Stiri rele si bune

Pe cine nu tulbură stirea :

Manechinul rus Ruslana Korsunova, originara din Kazahstan, fosta republica sovietica, s-a aruncat sambata de la o fereasta a apartamentului sau, situat la etajul noua al unui bloc din Manhattan, New York.

De ce “s-a aruncat” ?
Avea contracte cu mari case de moda: Vera Wang, Christian Dior, Marc Jacobs, Nina Ricci, DKNY. A pozat pentru revistele French Elle şi Russian Vogue.
Ce motiv ar fi avut să coboare din apartament pe fereastră?
A deschis-o să inspire aer de metropolă americană, a ameţit, s-a dezechilibrat, nefiind cineva în preajmă sa o prindă, a cazut si pace !?
Sau poate un bărbat surexcitat sau prea exicitat, a consumat-o şi a aruncat-o, sau a murit de dragoste ranită .
Visul ei a fost să zboare, asa cum se destainuia pe blog: 'My dream is to fly.Oh, my rainbow it is too high’. A sfârşit ca temerarul Icar.

Urmatoarea ştire mă emoţionează negativ, mă răscoleşte deci tot mă tulbură:
Britanica Olivia Crowther, de 23 ani din Stroud, Gloucestershire, a ales The Golden Gate Bridge din San Francisco pentru a sări in … neant.

In final o stire pozitivă:



Svetlana Medvedeva ştie să gătească sushi.
Soţia actualului preşedinte rus Dmitri Medvedev, se imbracă dupa ultima modă.
Această blondă elegantă reprezintă un contrast plăcut în peisajul soţiilor preşedinţilor ruşi, cu excepţia Raisei Gorbaciova. Ruşii sunt acum pregătiţi să aibă o Primă Doamnă demnă de acest nume.
Svetlana Medvedev este draguţă şi va avea o alura nobilă. Toata lumea va fi foarte mulţumită să vadă o femeie frumoasă, sofisticată şi bine îmbrăcată.
Ea ştie să pregătească sushi, un fel de mâncare cu specific japonez, care face furori în rândul doamnelor din elita rusă.
Rusoaicele sunt printre cele mai frumoase femei. Nu?

Vorbă de clacă

Aseara, in a doua semifinala a campionatului european, sub dus cu apa de ploaie , spaniolii i-au invins a doua oara pe rusi, la aceiasi diferenta de trei goluri.

Prima individuala de un milion de euro, in caz de calificare, promisa jucatorilor rusi, de gigii lor, nu i-a ajutat, dimpotriva, le-a amortit picioarele.

Ploaia de aseara, in cod mioritic, este supararea cerului pe echipa noastra de fotbal care si-a naruit visul de a juca semifinala, multumindu-se sa o priveasca de prin statiuni turistice plasate in locuri exotice.

Si Presedintele era sigur ca vor ajunge pana in finala, incat trecuse in agenda, primirea lotului la Cotroceni, in data de intai iulie.

Cum nu s-a intamplat minunea de la Viena, in spatiul de timp prezidential ramas liber, invita liderii partidelor politice la o consultare. Nu stiu daca si ca valoare, dar ca numar, invitatii vor fi cat cei din lotul de jucatori ai Nationalei, fiecare lider va aduce doi confrati. Tema discutiilor: cresterea preturilor la alimente si combustibili. Stai domol, nu se va discuta o noua marire de preturi, nici scaderea lor, se vor emite pareri, se vor avansa poate si ceva masuri de a diminua impactul asupra celor cu venituri mici. Sa dam cu presupusul fie de-i fotbal sau politica ne pricepem , cu obtinerea de performante stam prost.

Liberalii sa domoleasca preturile, m-as mira, nu s-ar mai numi liberali.Cel mult ar putea recomanda, celor cu venituri mici, sa nu mearga la piata cu sacose mari, se diminueaza astfel si numarul depresivilor.

Social-democratii, sigur, vor avansa masuri de ajutoarare a saracilor, mai intai identificarea si amprentarea lor (si cei saraci au amprente digitale! ) pentru o baza de date, paralelea cu a infractorilor, apoi infiintarea de piete speciale: produse de stricata necesitate la preturi subventionate, in care accesul sa se valideze de catre cititoare de amprente, palma, omului sarac, ii va tine loc de card.

Cei din Partidul cu doua aripi Droit si Left, si cap de Balaur, sigur vor sari ca arsi, chiar vor propune o lege prin care sa se interzica amprentarea saracilor.Numarul celor saraci au crescut, saracia s-a intins ca o caracatita, de cand ei au plecat de la guvernare. Trebuie cat mai repede noi alegeri.

Liderii extremelor nu vor asista pasivi.Unul va spune raspicat: Domnilor! Nu va jucati cu saracia! Va bate Dumnezeu! Sa se amprenteze hotii si mafiotii privatizarilor frauduloase! Saraca tara bogata, liderii tai vor sa-ti puna crot la ureche!

Celalat se va vaita: nu amprentarea in sine e problema, ci minoritatea saracilor care depaseste ca numar cea mai mare minoritate etnica, ceeea ce de buna seama ca nu-i de acceptat.

Intrunirea va avea loc, rezultatele sunt previzibile, toti vor fi multumiti ca au participat, ca si cei din lotul Nationalei la EURO 2008.

Sa fi ajuns Romania pana in faza finala, ne-ar mai fi stat gandul la pretul legumelor si fructelor?

De ce

să grafiez trăirile?
să le ogoiesc,
să le pocolesc,
să le înstreinez,
pentru cine?

de ce
să grăiesc simţirile?
să le despoi,
să le urgisesc,
să le dervelesc,
pentru ce?

în dansul lor, făcând ocol,
hulpavului Trecut, obol
Prezentul îi deşartă clipa,
adastând Viitorul ce se-nfiripă,
în hora lor ameţitoare,
Ielele vor să mă prindă.

Dimineata unui primar de-abia ales

Sunetele metalice ale desteptatorului ii joaca pe creier ca ciocanul pe nicovala. Are capul greu ca o banita. Ii trebuie ceva timp sa-si dea seama ca este in pat si nu in hala de turnatorie. Apoi legaturile lenese de la un neuron la altul ii deruleaza un film de scurt metraj : nemancat, ieri , a doua zi dupa alegeri, a asteptat rezultatele numaratorii voturilor, a castigat la o diferenta mica, dar a castigat, este purtat pe sus pana la prima crasma, sa traiasca primarul nostru! bautura pentru toti cei care au fost cu mine, vodka cu suc de rosii si bere cu rom, … se rupe pelicula.

- Pe cine sa intreb daca sunt sau nu primar ? - cauta sa lipeasca pelicula rupta- perna pare neatinsa, ea n-a dormit cu mine ?

Privirea-i de om mahmur se intalni cu privirea incruntata a nevestei care statea spijinita de canatul usii.

- Nu ai de gand sa te ridici din pat ?

- Fa, sunt sau nu primar ?

- Esti !

- Si nu te bucuri ?

- M-am bucurat pana am intrat in crasma si te-am vazut …fericit.

- Stii ca de fericire nu mai vezi pe nimeni in jur ?

- Iar fericirea mea s-a risipit ca firele de nisip luate de vant, dupa ce am intart in spatiul fericirii tale.

- E greu sa ma intelegi. Ieri eram turnator - forjor, astazi sunt primul om din oras!

- ...!?

- Fa, de ce a trebuit sa ma scoale soneria, la ora cinci ? Sa dispara ceasul de pe noptiera ! –prima masura in calitatea de primar ales. De maine ma trezesti tu ! dupa ce pregaresti micul dejun, la ora sase … nu la sapte, voi vedea pe parcurs daca trebuie sa o duc pana la opt.

- Ce mic dejun!? De cand manaci tu dimineata? Iti iei sufertasul cu ...

- A doua masura administrativ- privata : sa dispara sufertasul! Frigiderul sa fie plin !! La doua zile vei face cumparaturi cu soferul meu !!!

- Ma, tu nu te uiti ce fata ai!? Scoala-te!! Spala-te cu apa rece, sa-ti treca mahmureala…eu intre timp o sa-ti fac o papara cu ceapa !

- De astazi boilerul ramane in priza!! Dimineata fac dus! Imi vei face masaj pe canapeaua din camera de zi …Fara ceapa !!!…Vrei sa stea departe de mine secretara?

- Ma, omule ! Tie nu ti-a trecut betia. Pentru ce te-au ales primar? Ce le-ai promis? Ai uitat?

- Ca o sa le bagi gaz in casa, sa nu mai stea pe butelie?

- Lasa asta, ca nici tu nu esti convins ca-i o treaba buna, acum cand gazul s-a scumpit.

- O fabrica de scarmanat lana si de argasit piei. Locuri noi de munca!

- De unde lana si piei ? Decat sa le dea taranii pe un pret de nimica, mai bine le arunca pe foc. Astea nici eu nu le-am crezut. Vreau macar sa nu uiti ce le-ai spus legat de caracterul tau! Le-ai spus ca daca vei ajunge primar, vei ramane acelasi om simplu, modest, dusmanul parvenitilor, nu-ti vei face inc-o casa, vei merge cu bicicleta la primarie, pe cei saraci ii vei scoate din foame.

- Hai ca reuseti sa ma enervezi din prima ta zi de -Doamna primar ! De astazi sunt primar si cu asta basta! De astazi nu mai discut cu tine probleme de serviciu. Pana reusesc sa ma ridic din pat, fa bine si calca-mi camasa alba – cea cu gulerul bun, si costumul ... pana o sa-mi iau unul ca lumea din prima leafa de primar, calca-l pe cel cu care merg duminica la biserica. Asculta-ma ce-ti spun, nu sunt beat! Nu ma suni in timpul zilei! Te suun eu!! Doi! Nu pui masa la ora patru ca pana acum ... urmatoarea la mana: nu ma intrebi, cand vin, unde am stat si ce am facut. Cinci si ultima!! ... te voi anunta la momentul respectiv.

- Eu zic sa te opresti ca nici nu-ti recunosti vocea. Tu ce crezi, ca eu sunt proasta ta? Stii ce, cauta-ti alta!

- Exact! Tu ai zis-o! Asta este ultima masura administrativ-privata pe care o voi lua.

Suc de portocale

- Cum am putut sa jucam asa de elegant cu marea doamna, Franta,iar apoi olandenzii sa o terfeleasca ca pe o prostituata? Ar trebui ca in meciul de diseara sa-i facem suc de portocale - spun in loc de Buna dimineata! vecinului de gard, Titi.

- Hai, bre! nu te mai plange ca o muiere. Daca eram calificati din doua miscari, ce s-ar mai fi scris la gazete? - imi arunca o zeflemea, Titi.

- Unora le este grea pana, sa scrie de bine.

- Dar pe italieni de ce nu-i terfeliram? -continua sa ma ia la intrebari Titi .

- Era gata,gata sa-i umilim pe macaronari, doar ratarea paliturii de pedeapsa ne-a oprit sa dam navala-n strada. De ce? Fiindca Bufon s-a incaltat cu ghete cu un numar mai mare! Hehe! Atfel unde eram noi acu', bre Titi?

- Eram privitori pasivi de ecrane, fara adrenalina in sange, fara gheare in stomac. Ce-i aia, sa urmaresti un meci fara miza, cu calificarea in buzunar? E ca si cum ai bea apa plata in loc de tarie -pilduieste infierbantat Titi.

- Ai auzit? Antrenorul portocaliilor ...

- Scuteste-ma de culoarea portocalie, nu discutam politica, onorabile! Un pic de decenta - Titi imi arunca vorbe ca pe niste portocale stoarse.

- Oranjii vor juca cu garnitura a doua. Daca ne bat cu rezervele, nu mai avem pe unde ne scoate camasa - trag eu un semnal de alarma.

- Chiar as vrea sa ne gaureasca plasa de doua ori, sa vedem daca ai nostri sunt tare in caracter si pot sa intoarca situatia cum turcii au facut cu cehii - Titi ranjeste tamp, aruncandu-mi vorbele ca niste stropi reci de ploaie.

- Titi, cum se numesc aia care simt placerea numai daca sunt batuti bine inainte de? -nu mai astept sa-mi raspunda si smulg din gard o scandura.

- Nu da bre! Ce-ti veni? Asteapta sa se termine meciul!

Calul troian

Locuitorii orasului ravasit la propriu – strazi excavate, gramezi de borduri vechi si noi , parcuri defrisate urmand a fi betonate, interesectii claxonate- si la figurat –sprijinul pe fata acordat, de catre locatarul de la Cotroceni, candidatului partidului Stolo-Boc – au primit vestea : Sorin Oprescu va candida ca independent pentru Primaria Generala, ca pe o anestezie pentru o operatie pe cord deschis.

A depasit primul tur doar prin forta impactului in masa de votanti a unui independent dar nu a unuia de duzina, a unuia care a spus adio partidului care i-a dat un fotoliu de senator.

De-abia in turul doi a venit cu o oferta : autostrada in inel, paralela cu magistrala nord –sud, o noua doza de anestezic, operatia pe cord deschis risca sa nu reuseasca. Unii mai ales cei din tabara lui Vasile Blaga au luat la purificat zicerea , au combatut-o cu argumentatii economice si tehnice, crezand ca vor castiga voturi. Dimpotriva, au pierdut .

Pe termen scurt, victoria lui Sorin Oprescu ii apartine in totalitate, nu o imparte cu nici un partid, doar cu cei satui de politica damboviteano-caragialeasca.

Pe termen lung, pentru alegerile prezidentiale din 2009, primarul-general Sorin Oprescu ii calul troian pentru cucerirea cetatii base-elene. Ramane de vazut al carui partid. Nu va luati dupa zambetul larg cat ecranul, de aseara, a ex-presedintelui Ion Iliescu.Nu va grabiti !
Mai intai sa vrea si Sorin sa fie cal troian, si apoi Traian sa-l primeasca in dar.

Foto Mediafax

Fata muntelui sacru

Patul din crengi de brad - tras de bunicu, pe drumeagul, acoperit de zapada, ce duce in sat- ii culcus de moarte puiului de caprioara ranit de alice.

El vrea sa-si grabeasca mersul, dar picioarele i se afunda in zapada adanca si pufoasa.

Ma tin cat pot de aproape, ma apasa greul rucsacului: apa de la izvorul de slatina.

Dupa o bucata buna de drum, ma opresc, imi intorc privirea spre munte, cu veneratie dar si cu nedumerire.

Cum de ingadui omului sa faca de petrecanie unui pui de animal, tu munte, de te crezi sacru?

Cine ii alina durerea mamei ce-si vede puiul plecat pentru pururea in neant?

Cine are acces la Cartea Mare a destinelor noastre?

De ce nu-i lasat drept sacru: mama sa-si creasca puiul, sa-l vada ajuns mare si traind alaturea de perechea harazita, apoi ea parasita dar fericita poate sa se duca?

Cine sa-mi raspunda ?

Fata de Rege incrmenita in stanca semeata de pe platoul muntelui?

O irizatie circulara se deseneaza straniu pe peretele stancos al muntelui …pulseaza in ritmul inimii mele … o lumina de un albastru rupt din culoarea cerului de toamna … se desprinde, aluneca usor mangaind intinderea verde a brazilor … se opreste de-indata aproape de mine… da, nu-mi cred privirii, este un chip … de fecioara… pe obraz i se rostogolesc lacrimi, bobite de cristal … privesc in ochii albastri …chipul prinde viata …buzele se misca …vrea sa-mi vorbeasca …imi vorbeste:

- Eu sunt fata ascunsa pe vecie-n munte. Am fost sortita sa-l sfintesc cu duhul meu. Dorul de mama e mai puternic decat soarta-mi. Caut un suflet curat, sa-l las muntelui, un timp doar cat sa merg la ea in ceruri, si-apoi ma-ntorc.

- Sa nu iei sufletul puiului de caprioara! Mugetul tanguitor al mamei, nu te infioara? – nu stiu de ce, acestea mi-au fost primele ganduri.

- Vreau un suflet de copil!

- Nu! Nu! Eu vreau sa traiesc! Is nadejdea la batranete a bunicilor – imi aud gandurile lase.

Fetei ii curg pe obraz lacrimi de cristal, luciul oglinzii de azur se sparge in mii de lumini, chipul angelic dispare.

Vad un cerc de lumina albastruie care descreste, se strange tot mai mult …simt pe buze gustul sarat al lacrimilor ce-mi curg pe obraz.

Pe cine, oare, plang?

Plang chipul fetei cu lacrimi de cristal din oglinda de azur?

Plang de plansetul indurerat al caprioarei ramasa fara pui?

Plang in voie sufletul meu. Cine sa ma vada? Bunicu ?

Cand s-a departat asa de mult?

Cu privirea impaienjinita de lacrimi nu deslujesc daca merge sau ma asteapta.

Nu o sa le spun bunicilor ca mi-a vorbit fata din muntele sacru. Oricum cine are a ma creade?

Oare va mai trai puiul pana ajungem acasa !?

Cant pentru tara

Departe de casa, in tara cantoanelor, pe o pajiste gazonata, la timp de seara, cu sfantul soare la asfintit, tineri-barbati ai neamului nostru, stransi laolalta ca spicele intr-un lan de grau, au cantat din toata inima si tot sufletul, cu voci tremurande « Desteapta-te Române ».

La unison cu ei si cu cei zece mii de romani din tribune, canta aerul si pasarile cerului, canta eterul - prin care ajung imaginile in ecranele magice de-acasa.

Va spun pe aia dreapta, am privit tot meciul fara ghemuri in stomac, desi jucam cu Franta, cantecul pentru tara mi-a fost ca un panaceu.

In rest un meci fara mare spectacol, doar un joc de tactica si strategie, o arta de altfel.



Sa promovam in sferturi, e bun si un punct pentru inceput. Aparare om la om. Chivu si Goian, doua coloane de granit.Incursiuni spre poarta galilor cu : Mutu, ingreunat de responsabilitate, Daniel Niculae, fentos si cam atat, Banel, alergator, cum un caine de aduna in teava pustii vanatul.



Scorul a ramas pana la final, nimica la nimica. N-a fost motiv pentru altceva mai bun decat bere si seminte, vinul tamaios asteapta urmatorul meci, cel de vineri cu echipa lui Donadoni.

Privind intr-o oglinda care deformeaza imaginea, rezultatul egal este pentru noi ca o victorie , pentru frantuji ca o infranagere.

P.S. (Piei Satana)
Cand am vazut pe ecran un prim–plan cu prezidentul in zona VIP, primul gand ce m-a traznit stiti care fu? Na! Sa stii ca nu-i vom bate!

Un gest (ne)democratic

Sursa : Mediafax foto.

Cum si unde si-a suspendat Campania electorala Hillary Clinton, senator de New York şi fostă Primă Doamnă ?

Nu la sediul partidului, nu in fata unor reporteri amatori de senzatii tari, nu in piata (au piete mai mari ca ale noastre) ci in fata a 2000 de sustinatori , la National Building Museum.

A spus-o cat se poate de franc :

Astazi imi suspend campania, il felicit ;

Il susţin şi ii transfer intregul meu sprijin.

Pe cine il felicita? Pe cine il sustine?

Pe rivalul democrat Barack Obama, senator de Illinois, care a caştigat sustinerea delegatilor necesari pentru a obţine investitura democrată in cursa pentru Casa Alba.

Obama nu a participat la miting.

Obama si Clinton nu au invatat nimic din obiceiurile noastre dambovitene.

Ar fi stiut de ele, daca se tranzanctionau la bursa de valori morale si politice.

Un posibil scenariu, in cofetaria Golden de langa National Building Museum:

- Hilly draga, a fost extenuanta de-a dreptul aceasta campanie, pentru o femeie asa delicata ca tine. Gandeste-te! Greul va incepe la toamna, in cursa finala. Vor fi atacuri in presa. Nu vei rezista!

- Cum ii vom anunta ca tu continui in locul meu?

- Lasa totul pe mine, draga! Tu trebuie doar sa afisezi o mimica de om bolnav.

- Bine Obi! Sa nu uiti ce le spui! Eu voi merge la o clinica privata in strainatate, sa ma operez de … un chist. E bine ?

- Nuuu! Transplant de ficat. Ce-ti veni, chistul e prea banal.

- Trebuie sa vars si cateva lacrimi, Obi?

- Nu va avea acelasi efect ca plansul unui barbat. Vreau sa inmoi inimile dusmanilor mei.

- Dar sa nu plangi de adevaratelea, eu nu rezist!

- Pe obrazul unui barbat, cateva lacrimi au un impact in mase, mai mare decat smiorcaiala unei femei. Scuza-ma! Nu-i cazul tau.

- Cand ne mai vedem? Sa nu ma uiti Obi!

- Cum sa te uit Hilly draga! Vezi-ti de sanatatea ta! Voi gasi, sigur, un post pentru tine la Casa Alba.

P.S. Am pierdut faza de gol din meciul Austria - Croatia.

Fotbal, bere si seminte

Sambata 7 iunie, se va da startul turneului final: EURO-2008, prin fluierul de inceput al meciului dintre Elvetia –tara gazda- si Cehia.

­­­­­­­­­­­­­­­­­Romania, dupa o pauza de 8 ani, va avea partenere de joc: nationalele Frantei, Italiei si Olandei. Vor reusi, baietii nostri, condusi de Mutu si Chivu in teren, de Piturca de pe banca, sa treaca de faza grupelor?

Ei trebuie sa invinga Franta, sau Italia, iar cu Olanda sa scoata un egal, pentru a prinde locul doi in grupa.

A sosit momentul de a demonstra ca "stiu cu mingea" (expresia ii de imprumut). Tricolorii au marea sansa a vietii lor, de a juca trei finale : mai inatai pe 09 iunie cu Franta, dubla campioana europeana in 1984 si 2000, apoi pe 13 iunie cu Italia, care a castigat trofeul in 1968, iar pe 17 iunie cu Olanda, campioana in 1988.

Ai nostri trebuie sa joace cu dezinvoltura, fara trac, nu au ce pierde. Performanta de a ne califica la un turneu final, lasand acasa pe vecinii bulgari, ramane … in picioare.

Un televizor, fotoliu, o masuta cu bere si seminte, sunt strictul necesar pentru a participa si eu la un turneu final.

Sunt patru grupe, sunt sase meciuri de jucat in fiecare grupa, deci sunt de privit 24 de meciuri, in prima faza a grupelor.

Am cumparat bere Heineken dar si Aurora, seminte de fistic dar si de dovleac, vin Muscat Otonel dar si de poama acra, la pet de doi litri.

La inceputul fiecarui meci, in care va evolua nationala noastra, voi bea un pahar cu bere Heineken, sper sa-mi tihneasca, sa nu primim gol in primele minute.

Daca adversarii ne vor baga mingea-n plasa, pentru a-mi stinge supararea si durerea, voi bea bere Aurora, direct din sticla, voi sparge intre dinti seminte de bostan in locul celor de fistic, voi scuipa cojile-n ecran, si la final, ca Iisus pe cruce, imi voi umezi buzele cu otet daca termin vinul de poama acra.

Romania te iubim si cu tine ne mandrim ! (slogan oficial inscris la UEFA)

Om trai si om vedea !

Biletul

- Stai locului ! Ce te tot fluturi prin faţa mea!

Ioanid miroase a ghenă. Trebuie pus în cadă, muiat şi frecat cu perie aspră.

- Dute mai încolo, la masa aia joasă …da, poti să şezi în fotoliu, nu te murdăreşti … serveşte pizza de pe carton, toarnă-ţi suc din cutie !

De când n-o fi văzut mâncare, de se bat turcii la gura lui ?

- Nu ştiu cum să spun …

- Spune mulţumesc sau bogdaproste !

- Da, bodaproste ! Altceva vroiam să spun … mă simt aşa … nu m-am simţit niciodată aşa bine ca acu…

- Vrei să spui ca te-a atins aripa fericirii!

- Ce-o fi aia fericire ?

- Cum să-ţi explic … nu ştiu dacă este scris în constituţie … este ceea ce simţi cand scapi de o boală …când faci un lucru cât de mic dar pe care nu l-a mai făcut nimeni …când ajuţi pe un om să se ridice …când ai sufletul uşor… Oricum e ceva înălţător. Cel mai bine ar trebui să întrebi pe cel fericit.

- Unde-l gasesc ?

- Nu pot sa-ţi dau o adresa.

- Fericirea vine si nu mai pleaca ?

- Dimpotrivă, vine greu şi pleacă repede. Dacă o chemi nu vine niciodata !

- Sigur, pe la mine n-a trecut, sau a trecut ca o pasăre mică, mică şi n-am văzut-o.

- Adinioarea, mi-ai zis că te simţi asa, mai bine.

- Da, dar durerea din suflet n-o sa dispara până nu-mi găsesc mama. Nu vreau să fiu fericit, vreau să mă întâlnesc cu mama. Îmi pare rău că povestea mea ţi-a alungat fericirea. Înainte de a da eu buzna, erai fericit ?

- Da, îmi fătase pisica ! Fiecare om cu povestea lui. Hai să o lăsăm pe a mea şi să vedem ce facem cu a ta.

- Eu nu vreau să vă stau pe cap, dacă puneţi anuntul în ziar, eu vă zic din nou bodaproste şi am plecat.

- Până să pleci, spune-mi: ce îţi aminteşti tu despre mama-ta ?

- Pănă în clasa a patra, mă vizita o femeie ... cam o dată pe lună ... nu mi-a zis: eu sunt mama ta! îmi aducea dulciuri , hainuţe, dar cel mai mult îmi plăcea cum mă pupa la plecare. Odata, a şi fost ultima vizită, plecând spre poarta internatului, a început să plângă, când a scos batista din poşetă i-a căzut un cartonaş maro. L-am ridicat, am fugit să i-l dau, dar când am ajuns în stradă maşina ei plecase.

- Nu a plâns ea degeaba … avea ceva pe suflet… să nu-mi spui că ai aruncat cartonaşul.

- Mult timp l-am ţinut ca pe o amintire, când îmi vena dorul de ea, mă uitam la cartonaş şi-l pupam. M-a văzut un coleg, mi l-a luat, făcându-mă de băşcălie : prostul ăsta pupă biletul de tren! Eu nu ştiam cum arată un bilet de tren.

- Daca memoria ta e bună, ai o şansă, mica, dar ai, să-ti găseşti mama.
Ce scria pe bilet ? Îţi aminteşti ?

- E mult de-atunci, Baia-Mare … Satu-Mare. Da sigur era Satu-Mare!

- Ce bine îmi venea acu, dacă cultivam o relaţie la o gazeta din acest oraş mai mare ca un sat !

Ioanid

Strâng ziarul sul, bâzâitura de musca devenise insuportabilă … pleosc !.... bzzzz ! … pleosc !! …mă uit pe dosul sulului … nici o urmă ! …- Unde, spurcăciunea, te-ai aşezat ? Mătur cu privirea tavanul, … pereţii, … uşa …ai obosit mizerabilo! -Stai ca te lipesc eu de uşă!
Ma apropii fără să văluresc aerul, dau elan sulului din mână … scârţâitul uşii imi opreşte acţiunea ucigaşă … prin deschizătură se iveşte un cap cu părul laţos, cu o privire speriată, pe tricou-i jegos tocmai se aşezase musca…

- Nu da nene, nu ma lovi !

- Pe cine mata-n cur cauti ?

- …

- Hai, intra ! Inchide usa ! –intre timp musca disparuse.

Un baiat nu prea inalt, cu ochii mari si negri, in haine murdare, se oprise dupa doi paşi, se întoarse, cautându-mi privirea.

- De ce-ai venit, vrei bani ? Ia-i d-aici şi pleacă !

- Nu mă aştept să fiţi mai bun ca alţii, rogu-vă! ascultaţi-mă !

- Sigur că da, te ascult împărate !

- Eu de mic am fost abandonat, orfelinatul mi-a fost şi mamă şi casă. Aveam unde dormi, aveam şi ce mânca, puteam să învăţ şi chiar imi plăcea cartea, dar gândul că nu-mi cunosc mama mă neliniştea, îmi rodea sufletul. Mă întrebam aproape zilnic : cine-i femeia care m-a născut ? Până-ntr-o zi, eram mare, trecusem de-a opta, m-am înhăitat cu alţii şi am fugit.

- Tot n-am priceput, de ce-ai dat buzna peste mine?

- Am un mesaj, daca îl public, cine ştie, poate am noroc să-i găsesc. Am încercat de 1 Iunie, de ziua copilului, dar toţi, pe unde-am fost, mă scoteau afara cu şuturi-n cur.

- Dă-mi-l sa-l citesc !

Pe mine mă cheamă Ioanid, caut pe mama şi pe tata care m-au abandonat, am un semn, o frunză pe piciorul drept, vă aştept în Gara de Nord la capătul peronului doi …Am cerut sprijin în stânga şi dreapta, m-am săturat de ajutorul lor, aşa că, spun cu năduf : mă piş pe organele la care am apelat, inclusiv pe Ceauşescu ...care nu sunt in stare sa–mi găsească pe mama şi pe tata …

- Mă copile, tu nu ştii pe cine vrei sa te pişi, sunt mulţi ani de cand Ceausescu nu mai e, ş-apoi organele sunt băgate până-n gât în cazul Elodia ?

- Deşi stau pe sub poduri şi-n canale, ştiu cine-i preşedinte. Nu-l scriu, nu mai vreau să fiu dat afara cu şuturi-n cur.

- Până să ţi-i găseasca, spune de unde să te ia?

- Am scris mai jos, nu direct, aşa mai pe ocolite, v-am zis că-mi plăcea cartea.

O gură de canal, trepte, un carton , paie şi ţoale mi-e patul de-o noapte,
Mă încălzesc stând lipit de unul sau de alta, aud ţipete, dar şi şoapte,
Maţele-mi ghioraie de foame, aţipesc între doua treceri zgomotoase de tramvaie,
Am vise plăcute : mama vrea să mă ia în braţe, am coşmaruri : aud cântec de cucuvaie.

...

P.S.

Cum de-ai avut gândul negru şi laş,

Să lepezi în maternitate un biet copilaş?

Inima şi gândul nu ţi-au fost la mine ,
Ştiind că mă alăptează mame străine ?

- Adica iarna, cine vrea sa te caute, ridică capacul si strigă : Ioanideee ! Iar pe timp de vara ?

- E simplu pentru mine, dorm prin parcuri, mă învelesc cu cerul de stele. Dar v-am spus, în fiecare dimineaţă sunt la peron în gară, aştept trenurile de Timişoara , Satu-Mare şi Piteşti.

- Deocamdată nu pleci la gară, pâna diseară avem treabă.