Un obiciei strabun

În urbea de sub Tâmpa, s-a încetăţenit obiceiul ca în prima duminică de după Paşti, de Duminica Tomii, Junii braşoveni să defilezeze îmbrăcaţi în straie populare strămoşeşti, cu drapele, pe cai cu harnaşamente ornate cu ciucuri tricolore. Sunt organizaţi în şapte cete: Junii Tineri, Bătrâni, Dorobanţi, Braşsovecheni, Curcani, Roşsiori şi Albiori.









Acest obicei are rădăcini adînci , vine din vremurile precreştine, când dacii venerau Soarele - simbol al nemuririi.

Cronicarul sas braşovean Julius Teutsch consemnează:
"Junii trebuie priviţi ca un rest de epocă păgână, o străveche serbare de primăvară, care serbează reînvierea naturii, învingerea soarelui asupra asprimii şi gerului iernii, începutul vieţii noi... iar serbarea trebuie considerată ca un cult religios precreştin, confirmată şi de împrejurarea ca ea se petrece tot timpul pe dealuri, fiind un obicei cunoscut încă de la daci".

Profesorul şi muzeograful braşovean Vasle Oltean descrie acest obicei în cartea Junii Braşoveni şi troiţele lor din şcheii Braşovului:

Bătrânii îşi mai amintesc încă de un obicei uitat azi, care se încadrează în acest cult al soarelui, ca simbol de nemurire pentru strămoşii noştri daci şi geţi. În ziua de Rusalii, bărbaţii, femeile, copiii şi tot ce era transportabil la curte plecau de cu seara spre muntele Postăvarul, după ce, în prealabil, vătaful sau alţi bărbaţi de iniţiativă, băteau din poartă în poartă, folosindu-se de ciocanul, în formă de şarpe, prezent la fiecare poartă (azi mai sunt doar trei), pentru a ieşi toţi din casa să se încoloneze exodului. Ajungeau destul de târziu şi greoi pe munte, unde aşteptau toata noaptea, îngheţând adeseori de frig, până dimineaţa, când apărea soarele, pentru ca la apariţia soarelui, într-o emulaţie colectivă, aruncau cu ce aveau la îndemână spre soare, ca nu cumva "vârcolacii" să le răpească soarele. Era cultul soarelui de la daci, conservat simbolic în poarta maramureşană şi în efigia stemei moldoveneşti. Se ştie că geţii credeau că astrul dătător de viaţă era mâncat de balauri, iar acest cult al soarelui era celebrat mai cu seamă primăvara, încât este explicabilă prezenţa acestuia în obiceiul Junilor. Ceea ce surprinde în acest context este şarpele de pe porţile şcheiene, al cărui simbol este recunoscut ca stindard sacru al traco-dacilor, al celor mai neînfricaţi războinici. Prin gura acestuia, sufletul provenit din univers şi purtat de vânturi, pătrundea şuierând la fiinţele războinicilor, însufleţindu-i la lupta.
Este evidentă asemănarea acestor ritualuri străvechi din lume cu ritualul Junilor braşoveni, care şi-au găsit loc de retragere la Pietrile lui Solomon, o poiană înconjurată de cinci stânci imense şi o grotă atribuită legendarului rege Solomon.

Am ieşi ieri, cu mic cu mare şi am privit defilarea Junilor .

Cetele de juni pornesc din Prund, fac popas in Piata Unirii, coboara prin Piata Sfatului, strada Mureşenilor, bulevardul Revoluţtiei, dupa care urcă pe strada Nicolae Bălcescu, trec prin Poarta Şchei în sus pe străzile : Căpitan Ilie, Tocile , Podul Creţului şi în final la Pietrele lui Solomon. Aici petrec cu mic cu mare, cu mici şi grătare, bere şi vin, se aruncă buzduganul în mijlocul horelor, proba a indemanării şi virilităţii.