne spui, Doamne?

Sursa foto: cdnews 

Până o veni acele zile ca omul să-l vadă pe înger cu ochiul liber, şi nu cu prelungitorul optic, noi nu vom  înceta să spunem poveşti, să înalţăm cântări naşterii Tale, Hristoase!  

Trei crai de la răsărit
Spre stea au călătorit,
Ş-au mers după cum citim,
Până la Ierusalim.

Acolo dac-au ajuns,
Steaua-n nori li s-a ascuns.
Si le-a fost a se plimba,
Prin oraş a întreba:

“Unde s-a născut”- zicând-
“Un crai mar,e de curând?”
Iar Irod împarat
Auzind, s-a tulburat.

Pe crai grabnic i-a chemat
Şi-n  taină i-a-ntrebat,
Ispitindu-i vru setos,
Ca să afle pe Hristos.

Craii, dacă au plecat,
Steaua iar s-a arătat,
Şi-a mers pân-a stătut
Und-era pruncul născut.

Şi cu toţi s-au bucurat,
Pe Hristos dacă-au aflat
Cu daruri s-au închinat
Ca unui Mare  împărat.