Dragul meu

Sa stii ca eu is bine, am iesit cu chiu cu vai din iarna, cu ajutorul Maicutei, ca lungi si uracioase mi-o fost noptile. Pe la noi, primavara a venit mai repede, merii si prunii au inflorit si vor rodi, de nu ii vor arde bruma intr-o noapte.

Via din curte mi-a curatat-o un baiat de-a lui Argatu, asta dupa ce m-am rugat de cateva ori, greu mai gasesti pe cineva sa te ajute la muncile de pe langa casa, l-am rasplatit, i-am dat o mancare calda si vin , vin din cel facut in toamna, mi-a ramas destul, nu o fost cin’ sa-l bea.

De cand ai plecat tot mai greu imi este, pe toate eu trebuie sa le gandesc, sa le randuiesc, muncile la gradina nu ma asteapta, daca nu prasesc la timp capsunile, le napadesc buruienile. Anul trecut s-au facut destule, ai mancat si tu, tare iti mai placeau. Eu nu le ajut cu chimicale, poate de-asta au asa gust bun.

In fiece zi trec printre straturile de ceapa, salata, patrunjel, morcov, vad cum cresc si cresc slava domnului, apoi le vorbesc reginei noptii, lalelei, narcisei. Intru in casa doar daca ploua prea tare, mi-a ajuns cat am stat asta-iarna s-apoi m-oi odihni destul pe lumea cealalta.

Am intrat in saptamana patimilor. Trebuie sa credem ca asa a fost, Hristos a venit pe Pamant, a trait printre oameni, a vazut sufletele inecate in pacate, le-a vorbit prin pilde, cea mai mare taina a fost cand a cinat cu cei doisprezece ucenici pe care i-a impartasit cu Trupul si cu Sangele Sau dandu-le paine dospita si vin spunandu-le : luati, mancati, acesta este Trupul Meu, beti dintru acesta toti, acesta este Sangele Meu, al Legii celei noi, care pentru voi se varsa, spre iertarea pacatelor,- aste cuvinte le-am scris din psaltire. El a fost judecat, batjocorit, a murit rastignit pe cruce, a inviat si s-a ridicat la cerurui unde sta de-a-dreapta Tatalui. El a invins moartea si pacatul. El este mijlocitorul nostru cu Dumnezeu. Din nastere avem pacate, de care trebuie sa ne mantuim, prin rugaciune, prin ganduri si fapte bune, prin iubirea aproapelui, doar prin iubire de Iisus nicicand mintea nu se intuneca.

Cand eram lele fata, Pastele era pentru mine cea mai mare bucurie, ne puneam pantofi si haine noi, ieseam in centrul satului, ne zbenguiam in scranciobul impodobit cu crengi de brad, iar seara flacaii ne invitau la hora.

In asta saptamana, nu numai oamenii dar si pomii, pasarile cerului, chiar aerul sunt de o tristete radioasa. Imi este tot mai greu sa merg seara de seara la denie, dar trebuie sa o fac, sa aprind la mormant lumanari, mormant pe care din timp l-am impodobit cu flori proaspete.
Am grijit casa, iar sambata voi inrosi oua, voi coace cozonac si pasca, din care voi duce la biserica pentru sfintire. Asa se cuvine sa asteptam Invierea, cu sufletul curat, cu casa imbracata de sarbatoare.

Voi sarbatori Sfanta Inviere cu gandul la tine.
Sa-mi dai si tu un semn, sa-mi spui macar atat ca iti este bine, nu-ti cer prea mult, eu, mama- ta.