Toţi Trei , Doamne , în aceiaşi zi !

Astăzi creştinătatea prăznuieşte pe Sfinţii Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigore Teologul si Ioan Gură de Aur.
Vasile s-a născut în Cezareea Capadociei, intr-o familie evlavioasă(ştim doar că Sfântul Petru a provăduit Evanghelia şi în Antiohia, Pont, Capadocia, Bitinia).
De la tatăl său Vasile, primeşte primele învăţături, apoi s-a instruit cu erudiţii vremii în capitala imperiului Constantinopol, în Atena, unde îl întîlneşte pe Grigore viitorul ierarh.
În anul 355 la vârsta de 25 de ani se întoarce în oraşul natal, primeşte botezul şi intră în monahism.
Călătoreşte în Siria, Palestina, Alexandria, Mesopotamia după care se retrage în Pont unde întemeiază o mânăstire.Aici vine şi prietenul său Grigore, împreună realizează o culegere de texte ascete "Filocalia - iubire de frumos".
Vasile cel Mare a lăsat pentru slujitorii bisericilor şi mânastirilor, Regulile mari pentru viaţa monahală şi Liturghia ce-i poartă numele.
A dorit ca biserica sa fie de ajutor săracilor şi a transpus aceasta în practică prin instituţia de caritate Vasiliada.
Sf. Grigore s-a nascut cam în acelaşi timp cu Sf. Vasile, în Arianz lângă Capadocia.Este numit şi Teologul, susţinând că Vechiul Testament, Noul Testament şi Biserica sunt trepte care te duc la descoperirea adevarului dumnezeiesc.
A fost episcop al bisericii din Costantinopol, unde a prezidat Sinodul II ecumenic din anul 381.
A militat pentru pace în biserici, prin celebrele lui cuvântări.
Ultimii ani ai vieţii i-a petrecut în singurătatea Arianzului, scriind cele mai multe dintre poemele sale ideologice, istorice si despre sine.
Sfântul Ioan Gură de Aur (Hrisostom) s-a născut şi a trait tot în ţinuturile Antiohiei.
Mama Antusa şi profesorul de retorică Libanius au jucat un rol hotărâtor în viaţa sa.
După moartea mamei se retrage în munţi, ducând o viaţă de ascet.
Ca Patriarh al Constantinopolului nu a facut concesii venind în conflict cu casa imperiala.
A trimis misionari în Scithia Minor, în Dobrogea de astăzi.
Talentul oratoric şi predicile sale despre credinţă , conştiinţă , smerenie i-au adăugat numelui "Gură de Aur" ( conştiinţa este judecătorul omului pe pământ, ea nu poate fi biruită prim linguşeli, măguliri sau ameninţări).
Perioada în care Sfinţii Trei Ierarhi au slujit lui Dumnezeu şi oamenilor este cunoscută ca vremea de aur a Bisericii creştine.
Acesta este motivul dar nu ultimul, pentru care îi sărbătorim de două ori în această lună, întâi pe fiecare în parte şi apoi îi prăznuim pe toţi trei în aceiaşi zi.
Mai sunt şi alte motive?

Partidul Căpuşă

Dan voinicelul a fondat în 1991 un partid cu o doctrină de umanism pur şi numai cu membri puri, nepătaţi (mai târziu când va veni vremea accesului la dosarele fostei securitati, se va vedea cât de pur a fost fondatorul cu numele de cod Felix).
O dată cu alegerile din 2000, ştacheta pentru a accede în parlament a fost ridicată la 5 procente. Strategul, omul antenelor, a găsit o soluţie,inspirat fiind de insecta care se înfinge la gâtul animalului şi trăieşte cu sângele acestuia. Animalul ales, nu a fost altul decât PDSR-ul tătucului Ilici.
Căpuşa PUR a supt cam 2 ani, după care s-a lăsat căzută de greutatea sângelui adunat. Căpuşele au rămas în parlament, bine mersi, până la terminarea mandatului (pentru siesta sângelui îngurgitat).
În arşiţa verii anului 2004, PC (Partidul Căpuşă) punea la cale noua strategie (credeţi că au gândit mult?) de escaladare în parlament.
Unii au cochetat cu alianţa DA, dar câştig de cauză a avut fondatorul Dan conservatorul, care a hotărât să se ascundă în lâna oilor PSD-iste conduse de Adrian, copilul minune al tătucului.
După aflarea rezultatelor de la prezidenţiale, căpuşa orgolioasă parcă a înnebunit (adică şi-a pierdut stăpânirea de sine, cine ar fi crezut că Adrian nu va ieşi învingător). În cădere de la gâtul oii PSD a înclinat balanţa (sigla PC) în favoarea alianţei DA.
Martorii oculari spun că Traian (preşdintele nou ales, nu împăratul roman) a dezlipit cu greu căpuşa (adevarul este că un marinar ar trebui să ştie cum se scoate din pielea omului o căpuşă).
Nu avem detalii, dar presupunem că matelotul pierzându-şi cumpătul (se va vedea mai apoi că nu îl caracterizează cumpătarea), a strâns de căpuşă, sângele acesteia a pătruns în corpul PSD (nici acum, după trei ani de la jalnica întâmplare, PSD nu reuşeşte să-şi primeneasca sangele).
Cât credeţi că a stat căpuşa înfiptă în guvernul aliantei DA, condus de Călin - file de poveste? A promis ca până în anul de cumpănă 2007, cănd ţara va intra în UE (am văzut şi căpuşă patrioată), dar căpuşa imorală a ieşit cu o lună mai devreme.
După o şcolarizare în patria conservatorilor şi a laburiştilor, Dan a revenit pe plaiurile natale şi a înlocuit numele PUR (impropiu cu petele motanului Felix) cu PC ( C vine de la conservator dar şi de la căpuşă).
Anul marilor confruntări electorale a început sub semnul primenirilor în partide, după duşul rece de la recentele alegeri pentru Parlamentul European.
Fondatorul partidului nu mai vrea să apară în prim plan (mai ales dupa expunerea de fapte din mapa profesională a celei de a doua îndeletniciri). La congresul extraordinar, Dan cu perfidia-i cunoscută a cocoţat-o în fruntea partidului pe Daniela (este Dan la genul feminin). Capuşele din provincie (fiind şi mai sărace) s-au revoltat şi aşa au rămas şi după congres. Va reuşi Dan din spatele Danielei să impingă partidul peste pragul de 5 procente, sau în arşiţa verii viitoare se vor agăţa de lâna unei alianţe binevoitoare?

Drăgana

Daca credeti ca in lumea aceasta nu mai sunt griji, nevoi, boli grave si alte si alte necazuri care tot vin , vin si nu se mai termina, va inselati.Dupa cateva zile de pauza , am plecat printre bloguri si asa am aflat de la Oana ca o fetita are nevoie de ajutor:
“Drăgana are 9 ani şi suferă de o boală cumplită. Dacă până în februarie nu strânge banii necesari pentru o operaţie complicată în China, viaţa fetiţei e în pericol. http://www.tvr.ro/articol.php?id=28478&c=131
Colega noastră de la TVR Timişoara, Dite Dinesz, a cunoscut-o şi spune că e un miracol felul în care micuţa ştie să-i facă pe oameni să înţeleagă frumuseţea şi importanţa fiecărei clipe.Drăgana mai are nevoie de şapte mii de euro.
Conturile în care se pot depune bani pentru ajutorarea Drăganei sunt:
Iovanovici Anita
Lei RO30RNCB0104022474710001
EURO RO03RNCB0104022474710002
Deschis la Banca Comercială Română “

Sufletul copilului din noi

De ce unii oameni uită că au fost  şi ei cândva copii?
Aţi văzut, cum să nu vedeţi, un copil cum trece de la mersul de-a buşilea la mersul copăcel, cum el încearcă să se ridice, şi  nu izbuteşte, cade, plânge, se căzneşze, se ridică din nou, pentru o clipă îşi păstrează această poziţie câştigată cu atâta trudă, şi cu mainile intinse spre mama, el face primul pas. Primul pas e pentru el prima izbânda din viaţa sa. Cum se minunează de fiecare lucru pe care îl găseşte-n cale, iar bucuria că l-a descoperit, o transmite şi celor mari, aşa cum ştie el, bătând din palme,  ţipând.
Dacă nu aţi văzut , eu am văzut  cum zâmbeşte, cum râde. El râde-n hohote, râde cu ochii, o face cu toată fiinţa lui.
Aţi văzut cum îi uneşte pe cei mari, din jurul lui,  cu bucuria , fericirea şi inocenţa lui?
Atunci ne intrebăm de ce oamenii mari nu iţi păstrează sufletul curat cum e sufletul de copil?
Ce trebuie să păstrăm în sufletul nostru din toţi anii copilăriei?
Câţi dintre cei mari mai au aprinsă lumina în camăruţa sufletului de copil?
Cred, uneori, că unii oameni nu au fost deloc copii, sufletul lor de copil s-a închis pentru totdeauna.
Mi-e cu neputinţă să cred că un criminal a fost cândva copil.
Hitler a avut mama? Dar, Stalin? Cu sufletul de copil, mutilat, primul a gazat oameni doar pentru motivul că nu erau ariani, al doilea a lăsat să moara prin înfometare milioane de ţărani care refuzau să intre în colhoz.
Cei care au decis aruncarea bombelor nucleare la Hiroşima şi Nagasaki au uitat, în acele momente, că altundeva, mult mai departe, traiau alţi oameni la fel ca ei.
Cei care au dirijat avioanele în turnurile gemene World Trade Center,  in 11 septembrie 2001,  au fost şi ei cândva copii!
Desigur, cei care îşi detoneaza încărcatura de dinamită, ascunsă sub haină, aflaţi într-o piaţă, în tren, metrou, pe stadion, într-o discotecă, cândva au fost copii!
...
De ce oamenii mari  nu mai păstrează, ca pe o oază, puritatea sufletului de copil, din care să se adape în arşiţa amezii pe drumul prin pustiul vieţii?

Cainele si pisica

Sunt doua fapturi minunate, diferite in felul lor, care traiesc pe langa casa omului. In ultimul timp, la tara in mod deosebit, copiii pleaca-n lume, părintii , batranii se duc pe rand, casele parasite mai ramn un timp in picioare , martore stinghere a vietii de odinioara.
Daca in oras nu-i musai, in sat nu exista o curte fara un caine sau o casa fara o pisica.
Cainele nu are ce cauata in casa omului, nu ca ar avea pureci sau ca omul nu ar avea cada sa-l spele, el are scris in fisa postului (scrisa in celulele lui din cap ) sa latre, nu la luna si la stele, ci ori de cate ori crede el (nu prea il inseala simturile) ca cineva (om sau animal) se apropie numai, sau chiar da buzna in curtea mosului si a babei. O face, culmea dezinteresat , nu-i trebuie confort sau nu stiu ce bunatati .
Sa-l vedeti cum se bucura si da din coada cand mosul (un om bun dar nu todeauna il tine bunatatea) se apropie de cusca lui (simpla fara termopane si parchet pe jos) cu un castron cu ceva mamaliga inecata in zoaie si cateva ciolane (rar sa aiba carne , atunci cand stapanului ii prisoseste).
Nu se arunca ca nemancatul , asteapta sa se intoarca stapanul spre a pleca, ia un os in gura si-l piteste in spatele custii, in camara pentru zile negre (daca stapanului i se intampla sa aiba zile negre, atunci are si el), sau pentru noptile albe cand ii vine in vizita o catea de prin vecini , pe care o ademeneste cu osul si pana la ziua o tine pe catea in vizita, nu ca l-ar incurca lantul, asa este obiceiul la caini.
Pisica (animal din gasca feline ) isi petrece cel mai mult timp in casa (nu are ceva anume de pazit ), nu are cusca , unde sta baba sta si ea (mosul are treaba mai multa pe afara), nu-i pretentioasa (in aparenta ), pe o cuvertura curata, tocmai ce a fost intinsa pe pat, pe langa soba , pe dulap (e mai greu la urcat), pe sub pat cand ii vine pofta sa se ‘joace‘ cu un soarece (din cauza ca la tara exista chiar un surplus de soareci , raportat la numarul de pisici).
Dar asta n-o impidica sa iese fuguta de sub pat daca ii miroase a smantana sau a lapte , de carnita chiar nu da inapoi . Nu asteapta sa fie servita (ea nu are in acest caz pretentii de printesa), pandeste momentul cand stapana pleaca de langa masa si se da la borcanul cu smantana , uneori da cu laba si-l rastoarna, sa-i fie mai usor. Acesta este unul din motivele de cearta cu stapana si se finalizeasa cu expulzarea prin spatiul lasat liber de usa deschisa, direct afara, unde daca o fi cald sau frig , e treaba ei nu a stapanei.
Este adevarat ca nu sta tot timpul in casa , uneori iese ca asa vrea ea, sau ca se innaduseste in casa (nu ca ar fi prea cald), ci isi aduce aminte de motan, de cotoi (nu neaparat un anume motan).
Nu-i displace sportul extrem , cand vrea sa faca dragoste (sex de fapt, nu are timp de tandreturi) cu un cotoi , o gasesti tocmai pe varful casei, de fapt de acolo incepe telenovela si se termina miorlaind langa un acaret undeva, departe de cusca cainelui (tine la intimitate) .
Ce diferente de comportament!
La tara cainele si pisica nu au aceleasi indatoriri si nici aceleasi drepturi. Libertati ( de miscare) au, dar si acestea total diferite. Cainele are libertate atat cat ii permite lantul . Nu am vazut pisica legata in lant ( este vorba de casa cu oameni zdraveni la cap).Il inteleg pe caine de ce este invidios pe pisica, ar fi in stare sa o faca zdrente daca ar prinde-o in canini.
Iata diferente de comportament , de tratament , dinte cele doua patrupede, este adevarat ca nu apartin aceluiasi club (de animale ).
Totul este bine si frumos pana cand mai intai mosul , apoi baba (nu este bligatoriu in ordinea aceasta) pleaca de acasa pe un drum fara de intoarcere ( asa vrea bunul Dumnezeu).
Casa ramane intr-un fel pustie , deoarece singurul lor baiat este legat de maini si de picioare undeva intr-un oras (a prins, fericitul, perioada industrializarii si apoi saracul de el, perioada privatizarii), de unde vine o data pe luna cel mult, sa vada de casa, daca nu a luat-o intre timp la vale ( mai ales vara cand vin ploile ).
La plecare lasa un sac de malai vecinului , rugandu-l sa-i duca de mancare cainelui.
Va incerca pisica sa se apropie de caine si sa imparta cu el din putinul malai adus de vecin?
Cine credeti ca va suferi mai mult , cainele sau pisica?

Pe patinoar cu Iliescu

Acum când ţara este în ceaţă la pătrat, ca vreme si ca vremuri, s-a stârnit un vânt prin blogosferă care te cheamă la întâlnirea cu domnul Iliescu!
Dacă s-ar fi ales ca loc de întâlnire o pârtie de schi, sau ‘La calul bălan’, să fiu eu cel din urmă blogger, de nu aş fi mers .
Locaţia Clubul A, de nu ştiu unde , îmi răscoleşte amintiri de la şedinţele UTC (de data aceasta, probabil, va fi ales secretar general al comitetului central al bloggerilor).
Iliescu s-a schimabat mult pe parcursul trecerii de la socialism la capitalism (fie el de cumetrie) şi nu a făcut-o cu totă convingerea.
Omul se adaptează repede la noile cuceriri ale ştiinţei şi tehnicii contemporane şi trebuie să folosească din plin această dependenţă în scopul coagulării unei opinii sănătoase de stânga (jur că aşa va deschide întâlnirea cu bloggerii). Are o foaie electronică, să nu rămână în afara politicienilor bloggeri, unde cu decenţa cel caracterizează, ia pulsul bloggosferei.
Reiterez, îmi doresc să-l întâlnesc pe domnul Iliescu,dar în altă locaţie, pe patinoar la Floreasca sau altundeva în ţară, să văd dacă îşi păstrează echilibrul şi pe ghiaţă, iar dacă va cădea (nu din cauza aglomeraţiei) atunci mi-aş zice: 'Iliescu este un om ca toţi ceilalţi'. O parte a patinatorilor ( de bine ) nu îl văd aşa. Sigur vor fi şi patinatori care de admiraţie că Iliescu patinează vor cădea în cur pe gheaţă.
Poate işi doresc să cadă pe gheaţă, împreună cu Iliescu.
Nici aici nu pot să scap de fanii lui.
Mă gândesc la alt tip de sport.

Ave Băsescu !

De astăzi Cătălin Avramescu este consilier de stat al preşedintelui Băsescu.Era de aşteptat, după campania pro Băsescu de anul trecut, de astăzi şi cu siguranţă, de mâine. Luările de pozitie, mai ales în emisiuni TV, nu erau nici pe departe învelite în foi din eseurile lui de filozofie politica şi morală, erau pe înţelesul şi în apărarea preşedintelui Basescu.
Anul trecut a fost la un pas de a fi premiat pentru rezultatele obţinute în lupta dusă împotriva celor 322 parlamentari, a caror voturi au dus la suspendarea preşedintelui.A fost propus de către Băsescu pentru Consiliul de administratie al SRTV . Nu a avut acceptul parlamentarilor , ceea ce nu l-a surprins, era de aşteptat. Imi amintesc de ieşirea gălăgioasă şi critică la adresa parlamentarilor, când a fost audiat în Comisiile de cultură reunite, de la care trebuia să obţină un aviz favorabil.
Unde doream să ajung, plecând de la această ştire ?
Ziarişti, analişti politici şi filozofi, poeţi, prozatori, moderatori TV , chiar şi bloggeri, gândiţi-vă de doua ori înaite de a spune sau a scrie despre Băsescu, fiindca mai sunt posturi libere la Cotroceni!
Dacă nu mai sunt posturi libere,nu aşteptati anul 2009, incepeţi să vă orientaţi! Nu ştiti cine va fi? Gândiţi, analizaţi, căutaţi şi pupaţi. Aşa uşor credeţi că se ajunge consilier de stat la Cotroceni?
O oportunitate pentru bloggeri este întâlnirea cu domnul Iliescu, marţi 22 ianuarie. Nu se ştie unde ajungeţi, mergând pe această rută.
În ceea ce mă priveste, eu am început cu acest articol.
Sigur, vor fi atraşi doar de titlul postării, ostaşii lui Băsescu din blogosferă (să nu vină călugarul, nu am detergent).
Titlul contează ... de pe cartea de vizită!

Ema şi tăbliţele de cristal

Nu am aripi şi pot să zbor, mă-nalţ uşor fâlfâind din mâini, sau numai gândul mă ajută să trec peste case, dealuri, chiar râuri mari şi prin văi mă uit cum ape repezi curg, ajung pe-un colţ de munte, fiori mă cuprind când văd unde îs, ştiu că visez şi nu vreau să mă trezesc (demult n-am mai visat că zbor).
Zbor spre muntele din faţă, sau el vine spre mine, acu vad că e un zid - un monstru uriaş de piatră. Nu! Pare un zid de beton, sau de metal. Da! E tot mai aproape (n-as vrea sa ma apropii, nu mai vreau să zbor), e numai şi numai metal, dar nu-i arămiu şi nici de bronz, parcă îi auriu, este tot mai strălucitor, are irizaţii, doamne, hai că-i frumos, lumină, numai lumină şi nu mă orbeşte (ce mai contează ,visez) şi mă las cucerită, închid ochii (totdeauna eu închid ochii când mă cuprinde o plăcere).
Cand îi deschid (in vis, nu-mi pun gând să mă trezesc) parcă sunt pe altă planetă (aud des exprimarea asta la adresa-mi), o întindere care se pierde parcă în ceaţă, un fel de câmpie, dar nu-s lanuri şi nici locuri verzi cu flori , o mare, da, o mare de pulbere argintie, liniştită şi de peste tot vine o lumină, dar nu de la soare, eu nu am umbră şi nici acareturile de pe cuprinsul întinderii ca marea.
Ce spun eu acareturi, cand mă uit mai bine sunt temple, un fel de castele dar nu din nisip, sunt din granit. Din curiozitate vreau sa văd inauntrul închis de granit, numai gandul sau şi văntul (nu, altceva decât vântul îi, pe aici nu sunt nici furtuni, nu este zi sau noapte, dacă nu-i soare, ce deşteaptă sunt în somn) prin zid mă trece. Mi se arată ochilor o altă câmpie ( nu mă lasă în pace câmpiile), ca marea, stau cu picioarele afundate în nisipul fin cu reflexii aurii (nu-i ca nisipul de pe plajele noastre, un altfel de nisip), sau lumina plouă pulbere aurie. Văd mese albe ca sideful sau chiar din sidef şi scaune din sidef, cu oameni, dar nu din sidef, sunt oameni în carne şi oase (presupune mintea mea), sunt în haine, cămăşi cu papion sau fără. Văd şi domniţe (mai puţine ca număr) în rochii sau bluze şi fuste lungi până la glezne, care oricum nu se văd, sunt cuprinse în praf. Sigur îmi sunt cunoscuţi, sunt aidoma celor din manualele de şcoală cu scriitori, sau din tablourile de pe holul din unele şcoli (nu toţi care sunt pe hol sunt şi în manuale). Il văd pe Ion Creangă (tot cu barbă, tot cu barbă hâtrule!) care nu ştiu ce poate să le spună , cei din jur se amuză, unii chiar râd de-a binelea.
T. Maiorescu la masă cu G. Calinescu, ascultă şi scriu sau scrijelesc pe ceva, au plaivaze din cremene, ascuţite (nu ştiu să fie plaivaz din cremene). Uite-l şi pe Nichita Stănescu (imi place cum arată ca bărbat, nu ştiu cum, dar manualul meu de literatură se deschide totdeauna la fotografia lui, dacă manualul are fotografia lui) cum vorbeşte sau recită, cei din jur ascultă, dau din cap minunându-se şi se apleacă grăbiţi să noteze.
Tot privind, înaintând cu spatele prin nisipul ce străluceşte (sau din lumina irizată nisipul reţine auriul), deodată simt că mă lovesc, mă sperii şi din instinct mă răsucesc.
Este un om, da, cu părul lucios şi dat pe spate, cu fruntea lată, senină, cu ochii mari şi gura numai zâmbet dulce, adică aduce, dacă mă uit mai bine cu un poet ce l-am mai văzut cu poza pe coperta de caiet.
Da este Eminescu, exact ca cel din manualul de română, sau cel din parcuri, stă într-un jilţ din cristal şi el este tot din cristal şi pulsează în el o lumină dar nu pură ca laserul, da uite e un curcubeu de la el spre îndepărtări.
Mă dau înpoi să-l cuprind cu toată privirea, dar tot mare mi se pare.
Buzele i se miscă, nu aud, dar îi înţeleg nedumerirea:
– “Cine eşti, fată suavă şi ce vânt astral te aduce ?”
(auzi, eu fată suavă, vânt astral, putea să spună crivaţ sau taifun, dacă îmi cere să-i recit, îmi vine să intru în praful ăsta de ruşine).
“Mă cheamă Ema, sunt elevă de liceu, profesoara ma certat şi mi-a zis să-l caut mai mult pe Eminescu sau până la bac să-l visez ”, m-am auzit eu vorbind (adevarul e ca nici profesoara nu mă ajuată să-l îndrăgesc sau să-l înţeleg pe Eminescu).
“ Sunt şi nu sunt , când nu sunt aici cu ai mei confraţi sunt departe de unde vine greu şi lumina, sunt cel mai aprope în Andromeda . Manuscrise îmi sunt tăbliţe de cristal pe care scrijelesc cu pană de ametist versuri , cânturi , icoane în simboluri româneşti, tăbliţele lăsate în eter vibrează şi umplu universul cu armonia lor, sunt trepte la ceruri pentru neamul meu“, (mi-a vorbit el s-au am gandit eu, numai in somn sunt inteligentă).
Incep să-i spun câte şi mai câte despre neamul românesc cel trăitor cu mine, despre liberali şi conservatori (pd-işti nu cred că erau pe când trăia), aşa cum sunt în mintea mea, din cele ce vede seara pe sticlă, câte nu doresc să-i spun! Îi dispare zâmbetul, pe faţă îi văd mâhnirea, pulsaţiile se sting, el în fulger albastru-sângeriu dispare, în urmă o furtună parcă se stârneşte din senin (credeam că pe aici nu sunt furtuni, am uitat că furtunile se pot naşte şi din senin), sunt luată pe sus într-un vârtej de fus.
Trezeşte-te, trezeşte-te mi-am zis şi m-am trezit! Sunt cu ochii deschişi şi îmi trebuie mult timp să realizez că sunt în pat şi nu în vis. Mi-a rămas vocea lui în urechi? Da, sigur, aud, nu visez:

"A fost odată ca-n poveşti
A fost ca niciodată
Din rude mari împărăteşti
O prea frumoasă fată
…
"
La Radio România Actualităţi ascultaţi în continuare ştirile dimineţii ...

Femei , fel de fel

Rasfoind presa scrisa , m-a inspirat un ghid pentru bărbaţi, cu prototipurile de femei din care să alegem pe aceea care va marca anul 2008 şi am făcut acest menu :
* veşnic tânără şi nebunatică , un pic zăpăcită dar poţi conta oricând pe ea,independenta, se imbraca normal , este de viata -"femeia copil";
* munceşte mult la firmă , discută numai despre afaceri ,independentă de dimineaţă până seara -" business woman";
* discretă, timidă sa nu te deranjeze ,proaspată tot timpul , fără lavabil pe faţă ,foloseşte din plin apa si săpunul -"femeia ecologică";
* opusul femeii apă şi săpun, intens văruită, ţoale de ţoale provocatoare, unghii ghiare de pisica -"femeia vampă";
* mai tot timpul cu încălţări comode , ţinută lejeră ,nu are timp de dichiseală, cum vede un parc aleargă pe alei ,e greu să o prinzi -"femeia sport";
* stilata, se supără dacă nu ştii cum şi când să-i săruţi mâna , cina la restaurant de epocă ,să-i faci curte, visătoare, nu te insoţeşte pe stadioane -"femeia retro";
* te spală , te calcă , te ţine la patru ace , bârfeşte la cafea cu prietena , dependentă financiar -"femeia casnică".
Anul acesta "la femme politique" nu va fi la modă "!?

Profesoara si elevul

Primavara anului 1955. Într-o clasa a  Şcolii Medii, clasa a  X-a, profesoara de Limba româna, Munteanu Maria, explica elevilor semnificaţia versurilor  poeziei "Sunt pom de lângă drum" de  Mihai Beniuc.
După ce le recitase  prima strofă: "sunt pom de lângă drum şi fără gard, la mine-n ramuri poame roşii ard, drumeţule să iei fără teamă, ca n-o să dai la nimeni socoteală" se oprise să vadă dacă elevii au înţeles sensul adevărat al acestor versuri: umanism, altruism.
Aceştia, atât fete cât şi băieţi treceau cu privirile pe langa ea,  poate şi din cauza notelor mici pe care le obţinuseră  la ultima lucrare scrisă.
Cu greu,  unul s-a încumetat să comenteze: - "Tovaraşa profesoară eu cred că poetul a prins în versuri pe acele fete care stau toată ziulica pe  marginea şoselei şi fac din mână şoferilor". Norocul lui dar şi al profesoarei a fost sunetul strident al clopoţelului.
Dar, întâmplarea asta nu i-a fost de ajuns, ajunsă la cancelarie, ea a avut o discuţie mai aprinsă cu un coleg mai tânăr, care i-ar fi sugerat să  poarte o rochie mai strâmtă, cu poalele măcar până mai jos cu două degete de genunchi. O colegă de generaţie, profesoara de matematică, se îndignă, uitându-se pe fereastră: -Auzi dragă, ce-i preocupă pe tinerii de azi!

Primavara anului 2005. Într-o clasă de liceu, clasa a XI-a, tânăra profesoara de Limba română, Carlina Creţu, de altfel o modistă după ţinută,  nu credea că va pierde întrecerea cu elevele ei, până într-o zi când  a văzut o elevă cu bustul semi-dezvelit şi-n buric cu un inel. Atunci şi-a spus doar sieşi: -Până aici!,  oricum sunt mai frumoasă decât ele, chiar dacă sunt căsătorită. A reluat lecţia de acolo unde o lăsase săptămâna trecută. Din ciclul "Scriitorii de ieri, scriitorii de azi"   despre viaţa şi opera scriitorului M. Cărtărescu, astăzi doar vom desluşi misterul  "De ce iubim femeile?"
Nu o deranja zgomotul de fond al clasei dat de tumultul discuţiilor bilaterale dintre băieţi şi trilaterale când mai intrevenea o fată. Ei se grăbeau să afle misterul "De ce iubim femeile?"    "Pentru că au sânii rotunzi şi cu gurguie care se ridică pe sub bluză  cand le este frig". "Pentru că nu te lasă ele să te procupe altceva" ...  Profesoara se amuza, un băiat căuta să dezvăluie misterul dezbrăcând-o cu privirea lui lacomă, şi reuşise să o tulbure, îi răscolise amintirile primul ei sărut cu un băiat. L-a scos la tablă ca  să-i întreupă filmul, i-a dat o notă mică, pentru a înţelege că numai dacă va veni la meditaţie va scăpa de a nu rămâne corigent. Din meditaţie în meditaţie, acasă la ea, nu credea atunci că în trimestrul trei, în primăvară, vor ajunge să se sărute ca doi îndragostiţi, iar peste un an, vai ce dramă, băiatul se va sinucide, şi de aici calvarul vieţi ei, va fi dată afară din Educaţie.

O iarnă, ca vara, a anului 2055. O clasă ca de liceul din  zilele noastre, dar, de fapt altfel mobilată, înzestrată. Elevii stăteau în fotolii extensibile cu pupitre super-tehnologizate, iar la catedră trona cu privirea fals-caldă, o profesoară metalică, un robot Total X cu inteligenţă artificială. Ea, adică el, robotul, le preda elevilor toate curricularele şi mai mult decât atât, de fapt acesta era scopul ascuns, daca un elev si o eleva se întindeau pe fotolii, afla în timp real chiar ministrul Super-Educatiei, la vremea aceea va fi fost domnul Adomnişoarei. Acesta a reintrodus pe ici pe colo, tipul profesorului real, în carne şi oase. Aşa că profesoara de limbă română Ama Ada asista ora dintr-o încăpere alăturată, fiindcă oricâtă inteligenţă transferai robotului, măgarii de băieţi îi puneau întrebări de-l bloca, iar ea roşind îl scotea din bucla deschisă în care intra.  Aceste intervenţii reuşeau să-i tempereze pe băieţii plini de hormoni, şi-l făceau pe robot mai cu prestanţă. Rar se mai întâmpla cîte o năzbâtie. Se intrase într-o plictiseală, timp în care Ama Ada se îndrăgostise hard de softistul din spatele creaţiei metalice super-inteligente.Un elev al profesorului  Total X,  aflând de idila ce se juca dincolo de peretele de cristal, l-a şantajat pe softist, căruia i-a cerut ca la ora de limbă romînă să-i deranjeze vederea cretinului de robot, astfel ca el să stea nestingherit la "taclale" cu prietena lui pe fotoliul întins. Aşa se explică de ce profesoara Ama Ada nu mai primea "help me!" de la Total X,  iar elevii începuseră să prindă gustul limbii române şi chiar să o iubească cu adevărat.

O misiva lasata pe etajera

Cand tot romanul cu porc in cotet se pregatea sa-l taie de Ignat, sosi o misiva la palatul Cotroceni de la palatul Victoria , in care premierul cerea presedintelui sa aprobe ca ministru al Justitiei pe doamna Norica Nicolai. A citit-o si a pus-o pe etajera. Deabia astazi cand toata natia a iesit din zilele si noptile de chef , a sosit o misiva in sens invers cu respingerea propunerii, pe motiv ca doamna Ne Ne are profilul moral un pic patat . Basescu nu a uitat ca doamna de pnl a trimis-o pe nepoata la sedinta Senatului si chiar sa voteze de pe fotoliul ei . Anul acesta a inceput ca si alalat cu o scrisoare uitata intr-un sertar. Basescu nu uita si nu se dezminte. Cine are dreptate ? Nu mai conteaza.
Maestre , muzica !

Astazi toate apele sunt ale Iordanului

In copilarie, eram pentru prima data in biserica , mergeam cu mama la inchinat si trecand pe langa bunicul meu , care venise mai de dimineata, sa fie de ajutor parintelui , i-am sarutat mana (asa ma invata-se mama), apoi el a spus sa auda toti din biserica -“asta-i nepotul meu , sa stiti ” .
Mult mai tarziu mi-am amintit de aceasta intamplare ,cand imi puneam intrebari legate de botezul Domnului Iisus.
Nu intelegeam, bunaoara , de ce Ioan l-a botezat pe Iisus si nu invers .
Apoi cand se pomenea de apa Iordanului , imi imaginam un rau magic cu apa limpede , pestisori de aur , nu stiam ca exista in realitate.
Iisus avea treizeci de ani, era om ca toti ceilati . Duhul Sfant , ca un porumbel a aparut deasupra , unde Ioan il boteza pe Iisus (nu era prima data cand Ioan boteza cu apa Iordanului, pe iudei ii indemna sa se pocaiasca pana la venirea Lui) si s-a auzit –“Acesta este Fiul Meu cel iubit ... “ - era glasul Tatalui (prima data cand si-au dat intalnire Tatal , Fiul si Sfantul Duh).
Adica sa stie toata lumea de acum si pururea ca Iisus este fiul lui Dumnezeu care a venit pe pamant sa va lumineze.Dupa aceasta, cat a stat printre oameni, Iisus a vorbit numai in pilde duhovnicesti.
Cand am vizitat Ierusalimul , Galileea si am ajuns la apa Iordanului am vazut ca este o apa obisnuita, deloc limpede. De atunci cand aud “ in Iordan botezandu-te Tu Doamne...” vad un rau cu apa un pic tulbure.
Mi-am zis de ce sa nu fie Dunarea, Muresul sau apa Moldovei sau a Tisei sau a Nistrului.
Eu cred ca de fiecare data cand cei care au har ,(numai preotii ) si spun “in Iordan botezandu-te Tu Doamne” deasupra apelor se plimba Duhul Sfant .
Astazi de Boboteaza , toate apele noastre de la Nistru pana la Tisa din Carpati la Dunare sunt apele Iordanului in care se spala de pacate neamul romanesc.
Nu inteleg , de ce asa buluceala numai pe apa din butoaiele de langa biserici.
Sa nu uitam , trebuie sa credem ! Daca facem analiza apei in laborator n-o sa gasim Duhul Sfant.

Sa - l ajutam

Am aflat in dimineata asta de la Oana ,ca Dan trebuie ajutat pentru a se opera de urgenta la o clinica din strainatate !Din putinul care il avem ,daca dam din suflet se zice ca e de leac. Sa dovedim ca blogosfera este si un spatiu care se poate insufleti .Conturile bancare luate de pe blogul lui Dan:

RO95INGB0000999900352281 (RON) - ING BANK BUCURESTI CENTRALA

RO86BACX0000000059656000 (RON) - UNICREDIT TIRIAC

RO14INGB0000999900514953 (EUR) - ING BANK BUCURESTI CENTRALA

Dan - Andrei Santimbreanu - CNP 1791118410198

CODURI SWIFT: INGB ROBU (pt. ING) si BACX ROBU (pt. UNICREDIT)

Cu sufletul curat !

Care ar fi motivele acestui an , pentru care sa ne pregatim sufleteste ?
Ar fi trei din multe altele : este al doilea an in care stam agatati de UE, este anul cand ne dam intalnire la urne , in mijloc de ianuarie asteptam nasterea lui Eminescu.
Pentru acesta din urma , putem declara ianuarie , luna curateniei morale.
Cum putem sa o facem? Sa ne frecam cu zapada pe corp pana la sange ? Poate asa vom reusi sa ne trezim unii pe altii la realitate.
Nu intamplator a nins peste institutiile statului de drept si peste capitala . Este un examen la inceput de an. A zis Cel de Sus, -“ va dau zapada , curatati-va”. Mai intai ar trebui sa se frece unul pe altul, domnii Basescu si Tariceanu. Daca aveau de gand sa o faca mergeu in aceiasi statiune montana.
Videanu are atata zapada in Bucuresti, de ii ajunge sa se frece cu toti si cu toate. Dar nu-i de gasit in tara.Cei blocati in aeroporturi ar fi vrut sa-i ia la frecat pe patronii de companii de transport pe sus.Si cati ar trebui sa se frece sau ar fi buni de frecat!
Lasand zapada acolo unde a cazut, sa se topeasca, cum ne-am primeni altfel in amintirea nasterii lui Eminescu? Sa aruncam de indata la cos , cartile din carti , fara valoare ,CD-urile cu scheunaturi si baiguieli tribale, picturi si cioplituri denaturate , altele si altele de care nu-l mai putem vedea pe Eminescu .
Pe politicienii traseisti , pe cei ponegritori, canalii, escroci , profitori, incovoiati , ii aruncam la cos? Exista pentru ei gratiere morala ? Cine poate sa le-o acorde ?
Numai daca ajung la Eminescu Domnul , poate sa obtina milostivire.

E ca un copil la început

Din bezna unei nopţi de iarnă te-ai născut ,
Din şirul de revoluţii de la Iisus, a lumii ,
Te-am aşteptat să apari tu , ca un copil la început ,
În locul celui ce rămâne în istorie ca şapte şi două mii ,
De la care lumea spera că nu vei aduce
Sărăcie, orori , secete , boli incurabile ,
Războaie , zdruncinături , puhoaie , asasinate.
Speranţa omenirii e într-un copil pribeag ca tine.
Ai răsărit din genunea în care stăm să cadem,
Venim spre tine şi vrem să te cuprindem ,
Cu speranţa de bunătate, sănătate , iubire .
Esti borna temporală a pruncilor ce vor să se nască .
Mai dai un timp după atâţia ani de la Iisus, copile ,
Întregii lumi de pe acest tărâm să se mântuiască !