Urare pentru Noul An

Foto: aici! 

Dragi prieteni, vă urez un călduros  La Mulţi Ani! 
Noul An, 2013, să vă aducă sănătate şi mult noroc!

Cuvant de invatatura

Prima şedinţă a Camerei Deputaţilor  a fost condusă de cel mai în vârstă deputat, istoricul Dinu Giurescu, asistat de doi dintre cei mai tineri deputaţi.

Discursul inaugural al domnului deputat Dinu GIURESCU: Doamnelor şi domnilor deputaţi, În cinci minute începem lucrările şi vă rog frumos intraţi în sală şi ocupaţi-vă locurile. (Se intonează Imnul naţional “Deşteaptă-te, române!”; Aplauze.) Stimate doamne şi stimaţi domni deputaţi, Onorată asistenţă, În conformitate cu prevederile art.63 alin.(3) din Constituţia României, Camera Deputaţilor, în componenţa rezultată în urma alegerilor parlamentare din 9 decembrie, se întruneşte astăzi, la convocarea Preşedintelui României. Declar deschisă prima şedinţă a Camerei Deputaţilor din cea de a şaptea legislatură. Vă informez că, din totalul de 412 deputaţi aleşi până la acest moment, şi-au înregistrat prezenţa la lucrări, pe listele de prezenţă, 322, iar 90 sunt absenţi. Cvorumul legal este întrunit. În temeiul art.2 alin.(4) din Regulamentul Camerei Deputaţilor, îmi revine mie, ca decan-deputat în Colegiul uninominal nr.19 din Circumscripţia electorală nr.42, din partea Uniunii Social-Liberale – Partidul Conservator, îmi revine îndatorirea de onoare, până la alegerea preşedintelui Camerei Deputaţilor, să conduc lucrările acesteia, în calitate de preşedinte, adică de decan de vârstă – mai are şi vârsta avantajele ei câteodată – asistat pe rând de doi dintre cei mai tineri deputaţi, care, potrivit datelor primite de la Biroul Electoral Central, în ordine alfabetică, sunt: doamnele deputat Gabriela-Maria Podaşcă din partea PSD; Elena Cătălina Ştefănescu, tot din partea Partidului Social Democrat; domnul Molnar Zsolt, din partea UDMR, şi domnul Radu Surugiu, din partea Partidului Naţional Liberal. În şedinţa de astăzi, am beneficiul să fiu asistat de Gabriela-Maria Podaşcă şi de domnul Radu Surugiu şi le mulţumesc dinainte pentru serviciul pe care-l îndeplinesc. La acest moment al desfăşurării ordinii de zi, să-mi daţi voie să vă împărtăşesc câteva gânduri care sunt pornite din experienţa mea de profesor şi de cercetător al istoriei noastre. România noastră de astăzi însumează o evoluţie: plus şi minus de-a lungul unui îndelungat răstimp. Ca atare, ne întrebăm cum va fi ţara noastră de mâine. Pentru a putea răspunde la această întrebare, daţi-mi voie să ne îndreptăm spre realităţile pe care le trăim. De interesul naţional se vorbeşte mult şi adesea. El este însă peren. El ne însoţeşte în momentul din care ne naştem şi pleacă din noi în momentul în care ieşim de pe scenă. De fapt, acest interes, până la urmă, se poate defini că este ceea ce vrem să fim, adică oameni liberi, prosperi şi respectaţi.De aici şi nevoia unui proiect naţional pentru propăşirea ţării, fiindcă de prea multe ori s-a făcut o confuzie între scop şi mijloace. Şi încep, după a mea meserie, încep cu şcoala. Şcoala şi slujitorii ei să încercăm să-i repunem în drepturile lor. Avem obligaţia de a ne recunoaşte şi a cinsti limba şi literatura română, istoria şi geografia patriei, identitatea noastră; deopotrivă am moştenit aceste valori şi ele vor merge mai departe. Tot acum pot să spun că celelalte comunităţi etnice îşi afirmă individualitatea şi cultura, îşi exercită efectiv drepturile şi libertăţile constituţionale. Avem, de asemenea, datoria, mergând către partea materială, datoria de a fructifica bogăţiile ţării în beneficiul însă al cetăţenilor. România este bine-cunoscută prin pământul ei roditor, udat de numeroase ape. Începuturi bune au fost efectuate în ultimele luni, ele se cuvine însă a fi dezvoltate şi extinse. Însă, cu pământul României este o problemă. El se vinde în prezent de şase-opt ori mai ieftin decât pământurile similare din celelalte ţări europene, şi această problemă va trebui să fie rezolvată. Sigur că trebuie să ne valorificăm … E ca la universitate! Aşa… sigur că trebuie să valorificăm bogăţiile minerale în interesul însă al cetăţenilor, fie în regie proprie, fie prin intermediul unor terţi, dar cu redevenţe care să se situeze la plafonul de sus, obişnuit în celelalte ţări europene. Pădurile, după cum ştiţi, au fost tăiate fără noimă în ultimul deceniu şi jumătate şi a sosit acum timpul ca tăierile să se facă raţional, pentru ca fondul forestier să poată fi apărat cum trebuie. De fapt, întreg acest progres economic şi de relansare a economiei, de care vorbim, nu este cu putinţă dacă nu încercăm să valorificăm şi să dispunem de veniturile pe care ţara le oferă şi aşteaptă să fie puse în valoare. Suntem for legislativ şi, ca atare, avem datoria morală şi obligaţia să îndreptăm acele legi sau dispoziţiuni care au pricinuit numeroase neplăceri sau chiar suferinţe. Acum aş trece la câteva componente ale societăţii noastre actuale. Încep cu armata. Armata să fie înzestrată cu ce are nevoie. Îmi exprim respectul pentru militarii noştri care au apărat şi apără în continuare ţara noastră. Şi mă gândesc şi la pensionarii militari – au avut un lucru mai greu de rezolvat. Se pare că, în momentul de faţă, se caută soluţii pentru a găsi această rezolvare. Îmi exprim acelaşi respect pentru medici şi personalul sanitar care salvează vieţi în fiecare zi. Să facem astfel încât să nu mai moară nimeni în faţa unui spital închis în numele unei reforme sanitare. Pensionarii sunt patru milioane şi jumătate. Constituie o permanentă problemă pentru noi, pentru că o duc foarte greu. S-au făcut unele îmbunătăţiri, de asemenea, în ultimele şapte-opt luni, dar foarfeca preţurilor şi dimensiunile pensiilor propriu-zise nu le permit decât să trăiască la limită, adeseori chiar în condiţii de foamete. Ca profesor, mă întâlnesc foarte adesea cu tineri, fie studenţi, fie absolvenţi, şi preocuparea lor majoră este ce vor face după aceea. Vor găsi un loc de muncă? Vor putea să-şi fructifice capacităţile sau nu? Şi aceasta constituie o problemă permanentă. Suntem, de asemenea, for legislativ… Voi termina, de altfel, să ştiţi că nu vă reţin atenţia multă vreme. Suntem for legislativ şi sigur că avem în mintea şi în gândurile noastre să ne respectăm cetăţenii, care nu o dată au fost socotiţi ca o masă de manevră chemată să-şi dea voturile din patru în patru ani. Dacă vorbim de cei vii de astăzi, să ne gândim însă şi la înaintaşii care au lucrat şi au trăit şi s-au luptat pentru propăşirea neamului. Să nu lăsăm cimitirele eroilor să fie în paragină şi să fie pângărite. Să nu mai lăsăm monumentele istorice şi arhitectura de patrimoniu în paragină. (Domnul deputat Valeriu Ştefan Zgonea deschide microfonul.) Îmi cer scuze pentru că nu sunt încă obişnuit cu mijloacele tehnice. Doamnelor şi domnilor deputaţi, Ca istoric vă depun mărturie că istoria, până la urmă, nu iartă. În timp, istoria aşează pe fiecare unde-i este locul, după fapta şi gândurile sale. De fapt, nimic nu se dobândeşte de-a gata, nimic nu se obţine de-a gata. Totul cere muncă, stăruinţă, credinţă şi, mai ales, dragoste pentru ţară. Acum, doamnelor şi domnilor deputaţi, Vă rog să redaţi Parlamentului bicameral locul ce i se cuvine ca instituţie fundamentală a statului de drept. În încheiere, întrebarea care stăruie în faţa noastră este: Ce fel de ţară lăsăm tinerilor de astăzi şi urmaşilor noştri? Eu nădăjduiesc că veţi găsi în inimile şi în gândurile dumneavoastră răspunsul la această întrebare. Vă mulţumesc.

A trecut

APOCALIPSA ... A sărit pârleazul... Ducă-se  pe pustii!... De unde ştiu?  Cainele nu mai urlă la lună, motanul s-a dus la întâlnire sus pe coama casei, gaina cotcodoceşte zor nevoie mare, pesemne că a făcut un ou... Mai vrei şi alte semne?.

Poante

Ţrrrr!
- Da!... Mulţumesc, mulţumesc!... A fost doar o formalitate... Zi şi tu pe cine să fi pus?... Sigur că e şi meritul tău... Crede-mă că nu mai am locuri libere... Da!... şi aşa trebuie să aleg dintre doi pe post... ce dracu să fac?... Poate la prima remaniere... Te pup!
...
Ţrrr!
Măi, nu se poate, este al o sută-lea apel...Nu mai răspund!
Ţrrr! ... Ţrrr! ... Ţrrr!
- Mă, vă rog eu! Mai  lăsaţi-mă în...  Alo!... Da!... Ighen!...Mulţumesc! Chiosonom!... Desigur, dacă v-am promis... Eu sunt om de cuvânt... Da, un singur minister, sigur... Nu! nu la cultură... nici la apărare... O să vedeţi că o să înfiinţez un minister pentru voi, special... Văd eu cum îl numesc... Da, merge şi aşa... Lasă-i pe mine, mă descurc eu cu ei... Pa! Visonlataş!
Ţrrr! ... Ţrrr!... Ţrrr!
- Ia telefonul şi răspunde tu, Liviule!
- Şi dacă vrea să te felicite...
- Hai, mă lasă-mă şi tu!...
- Alo! ... Nu înţeleg, cine sunteţi? ... Reprezentantul romilor? ... Şi voi ce mai vreţi? Nu-ţi-e  bine? Lasă-l pe premier să lucreze, domn-le! ... Daa!  ce să-ţi spun, asta ne mai lipsea... Aşteaptă!...
- Şefu, auzi una bună,  romii vor un minister al lor, numai al lor!
- Ăştia au înebunit! În ce ţară se trezesc ei? Spune-i că toate ministerele pe care le am sunt şi pentru romi!Ce dracu, măi!
- Alo! mai eşti pe fir?... Da? ... Atunci înseamnă că ai auzit...
- Şefu, eu îţi spun părerea mea, e doar o părere, ia-o ca atare...
-  Hai, măi, Liviule,  zii odaă, nu vezi că am treabă!
- Mai bine să le dăm romilor un loc în guvern decât udemeriştilor...
Ţrrr!...Ţrrr!... Ţrrr!

Traian şi ramura de măslin

În zi de armistiţiu al războiului civil intern ( a se citi: luptă politică necivilizată), d(r)aco-romanul Traian se reprezentă la Oslo  pentru a ciuguli o boabă din ramura de măslin ţinută în cioc de nobilul porumbel al păcii,  dar, buimac fiind, l-a pupat pe porumbel pe de-a-ndoaselea...
Bine că  nu s-a văzut  în media:

About 20 European government leaders, including German Chancellor Angela Merkel, French President Francois Hollande and Italian Premier Mario Monti, attended the ceremony in the capital of Norway, an oil-rich country that has twice rejected joining the European Union...

Calu' lu' Traian

Calu' lu' Traian, pe ecusonul agăţat de coadă scrie udmr, s-a proptit azi-noapte în poarta cetăţii USL.
Pare calm, nu scurmă cu copita. Calu' lu' Traian, ca orice cal de dar  crede că nu va fi  căutat în gură, şi va fi primit în cetate, unde, pe seama lui, deja s-au iscat dicuţii aprinse. Unii zic, pe bună dreptate, că la ce ne trebuie nouă un cal  de lemn, alţii se bucură ca nişte copii pentru un astfel de dar, şi sunt în stare să spargă zidurile porţii pentru a-l băga înăutru, nevătămat... Mare e grădina ta, Doamne!

Metadină

Metagrame:

 MASINA - RASINA - BASINA - BASICA - NASICA - NASITA- GASITA - GATITA - PATITA - PALITA - CALITA - FALITA - MALITA - MELITA - PELITA - BELITA - BOLITA - COLITA - COLINA - CULINA - MULINA - MUSINA - MASINA!

 Metadină: o struţo-cămilă, masina de curent continuu, generator si motor, chiar si transformator!

Vaccin împotiva virusului maiaş

Foto:http://feelthebeauty.wordpress.com/ 

De ce taman   în 21 a 12-a să vină Sfârşitul? Pe bune, cine ştia de hiba Calendarului Maiaş, până în urmă cu trei ani? Eu ştiu, însă,  că în această dată, după unii  fatidică, ziua e cea mai scurtă şi se înţelege de la sine, noaptea e cea mai lungă. E un punct spaţio-temporal şi atât, nimic mai mult.

Ziua, mult trâmbiţată, de trei ani încoace, are şi o altă conotaţie.

Pentru  godacul din coteţ, noaptea de dinaintea zilei de 21 a 12-a este  una de coşmar. Cică visează cuţit, adică în cod maiaş i se sfârşeşte calendarul. Dacă n-o să i se  întâmple (a se citi: împlânte!) nenorocirea, pentru el,  în zorii zile de 21, el, visând cuţit noapte de noapte, n-o să se  bucure dând din codiţă şi grohăind. Pentru a nu-i prelungi coşmarul, el va trebui sacrificat până-n ajun de Crăciun. După, sacrificiul nu mai are niciun farmec. Farmecul tăieri porcului! Cine a apucat acest obicei arhaic, nu-l uită toată viaţa.

Deci, cu Apocalipsa după calendarul godacului nu e nimic nou sub soarele sărac de decembrie.

Ce ne facem cu Apocalipsa după Calendarul Maiaş? Mă mir că nu s-a inventat un vaccin împotriva virusului maiaş. Şi este un virus gripal, fiindcă osia Pământului se va gripa în lagărele de la poli. Doamne păzeşte-l, nu-l înţepeni!

Cică în loc de altceva mai bun decât vaccinul împotriva gripei maiaşe, e zeama de varză murată! Ea face minuni. Cum se face minunea? Se pun într-un butoi, căpăţâni de varză, atenţie: fără cotoare. Se toarnă apă cât cuprinde, se adugă  sare grunjoasă, nu mai mult de un găvan de lingură de lemn la un litru. 

Se mai adaugă: două legături de mărar cu seminţe, rădăcini de hrean, o sfeclă roşie, câteva ţeline, cimbru şi altele mirodenii, după gustul şi ştiinţa fiecăruia. Se pune capac butoiului plin cu cele de mai sus, dar nu se dă uitării. În fiecare zi, se vântură apa din butoi până are gust de varză, de mărar, de ţelină, de sfeclă,  de cimbru, la început pe rând fiecare, apoi toate deodată. La fiecare vânturare trage o duşcă de zeamă!
Numai aşa ni se va vântura din cap coşmarul zilei de 21 a 12-a! 

Bucuraţi-vă de cât mai multă zeamă de varză, până nu este prea târziu!

După HU vine XI

Sărbătoare roşie în China! Pe durata a şapte zile, (Numai Dumnezeu ştie câte se pot  face în 7 zile!)  din 8 până în 14 noiembrie, se vor întinde lucrările Congresului al XVIII- lea al Partidului Comunist al Chinei. Preşedintele în funcţie, Hu Jintao, ştie că va fi schimbat. Comuniştii chinezi îl vor alege succesor pe Xi Jinping. Comuniştii chinezi, cei din vârful piramidei,  au înţeles ce trebuie din  istoria Partidului Comunist Român. Au priceput că dacă Preşedintele  nu este schimbat la timp din funcţie, riscă  nu numai să fie pus cu spatele la zid, ci  să tragă şi partidul după el, să-l îngroape. Şi au mai reţinut un lucru, omenesc de altfel,  că membrii rămaşi nu se vor arunca în groapă după cel împuşcat.  Ei vor da din coate, îşi vor schimba părul, dar nu se vor lăsa traşi la fund de vârtejul dispariţiei iubitului lor conducător. 

În istoria noastră, ultimul congres al PCR, al XIV-lea, a avut loc în noiembrie 89. Al XV-lea congres  nu a mai avut loc, membrii de partid nu au mai plătit cotizaţia după 25 decembrie 89, ziua în care Nicolae Ceauşescu, conducător de partid şi ţară, a fost împuşcat de un grup de revoluţionari, după un proces sumar.  

Nu-mi place de chinezi! Nu sunt fairplay . Noi am împortat şi am implementat revoluţia lor culturală din anii şaptezeci dar ei nu au importata revolta noastră din 89. Răbdarea chinezilor e proverbială. Poate după al o sutălea congres nu vor mai plăti nici ei cotizaţia.

UPDATE

Un om înarmat

a intrat într-u Oficiu Poştal. Ştirea am luat-o de pe ecranul unei ANTENE. Ea, ştirea, mi-a fost distribuită secvenţial. Când am citit că este înarmat, mi l-am şi imaginat: un zdrahon cu ciorap de damă tras pe faţă, cu grenade la brâu, şi-n labe cu o puşcă cu ţeavă lungă îndreptată spre  singurele două fete aflate la ghisee, una punea ştampila poştei pe plicuri iar cealaltă fată numără banii de alocaţie, patru zeci şi doi de câte un leu. Filmul mi s-a rupt când pe burtieră aflu că un bărbat înarmat cu un topor a intrat în ... Da! Nu ştiam că atunci când ai un topor în mână te numeşti un om înarmat. Deosebirea dintre sat şi oraş este că la sat zilnic vezi oameni înarmaţi cu topoare. Pentru ca ştirea să te înfioare a fost editată pe bucăţele, mai întâi omul este înarmat... Asta nu înseamnă că un om cu un topor în mână este mai puţin periculos, şi asta ne va povesti cele două poştăriţe, după ce îşi vor reveni din starea de panică. Dacă se vor înmulţi cazurile de oameni înarmaţi cu topoare care se plimbă pe la oraş, atunci aceste cazuri nu vor mai face obiectul unor ştiri. Până atunci un om înarmat cu un topor e o ştire care ori cât ai vrea să nu, ea tot te  înfioară...
Omu'

Intrebări ne(geo)politicoase

De ce SUA ţine partea Israelului în conflictul perpetuu din Orientul Mijlociu?

De ce Rusia pe timp de vară îşi arată muşchii înarmării prin lansare de rachete din silozurile nucleare, iar pe timp de iarnă deschide când şi cât vrea robinetul gazului pentru unele state din estul Europei?  

De ce UE nu este o uniune a tuturor statelor europene? 

De ce australienii  nu au un rege cu reşedinţa în Australia?

De ce chinezii se pricep la toate, inclusiv construcţii de autostrăzi suspendate? 

De ce România nu-şi găseşte un loc în EUROPA?

Pentru stabilitate, pentru  echilibru în relaţiile internaţionale,  ar fi benefică existenţa a două superputeri, în jurul cărora să graviteze, ca electronii în jurul nucleului atomului, celelalte state,  fie   după cum le cântă una dintre cele două, fie după cum le este interesul?  

Semnează, 

Omu'

Trilogie

SIMAandicoşi sunt unii  cu BANII prin cele multe conturi, ei nu-i dau oricui, când îi JOACĂ la BURSA de mărfuri. 

Deşi intelectuali cu ştaif, au aflat târziu, dar, vai! au aflat,  că Pământul, cu  învelişul intern, SIMA,  din siliciu şi magneziu, îţi poate  FUGI într-o zi de sub picioare, oriunde te-ai afla, chiar şi-n AMERICA.  

Ei,  cu buza crăpată, nu de sete, ci că şi-au muşcat-o, ei cu ochii în soare, dacă tot poartă ochelari fumurii,  nu mai au BANII ce-au avut, SUNT lihniţi de foame. LA prânz ei îşi permit doar un aperitiv, o scoarţă de SIMAruba, ce nu seamnă deloc a caviar.

Dicţionar:

SIMA


Semnează, 

Omu'

Semn al puterii Pământeşti

Acasă, aici, la noi pe Pământ, mai sunt multe lucruri de făcut, de îndreptat, de reparat. Nu trăim ca în sânul lui Adam. Nu suntem unii cu alţii împăcaţi. Avem războaie începute şi neterminate, mai avem războaie planificate. Suntem atacaţi de viruşi necunoscuţi, suntem măcinaţi de boli incurabile. Nu toţi oamenii au de unde să bea apă. Ne mor copiii în maternitate. Cu toate acestea ne place să visăm spre alte planete. De s-ar putea, şi mâine am lăsa Pământul şi ne-am pune desaga în racheta şi am pleca să colindăm alte planete, alte stele. Nu mai este mult pănă ce această dorinţă ancestrală se va realiza.

Până una alta, NASA a aruncat, ca din praştie, robotul MER-A spre  Marte. Cu buzduganul, semn al puterii Pământeşti, am nimerit-o în frunte pe apropiata planetă Marte! Felicitări tuturor celor care şi-au pus mintea cu Marte!

 

Deşi este o simulare, nici nu zici că nu este adevărat! Astăzi robotul se plimbă, de unul singur, pe ogoarele pustii ale planetei Marte!

Semnează, 

Omu'

Nano-Curte, Nană

După o alergătură de o vară, ca un câine cu limba atârnată din gură, nu ne mai rămâne  decât să înţărcuim oborul, recte Casa "boborului", şi s-o băgăm în circuitul turistic occidental, via Alemania, (Ale Man!) doar să scoatem câţiva bani de întreţinere pentru a nu se nărui. O vom păstra  pentru new next generation of   de  parlamentari. Pe actualii "para parlamentabili" îi înţărcăm, le luăm, din gură ţâţa vacii, vacă mare cât o ţară, şi-i trimitem să frâmânte aluat de pâine, pâine pentru "boborul" lor iubit.

Vrei Guvernule lege!, trimite-o fain frumos, cum ai  trimite nişte liste electorale,  la Curtea de nouă juraţi, Nano-Curte, Curticică, chit că sunt dezbinaţi ca fraţii vitregi a unei "mame şuie", şi cât ar bea ei o cafea sau un ceai verde anti adipos, legea e gata, e bună de publicat ăn M. O. din curte ata, fără ca tu să mai cârâi că au tăiat, că au adăgat, că au îmbârligat articolele ca maţele în buftul oii.  Pe ăştia nouă feţi frumoşi, chit că sunt ei fraţi vitregi, îi schimbi la nouă ani, şi nu la patru ani pe cei patrusute si ceva de parlamentari.

Pe prezidentul, de două ori ales şi tot de două ori suspendat, îl legăm de tron, ca pe un puşcăriabil, să nu mai poată pleca, şi nici evada, chiar dacă o să-l ceră afară  tot neamul lui. Să stea acolo pe viaţă. Aşa vom mai da o lovitură finaciară, cursul euro va fi stabil, mai mult chiar, va fi plictisitor de stabil, încât le va pieri pofta speculatorilor de pe aici sau sau de aiurea. Şi altele şi altele...

 După o alergătură, de o vară toridă, după o vacă  nebună de legat în lanţuri, ne alegem cu un stat reformat până nu se mai poate, un nano-stat!

Se aude, Nană de la Curte?

Scris de Omu',  cel care  nu o să mai  pună votu'.

Siniliul

Nu aşa ar trebui să i se spună celui care poartă zi de zi acelaşi tricou de un albastru palid, spălăcit?
Siniliul, timp de o lună  aninat, se zbate să atigă pământul, să păşească din nou pe covorul roşu întins pe  scările de marmură ale palatului din care a fost evacuat.  Omul  vrea să se întoarcă cât mai repede la telefonul cu taste personalizate. Cel ce răspunde la tasta 3 şomează, îşi iese din mână. Apoi tânjeşte după înotul de dimineaţă în piscină. Poţi să-l citeşti de zeci de ori pe Dante, dacă nu înoţi în piscina din vila Dante, înseamnă că nu eşti un culturist. Decât cult, mai bine culturist!  Până i se va împlini sorocul, omul va trebui sa mai poarte  tricoul siniliu. Gura târgului vorbeşte că i se pregăteşte un mini-teren  de culoarea sinelii, unde  va juca berbunca, cât îi ziua de lungă, că tot îi place lui să-şi zică preşedinte jucător.

LOVITURA DE GRATIE

Luna Iulie se apropie de sfârşit. 
O lună mai dogoritoare, din cauza unui  Soare nemilos,  nu s-a mai pomenit! 
O lună mai cutremurătoare,  mai plină de evenimete politice răspândite pe o arie ce nu  încape între hotare,   din cauza unui Preşedinte nevricos,  perfid, cameleonic, chiar că nu  nu s-a mai pomenit! 
Nu-i destul că Soarele  arde pământul, mai trebuie să  suportăm şi arsura vorbelor pline de ocară, venin, batjocură ale Preşedintelui suspendat, or atărnat, or aninat,  şi din  totdeauna avinat?  
Ce lovitură i s-ar potrivi după ce el născoci că lui, cel fără de prihană, i s-a  aplicat o lovitură de  stat? 
LOVITURA DE GRAŢIE! 
O lovitură în stil democratic, dată de participarea la Referendum a majorităţii celor cu drept de vot...   sub un SOARE ARZĂTOR!  

DA ori BA

Foto: BASELANDIA

Evident că DA, se-n ţelege!
Nu mai sta! Dă-i cu DA!

Breacking News

Astăzi, joi, 21 iunie 2012, suntem martorii unui eveniment  de o importanţă deosebită în viaţa noastră...  de pământeni. Evenimentului  i se acordă un mare interes de către televizuni, mai exact,  de către acelea care se întrec în a fi primile în transmiterea, nu neapărat de ştire  în înţelesul ei informatic, ci a unei întâmplări ajunsă  uneori la limita dintre viaţă şi moarte... Unele dintre ele au trimis cameramanii pe teren încă de ieri seara. Băieţii şi fetele au stat pe străzi, în aşteptarea evenimentului, toată noaptea. Unii s-au căţărat pe garduri, pe case... pentru a prinde momentul! Nu au prins nimic şi nici n-o să prindă ceva ieşit din comun. Cine o fi răspândit zvonul că Soarele se va împuşca?!Ce se ştie până la această oră e că  Soarele ne va lumina mai mult astăzi decât ieri. Astăzi va fi ziua cea mai lungă.  Sperăm să se încheie cu bine, asta  pentru liniştea noastră... de pământeni. Am trecut în revistă unle dintre canalele de ştiri străine. Nici vorbă să transmită de la faţa locului acest eveniment de  anvergură astronomică, de altfel: SOLSTITIU DE VARA! 
Va fi viaţă şi după 21 iunie!

Nu suntem pe tabloul principal

In 2008 am fost! Nu am trecut de faza grupelor. Ce grupă ne-au dat sorţii! De aia am şi jucat la respect. Doar am jucat cu Franţa, frate!, cu Italia, macaronare!, Cu Olanda, brânzare! In 2012 ai noştri stau! Nu şi-au revenit... din respect! Şedere plăcută să le fie! Peste nici două ore se deschide balul fotbalistic, EURO 2012! Sunt invitate cele mai bune 16 echipe ale bătrânului continet. Vor deschide balul sportului rege, Polonia, una dintre gazde, şi Grecia. Neamul Ptolomeilor o fi în criză de bani, dar nu sunt în criză cu fotbalul. Bravo lor! Al doilea cuplu fotbalistic al serii, e jocul dintre Rusia şi Cehia. Cum nu sunt legat ombilical din p.d.v. NET de Dolce, va trebui să-l caut pe internet aici! Voi vedea cum se poate urmări un meci într-o fereastră pe laptop. Nu voi rezista prea mult! Televiziunea pe banii noştri ne difuzează al doilea meci în reluare, pe TVR2, după orele Zero noaptea! E ca şi cum ai bea o bere răsuflată. S-o bea ei!... Hâc!... O să le vină cineva de hac!

TRANSMISIUNE IN DIRECT EURO 2012

Tabloul rezultatelor

Grupa A

Polonia - Grecia (1-1)	Grecia - Cehia (1-2)	Grecia - Rusia (1-0)	1. CEHIA
Rusia - Cehia (4-1)	Polonia - Rusia (1-1)	Cehia - Polonia (1-0)	2. GRECIA

Grupa  B

Olanda - Danemarca (0-1)	Danemarca - Portugalia (2-3)	Portugalia - Olanda (2-1)	1. GERMANIA
Germania - Portugalia (1-0)	Olanda  - Germania (1-2)	Danemarca - Germania (1-2)	2. PORTUGALIA

Grupa C

Spania -Italia  (1-1)	Italia - Croatia (1-1)	Croatia - Spania (0-1)	1. SPANIA
Irlanda - Croatia  (1-3)	Spania - Irlanda (4-0)	Italia - Irlanda (2-0)	2.ITALIA

Grupa D 

Franta-Anglia (1-1)	Ucraina - Franta (0-2)	Suedia-Franta (2-0)	1.ANGLIA
Ucraina - Suedia  (2-1)	Suedia - Anglia (2-3)	Anglia - Ucraina (1-0)	2.FRANTA

SFERTURI DE FINALA	SEMIFINALE	FINALA
21 iunie Cehia 0 -  1 Portugalia	Portugalia 0 - 0 Spania (2-4 p)	SPANIA 4-0 Italia
22 iunie Grecia 2-  4 Germania	Germania 1 - 2 Italia
23 iunie Spania 2- 0 Franta
24 iunie Anglia 0 -0  Italia (2- 4 p)

Gabriela Adameşteanu

Vede lumina zilei  în  oraşul Târgu Ocna din judeţul Bacău. Despre data naşterii este suficient să spunem  că din 12 aprilie a.c. este mai mult decât sexagenară...

LA MULŢI ANI!

Între anii 60-65 ai secolului trecut, urmează cursurile Facultăţii de Limbă şi Literatură Română. Până în 89, an de hotar dintre socialism şi capitalism,  este redactor-şef la Cartea Românească, iar după acest an, este redactor la Revista 22. A scris nuvele şi roamne. În 2010 publică romanul Provizorat. Eu voi să cred c-o să  mai scrie.
Ne lasă moştenire  nuvelele:

• Dăruiește-ți o zi de vacanță,  ediţie   1979;
• Vară-primăvară ,  ediţie  1989.

şi  romanele:

• Drumul egal al fiecărei zile,  ediţia întâi -  1975,  ediţia a cincea -  2008;
• Dimineață pierdută,  ediţia întâi - 1983, ediția a patra -  2003;
• Întâlnirea, ediţia întâi -  2003, ediția a doua - 2007.

Recunosc, privind la blog,  că nu am citit nimic, nimic! Voi începe cu romanul Dimineaţă pierdută. Să văd unde îl găsesc!

La Sagrada Familia

Biserica ispăşirii dedicată Sfintei Familii, La Sagrada Familia,   opera vieţii arhitectului  Antonio Gaudi, nu este în renovare, aşa cum mi s-a părut şi mie când am văzut-o de aproape, zilele trecute. Construcţia ei nu s-a finalizat. A început în 19 martie 1882 ( ziua Sf . Iosif, patronul Asociaţiei Spirituale a Adepţilor Sf. Iosif- Spiritual Association of the Devotees of St Joseph, fondată în 1866), şi se va termina în anul 2026, când se va comemora  Centenarul Gaudi ( se vor împlini 100 de ani de la stingerea din viaţă a celui ce a avut vizuinea unei catedrale monumentale, cum nu s-a mai văzut  vreodată pe Pământ). Văzută pe dinafară pare   ca o redută de pe altă planetă, un conglomerat de pietre, unele stau gata să cadă. 

Vizionaţi aici!

Tragicomedie

Foto: graphicdesignblog.org  

Indubitabilă probă!... Mai întâi a fost găina!

Biserica Invierii

Mormântul lui Iisus a fost descoperit de către împărăteasa Elena, mama împăratului Constantin  cel Mare. Ea se afla la Ierusalim, când într-un vis i s-a arăta locul unde a fost îngropat şi a înviat Domnul nostru Iisus Hristos.
După Consiliul de la Niceea ( 325 e.n.) împăratul Constantin cel Mare a dat ordin să se construiască Biserica Mormântului sau a Învierii (cum o numesc creştinii ortodocşi). Ea fost distrusă de către persani în  anul  614, a fost reconstruită, apoi a fost distrusă, de data aceasta, de către califul Hakim în anul 1009.
Biserica Învierii,  aşa cum arată astăzi, a fost restaurată de către cruciaţi în  1149 când  cuceriseră  Ierusalimul.

Calvarul, al 12-lea loc de pe Via Dolorosa, în care Iisus s-a oprit.

Piatra ungerii, unde trupul lui Iisus a fost uns cu mir, înainte de înmormântare

Locul unde îngerul a vestit Învierea lui Iisus

Mormântul Sfânt, locul unde trupul mântuitorului a stat din Vinerea Mare până la Înviere

Mormântul mântuitoruli Iisus

HRISTOS A ÎNVIAT din morţi, cu moartea pe moarte călcând, şi celor din morminte viaţă dăruindu-le!

Lumină din Lumină

Cât de plăcută vederii este primăvara! Ea este frumoasă ca o prinţesă îmbrăcată în mantie  împodobită cu flori de cais, de cireş, de măr ...Trena ei, ca a unei mirese,  este purtată de domnişori şi domnişoare de onoare: gărgăriţe, bondari, albine, cărăbuşi, fluturi ...

Să ne bucurăm de lumina ochilor, fără de care am trăi într-o altă lume!

Gabriela Tudorache, cu o voce atât de blândă de parcă n-ar fi una pământească, îşi începe povestea: "Viaţa s-a schimbat radical după instalarea bolii. Până atunci, eram un om care se putea odihni, puteam dormi o noapte întreagă, nu ştiam ce înseamnă durerile de cap. Eram altfel, mai veselă, mai energică. Acum sunt un om la 42 de ani, dar mă simt ca şi cum aş avea dublul vârstei." ...

Momentan, Gabriela nu mai vede deloc cu ochiul drept, iar pe cel stâng, spune că, "încet, încet, se aşterne, o ceaţă, ca o perdea, care nu mă lasă să văd. Cel mai rău mă supără lumina, mai ales când ies afară. Se dublează imaginea. Nu mai ştiu ce înseamnă să nu mă mai doară capul. Eu adorm numai cu somnifere, şi nici cu acestea decât câteva ore. Corpul s-a obişnuit cu ele şi nu prea mai răspunde la efectele lor".

  

Cum putem ajuta pe un semen al nostru atunci când e pe cale să-şi piardă vederea?

Minunea de a nu-şi pierde vederea stă în puterea noastră. Lumină din Lumină...

Cei care doresc să o ajute pe Gabriela Tudorache sunt rugaţi să doneze în contul:

BCR - Ploieşti , Str. Mărăşeşti, nr. 185

RO87RNCB0623123175680001 (RON)

RO60RNCB0623123175680002 (EUR)

BRD:

RO49BRDE300SV90134183000 în RON

RO37BRDE300SV90134423000 în EURO

SWIFT: RNCB RO BU

Titular cont Gabriela Tudorache. 

De asemenea, puteţi face donaţii online, însă mai multe detalii găsiţi pe blogul :

 http://gabrielatudorache.blogspot.com/

Pământ al jertfei

Basarabia, ca un copil lovit de soartă, nu a mai revenit acasă, la muma ei, care între timp avea să se numească România, decât pentru scurte intervale de timp: 1918-1940, 1941- 1944, după ce în 1812 a fost vândută Ţarului de către Sultan , ca şi cum acesta s-ar fi lipsit de o cadână din haremul lui prea îndestulat.

27 Martie 1918, o zi şi un an în care românii au fost mai uniţi ca niciodată în cuget şi simţiri.

"Republica – Democratică Moldovenească (Basarabia) în hotarele sale dintre Prut şi Nistru, Dunăre şi Marea Neagră şi vechile graniţe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută şi mai bine de ani, din timpul vechei Moldove, în puterea dreptului istoric şi a dreptului de neam, pe baza principiului că noroadele singure să-şi hotărască soarta lor, de azi înainte şi pentru totdeauna se uneşte cu mama sa România”. (Textul Declaraţiei Sfatului Ţării, 27 martie 1918; sursa: Arhiva Societăţii Române de Radiodifuziune, ds. 8/1937)

Sursa Foto: Arhiva SRR

Noi nu suntem urmasii Romei!

In filmul documentar, Dacii - adevaruri tulburatoare, autorul, Daniel Roxin,  aduce dovezi in sprijinul ideii  "Noi nu suntem urmasii Romei!" Vizionare placuta!

Ei cu artiştii, noi cu gazonul

După tragerea la sorţi de astăzi, aşa arată tabloul meciurilor din faza  sferturilor de finală ale competiţiei   UEFA Europa League ( fost şi mâna lui Miodrag Belodedici, ambasadorul Finalei de la Bucureşti):

Atletico (ESP) - Hannover (GER)

AZ Alkmar (NED) - Valencia (ESP)

Sporting (POR)  - Metalist (UKR)

Schalke 04 (GER)  -  Athletic Bilbao(ESP)

Turul pe 29 martie, returul pe 5 aprilie.

Prima finalistă va fi una dintre acestea: Atletico, Hannover, AZ sau Valencia, iar a doua finalistă va fi una dintre acestea: Sporting, Metalist, Schalke, Athletic.

Finala  Europa League se va juca în ziua de 9 mai 2012  pe Arena Naţională din Bucureşti (culorile din tabel vorbesc de la sine).

Nu am altceva de făcut decât să dau în bobi, să văd care dintre echipele de  mai sus vor juca finala.

Atletico v. Athletic - vin spaniolii la Bucureşti!
Hannover v. Shalke - nemţii vin la Bucureşti să se bată  între ei!
AZ Alkmar v. Metalist - adică o finală neaşteptată!

Va fi o coproducţie fotbalistică româno- spaniolă -germană - olandeză - portugheză - ucrainiană... Ei cu artiştii,noi cu caii, ei cu fotbaliştii, noi cu gazonul!

UPDATE 1
12.04.2012
Extraordinar!, incredibil!, dar adevărat!, ibericii şi numai ei s-au calificat în semi-finalele Europa League!

Atlético meet Valencia, Sporting play Athletic!

Meciurile din semi-finale vor avea loc în zilele de 19 şi  26 aprilie.

Atletico (ESP)  - Valencia (ESP)

Sporting (POR)  -  Athletic Bilbao(ESP)

UPDATE 2
27.04.2012

Spoanioli all inclusive!

Club Atletico de Madrid  şi  Athletic Club Bilbao s-au calificat în Finala UEFA Europa League!

Disputa pentru câştigarea trofeului va avea loc în ziua de 9 Mai pe Arena Naţională din Bucureşti!
Hola Bucarest!

UPDATE 3
09.05.2012
Atletico Madrid v. Atletic Bilbao  3-0 !
Treizeci de mii  de spanioli au invadat  Bucureştiul! S-a băut multă bere, şi înainte şi după... O sticlă de bere s- a dat pe 2 euro.   Arena Naţională, o bijuterie de stadion, găzda Finalei. Jocul dintre echipele cluburilor spaniole a fost la înălţimea evenimentului european.  Cu două goluri ale  columbianului Falcao şi încă unul al  brazilianului Diego, Atletico Madrid a luat trofeul. Madrilenii exultă de fericire,  bascii  plâng de supărare că nu au marcat nici măcar un gol!... Cortina a căzut!

Papiluc

"...Cred că este o datorie a mea şi a dumneavoastră să gândim şi să găsim soluţii pentru ca undeva în jurul datei de întâi iunie să reîntregim salariile bugetarilor..."

 Aşa a cuvântat, de la tribună, tatul (tatăl, tăticul, tătucul, tăiculuţul, tătulucul, tătuţul, tătuşorul, papilucul) nostru, mult ne-iubitul ( ne-mărinimosul, ne-generosul, ne-darnicul, ne-bunul) nostru conducător!

 - Măi tătucu, măi! ... măi papilucă, măi!, îs năucit ( ameţit, buimăcit, zăpăcit, uluit, perplex, dezorientat) şi ofuscat ( jignit, supărat, ofensat)!

 Un clik  aici şi... comedia îi gata!

Intoarcerea la filmul mut

Stanly şi Oliver, actori de comedie remarcabili în perioada filmului mut, s-au văzut la televizor în anul ... 1954!


 
După 83 de ani, filmul mut şi de animaţie revine în atenţia cinefilior şi juriului Premiilor Oscar, după ce în anul 1929, la prima ediţie a premiilor Oscar, filmul mut "Wings" de William A. Wellman , un film cu scene de dragoste şi de război, a luat două premii pentru producţie şi efecte tehnice. Au jucat actorii Gary Cooper şi Clara Bow.

La ediţia de anul acesta, din capitala Premiilor Oscar, Los Angeles, un film mut, "The Artist" de Michel Hazanavicius cu Jean Dujardin în rolul principal, obţine cinci statuete.

La categoria "scurt metraje" statueta Oscar a revenit filmului de animaţie The Fantastic Flying Books of Mr. Morris Lessmore, conceput de designerul Brandon Oldenburg împreună cu autorul şi ilustratorul de cărţi pentru copii William Joyce.

Un interviu neconvenţional

Victor Ciutacu s-a pus în locul Elenei Udrea, sau ...  o Ciuta cu fustă!

Despre arta de a modela corpul uman

Adrian COSTENCO, doctor specialist in chirugie plastica, ne spune cum poate sa corecteze aspectul fizic al acelora care doresc sa arate mai frumosi, sa para mai tineri, si despre limitele acestor  interventii chirugicale.

Povesti din Brasov

GOLIAT

 Sursa Foto: ROSA 

Astăzi este cod VERDE pentru Agenţia Spaţială Română.  Primul ei copil , nanosatelitul GOLIAT,  va primi botezul AERULUI. Va fi moşit de către  Agenţia Spaţială Europeană. Minunea se va întâmpla în intervalul orar 10-12 GMT când racheta VEGA, de pe aeroportul spaţial Kourou  din Guiana Franceză, va porni spre înaltul cerului cu  GOLIAT în braţe.

-Un starat reuşit îţi doresc! Drum bun GOLIAT!  Aşteptăm să ne descrii România aţa cum o vezi de SUS. 

 Lansarea poate fi urmărită online. Mai multe detalii aici! 


UPDATE:
1.


2. GOLIAT poate fi urmarit in timp real:  http://www.n2yo.com/?s=38080
Acum, cand scriu aceste randuri,  se afla deasupra coastei de rasarit a Australiei, la o inaltime de 1447 km!

Pseudokinegetikos

Astăzi, de la tribuna din Casa Poporului, copreşedintele USL Victor Ponta, alias  Micul Titulescu, a tras 15 gloanţe spre premierul desemnat de azi  Mihai-Răzvan Ungureanu, Micul Spion de până ieri. 

A tras în regim "foc cu foc":

[ tratatul de guvernaţă fiscală,şi alte tratate ale UE ce privesc România];

[ intrarea în spaţiul Schengen, ridicarea MCV (Mecanismului de Cooperare şi Verificare),  DNA şi ANI independente];

[ flagelul corupţiei, vedeţi recentul raportul al curţii de conturi privind cheltuirea ilegală a  600 mil. euro din bani publici ];

[ depolitizarea structurilor deconcentrate din teritoriu];

[ revenirea la nivelul salariilor din  2010, mărirea salariilor nu se face înainte de alegeri conform legii fiscale];

[ fondul de rezervă al primului-ministru să fie folosit pentru situaţii de urgenţă şi nu pentru  primarii de la putere şi nici  pentru mituirea primarilor din opoziţie];

[ combaterea contractelor băieţilor deştepţi din energie];

[ proiectul de exploatare de la Roşia Montană cu protecţia mediului, interesul naţional, corupţia  politică şi sponzorizarea politicienilor]; 

[ reducerea TVA pentru produsele de bază, încurajarea producătorilor locali];

[ impozitarea marilor averi];

[ reducerea CAS pentru sprijinirea firmelor private; deblocarea posturilor din sănătate, educaţie, ordine publică];

[ ridicarea salariului minim pe  economie la 800, 850 lei];

[ scoaterea de la conducerea companiile de stat a clientelei politice];

[ să nu cedeze şantajului UDMR privind divizarea Universităţii de Medicină şi Farmacie din  Tg Mureş]; 

[ legea electorală aprobată printr-un dialog cu toate forţele politice, reducerea numărului de parlamentari, alegeraea lor printr-un singur tur, şi sancţionarea traseismului politic prin pierderea mandatului]; 

La final a mai tras o rachetă de semnalizare privind modul cum noul premier va gestiona relaţia cu preşedintele-jucător, Traian Băsescu:  

A dat un citat din "opera" acestui contemporan: 

 Este clar că nu mai avem un premier, premierul de la Cotroceni deţine acum controlul  absolut, pentru prima oara încerc un sentiment de milă pentru primul ministru,  a facut atâtea compromisuri încât a ajuns să nu mai reprezinte decât cârpa de la uşa preşedintelui,  cârpa de şters pe picioare, dacă ar avea o umbră de demnitate primul ministru ar demisiona, dar ati vazut o carpa care să dimemisioneze?   ( Aşa îl vedea Traian Băsescu, şeful opoziţie din 2004, pe Adrian Năstase, primul ministru de atunci).

Link spre  înregistrarea audio : http://www.politicaromaneasca.ro/audiofiles

Jocheul sociopat

Pe pista înzăpezită a hipodromului de la Cotroceni, s-a împotmolit o cabrioletă portocalie trasă de un ponei strunit şi biciuit  de un  jocheu sociopat (sociopat- cel care socializează la pat). Jocheul, vizitiul,  refuză să creadă că poate să piardă  cursa.  Nu se retrage   în padoc, acolo unde ar putea să-şi petreacă restul vieţii jucându-se cu poneiul. Se înscrie într-o nouă cursă, deşi la casele de pariuri are cea mai mică cotă. Rămâne pe capra cabrioletei.  De ochii lumii, a celor puţini ce continuă în naivitatea lor să  mai mizeze pe el,  face o schimbare  în schema de personal. Schimbă calul. Că doar calul e de vină, nu vizitiul. Cal e un fel de a spune. Ponei a fost, ponei rămâne.  În locul poneiul vlăguit înhamă  un mânz cu o falsă aură de cal pur sânge. Îl va biciui până îi va dispărea presupusa aură. Aşa speră jocheul psihopat că ar putea  să ajungă cu aceeaşi cabrioletă, de o culoare portocalie scorojită,  la  linia de sosire.
Frunză verde de doi coţi,  cabrioleta are două roţi, roata are o osie, osia în pământ se-nfinge, jocheul gâtul îşi frânge, nimenea nu-l va plânge!

O idee de REFORMA

Sunt unsprezece  ceasuri  şi trei sferturi... Taxiul  aşteaptă... Îmi iau rămas bun de la graţioasa mea gazdă şi plec cu Apostu  Roman la gară. După ce-i mulţumesc de afectuoasa primire, urc în vagon.
- Amice - zic- ştii d-ta cu ce mă duc eu de la Cluj la Bucureşti?
- ... Cu trenul.
- Da, cu trenul, fireşte; dar nu numai cu trenul, merg şi cu o idee...
- ?...
- ... O idee de reformă!
- !?
- Trebuie de înfiinţat numaidecât un nou partid...
Trenul s-a pus în mişcare... M-aplec pe uşa vagonului:
- P... C... L... coasa... lopata... la sate... pentru rurali!

(Parodie după povestea MONOPOL... de Ion Luca Caragiale)

Conferinţă de presă

Un bloc, o scară, o singură asociaţie. Asociaţia de proprietari Tâmpa! Bască Traian e preşedintele ei. El a fost ales  în al doilea mandat pe o durată de cinci ani. Dacă îl întrebi cum de a reuşit această performanţă, recunoaşte că nu mai spera să  fie reales. Este adevărat că a avut sprijinul celor  plecaţi la muncă în străinătate. Sunt mai mulţi proprietari plecaţi decât  rămaşi.  Şedinţa a fost statutară. A avut cvorum. Au participat neamurile celor plecaţi având  împuternicire scrisă de mână. Bunicii s-au întors în cvartalul din care au plecat în urmă cu douăzeci de ani, ca să aibă în grijă  viaţa nepoţilor.  

După alegeri viaţa de asociaţie a curs ca apa unui pârâu de şes, adică fără torente, fără probleme deosebite. Nu au fost plângeri privind cheltuileile cu apa, gazul, curentul,  gunoiul, reparaţiile. Nu a fost nicio contestaţie în legătură cu salariul preşedintelui şi al administratorului. Aici trebuie precizat că domnul Bască  făcea şi munca administratorului de asociaţie. Ultima mărire de salarii şi-a aplicat-o începând cu prima zi a lunii  ianuarie, sfidând criză economică europeană şi mondială. El crede că de aici au început nemulţumirile prorietarilor şi împuterniciţilor celor plecaţi.  Au început din ziua fatidică, 13 ianuarie,  exact  din  acea zi de când o parte a televizunilor cronometrează durata protestelor serale  din pieţele oraşelor mari din ţară, proteste îndreptate împotriva premierului şi a preşedintelui ţării.

Protestele locatarilor la adresa lui Bască au un specific al lor, au  un aer de ilegalitate, de clandestinitate. Nimeni nu a auzit  să se scandeze pe scară sau în faţa blocului: „Jos cu Bască!  Nu-l mai vrem pe Bască!”

În schimb lui  Bască i se înfunda cutia  poştală  cu reclame,   roata din spate îi era  pişată de câinii în lesă scoşi dimineaţa la plimbare,  preşul din faţa uşii îi era aruncat pe scări.  El simţea o presiune mare asupra sa, ca pe o   platoşă de oţel. Îl forţa  să demisioneze din funcţiile de preşedinte şi administrator. Traian Bască ar mai fi rezistat dacă nu ar fi văzut, în duminica dimineaţa ce trecu, un înscis pe peretele de la parter: „ JOS BASCA! SUS CACIULA SI SUMANUL”.  Deşi părea a fi criptat, la vederea acestui  graffiti,   lui Bască i se crispă faţa de durere sufletească. Îi era clar ca palinka că oamenii nu-l mai iubesc. Colocatarii  nu-l mai vor pe el, îl vor pe Cojocaru, un fost muncitor forjor din fosta  fabrica de tractoare. Atunci s-a înfuriat de-a binelea, Traian Bască. „ Las că am eu ac de cojocul vostru! „ şi-ar fi zis el în barbă. Zis şi făcut. De altfel nu v-am spus că Traian Bască este omul care întreprinde o acţiune mai înanite de a o gândi bine, de a o întoarce pe toate feţele. O atitudine specifică unui marinar, deşi nu a fost niciodată pe mare. Imediat a pus un anunţ la afişier cum că în acea zi, la orele 16, 30 va susţine o conferinţă de presă, pe scara blocului,  în uscătorie.

„ Văd eu atunci pe loc ce le voi spune. O să fie surprinşi. Să nu creadă ei că eu sunt un laş!! Nimeni să nu mizeze pe laşitatea mea! Sper să nu uit până diseară chestia asta. Nu-mi aparţine dar trebuie să le-o spun ca să stopez din faşă  răzmeriţa asta de două parale.”

Ca niciodată uscătoria se umpluse de oameni. Cel puţin aşa i se păru lui Traian Bască. Acesta cu privirea înceţoşată, băuse un şnaps, reuşi să-şi dea seama  că nu lipsea Eugen  Cojocaru. Simţi asta ca pe o uşurare a sufletului. Cu un rânjet afişat la comandă încercă o glumă:

-          Unii nu trebuia să vă culcaţi nepoţeii la ora asta?

Oameni o luaseră ca pe o jignire.

-           Lasă, nu mai poţi matale  de grija noastră.

-           Mai bine să ne spui cum e cu  salariul tău.

-           Cu cât l-ai mărit, bre, Traiane?

-          Noi nu ştim cum să tragem de o pensie amărâtă...

Traian Bască simţea  cum creşte mânia oamenilor. Curmă de îndată vorbele lor aruncate ca apa murdară peste gard.

  

-          Măi oameni buni, păstraţi-vă cumpătul! Se poate?! Păi, noi de azi de ieri ne

cunoaştem? Ce dracu! Sunteţi oameni în toată firea! Hai să o luăm metodic. Să vă spun pentru ce v-am adunat  şi după aia puteţi să-mi puneţi câte întrebări vreţi şi  aveţi.

-          Are dreptate domnu preşedinte! înterveni Ghiţă  Covrig. Acesta are beciul

vecin cu al preşedintelui.  Cu Bască,  Covrig  şi-a băut toată ţuica pe care o avea în beci, un pet de doi litri. Pentru sărbători a trebuit să cumpere ţuică de pe piaţă.

Hai, să-l ascultăm şi după aceea putem cere şi demisia preşedintelui ţării dacă vrem!

-          Mulţumesc, domn Ghiţă! Măi oameni buni, aş vrea să ştiţi că eu am organizat

această conferinţă de presă, fiind extrem de important să vă spun unele chestiuni  înainte de a pleca la ţară. Mâine de dimineaţă o să plec! Poate ştiţi, poate nu ştiţi, este vremea lucrările de primăvară în livezi. Nu faci lucrări de întreţinere, agenţia de plăţi în agricultură nu-ţi dă banul european...

Atât a reuşit să le spună Traian Bască, preşedintele asociaţiei Tâmpa. Oamenii nu l-au mai lăsat să vorbească. - Cerem demisia preşedintelui!  - Să votăm demisia!  -Vrem adunare generală extraordinară! – Îl vrem pe Cojocaru! - Jos cu impostorul! - Hooo!”

Dup o oră de dispute verbale, oamenii obosiseră, dar erau mulţumiţi că cel puţin îşi descărcaseră tot năduful adunat de săpătâmîni şi luni. Unul câte unul au  plecat pe la casele lor, aflate pe acelaşi palier cu uscătoria sau la nivelurile de mai jos până la parter. Traian Bască a suportat cu stoicism toate ocările. A stâns din dinţi şi nu a cedat. Singurul care a rămas alături de el, la propriu  a fost Ghiţă Covrig, vecinul de pivniţă.

-          Tu ce mai vrei, Ghiţă? De ce nu te duci în casă?

-          Domn Traian, mi s-a uscat gâtlejul! Tare aş mai bea o tărie.

-          Nu mă lua cu domn Traian. Nici cea mai curată apă nu-mi mai spală obrazul acoperit de ocările oamenilor. Mi-e sete. Nu mai am salivă în gură. Aşa păţesc când nu sunt lăsat să vorbesc. Hai în beci să te cinstesc cu o ţuică de-a mea. Pe bune, eu plec mâine la ţară. Eu mă bazez pe tine, să ştii. Ochi şi urechi să-mi fii!

-          Las pe mine. Dacă văd că colocatarii  nu se liniştesc îţi dau un bib!

-          Un bip, Ghiţă, un bip, nu un bib!

-          Ce mai contează dacă-i  b sau p!

-          Mare dreptate ai, chiar dacă mă  chema Pască oamenii tot îmi cereau demisia!

-          Chai aşa, bre! De ce nu-ţi dai  matale demisia?

-          Să ştii că o am în vedere, dar, o să mă gândesc din nou la asta când o să mă-ntorc de la ţară!