Cu tremur privesc,
nu mă dumiresc,
ce văz mă uluie,
mă lasă fară ton,
Din amvon ,
de lângă Preafericitul Daniel
predică Nefericitul Trăienel.
Se cutremură pronausul,
se zgâlţie naosul,
catapeteasma se clatină
se mişcă altarul.
Plâng sufletele sfinţilor din icoane,
enoriaşii bat mătănii privind spre Daniel,
neînţelegând ce vorbeşte Trăienel.
Tare greu merge siteul tau, abia azi m-a lasat si pe mine sa comentez.
RăspundețiȘtergereSa vezi al tau! ce mi-a facut !
RăspundețiȘtergereN-am intervenit în toată istoria, căci s-a vorbit abuziv şi pe lângă subiect...
RăspundețiȘtergereOricât de nocivi ar fi Daniel şi Băsescu, nu s-a încălcat nicio rânduială! Altele ar trebui să li se reproşeze...
Asta se intampla ieri, azi nu l-am mai privit cu tremur ...îi substantiv comun ...
RăspundețiȘtergerebisericile şi icoanele rămîn
RăspundețiȘtergerebipezii vin şi pleacă, doar ritmul pare uneori prea lent ... în plecare;
să ne păstrăm credinţa în acceleraţie
Tot mai departe-i turma cu al ei unic pastor.
RăspundețiȘtergere