Cutremur

Cu tremur privesc,
nu mă dumiresc,
ce văz mă uluie,
mă lasă fară ton,
Din amvon ,
de lângă Preafericitul Daniel
predică Nefericitul Trăienel.

Se cutremură pronausul,
se zgâlţie naosul,
catapeteasma se clatină
se mişcă altarul.
Plâng sufletele sfinţilor din icoane,
enoriaşii bat mătănii privind spre Daniel,
neînţelegând ce vorbeşte Trăienel.

Remembering Michael Jackson

Young Michael burst on the scene at age of 11 as a member of the Jackson 5. (1974)



Michael (far left) and his brothers rocked some serious fros in the '70s as they dominated the Billboard charts with hit singles such as "ABC" and "I'll Be There." (1978)



The early '80s brought MJ more fame and success, along with tamer hair and famous friends. Brooke Shields accompanied Michael to the 53rd Academy Awards in 1981.



Michael's confidante and mentor, Quincy Jones, also produced his multi-platinum albums 1982's Thriller and 1987's Bad.



Michael and Diana Ross, former "Wiz" costars and Motown label mates, rubbed shoulders backstage at the American Music Awards. (1984)


In addition to Macaulay Culkin and Corey Feldman, Jackson was pals with pint-sized "Webster" star, Emmanuel Lewis. (1984)


Michael and his fellow icon Madonna stole the spotlight at the 63rd Annual Academy Awards.(1991)


Michael's little sister, Janet, followed in her big bro's footsteps and became a superstar in her own right.(1993)


Michael and his wife at the time, Lisa Marie Presley, made headlines when they put on a public display of affection at the MTV Video Music Awards. (1994)




Not only was Michael an immensely talented singer, he was also one of the greatest dancer's to hit the stage. We're sure Britney Spears picked up some of her moves by watching his classic videos.(2001)


Michael and his dear friend, Elizabeth Taylor, often accompanied one another to numerous charity events and star-studded soirees.(2001)


The King of Pop and the Godfather of Soul (James Brown)revolutionized not only RnB but the entire music industry.(2003)


In its heyday, Jackson's 2,800 acre Neverland Valley Ranch featured a zoo, an arcade, and an amusement park with bumper cars, a Ferris wheel, a merry-go-round, and a roller coaster.


Michael's sisters, LaToya and Janet, supported him through thick and thin.(2004)


As did Michael's mom, Katherine, who was undoubtedly his biggest fan. (2005)


In addition to his 13 Grammy wins, Jackson received 15 World Music Awards, more than any other male artist.(2006)



We'll miss you, Michael. Rest in peace.

Vremea ce va să vină

Lumea este, lent, roasă de dezastre.
Este doar începutul Vremii dezastrelor!
Dacă nu vă înspăimântă îndeajuns dezastrele prezente, cu siguanţă cele viitoare, de le veţi trăi, vă vor îngrozi.
În Vremea dezastrelor vor fi epoci mai mari , mai mici, unele dintre ele vor fi disjunctive : epoca ploilor diluviene urmată de epoca evaporării apelor râurilor, mărilor şi oceanelor, epoca cutremurelor devastatoare, a erupţiilor vulcanice în acelaşi timp cu epoca migrării oamenilor în căutarea unor adăposturi naturale.
În categoria dezastrelor intră şi "binefacerile" războaielor. Sunt şi vor mai fi războaie (ele sunt de mai multe feluri, le enumăr) : virusologice, bacteorologice, chimice, (după acestea războiul nuclear vine doar să facă curăţenie!) , financiare, economice, şi nu în ultimul rând decadenţa civilizaţiilor. Şirul războaieleor se va încheia cu războiul Lumilor (dacă va mai rămâne lume pe Pământ şi dornică de înfruntare cu lumea din afara Pământului!).
Măcar de dragul lor, al celor care vin de la depărtări uriaşe, să salvăm o cât de mică parte a lumii noastre. Să faci atâta drum şi să găseşti pustiul. Un minim respect pentru lumea extratereştrilor!
Până la războiul Lumilor, trebuie să enunţăm condiţia necesară şi suficientă pentru ca lumea să nu dispară. Oricâte dezastre ar fi, şi oricât de devastatoare, sunt şanse ca viaţa să nu dispară.
Nu trebuie să dispară atmosfera Pămâtului. Dacă da, atunci se va scrie END pe pelicula filmului de lung metraj Viaţa pe Pământ! Nu? Ce-i trebuie omului ca să trăiască? Mai întâi aer, apoi apă, şi mai apoi ceva mezelic de îngurgitat: o frunză, o poamă acră, o scoarţă de copac mustind de sevă, o rădăcină , un peşte prăjit pe piatra încinsă de soare, o pasăre , un animal erbivor ... Va căuta un adăpost pentru a avea de unde să plece şi să se-ntoarcă. Ceva în genul unei grote preistorice, pe care o va redescoperi sau o va săpa în muntele vulcanic (vulcanul să fie din cel stins). Imaginile de mai jos vin să confirme că o mică parte a lumii de astăzi este pregătită pentru vremea ce va urma vremii dezastrelor. Unele case au trase cabluri de electricitate sau de internet, aşa cel puţin pare. Se vede că sunt improvizaţii. Trebuie ca lumea civilizată, înainte de a cădea pradă unor dezastre, să se trezească şi să facă un transfer de tehnologie şi know-how spre lumea viitoare a oraşelor din împărăţia grotelor (tehnologie de uz casnic, nu războinic: tunuri, bombe şi mitraliere).Sunt cele mai rezistente locuinţe. Ele au deja o vârstă de şapte veacuri.Ele oferă singura şansă să ne mai găsească extratereştii în viaţă! Umilitoare şansă!

E ... VIU!

El n-a murit cum au murit şi mor : un Costache, o Ileana, Neculai şi Floarea...
El este viu, are o vârsta de necuprins cu mintea, el are vârsta naţiunii române, are vârsta istoriei noastre.
Când El va muri, atunci nici România nu va mai fi.
Cât timp El rămâne viu, România nu are cum să nu mai fie.
El este Lumina din inima noastră!
Să o menţinem vie, să nu o lăsăm să o stingă vântul stârnit de minţile înguste ale celor care se încăpăţinează să-l îngroape.
El este viu, îl găsim seara pe deal, pe langa plopii fara soţ, peste câmpii-n zori la Bucovina, lângă lacul cel albastru, la steaua ce a răsărit ...
El iubeşte :
O, vino iar în al meu braţ, Să te privesc cu mult nesaţ, Să razim dulce capul meu De sânul tău, de sânul tău!
El este iubit: Iar ea vorbind cu el în somn, Oftând din greu suspină: - O, dulce-al nopţii mele domn, De ce nu vii tu? Vină!

El este inima din inimile noastre de români, pulsează la depărtare egală în timp: 15 ianuarie, 15 iunie , 15 ianuarie, 15 iunie ...

Ce inimă mare are Eminescu!

Dacă vom continua să ne minunăm de tot viul ce ne înconjoară, să cântăm cuvintele limbii române, cu ele să legănăm copiii, să vedem albastrul cerului şi la vreme rea, să nu ne plecăm, de cădem să nu pierdem nădejdea că ne vom ridica ... atunci îl vom avea pe Eminescu, viu!

Măria sa, porcul!

Aşa îl vom apela sau gratula cât de curând. Sigur pana-n doua mii doispe. Va trebui să ne dăm bine pe lângă porc. Acum cu pesta şi gripa porcină e greu de crezut că va veni vremea când omul şi porcul vor lega relaţii de prietenie, omul îi va da recunoştinţa sa. Nu ştiu dacă va fi biunivocă relaţia, cum este aceea dintre om şi câine. Câinele este şi va rămâne credincios omului.

Chinezii nu se dau în vânt după carnea de porc, dar îl modifică genetic pentru a ne fi de real folos, nu numai pentru a-i umple cu carne maţele şi băşica.

Primii porci clonati din celule modificate genetic au fost creati in 2001, dar este pentru prima data cand se reuseste realizarea unor celule ce ar putea reprezenta „seminte” ale unor viitoare organe umane, de care vor putea beneficia bolnavii aflati in nevoie disperata pentru un transplant ... Rasele de porci folosite au organe de dimensiuni apropiate organelor umane. Acum vom putea folosi celule stem embrionice sau pentru a modifica genele legate de imunitate la porcii respectivi, pentru a face organele animalelor compatibile cu sistemul imunitar uman. In acest fel, nu vor mai exista absolut deloc reactii de respingere a transplantului. (Revista Magazin)

Interesant este că ei, chinezii, se dau în vânt după carnea de câine. Câinele fiindu-ne cel mai bun prieten.

La noi porcul este într-o situaţie jenantă. Este infestat cu pestă, care e ca ciuma, sau are gripă care se transferă la om. Porcul este virusat. Ce mai încoace încolo, deocamdată are statut de animal indezirabil.

Cercetătorii chinezi vor să reabiliteze porcul. Recunoscuţi prin tenacitatea lor, cinezii sunt aproape de o mare realizare a medicinei, clonarea de organe umane pe porc. Aşadar nu va fi departe vremea când ne vom schimba radical opinia , nu despre toţi porcii, ci despre aceia cu gene modificate. Va trebui să iubim porcul, el ne va lungi viaţa, dacă ni se va întâmpla ca inima să ne lase, ficatul să ni se îngraşe, plămânul sa ne devină ca un şvaiţer, rinchiul să ni se înfunde.

Porcul va fi cel mai iubit dintre animale.
Va fi la mare preţ tot timpul, nu numai de Crăciun!
Va fi monedă de schimb!
Va fi regele animalelor!
Leul, ca moneda, va fi înlociut cu Porcul!
Va fi tranzacţionat la Bursa ca şi aurul!
Viaţa unui porc va echivala cu patru vieţi de om!

Va fi greu de anticipat până unde se va ridica preţul porcului.
Şi apelativul „ Nu fi porc!” urmat de firescul "Nu fi scroafă!" vor avea o cu totul altă conotaţie.
Până una alta noi românii vom continua să-l mâncam făcut piftie sau jambon fiert în vin, iar chinezii vor continua să-l cloneze şi să mănânce carne de câine ... friptă, cred!
Când se va scrie o nouă Odă porcului?

O misivă târzie

O misivă trimisă înainte de sărbătorile pascale, de către lordul Bochenstein cardinalului Bascinschi prin poşatlionul ce leagă Dealul Phelatkului cu Dealul Kontrasheni, juns la destinaţie de Rusallii. De ce a juns aşa târziu? Încurcate sunt căile Domnului şi … drumurile desfundate!

Dragul meu domn, Mă simt onorat, datorită relaţiilor noastre strânse în jurul aceluiaşi ideal, să deplâng alături de dumneavoastră supărarea cumplită pe care o înduraţi acum şi de care am aflat de la madame Atena şi fiica acesteia lady Trey. Fiţi convins dragul meu domn, că vă compătimesc cu sinceritate pe dumneavoastră şi toată respectabila dumneavoastră familie în nenorocirea în care vă aflaţi , care trebuie să fie una dintre cele mai dureroase.Nu vă las să înduraţi singur această neorocire, şi nu-mi precupeţesc niciun efort prin care aş putea alina o neplăcere atât de mare. Speranţa că aceste rânduri v-ar putea mângâia în această împrejurare care trebuie să fie cea mai supărătoare pentru sufletul unui părinte, îmi dă curajul să-i înfrunt pe cei care vă adulmecă ...ca hienele stârvul.Orice altă faptă a fiicei dumneavoastră ar fi fost o binecuvântare în comparaţie cu aceasta. Şi este şi mai trist că există motive de a presupune purtarea libertină a fiicei dumneavoastră se datorează unei îndulgenţe prea mari, deşi, sunt înclinat să cred că aţi fost plecat de lângă familie, atunci când fiica dumneavoastră ar fi avut cel mai mult nevoie de sfatul unui tată, sau că firea ei înnăscută trebuie să fi fost de aşa natură, altfel nu s-ar fi putut face vinovată de o asemenea grozăvie la o vârstă atât de tânără. Oricare ar fi cauza, sunteţi demn de milă, părere pe care o exprimă multă lume, conform unor canale oficioase. Ele sunt de acord cu mine în a considera că acest pas greşit al unei fiice este o ruşine pentru viitorul marii noastre familii.
Această consideraţie nu mă opreşte să mă gândesc cu şi mai mare satisfacţie la un anumit eveniment din noiembrie trecut, care a fost de toată lauda familiei noastre.Ce crunt vă bate soarta! Dumneavoastră să simţiţi pe propriul obraz, ruşinea care a simţi-o acel tată când i-aţi trimis fiica să combată pe centură.
Prin urmeare , daţi-mi voie să vă sfătuiesc dragul meu, să vă consolaţi pe cât posibil şi să îndepărtaţi din sufletul dumneavoastră pe fiica cea nedemnă şi să o lăsaţi să-şi culeagă roadele odiosului ei păcat, de a fi independentă.
Rămân al dumneavoastră acelaşi mereu ... spune-ţi-mi cum doriţi, dar nu derbedeu!

Pictură rupestră

Ieşise şi se oprise la buza grotei, de unde din ochii abia deschişi, privirea i se strecură printre firele de păr ale sprâncenelor, alunecă pe stâncile negre - santinele-n post de noapte- de aici căzu în hăul străjuit de coloane de piatră, urcă încetişor peretele de granit a muntelui din zare, apoi pe creasta cenuşie, de unde cu un ultim efort se poticni pe cerul sângeriu, ce urma să fie înţepat de primele raze ale soarelui. Cu privirea agăţată-n cer, îşi întinse ciolanele păroase, apoi închise ochii leneşi, descleştă fălcile osoase cu un scârţâit de angrenaj ne uns, slobozind un căscat însoţit de tunete în cascadă, de vuiră văile, de se cutremurară stâncile, de se prăvăliră pietrele. Cât dură ecoul stârnit de sunetele căscatului, dură şi jetul pişatului ca un arc aburos ce unea mădularul de sub burta păroasă cu ţărâna de dincolo de bolovanul cei sta în faţă.

Se scutură din toate , îşi frecă faţa păroasă, îşi lovi de trei ori pieptul, şi se întoarse în cavernă.
Cu cremene şi amnar aprinse iasca şi vreascurile pregătite de cu seară. Limbile focului îmbrăţişă fundul vasului în care se găsea un amestec de apă, frunze şi găze uscate.

Când fiertura fuse gata, o turnă într-o oală mai mică, o duse la gură, gustă şi o lăsă pe o lespede de piată. Se duse în fundul grotei de unde aduse, cu grijă, pe braţe, ca pe moaşte, un lucru de lux pentru acel loc. Îl puse lângă el, îi învărti o manivelă, şi printr-o pâlnie se trezi la viaţă o melodie din vremuri îndepărtate:

...lumeeee, lume, soooro lumeeee ... c-aşa-i lumea trecătoare ... ăl de naşte necăjeşte ... lumeee, lumee ....

Îi era cea mai dragă sculă din puţinele care îi mai amintea de vechea civilizaţie care era ca şi dispărută, după acel cataclism – planeta fusese ştearsă de coada de plasmă a unei comete.
Puse un alt disc, dădu câteva rotiri de manivelă ...

Non! Rien de rien ... Non ! Je ne regrette rien Ni le bien qu'on m'a fait Ni le mal tout ça m'est bien égal !

Mai sorbi din fiertură, luă vopselurile şi pensula, se urcă pe un bolovan-treaptă, pentru a ajunge la tavanul grotei, acolo unde pictura începută îl aşteptă.
Era una din acele câteva plăceri care îl mai ţineau în viaţă.

Avec mes souvenirs, J'ai allumé le feu, Mes chagrins, mes plaisirs, Je n'ai plus besoin d'eux !