- Bucura-te, ceea ce eşti plina de har, Domnul este cu tine!
- Cum va fi mie aceasta?
- Duhul Sfant va veni asupra ta si puterea Celui preainalt te va umbri.
Fecioara a grait:
- Iată, roaba Domnului, fie mie dupa cuvantul tau.
Si indata cu cuvantul arhanghelului şi al ei, a zamislit in preacuratul sau pantece pe Fiul şi Cuvantul lui Dumnezeu, mai presus de fire, Care este Intelepciunea şi Puterea cea ipostatică a Lui, cu umbrirea si cu venirea asupra ei a Duhului Sfant. De atunci s-au savarsit, prin randuiala lui Dumnezeu, tainele Cuvantului lui Dumnezeu, pentru mantuirea si izbavirea noastră. Caruia se cuvine slava si stapanirea in veci. Amin.
Este si ziua de nastere a poetei Ana Blandiana. Sa ne bucuram ca Dumnezeu a oranduit sa o logodeasca prin versuri si rime cu neamul romanesc, in Gradina Maicii Domnului.
Cand - Ar trebui - sa ne nastem ?
Ar trebui să ne naştem bătrâni,
Să venim înţelepţi,
Să fim în stare de-a hotărî soarta noastră în lume,
Să ştim din răscrucea primară ce drumuri pornesc
Şi iresponsabil să fie doar dorul de-a merge.
Apoi să ne facem mai tineri, mai tineri, mergând,
Maturi şi puternici s-ajungem la poarta creaţiei,
Să trecem de ea şi-n iubire intrând adolescenţi,
Să ne facem copii la naşterea fiilor noştri.
Oricum ei ar fi atunci mai bătrâni decât noi,
Ne-ar învăţa să vorbim, ne-ar legăna să dormim,
Noi am dispărea tot mai mult, devenind tot mai mici,
Cât bobul de strugure, cât bobul de mazăre, cât bobul de grâu...
Să venim înţelepţi,
Să fim în stare de-a hotărî soarta noastră în lume,
Să ştim din răscrucea primară ce drumuri pornesc
Şi iresponsabil să fie doar dorul de-a merge.
Apoi să ne facem mai tineri, mai tineri, mergând,
Maturi şi puternici s-ajungem la poarta creaţiei,
Să trecem de ea şi-n iubire intrând adolescenţi,
Să ne facem copii la naşterea fiilor noştri.
Oricum ei ar fi atunci mai bătrâni decât noi,
Ne-ar învăţa să vorbim, ne-ar legăna să dormim,
Noi am dispărea tot mai mult, devenind tot mai mici,
Cât bobul de strugure, cât bobul de mazăre, cât bobul de grâu...
Viata este o calatorie dinspre - Tara parintilor - spre o lume neinventata , apoi sa ne intoarcem e prea tarziu
Părul îmi ajungea până la pământ
Şi treizeci de ani
Mi se părea o vârstă atât de îndepărtată
Încât nu credeam cu putinţă
Să o ating vreodată,
Plină de cruzime lunecam
Dinspre ţara părinţilor
Spre o lume încă neinventată.
Lumea nu s-a inventat nici acum,
Părul nu mai mi-e atât de lung,
Treizeci de ani e numai merinde pe drum,
Dar în ţara părinţilor ce n-aş da să ajung!
Dar în ţara părinţilor
Se ajunge întotdeauna târziu,
Numai când totu-i pustiu,
Şi doar în lumina de lună
Se mai strâng împreună,
Sub tăiaţii castani,
Umbre de taţi condamnaţi
Şi mame de treizeci de ani
Pieptănând
Fete cu plete
Până-n pământ.
Toata lumea mi-a spus ca e sarbatoare, sa nu spal, dar nimeni nu a stiut ce sarbatoare. Acum stiu, deci Nu... spal.
RăspundețiȘtergereNici nu mai stiu pana unde se intinde restrictia de a nu face treba.Sunt treburi si treburi. Bine ca nu-i pacat sa postam sau sa blogarim.
RăspundețiȘtergere