Viaţa la coadă

Coada, şir lung de oameni aşteptând să primească sau să dea ceva, are caracter istoric. A apărut pe o anumită treaptă de dezvoltare umană, atunci când omul în devenirea lui ca fiinţă superioară, cu intelect, cu gândire, văzând doi semeni stând unul înapoia altuia, din curiozitate s-a aşezat şi el ... la coadă, să nu care cumva el să rămână în afara ei. Spre deosebire de alte fenomene sociale care apar şi dispar atunci când cauza apariţiei lor dispare, coada - şir de oameni aşteptând, nu va dispărea niciodată.
Dovada cea mai la îndemâna noastră: a dispărut orâduirea socială dreaptă, dar cozile ce atinseseră apogeul, nu au dispărut. E adevărat că nu se mai face coadă la ouă, la lapte, la adidasi, dar tot se face coadă.

La ce se stă? Se stă la coadă o viaţă!? Se stă cu viaţa la coadă!? Se stă la coada vieţii!? Sunt cozi şi cozi!

Dar la ce nu se face coadă!
La urne, fie că îţi faci drum prin Gara de Nord, fie că te laşi împins din spate la ambasada din Paris. Se face coadă şi de maşini pe şoselele înguste de la munte.

Dar unde se mai face coadă?
Din prima zi lucrătoare a anului, zi când ghişeulesele – acelea ce deservesc cetăţeanul la o ferăstruică- mai digeră încă din ce au îngurgitat la revelion , cel cu simţul cetăţenesc exagerat, dar fără simţul mijloacelor noi de plată prin card sau internet, se aşează la o coadă lungă şi gălăgioasă cu cei dintâi plătitori de taxe către stat.

Sunt cozi şi cozi!
Femeie, bărbat, de la primele ore ale dimineţii, se aşează la coada rîndului - din faţa uşii, pe toată întinderea holului, pe scări, afară în curte, în afara curţii, pe trotuar. Capul cozii se găseşte în spital iar coada cozii pe trotuar.

Poate că unul s-a aşezat crezând că i se dă bilet pentru tratament, sau poate din curiozitate, să vadă ce se dă.

Nu se dau bilete cu reduceri pentru a merge pensionarii la băi, nu se dau pachete, au trecut alegerile şi sărbătorile. Nu s-a băgat, ceva bun , de-ale gurii. Astăzi, produsul de-l bagi în gură se găseşte pe toate drumurile, pardon, pe toate rafturile din butic sau supermarket.

Dar la această coadă nu se dă , te înţeapă, să te lecuiască, nu, vai! nu de a mai sta la coadă, ci de ceva mic, mic, mai mic decât un păduche, decât oul de purice, mic de nu se vede cu ochiul liber, dar cred că nici cu binoclul, şi care îţi intră pe căile aeriene, adică nazale şi se cuibăreşte în gât sau unde crede el că îi este mai bine. Ei, acest nimic este tare criminal, te poate face praf, adică îţi poate lua viaţă, fără să-ţi ceară în schimb banii. Este neam prost, se poartă ca un porc, de unde şi numele de virus porcin.

Îi vine de hac doar un vaccin făcut dintr-o rădăcină crescută din el. Vaccinul era gata mai demult. Omul tare s-a speriat când a aflat că virusul nu alege, în funcţie de rang, de profesie, sau de poziţie socială.( Loveşte ierahic, de jos în sus. Uneori nu mai ajunge sus, oboseşte.)
Şi-a dat seama că virusul porcin nu se dezice de originea lui, se poartă ca un porc aşa cum îi este şi numele.
Să stea la coadă pentru a îl înţepa este cu totul altceva decât ar fi stat cândva la coadă pentru patru ouă.

Coada aceasta de la spital are un alt alt scop, mult mai înalt, scopul nu este legat direct de stomac, ţine de conştiinţă, de starea de existenţă, de a fi sau a nu mai fi. Se lasă înţepat - serul acestui vaccin îl va face imun faţă de ceva ce nu se vede cu ochiul liber, dar care oricând ar putea să se lege de viaţa lui, chiar să i-o ia.

Da, pentru acest scop nobil, lasă filosofia cozii la o parte, de data aceasta coada îl va ţine în viaţă, de va fi să-l atace virusul porcin.
În plină luptă cu criza, cu inflaţia, cărora nu li se găseşte antidotul, ar fi păcat să fie doborât de gripa porcină, având la îndemână, pe gratis, vorba vine, antidotul ei. Doar să se lase înţepat. Iar dacă va face o complicaţie cu deznodământ fatal, înseamnă ghinion dar şi noroc: scapă de de criza biliară ... finaciară, economică şi socială.

Este onorabil faptul că s-a lăsat înţepat. Sau poate l-a împins numărul limitat de vaccinuri, nici doua milioane, faţă de numărul total al populaţiei!

Sau poate s-a gândit că viaţa trebuie păstrată, să nu dispară.
Nu este o noutate că fiinţe, cel puţin cu acelaşi nivel de inteligenţă, nu mai există pe alt corp ceresc. Până şi oameniide ştiinţă, care cercetează forme de viaţă în afara Pământului, au devenit pesimişti. Dacă ar fi existat fiinţe pe altă planetă, ele ne-ar fi căutat , ne-ar fi găsit, în timpul lung scurs de când este viaţa pe Pământ.
Sau poate că există, dar o fi având şi ei problemele lor. Să nu aibă şi ei viruşi, bacterii? Poate tocmai de acolo ne vin! Acestea, mici de nu se văd, trăiesc şi în cele mai vitrege condiţii de mediu. Sunt pe Lună, iar Marte colcăie . Sunt cele mai rezistente forme de viaţă.

Aşa că dacă vor exista fiinţe cu inteligentă pe alt corp ceresc, să stea acolo , să-şi vadă de puricii lor. Noi să recunoaştem, nu suntem pregătiţi să-i primim. Lumea se află în criză finaciară. Sunt atâtea boli incurabile, războaie neterminate, focare de gripe. Planetă se încinge, nimeni nu ştie, din cauza amoniacului din balega de vită, sau din cauza excesului de bioxid de carbon. De terorişti nu ducem lipsă, se răspâdesc şi ei ca viruşii. Nu ne mai trebuie viruşi şi terorişti de pe altă planetă. Să fim serioşi şi să ne vedem de viaţa noastră, chiar dacă pentru a o feri de virusul gripei porcine, mâine de o altă bacterie ucigaşă, trebuie să o aşzăm la coadă. Viaţa este scumpă fiindcă este rară, nu pe Pământ, ci în necuprinsul cerurilor...

Oricâte zile am destrăma din ghemul soartei, trecându-ne din poartă-n poartă, orcât de mult am alerga apropiindu-ne nevăzutul, depărtându-ne trecutul, orice-am face, să nu uităm, zenitul se află deasupra noastră.