Se afișează postările cu eticheta politica omului. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta politica omului. Afișați toate postările

11 oct. 2010

Cioca-Boca

Pe imaşul de lângă satul Cioca-Boca, unde şi pe mâţă o apucă strechea, s-a răsturnat automotocarul copilotat de Ponta. Din poziţia răsturnat peste cap a bolidului cu patru roţi, El Lidero a ieşit cu faţa curată, nevătămat.

În acele clipe de rostogolire, necontrolată de către pilot, copilotul a văzut stele verzi, şi printre ele, o cruce strălucindu-i. Aşa se explică că acest eveniment petrecut la graniţa paranormalului, nu l-a speriat, ci din contră, l-a îndîrjit.

El va continua lupta începută înainte de-a avea această revelaţie din poziţia rostogolit, de a-l răsturna pe Boc, prin moţiune de cenzură.

Dacă Boc, copilotul auto-moto-guvern-ului băsăscian, va fi trîntit, sper să nu se mai ridice, să nu mai fie lăsat, şi asta pentru a nu ştiu cîta oară, să copiloteze. Pentru a nu mai avea această nedorită surpriză, ar trebui ca liderul opoziţiei, călit în răsturnări, să-l trântească pe copilotul Boc, de să-i zboare fulgii din pilotă ca să nu-i mai fie, nici moale, nici cald, la iarnă.

Dacă aşa se va întîmpla, cine ştie să citească în stele mă poate contrazice, satul Cioca-Boca va fi medaliat de către viitorul preşedinte cu ordinul Crucea Victoriei...

Îmi fac şi eu o cruce, zicându-mi: - Aşa să ne ajute Dumnezeu!
Să mai fie o minune: pe imaşul de lîngă Piaţa Victoriei copilotul Boc să se răstoarne cu auto-moto-carro!


18 sept. 2010

Înlăturaţi!

O spun direct, nu pe ocolite. Nu vreau să fiu pe de lături. Dar nici nu voi să intru în lături. Nu intra în lături că te mănîncă porcul. Dacă ai intrat în latura lui nu ai decît să te speli, altceva ce ai mai putea să faci dacă nu ai avut tăria să stai pe de lături. Ce vremuri zoioase,  murdare ca lăturile. Greu se  înlătură. Te fereşti să intri în lături, dar nici nu ştii  pe ce latură să te postezi. Desigur, mulţi sau multe sunt tenţaţi sau tentate să nu stea pe de lături, şi prea tîrziu se trezesc că au intrat în lăturile rîtului, sunt pe  un loc rîtos. Unii ţin laturile. Fericiţi sunt cei de pe lături, că a lor va fi laturea! După cum se vede, problema are mai multe laturi. Depinde pe ce latură eşti sau în ce latură ai nimerit. Fiecare cu  lăturile unghiului lui de  vedere. Cine se mai lătură astăzi unei cauze nobile. Dacă el nu intră în latura ta, nici tu să nu intri în latura lui. Clar? Hm! Destul de neclar! Nu voi să mă proţăpesc. Lătura-m-aş şi n-am cui, lătura-m-aş codrului! În lături cu ei! Înlăturaţi!

13 sept. 2010

Bude offline


Ce poate fi mai expresiv, decît o vatră  încojurată de bude offline, o masă a neplăcerii, o masă a budelor false. Ce te nelinişteşte?

La ceas de taină, oare cîţi dintre aleşii neamului, constipaţi, conjuraţi, aferaţi s-au strîns în jurul unei atare vetre pentru a pune ţara la cale, pentru a o pîrjoli?

Iată, aceasta este masa la care se face politica la nivelul cel mai de jos!
Hai, să nu fim indiferenţi, să nu ne resemnăm!
Nu ajunge doar un singur par la un car de bude!

3 iun. 2010

DEMI -- -- --

Săptămâna trecută, premierul Japoniei, democratul Yukio Hatoyama, si-a anuntat demisia. Motivul: nu a reuşit să convingă pe americani să-şi ia acasă, sau să o ducă pe alte meleaguri, baza militara din insula Okinawa. Doar cu câteva luni în urmă, promisese că va desfiinţa baza militară americană. Relaţiile cu SUA şi respectul faţă de cei care l-au ales au fost deasupra fotoliului de premier. A demisionat după opt luni de la investire! A spus, pe înţelesul japonezilor, - Munca guvernului nu a reflectat dorinţele publicului. In ultimii patru ani, de la ei , nu de la noi au mai demisionat trei premieri.

La noi, după discuţii cu femei, de negocieri nu poate fi vorba, al nostru preşedinte jucător a decis, pe drumul spre casă, tăierea salariilor şi pensiilor, călcându-şi în picioare promisiunile electorale din 2004 şi 2009. Anul trecut interpreta la ţambal melodia - pensiile şi salariile nu vor fi afectate!

De o lună de zile de când sinistru a intrat în casele bugetarilor, pensionarilor şi nu numai, moderatori ai diferitelor televiziuni ne oferă spectacole de varietăţi din zori şi până târziu în noapte.

13 feb. 2010

In(di)ferenţă şi că(l)cat

Mi-ar trebui un robot cu un dram de inteligenţă. De ce nu cu multă inteligenţă? Unul din mai multe ţine de condiţia mea, nu aş vrea să ajung să-mi comande, să-i fiu sclav. Invers, da! Chiar şi pentru un dram de inteligenţă, trebuie să-i stochez în memorie o cantitate mare de cunoştinţe. Dar nu alandala, ca la şcoala generală.

Mai întâi, ce aş vrea de la acest robot? Nu? Cam ceea ce eu nu pot să fac. Multe nu pot eu să fac! Problematica este vastă. Nu vă gândiţi că aş vrea să-l învăţ să dea un furt. Nu! Vreau un robot, nu educat, e mult spus, un robot cu o specializare îngustă.

Să deosebească, mai întâi , dintr-o imagine video, cine este om , cine este câine. Până aici nu mă ajută cu nimic pe mine. Este doar o treaptă din procesul lui de cunoaştere.

Pentru această simplă, cum ni se pare nouă, judecată, ar trebui ca el să facă nişte deducţii logice, pe baza unor date , cunoştinţe înmagazinate anterior în memoria lui. Şi apoi să-şi spună lui, când analizează imagimea, cine este om şi cine este câine.

Inferenţă logică: animalul are patru picioare; câinele are patru picioare, câinele este un animal. Ce poate să facă câinele? Mintea robotului caută într-o bază de cunoştinţe, unde cuvântul latră îl diferenţiează pe câine de celelalte animale(un exemplu).
Mai găsim aici şi alte cuvinte comune animalelor, printre care : se pişă, se cacă, se balegă ...Câinele nu se balegă. Acţiunea în sine este aceeaşi, rezultă excremente. Robotul ar trebui sau nu, să deosebească o balegă de vacă de un căcat de câine?
Cum la oraş nu sunt vaci de apartament, nici în parcare nu o să găsim balegă, doar căcat de câine.

Nu-l mai ameţim pe robot!
El să ştie să supravegheze parcarea cu videocameră în spectrul vizibil şi infraroşu, să ia decizii, să le execute, să nu lase câinii să se pişe, să se cace pe lângă maşină ...
Nu pot să fac eu ce ar putea să facă robotul. De ce să mă expun? Pentru asta, lui îi trebuie acel dram de inteligenţă de care vorbeam.
Vede un om (o doamnă cu haină de blană sau un domn cu fes şi trening) cu un câine ţinut în lesă. El trebuie să extragă câinele din imagine. Apoi să emită propoziţii : câinele latră, câinele se pişă, câinele se cacă... Dacă distanţa dintre câine şi maşină este sub 10 cm (robotul are telemetru laser) atunci el se va pişa pe roată.Inferenţă logică! Decizie executabilă: un şut în cur câinelui! (Pentru a nu-i produce traume, asociaţia patru lăbuţe îmi va da mie un sut, vârful piciorului va fi dintr-un material moale) ...

Nu găseşti pe toate drumurile un asemenea robot. E treabă complicată.

...

Dimnieaţă ieşeam din bloc şi mă îndreptam spre maşină. Pe jos erau bălţi de la ploaia de pe timpul nopţii, zăpada era muiată, fleşcăită. Am auzit un semnal de la mobil specific pentru mesaje primite. L-am deschis. Până să ajung la maşină l-am citit:

Aveti 1000 de minute convorbiri in retea, timp de o lună, după ce incarcati 5 euro...

Nu-i prima dată. Eu am cartelă, şi primesc bonusuri la fiecare 100 de minute adunate din convorbirile pe apelurile primite.Sunt agasanţi!

În timp ce cu o mână deschideam portiera, cu cealaltă i-am dat delete mesajului, am băgat telefonul în buzunar, lăsându-mă în scaun...
Înainte să pornesc motorul, am simţit pe fondul mirosului de mosc, un miros cu iz de ... căcat.
Cu radarul doppler din dotare detectez poziţia sursei de radiaţii în spectru... căcăniu ... venea de jos, de pe preşul de cauciuc.

Se auzea un semnal de la mobil specific pentru mesajele primite. Oricum nu mă mai grăbeam, izul căcăniu îmi dăduse programul peste cap...

Ce-mi spunea? :

Daca conduceti noaptea si vi se arunca oua crude pe parbriz in niciun
caz sa nu actionati stergătoarele , ouale amestecate cu apa vor crea un strat opac pe parbriz si nu veti mai vedea nimic, chiar si folosind stergatoarele.
Atunci veti fi obligat sa va opriti si cu mare probabilitate veti fi victima unei talharii.
Lasati ouale sa curga pe parbriz fara sa incercati sa-l curatati cu
stergatoarele si lichidul de parbriz.
Continuati sa mergeti cu masina cat mai departe posibil de locul incidentului. Opriti-va numai atunci cand ati ajuns intr-un loc sigur.


-Oricâtă inteligenţă ar avea roboţii, ei nu vor fi emotivi ca noi, oamenii. Când vezi parbrizul făcut omletă, nu poţi să priveşti detaşat şi rece, să mergi mai departe, numai dacă ştii de acest truc, şi chiar aşa, tot slobozi cel puţin o înjurătură tâlharului deghizat.

Eram într-o situaţie cumva asemănătoare, dar numai la culoare... Bine că eram în parcare. Parbrizul era curat. Am ieşit din maşină, am încuiat-o. Şi m-am întors din drum.
Atenţie! Uitaţi-vă pe unde căLcaţi! ... S-au topit zăpezile!

11 feb. 2010

O aroganţă



- Au fost şi ei copii ca noi?

- Am fost şi noi copii ca ei?

Trei, Doamne!... Pivesc şi sunt privit. Nu-i cunosc!

- Noi? Noi nu am făcut nimic!

Şi numai pentru aceasta, merită un loc la baza piramidei oamenilor Mari.

Sursa: Longevitatea reginei Elizabeth

12 ian. 2010

Viaţa la coadă

Coada, şir lung de oameni aşteptând să primească sau să dea ceva, are caracter istoric. A apărut pe o anumită treaptă de dezvoltare umană, atunci când omul în devenirea lui ca fiinţă superioară, cu intelect, cu gândire, văzând doi semeni stând unul înapoia altuia, din curiozitate s-a aşezat şi el ... la coadă, să nu care cumva el să rămână în afara ei. Spre deosebire de alte fenomene sociale care apar şi dispar atunci când cauza apariţiei lor dispare, coada - şir de oameni aşteptând, nu va dispărea niciodată.
Dovada cea mai la îndemâna noastră: a dispărut orâduirea socială dreaptă, dar cozile ce atinseseră apogeul, nu au dispărut. E adevărat că nu se mai face coadă la ouă, la lapte, la adidasi, dar tot se face coadă.

La ce se stă? Se stă la coadă o viaţă!? Se stă cu viaţa la coadă!? Se stă la coada vieţii!? Sunt cozi şi cozi!

Dar la ce nu se face coadă!
La urne, fie că îţi faci drum prin Gara de Nord, fie că te laşi împins din spate la ambasada din Paris. Se face coadă şi de maşini pe şoselele înguste de la munte.

Dar unde se mai face coadă?
Din prima zi lucrătoare a anului, zi când ghişeulesele – acelea ce deservesc cetăţeanul la o ferăstruică- mai digeră încă din ce au îngurgitat la revelion , cel cu simţul cetăţenesc exagerat, dar fără simţul mijloacelor noi de plată prin card sau internet, se aşează la o coadă lungă şi gălăgioasă cu cei dintâi plătitori de taxe către stat.

Sunt cozi şi cozi!
Femeie, bărbat, de la primele ore ale dimineţii, se aşează la coada rîndului - din faţa uşii, pe toată întinderea holului, pe scări, afară în curte, în afara curţii, pe trotuar. Capul cozii se găseşte în spital iar coada cozii pe trotuar.

Poate că unul s-a aşezat crezând că i se dă bilet pentru tratament, sau poate din curiozitate, să vadă ce se dă.

Nu se dau bilete cu reduceri pentru a merge pensionarii la băi, nu se dau pachete, au trecut alegerile şi sărbătorile. Nu s-a băgat, ceva bun , de-ale gurii. Astăzi, produsul de-l bagi în gură se găseşte pe toate drumurile, pardon, pe toate rafturile din butic sau supermarket.

Dar la această coadă nu se dă , te înţeapă, să te lecuiască, nu, vai! nu de a mai sta la coadă, ci de ceva mic, mic, mai mic decât un păduche, decât oul de purice, mic de nu se vede cu ochiul liber, dar cred că nici cu binoclul, şi care îţi intră pe căile aeriene, adică nazale şi se cuibăreşte în gât sau unde crede el că îi este mai bine. Ei, acest nimic este tare criminal, te poate face praf, adică îţi poate lua viaţă, fără să-ţi ceară în schimb banii. Este neam prost, se poartă ca un porc, de unde şi numele de virus porcin.

Îi vine de hac doar un vaccin făcut dintr-o rădăcină crescută din el. Vaccinul era gata mai demult. Omul tare s-a speriat când a aflat că virusul nu alege, în funcţie de rang, de profesie, sau de poziţie socială.( Loveşte ierahic, de jos în sus. Uneori nu mai ajunge sus, oboseşte.)
Şi-a dat seama că virusul porcin nu se dezice de originea lui, se poartă ca un porc aşa cum îi este şi numele.
Să stea la coadă pentru a îl înţepa este cu totul altceva decât ar fi stat cândva la coadă pentru patru ouă.

Coada aceasta de la spital are un alt alt scop, mult mai înalt, scopul nu este legat direct de stomac, ţine de conştiinţă, de starea de existenţă, de a fi sau a nu mai fi. Se lasă înţepat - serul acestui vaccin îl va face imun faţă de ceva ce nu se vede cu ochiul liber, dar care oricând ar putea să se lege de viaţa lui, chiar să i-o ia.

Da, pentru acest scop nobil, lasă filosofia cozii la o parte, de data aceasta coada îl va ţine în viaţă, de va fi să-l atace virusul porcin.
În plină luptă cu criza, cu inflaţia, cărora nu li se găseşte antidotul, ar fi păcat să fie doborât de gripa porcină, având la îndemână, pe gratis, vorba vine, antidotul ei. Doar să se lase înţepat. Iar dacă va face o complicaţie cu deznodământ fatal, înseamnă ghinion dar şi noroc: scapă de de criza biliară ... finaciară, economică şi socială.

Este onorabil faptul că s-a lăsat înţepat. Sau poate l-a împins numărul limitat de vaccinuri, nici doua milioane, faţă de numărul total al populaţiei!

Sau poate s-a gândit că viaţa trebuie păstrată, să nu dispară.
Nu este o noutate că fiinţe, cel puţin cu acelaşi nivel de inteligenţă, nu mai există pe alt corp ceresc. Până şi oameniide ştiinţă, care cercetează forme de viaţă în afara Pământului, au devenit pesimişti. Dacă ar fi existat fiinţe pe altă planetă, ele ne-ar fi căutat , ne-ar fi găsit, în timpul lung scurs de când este viaţa pe Pământ.
Sau poate că există, dar o fi având şi ei problemele lor. Să nu aibă şi ei viruşi, bacterii? Poate tocmai de acolo ne vin! Acestea, mici de nu se văd, trăiesc şi în cele mai vitrege condiţii de mediu. Sunt pe Lună, iar Marte colcăie . Sunt cele mai rezistente forme de viaţă.

Aşa că dacă vor exista fiinţe cu inteligentă pe alt corp ceresc, să stea acolo , să-şi vadă de puricii lor. Noi să recunoaştem, nu suntem pregătiţi să-i primim. Lumea se află în criză finaciară. Sunt atâtea boli incurabile, războaie neterminate, focare de gripe. Planetă se încinge, nimeni nu ştie, din cauza amoniacului din balega de vită, sau din cauza excesului de bioxid de carbon. De terorişti nu ducem lipsă, se răspâdesc şi ei ca viruşii. Nu ne mai trebuie viruşi şi terorişti de pe altă planetă. Să fim serioşi şi să ne vedem de viaţa noastră, chiar dacă pentru a o feri de virusul gripei porcine, mâine de o altă bacterie ucigaşă, trebuie să o aşzăm la coadă. Viaţa este scumpă fiindcă este rară, nu pe Pământ, ci în necuprinsul cerurilor...

Oricâte zile am destrăma din ghemul soartei, trecându-ne din poartă-n poartă, orcât de mult am alerga apropiindu-ne nevăzutul, depărtându-ne trecutul, orice-am face, să nu uităm, zenitul se află deasupra noastră.

5 ian. 2010

Burjui

Suntem în anul 2010 de câteva zile. Nimic nou sub soarele nostru. Aceleaşi ameninţări ale vremii. Judeţe colorate o zi în galben, a doua zi în portocaliu. Într-o parte a ţării ninsoarea şi vântul blochează drumurile, autostrăzile (avem şi din astea, trei mai mici), în cealată parte apele nu mai încap în albiile râurilor şi se revarsă peste drumuri, peste ogoare până în coteţele şi casele oamenilor. Dunărea nu mai încape nici ea, dodoloaţa, în albia ei. Nu este ceva neobiniut. Oamenii ce locuiesc aproape de malurile ei îi îndură capriciile, fie de-i vară, fie de-i iarnă.
Ce ne mai aduc primele zile ale anului ?
Preţuri umflate ca apele ce se revarsă în vestul ţării, taxe tot mai mari, îngheţări de pensii şi salarii. Sunt capricii ale vremurilor!
Cu ce să ne lăudăm? Noi nu avem cu ce. Dar alţii, da!
În Dubai, şeicul şeicilor a inuagurat cu mult fast, cea mai înaltă clădire construită vreodată de oameni – Burj Dubai sau după botezul cu ape dansând în ritmul muzicii- Burj Khalifa. (la noi s-ar traduce Burjui Băsescu).
O clădire de 828 metri, mare dar şi bogată ca un burjui, dacă ţinem seamă de costul ei, de luxul camerelor. Este o minune a lumii, aşa se spune. Aşa o fi. Dar să lăsăm ca peste veacuri, peste milenii, dacă va rezista se vor minuna cum ne minunăm astăzi de piramidele egiptene.
Dar putem să spunem ca e o minune a zilelor noastre, când unii care trăiesc pe lângă paralela 45, se vaită că nu sunt bani, că este cea mai mare criză de după al doilea război mondial iar alţii care locuiesc mult mai jos de paralela 45 îşi permit să ne facă o aroganţă, să ridice între deşert şi mare cel mai înalt turn, din beton şi sticlă. Toţi pământenii avem acelaşi soare deasupra capului, fără îndoială, doar cu o mica observaţie : unghiul sub care cad razele lui, pe unii îi îngheaţă iar pe alţi îi desfată cu prea multă căldură. Dar nu soarele de deasupra capului este secretul cât bogăţiile pământului de sub picioare.
Iată că am găsit motivul pentru care noi, românii, nu vom ridica cel mai înalt turn din lume: nu avem petrol suficient. Iar cât am avut l-am vândut pe... mai nimic. Vindem şi aurul, atât cât ne-a mai rămas, tot pe ... mai nimic. Avem şi noi burjuii noştri. Ei sunt minunile noastre, mioritice! Şi alte minuni aduce anul acesta, de ele ne vom minuna la … sfîrşit.

1 ian. 2010

Un An albastru!

luna nori artificii

Luna dodoloaţă stătea,în noaptea trecerii peste An, la locul ei pe bolta cerului. Nu era albastră, deşi mă aflam pe o ridicătură a Pământului, lângă Cota 1400. Era ca un bumb de sidef , era mută , indiferentă şi rece. Am văzut-o şi prin perdeaua de stele împletită din canonada petardelor. Aceasta a doua Lună plină a ultimei luni a anului, botezată de astronomi ca fiind Luna albastră, a dispărut după perdeaua fumului cu miros de pucioasă, de deasupra capetelor noastre, a privitorilor la ceasul al doisprezecelea. Ce-om fi având cu Luna de am bombardat-o din toate părţile cu petardele de toate calibrele, sunetele şi culorile? N-am stat să le număr, dar se spune că anul acesta am avut parte de treisprezece Luni pline. Iată un motiv astronomic ca să se dea la bugetari, săracii , a treisprezecea leafă ... mai degrabă după ceafă. Pe mine nu mă încălzeşte Luna albastră, mă lasă chiar rece ... la buzunar. Nu ştiam! Fenomenul de Lună albastră se va repeta la Revul din 2028.
Până atunci, să ne vedem de zilele, lunile anului acesta. După ce îmi aud urechile, şi văd ochii, anul începe cu umflări de preţuri. Şi luna ianuarie va fi albastră, şi următoarea, chiar de e mai scurtă, şi toate până la finele anului. Sunt şanse ca anul 2010 să ne fie un An Albastru. Ce prosperitate? De unde bucurii? Doar succesuri ale guvernanţilor pe frontul reformei Statului. Situaţia va fi anul acesta a l b a s t r ă. Nici o nădejde ca Luna , aşa cum o ştiu mută şi rece, să schimbe în bine starea noastră.

lun aartificii

8 dec. 2009

Adevarul este... la mijloc

noel renulSursa: http://www.chezmaya.com/pps/ChiensetNoel.htm


Daca esti de acord cu stoparea fraudelor electorale semneaza, aici: http://www.petitieonline.ro/petitie-p57394054.html

Actiunea este un exercitiu civic care, desi suntem in democratie, este bine ca o data la douazeci de ani sa-l facem pentru a ne convinge ca procedura alegerilor prin vot nu este viciata, nu este influentata arbitrar. Si asta indiferent de optiunea politica.



Chiar si dulaul de langa casa nu mai este sigur pe rutina lui straveche: ceea ce prinde in gura nu mai lasa! ... Renul i-a venit de hac!

28 nov. 2009

Să privim de sus!

Până când fanii celor doi candidaţi, împărţiţi în două cete, deopotrivă analişti, jurnalişti, moderatori, cascadori, scenarişti, cameramani, politicieni, se vor dumeri că scena de la Ploieşti, de acu cinci ani, cu actualul prezident, pe atunci candidat la primul mandat, a mângâiat cu palma strânsă pumn, pe un naiv copil care-l deranjase, chipurile, cu o vorbă, este sau nu adevărată, eu mă voi urca într-un balon, nu de săpun, care mă va sui la etajul superior al mantiei de aer a planetei albastre, cea vejnic tânără şi ferice, de unde aş voi să privesc, cu detaşare, toată această scenă bufă şi neagră comedie, deopotrivă.


marea neagra

elvetia

gibraltar

europa vest

atlantic

brazilia

america de nord
Profitând de ocazie, fiind la înălţime, voi căuta să desluşesc misterul : undeva, în rada unui port maritim, se construieşte de zor o arcă, arca lui, a celui care a spus că dacă poporul nu-l mai vrea, se va întoarce pe mare. Nu i s-a arătat în vis un înger sau arhanghel, ci chiar el s-a ghidat în toţi aceşti ani, după deviza : -După mine potopul! Să vedem pe cine va lua în arcă. Toţi pedeleii vor dori să-i ia, dar, din lipsă de spaţiu, îi va lua doar pe câţiva, de sămânţă ...

arc anoe baselu

Cine ar crede că tocmai 'ciocănitoarea' să-i vină de hac!

17 sept. 2009

Cârnaţul electoral



Sursa foto

În aceste zile, de dinaintea alegerilor pentru Bundestag, cancelarul german Angela Merkel colindă landurile, cu trenul istoric 'Rheingold', pentru a-i convinge pe electori să o aleagă încă o dată. Pentru a fi pe gustul alegătorilor din Eufurt, a ţinut să le arate că-i place cârnaţul lor- cârnaţul Thuringian.
Pare a fi un obicei cu rădăcini în spaţiul nostru mioritic. Greierul Trăienel ne cântă la fluier: nea Alecu tunde oaia şi berbecu, iar turista, demnitarul-prădoi savurează cârnaţul de Pleşcoi.
Există o mare diferenţă, la noi se tunde, berbecu, şi se mănâncă, cârnatu, perpetuu.

17 iul. 2009

O graţie

fata-de-pe-plaja


- O, graţie! Cine eşti tu ? Aglaia, Euphrosyne sau Thalia ?
- Eu sunt Eco, o garanţie că Marea Neagră e curată!
- Te implor, nu mă ameţi! poţi să dai jos vălul ... ce acoperă această declaraţie?
- Ascultă puişor, dacă vrei să te simţi bine cu mine la mare, nu uita:



să păstrezi curățenia pe plajă și să foloseşti locurile special amenajate pentru depozitarea gunoiului;
să nu arunci , să nu deversezi nimic în apa mării;
să ai un comportament civilizat la plajă și să respecţi indicatoarele instalate;
să consideri apa ca un aur albastru;
să înoţi doar în locurile indicate;
să protejezi speciile de viețuitoare marine;
să foloseşti doar ambarcațiuni care nu poluează şi cu un consum redus de combustibil.


Gata! Las totul baltă. Plec la mare! Dacă nu voi reuşi să ... o voi căuta să-i cer graţie. O graţie vă rog!

6 feb. 2009

Exprimări nepotrivite

Mebrii Biroului Permanent al Camerei Deputaţilor reuniţi în şedinţa din 2 februarie, au stabilit bugetul pentru anul 2009. Faţă de anul 2008, bugetul este mai mare cu 22 procente, după ce au renunţat la unele cheltuieli legate de finalizarea postului de televiziune al parlamentului, de construirea unui hotel propriu , de amenajarea unei sere de plante (!).
Nu şi-au redus cheltuielile care le-ar fi diminuat unele privilegii: transport şi cazare gratuit, deplasări în stăinătate.
Neavând bani pentru o televiziune prorie, au gândit o strategie pe seama folosirii televiziunii naţionale.Nu este rea ideea , este nociv modul de gândire a unor parlamentari.

Cezar Preda deputat PD-L i-a cerut Robertei Anastase, şefa Camerei:
Aici, dacă-mi permiteţi, doamnă preşedinte, aş vrea să spun că urmărind toată expunerea domnului Adrian Năstase, îmi pun şi eu o întrebareşi până la urmă aici ar trebui să se îndrepte strategia noastră. ...
Haideţi doamnă, să îndreptăm strategia noastră ca această televiziune publică să intre şi să facătreabă aici, pentru aleşi şi să facă studioul pe banii lor, să prezinte activitatea din Parlament aşa cum dorim noi, pentru că până la urmăeste o televiziune publică şi ea face ce-i spunem noi, nu ce vor alţii.

De la un parlament la altul. De la cel român la cel italian.
Senatorul italian Piergiorgio Stiffoni, membru al Ligii Nordului consideră că etnia română nu este demnă să rămână într-o Europă Unită.
După ce doi români din Napoli au fost arestaţi fiindca au încercat să violeze o italiancă de 45 de ani, senatorul Stiffoni a făcut declaraţii jignitoare la adresa imigranţilor români:
Dacă un extraterestru ar coborî pe pământ şi m-ar înterba care este specializarea românilor, i-aş răspunde că violul. Deschiderea frontierelor spre Est a fost cel mai mare dezastru pentru ţara noastră, pentru că a antrenat cel mai rău tip de imigranţi" .
Sunt indignat, dar cine nu este?
Domnul Adrian NASTASE , vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, trimite o scrisoare Domnului Renato Schifani, Preşedinte al Senatului Republicii Italiene, în care îşi exprimă revolta şi dezamăgirea faţă de cele declarate de senatorul Piergiorgio Stiffoni.

31 ian. 2009

Teroriştii zilelor noastre

Avea nume de cod, sau mai pe româneşte avea porecla: teroristul, încă de pe vremea când era coleg de partid cu T. Băsescu. Trecerea dintr-un partid aflat în opoziţie în cel aflat la putere, era şi mai este la modă. Teroristul L. Dragnea a trecut în partidul lui A. Nastase, nu era loc pentru doi terorişti în partidul care se lepădase de P. Roman, făuritorul Partidului Democrat.
Aici , t. - t. (terorist-traseist) şi-a făcut pe deplin datoria, fără să-şi rişte viaţa, a pus umărul şi obrazul pentru temerarul M. Geoană, în lupta acestuia pentru accederea în funcţia de preşedinte al partidului fondat şi păstorit de I. Iliescu.

Trecut-au anii, şi când nimeni nu mai credea, două partide care se urau de moarte, şi-au unit interesele şi au format o coaliţie pentru formarea guvernului. La împărţirea ciolanului puterii, un dulău s-a înnecat cu o aşchie de os, şi repede un altul care saliva pe margini i-a luat locul.
Şi aşa se face că L. Dragnea ajunge demnitar.
Cu ocazia ungerii în fruntea ministerului administraţiei şi internelor, declara că obiectivele sale vor fi siguranţa în şcoli şi pe stradă, cât şi la o reală descentralizare şi o reformă profundă a administraţiei. Mai spunea că este copleşit de încrederea acordată de partid.
Timpul şi vremurile sunt nemiloase, nu-l lasă să elaboreze tactici şi strategii pentru a da viaţă obiectivelor propuse.
Într-o dimineaţă ploioasă de sfârşit de ianuarie, Stănişoară, demnitarul de la Apărare, anunţa organele abilitate ale statului, că în sat la Ciorogârla, dintr-un depozit cu armament s-au ciordit pistoale , puşti şi mitraliere de tip TT şi AKM. O adevărată temă pentru examenul de maturitate a guvernului Boc: găsiţi teroristul şi armele furate!
La un semn, iute s-au format filtre din organele de la Interne. Astfel, poliţiştii, jandarmii, mascaţii împânzesc căile rutiere, navale şi … aeriene, scotocesc de zor la lumina lanternelor şi a lămpilor camerelor t.v. , pentru a găsi o parte din arsenalul armatei.
Fac o paranteză: după reducereea drastică a personalului şi a armamentului, chiar cîteva zeci de arme contează în puterea de foc a armatei; privit din alt unghi, furtul de armamnet dintr-un depozit, este nota pe care o primesc cei din conducerea militară şi civilă a Armatei, pentru modul cum au reuşit să o profesionalizeze; destituirea din funcţii a militarilor care se fac vinovaţi, de la cei mai mici în grad, a caporalilor, până la cei cu stele, a generalilor, nu ne asigură că mâine nu o să se fure un tanc sau un avion. Am închis paranteza.

Spre seară o altă veste a căzut ca un trăznet peste ţară: la Braşov, un bandit a luat cu asalt o casă de schimb valutar, a tras în doi oameni care urcaseră în maşină, le-a luat geanta cu bani, iar în retragerea precipitată a mai omorât un om  care a  încercat să-l oprească. O temă similară cu aceea de mai sus.
Sute de poliţişti şi mascaţi au împânzit oraşul pentru a-l prinde pe bandit , pe criminal, adică pe terorist.
Si dacă la toate acestea mai adăugăm, cum se adaugă sarea şi piperul în bucate, starea de isterie indusă de realitatea tv , avem tabloul unor zile cu adevărat de teroare, de incertitudine, de nesiguranţă.
Până una alta, singurul care a avut curajul de a da piept cu teroristul a fost Gheorghe Lala, decorat postmortem în „semn de recunoştinţă şi apreciere pentru spiritul civic şi curajul de care a dat dovadă în încercarea de a prinde, cu preţul vieţii, un infractor deosebit de periculos”

Nu avem nevoie de eroi, nici de spor de pericol pentru că circulăam pe stradă. Avem nevoie de siguranţă, oriunde ne-am afla, în casă, pe stradă, în scoli, în spitale ...
O altă paranteză. L. Dragnea (t.-t.) se afla aseară în deplină siguranţă, la Sinaia, cu stafful partidului, la o agapă, pentru socializarea membrilor marcanţi şi a celor marcaţi de noua postură dată de participarea la guvernare.
Viaţa de partid aflat la putere merge înainte ... ca un vapor de croazieră având tot confortul şi s-ar crede şi siguranţa sporită.
Cei aflaţi în bărci şi bărcuţe cu pânzele umflate de vânt, scot întruna apa, să nu se ducă la fund.
Cine vor fi în pericol să fie atacaţi de piraţi, de ... terorişti?

26 ian. 2009

Ziua ţării cangurilor

În trecutul nu prea îndepărtat, ziua de 26 ianuarie, pentru noi românii, avea o semnificaţie aparte. Era ziua când, celui mai iubit pământean al cabinetului unu, oamenii muncii de la oraşe şi sate trimiteau prin reprezentanţii lor de seamă, mii de telegrame de felicitare.

Este adevărat ca de douzăci de ani nu se mai trimit mesaje de adeziune, cabinetul numărul unu nu mai este, dar mass-media pomeneşte de această zi. Pentru cei care nu au trăit în acele vremuri măreţe, ar trebui să le oferim o alternativă.

Astăzi undeva la marginea Pămâtului, australienii îşi serbează ziua naţională. Se readuce în memoria colectivă , ziua când au debarcat primii colonişti ai coroanei britanice.
La Bucuresti fiinţează doar un Consulat onorific. Astfel îmi explic de ce Doamna Melanie Davies, Secretar I şi Consul al Ambasadei Australiei la Belgrad declara, mai ieri:
-Ziua Australiei va fi celebrată în România pe data de 26 ianuarie prin intermediul tehnologiei inovative deţinute de Cocor Channel, un imens display digital montat pe faţada clădirii Cocor Lucury Store din centrul Bucureştiului.
Este un început lăudabil. Dar displayul nu dă lapte!

Eu propun ca să dedicăm ziua de 26 ianuarie, debarcării cangurilor în România.
Astfel se va încuraja creşterea cangurilor în detrimentul porcilor şi vacilor.
Şi nu dintr-un motiv banal , ci unul strategic, de care va depinde soarta vieţii pe Pământ. Îmi sprijin afirmaţiile pe baza unui rezultat al cercetătorului australian George Wilson, privind eliminarea metanului de către diferite specii de animale. Pe primul loc se situează vaca, fie a noastră , laică, fie a indienilor, sacră, iar pe ultimul loc se situează cangurul.

Cangurul a oferit carne aborigenilor de când aceştia se ştiu pe acest pământ care astăzi se numeşte Australia. Cangurul are un sistem digestiv optimizat, are catalizator de invidiat astăzi de marii producători auto. Aborigenii nu s-au obosit să crească vite, când găseau cangur la orice colţ de ... de stradă. Carnea de cangur, ei, aborigenii, spun că este bună.

Vom avea o altă problemă.
Să vedem cum ne înţărcăm, să nu mai bem lapte de vacă. Rămânem cu laptele care vine din import, din ţări UE. Cel autohton îl aruncăm, fiindcă producătorii nu dau un preţ atractiv pentru crescătorii de vaci. Asta nu va dura mult, până vom învăţa să mulgem cangurul!?

Efectul de seră nu apare numai din pricina gazelor emanate de maşini ci şi datorită metanului emanat de vaci. Diminuăm numărul maşinilor prin triplarea taxelor, reducem numărul vacilor, şi creştem numărul cangurilor.
Sigur că ne vom lupta cu mentalităţi, dar şi cu refuzul cangurului de a trăi în România. Îi va fi greu să se adapteze la clima socială, economică şi finaciară ... Uitaţi-vă la leul nostru care în ultimul timp slăbeşte de la o zi la alta!
Dacă cangurul se va adapta, vom avea carne de grătar, vom trăi într-un mediu ecologic, fără gaze nocive, şi tot el ne va fi moneda de schimb ...
La multi ani, Australia! Să trăiască cangurii!

10 ian. 2009

Vaca mugetară cu Moţ în frunte

In ţara unde Impărat este unul cu un ochi, Moţ cel Mic, cel mai mare dintre dregători, a dat un ordin urgent general, fără prea mare cugetare, prin care, fără excepţie de la regulă, vrea să le ia din gură, celor nesătui, ţâţa vacii mugetare. S-a împuţinat şeptelul, iar vacile rămase nu mai au pulpele pline cu lapte. Adică mai pe limba vacii: - Măi nesătuilor! Măi neînţărcaţilor! Nu v-ajunge ţâţa pisicii de la pensiune? Vreţi tot de la ţâţa vacii! Şi nu de la una, vreţi de la două! Hai, hai! Dacă nu vă ajunge ţâţa pisicii, căutaţi o ţâţă privată, bunăoară ţâţa rudelor ţapului! Să fie clar pentru toată lumea! După un anumit numar de ani de supt la vaca mugetară, treceţi la ţâţa pisicii pensionară, şi aici rămâneţi până vă (exterminaţi! Chiar nu vă este clar? Nu v-ajunge?
În aceeaşi ţară frumoasă şi bălaie, juni şi june, cu dinţii încă de lapte, bucurându-se până la starea organică de extaz, de ordinul de înţărcare, curgându-le balele, visează că vor prinde măcar o ţâţă a vacii mugetare.
Râsu’- plânsu’! Vacile mugetare nu se lasă uşor să fie supte de cei cu dinţi de lapte, şi caprele private de cei fără dinţi sau cu plăci dentare!

In ţara unde Impărat este unul cu un ochi, balada lui Moţ cel Mic răsună peste câmpii şi munţi!


Balada lui Emil cel Mic
Pe o stâncă neagră, într-un vechi sătuc, chiar într-o căsuţă, lânga un pătuc, plânge si suspină o bătrână mică, care are fiul cât un puştiulică. Căci la guvernare fiul ei iubit a plecat aseară şi n-a mai venit. Celularul sună noaptea jumtate. Nu-i semnal, şi totuşi:
– Oare cine-i, frate?
– Eu sunt, bună maicăa, fiul tău dorit, n-a mai mers Taromu’ si n-am mai venit. Sun din Capitală, voi fi premier. M-a numit chiar Zeus, sunt timonier.Capi­tan e dânsu’, e ca la armată. Mica mea oştire fuge sfărâmată. Vine criza, foamea, oamenii mă-njur. L-am servit pe dânsu’, m-a mâncat în cur.
– Ce spui tu, străine? Emil e departe, cică de Băsescu nu se mai desparte. Am crezut că-i glumă, dar era sa mor. L-am văzut aseară la televizor. Emil e cuminte, nu e derbedeu.De eşti tu acela, nu-ţi sunt mama eu! Lasă-mă cu Zeus, fincă omul chel se joacă cu tine cum do­reşte el. Te-a numit pe tine dupa Stolojan. Crezi ca e pe bune? Te-a luat de fazan. Am vorbit cu tac-tu, ascultă-l pe moş: dupa tine vine Leana lu’ Cocoş. Du-te la Bă­sescu, fă-i un ultim sluj, apoi ia Taromu’, să te-ntorci la Cluj!
Sursa: Doru Buscu de la Academia Caţavencu

4 ian. 2009

Primele zile ...

...din acest an stau sub semnul, sperăm nu sub blestemul, GAZului. Realitatea mi-a vopsit o parte din ecran cu galben. Atenţie! Treziţi-vă din mahmureală! N-o să mai vină GAZ suficient pe ţeavă. Rusia nu s-au înţeles la preţ cu Ucraina! Doamna Ucraina ( nu este pudică deloc) sifonează conductele GAZPROM-ului, care o tranzitează, şi drept urmare la noi vor ajunge mai puţine gaze. Ministrul Economiei (de stat, atât cât a mai rămas din ce a fost odată) a pus repede de o şedinţă, în urma căreia ne-a asigurat: că vom avea gaze (uneori nu-i bine să ai gaze! ), că putem sta liniştiţi (la locurile noastre), că nu vom avea probleme din cauza scăderii livrărilor de gaze. Drept urmare a dispărut galbenul de pe ecran. Gata nu mai este criză. A fost doar un pic de fum.
Nu a lipsit mult timp galbenul de pe ecran. O bandă galbenă iarăşi apare.
Armata israeliană terestră şi aeriană a intrat în GAZA. Arde GAZA. Flăcări uriaşe umplu ecranul. De fapt focul mocnea de şapte zile. Printe platouri cu bucate grase, pahare cu băuturi colorate, mai prindeam câte-o imagine transmisă din sudul Israelului, de la graniţa cu GAZA. În sunet sumbru de alarmă aeriană, femei, copii din Ashqelon şi reporterul de la Realitatea fugeau să se adapostească, să se ferească din calea rachetei cu bile şi cuie lansată de către luptătorii palestinieni Hamas din GAZA City.
De la Crăciun (al nostru, pe stil nou) palestinienii şi israelienii joacă tenis cu rachete artizanale respectiv performante. Se trimiteau, când dintr-o parte când din cealaltă ( ca la tenis), peste fileu-linia de graniţă aflată la egală distanţă dintre cele două oraşe.
În a opta zi ( s-au suprapus, cu aproximaţie, cu cele opt zile scurse de la Naşterea până la Tăierea împrejur a Pruncului Sfânt) israelienii, plictisiţi de schimbul prelungit de mingi, au declanşat ofensiva terestră, au sărit peste fileu, au intrat în Fâşia GAZA. A început real games.
Arbitrul, Consiliul de Securitate al ONU, pe care schimbul prelungit de mingi îl adormise, s-a trezit, s-a reunit de urgenţă, dar membrii lui nu au ajuns la un consens.
De aia Israelul nu le-a a cerut permisiunea înainte de a invada GAZA, ştiau că cei din Cosiliu ajung greu la consens.
Mi-a sărit mahmureală, fără să beau zeamă de varză. Nu mă sperie nici gerul, nici preţurile care explodează ( să explodeze şi la noi ceva, ca să fim în rând cu lumea).
Nu mă sperie atât de mult posibila lipsă de GAZE, cât iminenta inflamare a Fâşiei GAZA.
Acolo sunt şi oameni paşnici, sunt români şi nu numai, care au dorit să părăsească terenul de tenis, şi nu li s-a permis. Ei sunt prinşi într-un cerc de foc.
Omenire făr' de omenie! Lume, deşteptarea!

16 dec. 2008

Miros de cetină

În aceste zile, premergătoare Crăciunului, de pe micile ecrane, mari manipulatoare, la modul cel mai serios mi se recomandă să nu mai cumpăr brad crescut în pădure, ci unul artificial , sintetic, şi dacă îl mai vreau şi cu miros de cetină să-l stropesc cu un spray. Decât să-l dau cu spray mai bine mă pi pe el. Unuia venit acum de pe Lună i s-ar părea oferta foarte bună. Dar să-mi spună mie, care locuiesc pe Pământ, unde mai sunt încă păduri, şi nu într-o nacelă pe o altă planetă, că acele din plastic verde şi norul nociv de spray sunt totuna sau mult mai minunate decât bradul de brad, înseamnă că avem
printre noi oameni cu mintea, cu simţurile sintetice. Ei, cei ce cred în aşa oferte, o fi scăpat din laboratoarele unde se experimentează înlocuitori ai oamenilor? Atunci să se adreseze celor de o teapă cu ei, roboţilor cu inteligenţă artificială. Cred că şi aceştia se vor răzvrăti când implementaţi cu hard şi soft specific, vor simţi mirosul de răşină naturală. Ce naşpa ar fi sărbătoarea de Crăciun cu brad din plastic, purcel de lapte din cauciuc sintetic, cârnaţi umpluţi cu imitatori de carne, şi cu ... alte şi alte jucării din latex.
Nu vi se pare că noi, oamenii, am născocit înlocuitori la multe lucruri naturale? Hei! Ce ziceţi, voi femei şi bărbaţi naturali, nu artificiali? Nu vă mai place mirosul de cetină , de brad, de bărbat, de femeie, sau simţurile vi s-au atrofiat? ...