Grădinarul

Altădată jocul Naţionalei de fotbal ne era ca un balsam pentru suflet, ca o terapie de grup prin hipnoză, ne vindeca de griji şi supărări.
Aşteptam ziua meciului cu bucurie, cu nerăbdare. Ziua aceea îmi era bornă temporală.
De câteva sezoane, vorbind la nivel de FIFA, aştept ca pe un supliciu meciurile Naţionalei. Nu sunt vindecat încă de tortura sufletească de la meciul jucat acasă cu Lituania.

Când mă gândesc la meciul dintre România şi Serbia, de sâmbătă, 28 martie, la Constanţa, mă rog să-mi fie mai uşor supliciul:
-Nu-mi da Doamne cât pot să duc!
Aş face şi magie neagră , sa înţep cu andreaua fotografia echipei adverse, dar mai bine nu, suntem totuşi în Postul Mare.

Revenind cu picioarele pe gazon, cred că Naţionala are nevoie de o terapie prin hipnoză. Milioane de gânduri pozitive îndreptate zilnic spre jucătorii chemaţi la lot de către selecţionerul Piţurcă. Mai întâi trebuie să ştim care sunt aceşti fericiţi sau nefericiţi jucători.Adjectivul şi-l vor prinde sau nu la butonieră, după fluierul final de sâmbătă seara.

Au fost chemaţi jucători care evoluează la cluburi străine:

Cosmin Contra (Getafe CF), Cristian Sapunaru (FC Porto), Mirel Radoi (Al-Hilal), Razvan Rat (FC Sahtior Donetk) si Mihai Nesu (FC Utrecht)- fundaşi;

Razvan Cocis (FC Lokomotiv Moscova), Paul Codrea (AC Siena), Maximilian Nicu (Hertha BSC)-mijlocaşi;

Adrian Mutu (Fiorentina), Ciprian Marica (VfB Stuttgart)-atacanţi.

Jucători care evoluează în ţară:

Bogdan Lobont (FC Dinamo Bucuresti), Costel Pantilimon (FC Timisoara)-portari;

Dorel Stoica (FC Universitatea Craiova), Gabriel Tamas (FC Dinamo Bucuresti), Dorin Goian (FC Steaua Bucuresti)-fundaşi;

Banel Nicolita, Ovidiu Petre (ambii, FC Steaua Bucuresti), Alexandru Bourceanu (FC Otelul Galati), Cristian Tanase (FC Arges)-mijlocaşi;

Gheorghe Bucur (FC Timisoara), Florin Costea (FC Universitatea Craiova) si Marius Niculae (FC Dinamo Bucuresti)-atacanţi.

Sunt mulţi veniţi, pe unii îi cunosc ca pe nişte oi negre, pe alţii ca pe nişte cai breji. Pomul dupa rod se cunoaşte, de-i bun sau rău. Pomul mai trebuie şi curăţat. Piţurcă nu vrea să cureţe pomul de uscături, el crede mai repede în Grădinarul Miciurin.
Grădinarul Piţurcă altoieşte pomul, împrospătează lotul cu nimeni altul decât Maximilian Nicu.

Măi să fie! Cine să fie oare acest jucător cu nume de prenume şi de renume? Googălesc şi mă dumeresc.

Maximilian Johannes Ştefan Nicu, născut în Germania, în 25 noiembrie 1982.
Din vara anului trecut, este jucător la Herta BSC, echipă din prima ligă Germană, aflată până sâmbăta trecută pe primul loc în clasament. Joacă pe post de mijlocaş şi a marcat două goluri, în poarta adversă, se înţelege.

Ca să poată fi altoit pe naţionala României , de către grădinarul Piţurcă, el, Maximilian Johannes Ştefan Nicu a trebuit să primească cetăţenia română. Este cetăţean român, cu acte în regulă, din 17 martie anul curent. Poate are mână bună grădinarul şi se va prinde repede altoiul. Să se prindă mai repede decât s-a prins altoiul Bănel. Din acest punct de vedere , de sorginte botanică, aştept cu nerăbdare meciul de sâmbătă seara.
Dacă Maxmilian va juca la maxim, şi va da şi gol , atunci Ilie Dobre, un împătimit comenator radio, se va desfăsura la maximum, strigând prelung în microfon: Goooo...oool Maximilaaa...an Johanneeee..es Stefaaa..aan Nic... Nu cred să-i mai rămână suflu si pentru ultimul nume din şir. Ăsta să fie baiul, că se va îneca Ilie Dobre cu cele patru nume ale neamţului.

Să nu i se usuce altoiul grădinarului Piţurcă şi să-i rodească sâmbătă pomul.
O săptămână cu post şi cu rugăciuni vă doresc ! Dacă nu vă stă la îndemână, plătiţi pe mama Omida să facă farmece. Fiind la mijloc soarta Naţionalei, ea ar putea să mai lase la preţ sau să facă magie pe gratis, din patriotism.

Virusul EBA

070602009EBA este numărul provizoriu al maşinii electorale ce si-ar dori EBA (Elena Bască) pentru a circula de una singură pe drumul european PE. In maşina portocalie cu numar 070609 PDL, un Grand Levier, nu şi-a găsit locul dorit. Pe locul din faţă dreapta, nu! oricând putând să pupe parbrizul, deşi are cu ce.S-ar fi mulţumit cu un loc pe banchetă, dacă nu ar fi fost ocupată de agabaritica AMP(Alina Media Press). A rămas varianta de avarie, portbagajul, dar de!cum să accepte să stea în aşa poziţie umilă, si la un aşa drum lung, doar nu-i valiză.
De fapt, AMP o atenţionase printr-un mesaj transmis în massa PeDeLe:

-Dacî să urcî iea, ieu cobor, ie clar, obraznica asta mă şifoniază.Vreau să stau lejieră, să am spaţiu di manievră, să nu amorţiesc, să pot să-mi pun picior pesti picior când mă concientriez la lucru pi lieptopul mieu. Nu ari dicât să-şi cumpiri maşină, că doar ari lieafă marie, îi în solda lui Luxten. Sigur, îi convini să mieargî cu maşîna potocaliie, ştie di la tat-su că maşîna cu numărul ziero şapti ziero şasi ziero nuoă Pie Die Lie are piermis di libieră trieciere pie drumul PE. Da! Ce nu ie clar? Cred că fata asta nu-i distul di rialistă , vrea să compromitî pi tat-su, pi toată lumea Pie Die Lie chiar şi pi măsa ...

Hoo! Opreşte-ţi moara, las-o să vorbeasca şi pe ea:

-Eu nu doresc să mă ascund în portbagajul maşinii portocalii. Nu doresc ca tatăl meu să fie acuzat de nepotism, atâta timp cât nu am rămas măcar însărcinată. Nu vreau ca draivărul maşinii portocalii să fie pus în situaţia dificilă de a alege între mine şi intelectuali, şi ca urmare am decis să nu mai fac blatul cu maşina portocalie. Doresc să am maşina mea, să stau unde vreau şi cum vreau şi cu cine vreau şi cât vreau. Sper să reuşesc.Deocamdată mi-am luat numărul provizoriu 070609 EBA, valabil până în 7 iunie. V-aţi prins! că doar nu sunteţi pippizi, adică intelectuali.
Ştiu la ce m-am înhămat. Nu am ovăz, nici fân în traista din faţă. Am energie, ambiţie şi determinare. Am atăta încât vă dau şi vouă.Am pretenţia ca presa şi intelectuali care zboară ca corbii deasupra mea să nu aibă pretenţia să renunţ la EBA. Aşa cum m-am născut aşa rămân.

Geaba are numar dacă nu are maşină. Pentru a avea i-ar trebui 100 000 de euroi.
Dacă primiţi un email : Daţi un euroi pentru EBA! nu-l deschideţi! este un virus traian, care vă va arde compul personal, că nici cu pipi di faceţi pi el, nu-l stingeţi.

Ziua Tatălui

În sesiunea actuala, legislativul coace la foc mic o lege pentru instituirea “Zilei tatălui şi Zilei Mamei" . Tatăl în prima duminică din luna mai, si Mama în adoua duminică din aceiaşi lună, se vor celebra. Acţiunea este serioasă, asociaţia T.A.T.A . are un comunicat interesant.

Tata se simte discriminat şi de către literaţi , faţă de Mama , care este subiect predilect.

A fi tatăl e mult, a fi mamă e totul. Dintre toate religiile cea mai frumoasă este mama. (Grigore Vieru)
Dragostea de mamă face ca toate celelate sentimente să pălească.Inima unei mame este un abis în adâncul căreia se află pururea o iertare. (Honore de Balzac)
Ne iubim mamele atât de mult pentru că sunt singura aluzie palpabilă la neantul care a fost.(G. Liiceanu)
Ne lipsesc poemele, odele, cîntecele ridicate Tatălui.
Incerc , o prima strofă, ce ar putea fi pusă şi pe note:

Tatăl meu îi ca Făt frumos din lacrimă, ca cel din basm,
El este brav, vajnic temerar, tenace, lipsit de marasm,
Ieri ca navigator cu mâna ferm trăgea de cârmă,
Astăzi ca Şef de Stat străbate ţara acoperindu-se de faimă,
Ieri spărgea cu nava valul, astăzi cu partid-pickhammer adversarul,
Ieri se strecura cu vaporul printre balize şi banchize,
Astăzi cu poporul lui iubit, cu dibăcie printre crize.
Refren:
Eu, mezina ta iubită, iubite tată
Nu mă las mai prejos, şi de îndată
Depun candidatura pentru uie
Chiar dacă unele fac pi-pi-de invidie.

Pînă la Ziua Tatălui mă angajez solemn, să dau gata poemul!

Graul si pirul

Sa spui Ziua lui Valentin şi nu Valentine´s Day , e ca şi cum ai cânta o serenadă, sub fereastra iubitei, cu o chitară dezacordată.

Nu merge. Este o sărbătoare adusă din import, si nu trebuie sa o dezgolim de ambalajul stralucitor. Trebuie să o consumi cu tot cu ambalaj, dacă o adori, chiar dacă nu eşti obişnuit cu limba străină.

Ne place , nu ne place, ea a venit în ţara noastră ca toate altele: de la sucul cu praf de coca, la fructul exotic kiwi, de la varza de Bruxelles la salata broccoli, de la maşina Ferrari sau Bugatti până la yachtul Navetta 26 Ziacanaia.

Comercial, vorbind, importurile au crescut şi cresc în dauna exporturilor. Se ştie că doar importul de tehnologie ar echilibra balanţa externă.

Imi este greu să cred că Valentine´ Day (V´s D) este o tehnologie. Tehnologiile prelucrează materiile prime şi materialele şi dau la iveală produse pe piaţă.
V´s D ar fi tehnologie, dacă pe data de 14 februarie s-ar încheia mai multe căsătorii, şi dacă peste nouă luni ar creşte populaţia ţării. Da de unde !
În preajma acestei zile creşte doar consumul: bijuterii din metaale preţioase, parfumuri fine, poşete din piele de crocodil, telefoane cu două simuri, ipoduri, păpuşi, cizme, mănuşi şi multe alte jucării sofisticate înclinând mai mult balanţa spre import. E naşpa să oferi în dar un gablonţ, un kitch.

De când a început să crească numărul celor care se îndrăgostesc taman în 14 februarie, şi V´s D prinde tot mai multe rădăcini în pământul nostru, reapare în balanţa, scoasă de la naftalină, o altă zi dedicată îndrăgostiţilor, una tradiţională, pur românească: Dragobetele (Db) .

V´s D este ca mărul modificat genetic, prostesc de mare, perfect ca formă şi culoare, atâta doar, iar Db este mărul ce pare debil, dar plăcut la gust, îi simţi savoarea şi dulceaţa, de ţi se umple gura.

V´s D şi Db, pirul şi grâul. Pirul cenuşiu –verzui invidios pe grâul auriu.
V´s D şi Db sunt două modele de iubire, de dragoste. Primul este tipic occidentului, cu multă reclamă, multe declaraţii, felurite daruri, dar şi multă fâsâială.
Celălat tipic românesc, cu priviri ochi în ochi, cu mâna-n mână dar şi-o tăvăleală în podul cu fân, în 24 februarie, sau în lanul de grâu, în 24 iunie, de Sânziene, ziua îndrăgostiţilor de peste vară. Iarna nu-i ca vara!

V´s D se mulează pe gusturile celor tineri, cosmopoliţi, cu preponderenţă necăsătoriţi, iar Db se calează pe gustul celorlalţi, celor rămaşi.

Reclamă:
V´s D este maşina de recoltat pir gras din lanul cu grâu. Pe măsură ce se va introduce pe scară largă în agricultură, tot mai mulţi îndrăgostiţi se vor iubi, tăvălindu-se-n lanul cu grâu!

Elegie pentru om şi maimuţă

In 12 februarie 2009, se împlinesc două sute de ani de la naşterea naturalistului britanic Charles Robert DARWIN. El a fundamentat ştiinţific teoria evoluţionistă a speciilor, în cartea "Evoluţia speciilor pe calea selecţiei naturale" publicată în anul 1859.
Fericiţi sunt cei adaptaţi că urmaşii lor vor evolua şi vor cuceri Pământul , spunea Charles Darwin, stârnind nemulţumiri în lumea ştiinţei, în lumea reprezentanţilor lui Dumnezeu pe Pământ, dar şi în lumea ... maimuţelor.









O maimuţă stând în cur pe-o cracă,
Supărată pe o nucă de cocos, că-i seacă,
Îşi aduce aminte că Darwin susţinea
Că omul din maimuţă se trăgea.

-Cum a putut deşteptul ăla, aşa ceva să susţină?
Nu văzu că nu neamul meu e de vină,
De câte alte cele se-ntâmplă-n larga lume?
De indignare îmi vine să-mi dau palme!

Din vârful cocotierului privind prin binoclu în  lume
Ea vede mult mai multe răutăţi  decât fapte bune:
Războaie devastatoare, păduri întregi defrişate,
Drogaţi, homosexuali, nebuni, prostituate,
Copii abandonaţi, criminali, vitezomani,
Sinucigaşi, îmbuibaţi, nesătui de bani,
Fiţe şi fiţoşi, cântăreţi piţigăioşi, bătrâni băloşi
Ademeniţi de fetiţe pentru banii lor frumoşi,
Oameni nefericiţi deşi trăiesc în huzur
Parcă au albeaţă pe ochi, nu-i văd pe cei săraci din jur.

- Mă uit în preajma mea şi-s tare fericită!
Toată a mea familie e pe crengi aciuită.
Mintea nu le fuge: cum să procedeze
Să facă din bananieri castele cu metereze,
Din nuci de cocos, frunze şi urină
Să scoată făină albă, halucinogenă,
Să şi-o tragă pe nară, să şi-o vâre-n venă
Să se arunce, el şi ea, de pe cracă-n gol
Visând să facă sex, ca lumea, tăvălindu-se pe sol.

Multe ar avea de adus maimuţa contra argument,
Teoria omului provenind din maimuţă nu are fundament.

Cu un ultim efort de gândire ( gândirea îi secătuieşte maimuţei energia), ea mai are ceva să ne spună:

-Aş mânca toată ziua frunze de palmier sau mi-aş tăia puţa,
Dacă omul continuă să susţină că mai întâi a fost maimuţa.

Vaca mugetară cu Moţ în frunte

In ţara unde Impărat este unul cu un ochi, Moţ cel Mic, cel mai mare dintre dregători, a dat un ordin urgent general, fără prea mare cugetare, prin care, fără excepţie de la regulă, vrea să le ia din gură, celor nesătui, ţâţa vacii mugetare. S-a împuţinat şeptelul, iar vacile rămase nu mai au pulpele pline cu lapte. Adică mai pe limba vacii: - Măi nesătuilor! Măi neînţărcaţilor! Nu v-ajunge ţâţa pisicii de la pensiune? Vreţi tot de la ţâţa vacii! Şi nu de la una, vreţi de la două! Hai, hai! Dacă nu vă ajunge ţâţa pisicii, căutaţi o ţâţă privată, bunăoară ţâţa rudelor ţapului! Să fie clar pentru toată lumea! După un anumit numar de ani de supt la vaca mugetară, treceţi la ţâţa pisicii pensionară, şi aici rămâneţi până vă (exterminaţi! Chiar nu vă este clar? Nu v-ajunge?
În aceeaşi ţară frumoasă şi bălaie, juni şi june, cu dinţii încă de lapte, bucurându-se până la starea organică de extaz, de ordinul de înţărcare, curgându-le balele, visează că vor prinde măcar o ţâţă a vacii mugetare.
Râsu’- plânsu’! Vacile mugetare nu se lasă uşor să fie supte de cei cu dinţi de lapte, şi caprele private de cei fără dinţi sau cu plăci dentare!

In ţara unde Impărat este unul cu un ochi, balada lui Moţ cel Mic răsună peste câmpii şi munţi!

Balada lui Emil cel Mic
Pe o stâncă neagră, într-un vechi sătuc, chiar într-o căsuţă, lânga un pătuc, plânge si suspină o bătrână mică, care are fiul cât un puştiulică. Căci la guvernare fiul ei iubit a plecat aseară şi n-a mai venit. Celularul sună noaptea jumtate. Nu-i semnal, şi totuşi:
– Oare cine-i, frate?
– Eu sunt, bună maicăa, fiul tău dorit, n-a mai mers Taromu’ si n-am mai venit. Sun din Capitală, voi fi premier. M-a numit chiar Zeus, sunt timonier.Capi­tan e dânsu’, e ca la armată. Mica mea oştire fuge sfărâmată. Vine criza, foamea, oamenii mă-njur. L-am servit pe dânsu’, m-a mâncat în cur.
– Ce spui tu, străine? Emil e departe, cică de Băsescu nu se mai desparte. Am crezut că-i glumă, dar era sa mor. L-am văzut aseară la televizor. Emil e cuminte, nu e derbedeu.De eşti tu acela, nu-ţi sunt mama eu! Lasă-mă cu Zeus, fincă omul chel se joacă cu tine cum do­reşte el. Te-a numit pe tine dupa Stolojan. Crezi ca e pe bune? Te-a luat de fazan. Am vorbit cu tac-tu, ascultă-l pe moş: dupa tine vine Leana lu’ Cocoş. Du-te la Bă­sescu, fă-i un ultim sluj, apoi ia Taromu’, să te-ntorci la Cluj!
Sursa: Doru Buscu de la Academia Caţavencu

Măsura lu’ Boc

La vremea când peste ţară se aşternuse anevoie neaua, în pieţe şi super-tarabe oamenii  se călcau pe  pe  bombeuri, sarmalele fierbeau în oale de lut la foc domol, copiii işi lipeau năsucurile de geamuri sperând să-l vadă venind pe Moşul cu  sacul de jucării  în spate, în timp ce  renii  încă mai trăgeau  sania, un guvern plecase şi altul i-a luat  locul.
Fuse si se duse Tăriceanu al Doilea, venise şi se instalase Boc Întâi. Plecase  creşterea economică şi se întoarsce austeritatea … cu pantalonii în vine, călare pe un ponei, pe un căluţ, unul pe măsura Întâiului Descălecător.

Prima măsură ce fu luată din şirul de măsuri şi greutăţi, a fost nivelarea lefurilor directocraţilor, aducerea lor la un nivel de bun-simţ. O leafa de un boc îi taman fix 4800 de roni.
Lefurile se vor măsura în bocuri (boc este de gen neutru: un boc, doua bocuri, cum e şi catâr: un catâr două catâruri).
Cu ocaua lu’ Boc se măsoară nivelul salariului. - Ce salariu ai, bre? - Un sfert de boc, coane! - Ce mai înseamnă şi asta bre, că nu pricep?
Va fi greu să comparăm în bocuri lefurile modeste. Boc nu are submultipli. Este şi aşa destul de mic. Are multipli, dar nu prea mulţi. Se vor bate cu lefurile de bocuri doar înalţii demnitari.
Cine va avea mai mult de un boc salariu, acela va fi ministru, prim-ministru, parlamentar, preşedinte. Nimeni dintre dregatori nu-l va avea mai mare decat al preşedintelui. Sa zicem ca leafa acestuia va fi de doua bocuri parale. Cine va avea leafa mai mare decat a preşedintelui, atunci aceasta se va măsura în băse. Un băse parale egal doua bocuri parale. Numai băse are submultipli. Submultiplul lui băse este de bună-seama bocul.
În urma şi altor măsuri din şirul de greutăţi, ce vor fi luate de Boc Întâiul, va trebui să ne măsurăm austeritatea cu … cureaua. Asta nu va fi nici lungă dar nici lată, va fi o curea de bun-simţ.
Se va putea păstra cureaua avută de pe vremea creşterii economice, dar va trebui să-i dăm găuri cu preduceaua. Mai la îndemână ne va fi să dăm găuri curelei ca să putem strânge pantalonii pe talie, decât să croim alţii. În spiritul austerităţii, nu?
Puşca şi cureaua lată va fi şi la anul, de buna-seamă, pe vremea asta şlagăr.
Boc va cânta în duet cu ţara.
Vocea unu, vocea lu’ Boc:
Pe malul apei când mă aflam, cu pietricele aruncam, sub poalele răchiţelei gândeam cum să scot ţara la liman, ce bărbat de stat eram.
Vocea doi, vocea poporului:
Puşca şi cureaua lată, fost-ai lele un premier odat, cutreiera ţara-n lung şi lat, ca s-o scoată din rahat.

O stire de ultima oră: Anul Nou bate la uşă: boc! boc! boc!

Sănătate, bucurii, împliniri, bogăţie, toate  cu măsură mică. La Anul şi La Mulţi Ani, dragilor şi drăguţelor, bloggeri şi bloggeriţe!

Teatrul Mic de Păpuşi

În astea nopţi lungi şi reci de iarnă, păpuşarii aleşi, se ştiu ei care, pun greu geană pe geană, de-abia înspre ziuă adorm bocnă.
Gândurile le fug pe lista cu păpuşi, cadouri, pe care trebuie grabnic să o alcătuiască şi să o trimită lui Moş Gerilă - cabotinul, care de patru ani vieţuieşte la Castelul din Deal, cunoscut ca cel mai mare sforar.

Noul ansamblu folkloric de păpuşari şi păpuşe, după anumite criterii alese, se va urca pe scena de pe malul stâng al râului ce taie în două metropola (spectatorii stau în opoziţie pe malul drept), pentru a juca o piesă, chiar în ziua de Ignat.

Este un spectacol de păpuşi, mai aparte: doi actori principali, păpuşari cu sfori legaţi de păpuşarul şef, vor trage de aţe, să le dea viaţă, păpuşilor din faţa cortinei,care stau ca manechinii într-o vitrină.

Piesa va începe cu o punere în scenă a actului de sacrificare a animalului de datină. Mai întâi îl vor fugări bine, şi după multă bocăneală, o mare trânteală şi un şiş în jugulară, râtosul va închide pentru totdeauna geană cu geană.

Îl vor pârli la foc de paie, să nu-i fie şoricul tare. Cei doi păpuşari- păpuşi mânuite de cel mai mare sforar- îl vor tranşa: o halcă la stânga şi alta la dreapta, şi tot aşa după protocol, tot ce are porcul mai bun se va împărţi şi se va pune în două căzi cu saramură; inima, ficatul, rinichii, bojocii şi alte măruntaie, toate fierte şi tăiate mărunţel – umplutură pentru caltaboşi şi tobă; din maţele spălate şi umplute - de către păpuşile bucătărese- cu tocătură din carne grasă amestecată cu o seamă de mirodenii -nu va lipsi nici de data asta paprika, un etno-praf, vor ieşi nişte cârnaţi de-o să se lingă pe buze sau pe ce au la îndemână, cei din afara scenei. Privitorii nu au cum să ajungă la bucate , înadins fiind dispuşi pe celălat mal, dincolo de apă.

În fine după mult foc de paie, ceva treabă, multă ciorovăială , aranajamente, permutări şi tranşări, păpuşarii şi păpuşele lor supuse, agăţate de aţe, ne vor arăta ce bunătăţi râtoase: caltaboşi obedienţi, piftii smerite, cârnaţi aplecaţi şi câte alte cele, ar trebui s-avem pe masă în ziua de Crăciun.

După ce se va trage cortina, ce va mai urma, ce ne va aştepta: porţi închise, mulţi pe stradă, şi o seamă de alte ingrediente sociale, vom trăi şi vom vedea.
Am o bănuială că până în primăvară, când va ieşi urzica, când verdeaţa va invada piaţa, nu va mai rămâne mai nimica din animalul sacrificat în ziua de Ignat.

O, brad! ce semn ne dai !?

Bradul de Crăciun montat în Piaţa Sfatului s-a frânt, a căzut. Da, cu puţin timp înainte de a i se agaţa ultimile ghirlande din lungul sirag de mii de metri, ultimile globuri din cele mii, s-a prăbuşit, s-a culcat pe caldarâmul de piatră, s-a predat, a refuzat să joace rolul de păpuşar al lui Moş Crăciun. - Ce brad înalt a fost, domnule! Cât un bloc de opt etaje, să nu zic zece. Dar ce globuri mari erau prinse de crengi! Ca etate, avea cu mult peste un veac. Pe vremea primului rege din ultima dinastie era un brăduţ. - Ce legătura are monarhia cu prăbuşirea bradului lângă clădirea veche a primăriei? Nu, domnule! Ăsta-i un semn de Sus, vă spun eu, şi este de rău.- Ce spui domnule!? Sa fie ăsta un semn că nu o să avem guvern până la Crăciun? - Nu domnule, nu a fost bine ancorat … în realitatea pieţii. Mare lucru să nu fie un semn că începe recesiunea şi la noi. Când marea criză bate la usa, domnule! nimerit este să aşteptăm pe Moşul cu un brad mic, mai mic decât toţi brazii care s-au montat vreodată-n piaţă. De ce tocmai anul acesta să avem cel mai înalt brad ? Cineva, daaa! ne spune să nu ne mai lăcomim, să nu ne mai lăfăim.Mai puţină aroganţă domnilor! De la prea mult consum o să ni se tragă tot răul. Asta-i marele semn, domnule! -Nu, domnule! Hai să fim seriosi! Fugi cu pisica neagră de aici. Furtuna, furtuna, ai uitat de furtună! Dacă nu se stârnea acea vijelie taman când mai erau câteva ghirlande de agăţat, ne uitam cu admiratie la cel mai înalt brad montat vreodată într-o piaţă. -Domnule , ascultă la mine, vă spune un om care a văzut multe la viaţa lui. Aici şi-a băgat coada Muma Pădurii. Ea, muma urâtă ca ciuma nu credea că i se va lua şi ultimul brad de pe versant. Neavând unde să se ascundă, de mânie a stârnit o furtună, pe care a venit călare până în piaţa în care oamenii au înfipt bradul. Agăţată de turla primăriei în bătaia vântului, suieră ca steagul dacilor. Am văzut eu, cum mă vezi şi cum te văd. Vorbele şi ocările ei, nu se aud, sunt luate de vânt şi duse peste ţară: - Nu vă mai săturaţi. Orice ar fi, dar să fie cât mai mare. Vreţi cu toţii la guvernare! Pe vreme de criză ar trebui să fugiţi de guvernare ca de ciumă. Nu va mai ajunge cheresteaua! Aţi tăiat până aţi dezvelit dealurile, văile şi munţii, de nu mai am unde să mă ascund. Cine a mai văzut, să stea la vedere Muma Pădurii. Oamenii trebuie să ştie că eu exist, doar atât! Nu-i suficient? Ei, drăcie! Până aici v-a fost! -Nu, domnule! Nu trebuie să ne aplecăm urechea la ce zice Muma. Să plece cu furtuna ei, să se ducă ca o nălucă de unde a venit. Nu ai brad împodobit, nu vine Moş Crăciun. E destul de clar. Nu există altă variantă. A venit în fiecare an, fie că era sărăcie, sau molimi, sau războaie. De ce să nu vină şi anul ăsta? -Să vă spun eu cum stă treaba cu bradul umilit. E un mare semn aici, numai cine nu vrea să vadă, nu vede. Vor veni vremuri grele, va spun eu, care am vazut multe la viaţa mea. Ne amăgim cu Mos Craciun, că avem de toate, ca vom pune porcul pe masă, dar nu este aşa. O să vedeţi voi! O să vina ziua când o să-mi daţi dreptate! Vin zile de bâlbâială. Nu vedeţi ce greu se încheagă un nou guvern? Până la urmă se va arunca un guvern pe masa de Crăciun , dar va fi unul de strânsură, pentru cel mult un an. - Du-te domnule! Nu ne mai speria cu muma, cu ciuma, cu recesiunea, cu pomul brăbuşit , cu semnul rău! Uite-i! Vin cu un nou brad! E mai mic!? De ce aşa mic? Să ştii că şi ăsta e un semn!

Flux si reflux

M-a rugat varul Pamfil din Australia, dar nu o data, sa-i trimit stiri din tara .

I-am trimis un flux:
...vremea este foarte schimbatoare , de la ploaie la ninsoare si viceversa, de la cer senin la ceata ... in care a disparut parlamentul, cladirea... in care, in plina criza mondiala economica si financiara, parlamentarii au marit pensiile si salariile ...la anul vor mai creste! ... cand campania agricola de toamna s- a incheiat cu ultimul stiulete cules de pe camp, a inceput campania electorala, prima de la ’48 incoace dedicata alegerilor uninominale ... presedintele nu se implica in campania electorala, fiindca este sigur ca partidul din varful caruia a ajuns unde a ajuns va aduna cele mai multe procente ...avem cele mai multe vedete tip fite pe cap de locuitor, le scriu cu litere mici fiindca la noi pe aici ele sunt si vor ramane jucarii pentru moderatori si teleprivitori: magde ,ciumaci, nichite, tarki, sexi, brailenci, gine, pistoale, ramone, monici, andree, codini, poponeti, margele, ibrice ...

Si apoi, un reflux:
... cand la noi cade prima zapada, pasul tiuta nu mai poate fi trecut decat cu sania trasa de boi ... o fita masculina cu numele de cod tarki spune sus si tare ca-i place de traistariu , de fapt la mijloc este revista de scandal cancanul si ratingul teveurilor.... unii merita batuti cu reteveiul ... dupa o intrerupere de 19 ani s-au reluat vizitele presedintelui, cu p mare, prin combinate, fabrici, rafinarii, porturi maritime si fluviale... se dau lupte grele pe finalul campaniei electorale, acum cand au mai ramas doar cateva ore ... timp suficient sa se balacareasca unii pe altii ... un caz recent de notoretate, la o ora de maxima audienta un candidat de gen masculin cunoscut printre parlamentari cu pseudonimul ”bideu” a auncat un pahar de apa, unii zic ca era sfintita, pe fata unui candidat de gen feminin cunoscuta printre parlamentari cu porecla „ciocul mic” ... cu prilejul vizitei de lucru a tovarasului traian basescu la combinatul de oteluri speciale, oamenii muncii l-au intampinat cu aplauze si cu o tava cu paine sare si rom, atat la intrare cat si la iesire, o dovada graitoare de mare bucurie si ne ascunsa mandrie...

Si acum vere Pamfile, daca nu ai prins fluxul si refluxul, nu-i mare bai, retine ca duminica care vine este pentru noi, cei de pe aici, o zi cu mai multe semnificatii: ziua sfantului care a crestinat neamul din care si tu te tragi, moastele ii vor fi aduse in orasul meu, este ajunul marii sarbatori a neamului, ziua marii uniri, este si ziua mult asteptata de patru ani, sa-i votam pe ai nostri, fiindca sunt cei mai buni.

O victimă colaterală

Baba Filofteia ieşise în drum să măture prin faţa porţii, un obicei bun de altfel, în lumea satelor, un semn că urmează ziua sfântă de duminică, zi care se cere respectată nu numai prin curaţenie sufletească.
Dădu bineţe vecinei Tincuţa care se îndeletnicea şi ea cu măturatul prin faţa porţii, după care începu să dea cu măturoiul: Hârş! ... Hârş! ... Hârş! Hârş! ... De la praful stârnit îi veni să tuşească. Se opri, dădu drumul la o tusă sacadată, la finalul căreia scuipă cu năduf în ţărâna din care se ridicase mai adineauri praful. Aşteptă să i se liniştească inima, care o luase razna, făcea ca un pitpalac, se sprijini în coada măturii şi cu privirea se plimbă pe jos, în spate, peste locul unde făcuse curat, apoi în faţă, peste frunzele şi gunoaiele care aşteaptau să fie strânse, de aici se mută pe poartă, pe gard, ar fi vrut să ajungă şi la vecina ei, Tincuţa, să vadă cât a măturat, dar nu, se întoarse brusc, cu privirea, spre poartă. Aici, privirea i se blocă, ca un stop cadru. Mai întâi făcu ochii mici, ei se miji ... între timp nu simţise că mătura îi căzu din mână ... apoi mări ochii, ei se bulbucă, mai să-i scape afară din orbite. Vroia de fapt să vadă mai bine sau nu vroia să creadă ceea ce îi văzu ochii. Îşi ridică mâinile spre cer ... îşi prinse obrazul în palme, îşi clătină capul ... făcu larg semnul crucii ... deschise gura vrând să grăiască ... se aplecă ... căzu în genunchi ... se spijini cu palmele de pământ, se întoarse şi căzu pe spate, peste frunzele care aşteptau să fie adunate.
Baba Tincuţa nefiind departe, o văzu pe Filofteia când se aplecă, dar nu se împacientă, crezu că a găsit ceva de preţ pe jos, dar văzând-o apoi cum s-a prăvălit peste frunze, a lăsat măturoiul din mână, şi ţipând: - Ajutor oameni buni! - alergă spre vecina Filofteia.
- Spune-mi Filofteie, ce te doare? Să chem salvarea?
Baba stătea cu ochii larg deschişi, doar gura i se mişcă, bolborosea, vroia să spună ceva. Baba Tincuţa se aplecă cu urechea mai aproape, desluşi doar frânturi de vorbe : - ne... treb...ni.. cii ... mânjit ... gardu ... poarta ... afişe ... cine ... dă ... jos ... greu ... cu ... ră ... ţă ...
Baba Filofteia închise ochii.
Baba Tincuţa nu observă când ochii Filofteiei se închise, privirea ei alergă peste garduri şi porţi, şi pentru prima dată văzu că erau acoperite complet cu poze pe un fond de culoare nu prea îmbietoare. Îşi făcu semnul crucii, şi acoperindu-şi gura cu palma, se ridică cu greu în picioare ...
Când se uită din nou la Filofteia şi o văzu cum stătea acolo pe patul de frunze ruginite, cu ochii închişi şi gura deschisă, o pufni plânsul. Plângea şi bocea, aplecată deasupra ei:

- Cum de te-ai dus tu Filofteieee ... fără să-mi spui şi mie o vorbă bunăăăă ... cu cine mai ies eu la poartăăăă ... te-au răpuuuus cu lăcomia loooor .... te-au înnăbuşit hârtiile colorateeeee ... arde-i-ar focul iaduluuuuui cu pozele de pe porţi şi garduuuuuri... că nu le mai ajungeeee ... când au interes ne acoperă cu hârtiiiii şi pungi colorateeee ...sărăciaaaa ... Filofteie, Filofteieee ... trezeşte-teeee ... mai înainte dădeai cu târşuuuuul ... acu nu mai vrei să-mi zici nimicaaaa .... să-mi spui păsuuuuul ...

- Hooo! Opreşte-te Tincuţo! Nu am de gând să dau chiar acu ortul popii! Ajută-mă să mă ridic, să termin cu măturatul, să fac curat în curte şi casă, să nu mă vorbească lumea când o veni să mă petreacă.

Unul pe faţă , unul pe dos

Până şi cuvintele refuză să intre în maşina de ţesut covoare pe fire de urzeală din biţi.

Se înscriu în trendul vremii: pieţele financiare nu mai tricotează, banii nu mai vor să circule ca suveica printre iţele războiului de ţesut.

Încurcate sunt iţele! Cine le va descurca, cine şi când va mai tricota la acelaşi război sau poate la altul?

Nu se mai tricotează, nu se mai speculează, brokerii şomează, nu mai încurajează tranzacţiile.

Nu peste tot, la noi cel puţin deocamdată, se tricotează manual, nu bob-orez ca la japonezi, ci cu un ochi pe faţă şi altul pe dos, tradiţional.

Unii au nevoie de ciorapi, alţii de saci, după buget.

Nu mai speculez, tricotez din firele: panică, prăbuşire, infuzie de capital, închidere, retragere, faliment, bursă, bănci, şomaj o haină strâmtă, la un singur rând de nasturi, care să se încheie la gât în două copci, într-o culoare care se schimbă după cum bate lumina şi vâtul, fără buzunare, o haină care va fi trendy. În Vest a început să se poarte. Nu? Din Vest ne vin toate: democraţie, prosperitate, civilizaţie, tsunami finaciar.

Luasem în râs iniţiativa EU sau UE , tot ea este, de a croşeta în direct pe Realitatea.

Spor la tricotat, unul pe faţă, unul pe dos, cu un ochi la slănină şi cu celălalt la făină!

Chinta lu’ Mitică

Să nu uiţi Mitică!

A fost! A fost intr-o zi de joi, doi octombrie, cand Dumnezeu nu a mai fost cu noi, fiindcă obosise, fuse marţi şi miercuri.

Cinci cluburi au bătut la Poarta grupelor UEFA, dar nu cum s-au bătut strămoşii cu Înalta Poartă.

Hehe! Cine în zilele noastre se mai ridică la înălţimea bărbăţilor de odinioară, o adevărată chintă royală: Mircea cel Bătrân , Iancu de Hunedoara , Ştefan cel Mare , Mihai Viteazul , Vlad Ţepeş?

Bărbaţii din chinta lu’ Mitică? Nu! Doar simple nume şi fără victorii de renume:
Iancu Marian de Timişoara; Cristi Borcea din şoseaua Ştefan cel Mare; Cornel Porumboiu de Vaslui; George Copos la pachet cu Taher, de sub Podul Grant; Dumitru Bucşaru de Urziceni.

Ştirile despre căderile în faţa porţii UEFA, au venit unele după altele, şi fiindcă bătăliile nu au început la aceeaşi oră, ele nu ne-au omorît cele cinci speranţe dintr-o dată.

Mai întâi a deraiat Rapidul de sub Podul Grant, condus de mecanicul portughez Jose Peseiro, garnitura germană Wolfsburg fiind mai rezistentă. Portughezul a ieşit şifonat rău, doctorul Taher îi mai dă voie doar să mai bea o cafea amară, la o masă într-o gară.

Apoi timişorenii lui Iancu Marian, conduşi de cehul Duşan Uhrin au îngenuncheat lângă zidurile Belgradului, acolo unde Iancu de Hunedoara a făcut istorie. Ce diferenţă de la vorbe la fapte!

În Câmpia Bărăganului , la Urziceni, alţi germani, de la Hamburg, înving cu un scor categoric pe vlahii bursucului Dan Petrescu. Primii intră în grupele UEFA, ultimii, rămân acasă, lângă plugul cu boi, să facă o arătură adâncă de toamnă, dacă vor să obţină o recoltă mai bună la anul.

Ultimile două speranţe le-am legat de Sfântul Ştefan cel Mare. Prima a scăpat, a plutit deasupra stadionului omonim al câinilor roşii. Cândva lupi aprigi, astăzi cotarlele comunitare nu au reuşit să învingă o echipă batavă slab cotată, NEC Nijmegen. Câinii ţin la tradiţie: să fie eliminaţi de echipe fără rezonanţă fotbalistică.

Apoi umbra lui Ştefan, adică ultima speranţă, a plutit deasupra răzeşilor lui Hizo, la Vaslui, acolo unde străbunii au luptat la Podul Înalt, şi de la ei încoace nimeni nu a mai făcut o mare ispravă.
Buldogul i-a hăituit bine, nu i-a lăsat să respire, au dat un gol, dar mai trebuia unul, ca balanţa victoriei să se încline în favoarea lor. Cei de la Slavia ne-au luat ultima speranţă: din Liga lu’ Mitică, barem o echipă să ajungă mai sus, în faza grupelor.

Să nu uiţi Mitică! La jocul de poker cu UEFA nu ai avut chintă royală, ai avut cinci cărţi de pică, adică de aceeaşi culoare, de inimă neagră. Nu ai câştigat potul, ai pierdut totul.

Să chinte lăutarul, să alunge amarul!

AIG aura Neagra

Ciocnirea protonilor în acceleratorul de particule induce temerea că va naşte monştri sau găuri negre. Protonii nici nu au ajuns la viteza propice ciocnirii, încă se învârt nebuneşte în tunelul subteran al Organizatiei Europene pentru Cercetari Nucleare (CERN) , şi o Gaură Neagră îşi face simţită apariţia . Unde? Tocmai peste ocean, pe Wall Street, pe piaţa americană finaciară. Are şi un nume: AIG (American Internaţional Group). Până acum a înghiţit peste 80 miliarde de dolari, din Rezervele Federale. Nu se ştie dacă îşi va potoli foamea, şi nu va înghiţi şi alte pieţe finaciare.

De vorbă cu Toamna

De astăzi, dupa calendar , Vara predă ştafeta Toamnei - distinsă Doamnă.

Uitându-mă, peste umăr, la Vară, constat că nu am absolvit-o cu notă bună, nu am adunat suficiente credite. Sunt restanţier. Pentru asta nu am remuşcări.

A fost un anotimp frumos , înşelător, îmbietor, devastator. Zilele au fost lungi iar unele au fost nesfârşite. Zilele, alea care încep cu dimineţi tihnite, omu’ multumindu-i Celui de Sus că îi dă o nouă zi, şi nu se mai termină cu seri la fel, omu’ ridicînd la cer rugăciuni ca nişte sudalme, casa fiindu-i înghiţită de puhoaie, nu sunt zile lungi cât un veac?

Nu pot să spun că am profitat de bunătatea ei, a verii. Nu m-am ferit de arşiţa ei, mâncând numai conuri umplute cu delicioasa ciocolată îngheţată sau vieţuind numai în codru. Să fi poposit la umbra stejarului sau să fi trăit lângă alesul foioaselor, mesteacănul, sigur s-ar fi facut din verde în albastru bradul, cel care ştie să mâgâie cu acele-i ceroase, celui ce-i izvorăsc de sub solzi, răşini, lacrimi parfumate.

Ar fi trebuit să urc, pe cărărui, munţii, dar nu pas la pas cu laba cu plaftus a ursului.
De la o vreme, ei, matahalele munţilor, ne ies des în cale pe alei de sub poale de pădure, intră-n tomberoane după resturi menajere, iau în braţe cortul cu tot cu fiinţa ce doarme înlăuntru.
Nu-i departe vremea când negăsind plăceri alimentare-n tomberoane, îi vom vedea intrând în supermarketuri, răsturnând, peste oameni, rafturile, pentru a pune laba pe o ciocolată.

Din doua una, ori urşilor li s-a dereglat receptorul mirosului, ori oamenii ţipă din ei unde sudoripare de aceeaşi frecvenţă cu a ursului. Ambele se-ntâmplă din cauza încălzirii globale.

Din acelaşi motiv al încălzirii globale, marele urs a intrat în grădina georgienilor, încălţat cu tancuri, înaripat cu avioane, mâncând praf de puşcă şi scuipând gloanţe. Chiar dacă va urma o răcire globală, ursul nu se va cuminţi, nu se va retrage în arealul lui.

Poate are bunul simţ, ursul, măcar o săptămână, să se retragă să mănânce ghindă, să lase Cerbul să vină să ne (în)cânte în Piaţa Sfatului din Braşov.
Cei treizeci de concurenţi, pe durata festivalului, prin câtecele lor, vor ademeni să scoboare din spaţii îndepărtate, Cerbul cu coarnele-i de Aur .

Revin cu poze din Piaţa Sfatului :

Ziua a zecea

Suntem în a zecea zi a Jocurilor Olimpice 2008, care se desfăşoară la Beijing.
Sperăm ca sportivii noştri să mai obţina medalii, după ce sâmbătă, Constantina Tomescu Diţă a obţinut medalia de aur în proba de maraton,



iar duminică echipajul feminin de canotaj 8+1 a câştigat medalia de bronz,



şi gimnasta Sandra Izbaşa a urcat pe treapta cea mai înaltă a podiumului, flancată de Shawn Johnson şi Nastia Liukin din Statele Unite.

Oamenii sunt îngeri sau demoni?

Lumea este intrigată de lipsa de fair-play a olimpicilor ruşi din Caucaz. Aceştia, după susţinerea „probelor cu foc”, nu se grăbesc să se întoarcă acasă, cu atât mai mult cu cât au fost hors concours.
În ziua a zecea a jocurilor din Caucaz, se aşteaptă, cu sufletul la gură, startul retragerii olimpicilor ruşi.
Se ştie, pe măsură ce sportivii îşi susţin probele, ei se întorc acasă.
Slabe speranţe ca ei să plece dincolo de Caucaz, din cauză că jocurile găzduite de Georgia nu au avut un regulament de desfăşurare, iar acordul încheiat după ce probele cu foc au produs pagube uriaşe, nu are valoare nici cât a unui act de divorţ.
Probabil că pentru ei, nu sunt suficiente nici încurajările venite din partea greilor : G.W. Bush, Angela Merkel , Nicolas Sarcozy.
Ei vor rămâne cel puţin până se termină Jocurile Olimpice de la Beijing. Nu?
După logica maşinilor cu şenile.Dacă jocurile din Caucaz, au început în aceeaşi zi cu cele din Beijing, nu este musai să se şi termine deodată.
Ele se vor termina odată!

Lumea noastră este sublimă şi infamă, este angelică şi demonică.

Vremea pe litoralul georgian

Dacă doriţi să petreceţi o vacanţă pe litoralul Georgiei, ar trebui să vă intereseze starea vremii.
Din datele culese de la staţiile meteo aflate pe sateliţi, pot să vă spun că temperatura aerului creşte continuu, sunt curenţi de aer fierbinte care se formează în jurul oraşelor: Gori, Ts'khinvali şi Tbilisi , curenţi care se întâlnesc pe litoral cu cei care vin dinspre mare.

Este periculoasă expunerea la soare, la Marele Soare.

Vă recomand o umbrelă specială, confecţionată din material composite, din kevlar. Este uşoară ca orice umbrelă de rând, dar în plus are un mare avantaj: este rezistentă la foc, nu trec prin ea razele ucigătoare ale Marelui Soare. Atentie! Este scumpă! Vă trebuie credit, fiindcă depăşeşte preţul sejurului.
Nici o bancă din Uniunea Europeană nu riscă să acorde credite pentru cumpărarea de umbrele din kevlar.
NATO are umbrele, dar le păstrează numai pentru membrii ei, în eventualitatea că fenomenele meteo paranormale, din Geogia, s-ar extinde.

Nu vă recomand să vă scăldaţi în apa Mării. Cerului senin îi cădeţi jertfă.
Din senin apare un val înalt, unii zic că probabil este format de un vapor cenuşiu: un Cuirasat, care se învârte în cerc în largul Mării. Matelotul şef, s-ar fi dezechilibrat cerebral, de la fierbinţeala mare a aerului care vine dinspre uscat, şi în cădere s-ar fi agăţat de cârmă.
Dacă sunteţi nesăbuiţi şi intraţi în apă, chiar dacă ştiţi să înotaţi, sigur o să vă înece valul. Salvamarii georgieni nu vă pot ajuta, nu au curaj să intre în apa Mării cu bărcuţele din dotare, improprii acestui tip de val.

Presiunea aerului în zona litoralului, fie la Batumi, Poti sau Sokhumi este mare, echivalentul înălţimii de 1968 din munţii fostei Cehoslovacii. Se manifestă cu ţiuituri în urechi, dureri la scăriţă, tampoanele de vată nu vă ajută.

Încercaţi căştile folosite de tanchişti. Se găsesc tancuri abandonate cu tot cu căşti, pe margini de drumuri, din pricina asfaltului topit al şoselilor, în care şenilele se împotmolesc.

Umiditatea aerului în zona litoralului este foarte scăzută, riscaţi să vă deshidrataţi, apa nu vă ajută, se evaporă instantaneu. Soluţia ar fi să beţi o soluţie concentrată, cum ar fi Vodka, o găsiţi în camioanele ce trec prin defileurile munţilor Caucaz.

Există o ofertă alternativă: litoralul romănesc al Mării Negre. Este încântător, chiar dacă nisipul este în amestec cu chiştoace şi pahare din plastic. Dacă simţiţi în aerul inhalat miresme de pucioasă, nu vă alertaţi, sunt de la mormanele de alge ce se împut la soare.
Nu vă tânguiţi, poate să vă fie şi mai rău.

Jocul „olimpicilor” din Caucaz

De Georgia ne leagă Marea Neagră. Noi admirăm dimineaţa, pe litoral fiind, cum soarele se ridică la orizont din mare, iar ei admiră seara, cum soarele se îneacă în aceeaşi mare.

Dacă noi astăzi continuăm să ne bronzăm pe plaja de la Mamaia sau Neptun şi ne zbenguim în apa mării, ei nu o mai pot face nici în sud la Batumi şi nici în nord la Sokhumi. Flota rusă din Marea Neagra este în stare de alertă, gata să intervină în Georgia. Osetia de Sud protejata rusiei este atacată de către armata Georgiei.

După doua săptămâni de confruntări între armata georiană şi separatişti, ieri cu o zi înainte de a se deschide Jocurilor Olimpice de vară ce se vor desfăşura până in 24 august în China, preşedintele georgian anunţase armistiţiu, dar osetenii separatişti au bombardat câteva sate georgiene. Drept răspuns azi-noapte armata georgiană a lansat o ofensivă de amploare.

Premierul Rusiei Vladimir Putin şi preşedintele SUA Geoge W. Bush se întâlnesc la Beijing cu prilejul deschiderii oficiale a Jocurilor Olimpice de vară, preşedintele Georgiei Mikheil Saakaşvili, urmăreşte desfăsurarea luptelor din jurul oraşului Ts’khinvali capitala Osetiei de Sud provincie separatistă din nordul ţării.

Ruşii din aer cu avioane SU-24 şi de pe uscat cu tunuri şi tancuri aruncă cu foc peste Georgia. La Beijing pe stadionul Cuib de pasăre cerul este împodobit cu flori de artificii, delegaţiile cu sportivii statelor lumii defilează fluturând steguleţe albe.

Să nu uităm se întâmplă pe Pământ în ziua a opta, luna a opta , anul al optulea al mileniul trei.

Consiliul de securitate ONU se poate întruni şi la Beijing, dacă se doreşte să se oprească „jocurile” din Caucaz.

Noi ne bronzăm pe plajele de la Mamaia cum am făcut-o şi când moldovenii de dincolo de Prut se luptau cu ruşii pe Nistru, în Transnistria.

cuib de pasare





olimpicii din Caucaz

În ţara lui Papură Vodă

preţul kilului de grâu e mai mic decât al covrigului, al pâinii din făină importată va creşte când va veni frigul;

băieţii deştepţi umflă preţul kilowattului din motive legate de secetă, să-l desumfle când ploile vor umple barajele, ar fi o treabă desuetă;

pelicanii din deltă împart grindul, de voie de nevoie, cu o vilă somptuoasă , bat-o vântul, caprele negre din rezervaţie îndură, dar până când, exploziile de la cariera de marmură;

aleşii neamului fac legi pentru a se permite vânatul în arii protejate, numărul vânătorilor din rândul lor creşte peste noapte;

o iapă nechează, de zici că-i muşcată de streche, prevestind stihii, primarul se ascunde în podul vilei, bătrânii, femeile, copiii se cocoţă pe dealul cu vii;

digul făcut din nisip, mare tertip, îi spart de puhoaie, cel care a încasat banii acum e pe o insula exotică, cu burta la soare;

pe vodă, şeful cel mare, în tricou şi cizme de cauciuc, care se ia de edilul îmbrăcat giugiuc, sătenii rămaşi fără adăpost îl pipăie şi-l privesc ca pe un tătuc;

experţii hidro deversează controlat barajul, inundând pajişti şi sate, sinistraţii din vara trecută trimit containerele care le fu case, sinistraţilor cărora le chicară casele în apă , în vara asta.

televiziunea face pe dracu în patru să transmită din satul cotropit de puhoaie, studioul îi ograda mâloasă, ratingul creşte, apele se retrag cu greu, casele îs dărâmate, pe oamenii îmbătrâniţi peste noapte până la viitoarea viitură n-o să-i mai viziteze nici tat-su.

Meniu electoral

PSD s-a recăsatorit cu PC, fosta sotie imorala, uitându-i toate comportările de traseistă. Cu ce a reuşit PC-ul să-l îmbrobodească a doua oară ?

Nu cred că cele trei procente, cât marja de eroare a oricărui sondaj electoral, au fost motivul de împăcare.

Ei au un tătuc bogat şi nu sărac şi curat.
Ehei! Antenele lui Felix sunt ispita. În campania electorala din toamna, antenele vor fi bune şi de lovit adversarii la ţurloaie.

Familia întregită şi-a unit Consiliile Naţionale sub deviza:

”îţi dau pensii, salarii, ajutoare, preţuri mici la mâncare”.

Meniul pentru nunta PSD cu PC (se va juca si mânca patru ani):

- 1000 de roni salariul minim;
- 1000 de km de autostradă;
- 1000 de km de cale ferată;
- 1000 de sali de sport;
- 1000 (în cod binar) de stadioane tip UEFA.

şi mezelicuri:

- a 13 pensie(nu este ajutorul de înmormântare);
- 10 procente impozit pe salarii mici;
- dublarea pensiilor de agricultor ( tot mici vor rămâne).

Şi ca totul să pară credibil, s-a propus la final un Cod de intergitate şi moralitate, adică cine-i bogat , tot bogat va rămâne iar cine-i sărac ... (s-a terminat cerneala) .

UPDATE

Început de poem

Din milioane şi milioane de piepturi, răsuna în pieţe şi pe stadioane, dar şi pe văi şi câmpii, ca un cântec de slavă, urarea : Să ne trăiţi o mie de ani !