O misivă târzie

O misivă trimisă înainte de sărbătorile pascale, de către lordul Bochenstein cardinalului Bascinschi prin poşatlionul ce leagă Dealul Phelatkului cu Dealul Kontrasheni, juns la destinaţie de Rusallii. De ce a juns aşa târziu? Încurcate sunt căile Domnului şi … drumurile desfundate!

Dragul meu domn, Mă simt onorat, datorită relaţiilor noastre strânse în jurul aceluiaşi ideal, să deplâng alături de dumneavoastră supărarea cumplită pe care o înduraţi acum şi de care am aflat de la madame Atena şi fiica acesteia lady Trey. Fiţi convins dragul meu domn, că vă compătimesc cu sinceritate pe dumneavoastră şi toată respectabila dumneavoastră familie în nenorocirea în care vă aflaţi , care trebuie să fie una dintre cele mai dureroase.Nu vă las să înduraţi singur această neorocire, şi nu-mi precupeţesc niciun efort prin care aş putea alina o neplăcere atât de mare. Speranţa că aceste rânduri v-ar putea mângâia în această împrejurare care trebuie să fie cea mai supărătoare pentru sufletul unui părinte, îmi dă curajul să-i înfrunt pe cei care vă adulmecă ...ca hienele stârvul.Orice altă faptă a fiicei dumneavoastră ar fi fost o binecuvântare în comparaţie cu aceasta. Şi este şi mai trist că există motive de a presupune purtarea libertină a fiicei dumneavoastră se datorează unei îndulgenţe prea mari, deşi, sunt înclinat să cred că aţi fost plecat de lângă familie, atunci când fiica dumneavoastră ar fi avut cel mai mult nevoie de sfatul unui tată, sau că firea ei înnăscută trebuie să fi fost de aşa natură, altfel nu s-ar fi putut face vinovată de o asemenea grozăvie la o vârstă atât de tânără. Oricare ar fi cauza, sunteţi demn de milă, părere pe care o exprimă multă lume, conform unor canale oficioase. Ele sunt de acord cu mine în a considera că acest pas greşit al unei fiice este o ruşine pentru viitorul marii noastre familii.
Această consideraţie nu mă opreşte să mă gândesc cu şi mai mare satisfacţie la un anumit eveniment din noiembrie trecut, care a fost de toată lauda familiei noastre.Ce crunt vă bate soarta! Dumneavoastră să simţiţi pe propriul obraz, ruşinea care a simţi-o acel tată când i-aţi trimis fiica să combată pe centură.
Prin urmeare , daţi-mi voie să vă sfătuiesc dragul meu, să vă consolaţi pe cât posibil şi să îndepărtaţi din sufletul dumneavoastră pe fiica cea nedemnă şi să o lăsaţi să-şi culeagă roadele odiosului ei păcat, de a fi independentă.
Rămân al dumneavoastră acelaşi mereu ... spune-ţi-mi cum doriţi, dar nu derbedeu!