12 apr. 2021

Ion Minulescu prins între două iubiri ca o gâză într-un insectar

    Ion Minulescu a avut două muze: prima a fost soţia sa, Claudia Millian, alături de care a găzduit serate de pomină, la care venea toată lumea artistică a Bucureştiului dinainte de Marele Război. În perioada interbelică, poetul a întâlnit-o pe Rose Kritzmann, o femeie misterioasă care i-a rămas alături până la moartea lui. Scrisorile intime cu amanta sa au fost publicate în urmă cu trei ani şi dezvăluie o altă latură sentimentală a poetului.  Se poate spune că soarta a făcut ca Ion Minulescu s-o întâlnească pe Claudia Millian. Totuşi, şansa aceasta a fost mijlocită de primul soţ al artistei. În 1910, Claudia era proaspăt măritată, de numai un an, şi era studentă la Belle Arte. Scria poezii – opere frumoase, aşa că soţul ei a ţinut cu tot dinadinsul să i le arate lui Ion Minulescu. Tânără aspirantă, Claudia Millian era îndrăgostită de poezia lui Minulescu, el era taina ei cea mai de preţ. „Îl preţuiam – e prea puţin zis. Îi iubeam poezia. Era pentru mine o substanţă de viaţă. O învăţasem pe dinafară, o recitam în gând când eram singură, când mergeam pe drum, o citeam tare la şcoală cu colegele mele. Îmi creasem o viaţă intimă, eu şi poetul meu necunoscut, pe care nu doream să-l cunosc personal“, scria ea. Totuşi, l-a întâlnit. Împreună cu soţul ei, a mers la balul pe care „Tinerimea artistică“ îl ţinea la Teatrul Naţional. A fost un moment pe care nu l-a uitat niciodată. Peste ani, îi povestea mamei lui Minulescu întâlnirea lor: „Nu ştiu dacă ţi-ai închipuit vreodată minunea care se petrece lăuntric într-o asemenea seară de feerie şi de neprevăzut. Să ştergi realitatea şi să te laşi dus de închipuire. Să simţi viaţa că se transfigurează. Şi în această atmosferă animată, irupe un cavaler medieval. Poartă zaua împletită în fire metalice, brasarde şi genunchiere de armură, îşi ţine casca cu panaş în mână şi pe umeri îi flutură mantila de pelerinaj a cavalerilor. E mare cât un exemplar de muzeu. Vorbeşte volubil, cu gesturi largi şi atrage în jurul lui o seamă de travestiuri celebre: «Ion Minulescu», aud murmurându-se în jurul meu! Desprins din Romanţele lui, mi  s-a părut că pentru mine coborâse dintre zidurile crenelate ale unei cetăţi feudale. Cu un an-doi în urmă, citisem «Romanţa celui ce s-a întors». Atunci îi dădusem un chip în gândul meu, aşa cum şi-l închipuia imaginaţia mea romantică: subţire, palid şi cu ochii albaştri“. Din acea seară, Claudia a ştiut că ea şi Minulescu sunt sortiţi unul altuia: „Era poate o zi ca oricare alta, dar pentru mine semăna cu una din acele zile unice în care parcă auzi vocea zeilor dincolo de fiinţa ta şoptindu-ţi: «Zarurile sunt aruncate!». În ziua aceea două fiinţe se găsiră ca după o căutare îndelungată şi aveau să-şi aparţină una alteia, până la sfârşitul vieţii“. N-a greşit intuiţia Claudiei Millian. S-a căsătorit cu Ion Minulescu pe 11 aprilie 1914. Până ca România să intre în război, în 1916, ei au trăit cele mai frumoase vremuri. Minulescu şi-a desfăcut bagajul cu care se întorsese de la Paris şi a scos din el, fix în centrul Bucureştiului, frumoasele obiceiuri din La Belle Époque.Toată protipendada lumii artistice bucureştene se învârtea în jurul celor doi. Restaurantul Modern, Capşa, terasa Oteteleşeanu, cafeneaua Kübler – toate erau pline de poeţi şi scriitori, care mai de care mai gălăgioşi, adunaţi în jurul cuplului. Însă ca Minulescu nu era nimeni: „Vârsta aceea de aur nu s-a mai întors niciodată. Ion Minulescu era un alt Minulescu decât cel din vârsta maturităţii. Purta ochelari subţiri, în cadru vermeil. Avea o mustaţă roşiatică, tunsă, şi un obraz rotund, rumen, ca obrazul unei femei. Corect şi proaspăt îmbrăcat, dar niciodată «tiré à quatre épingles», se purta cu lavalieră, iar din buzunarul stâng al sacoului lăsa liber colţul batistei de linon, cu iniţiale brodate cu negru. Nu se despărţea de mănuşile de piele şi nici de baston, pe care îl preţuia ca pe un atribut necesar în ţinuta de stradă a bărbatului, aşa cum socotea pălăria, care îi acoperea fruntea puţin şi de sub care scăpa şuviţa groasă de păr, învelindu-i statornic o tâmplă. În jurul lui, tinerii din «Grupul nostru» şi  alţi scriitori făceau cerc, şi mai veneau «muzele» şi «necredincioasele boeme», iubitoare de aer liber şi de literatură“, scria, mai târziu, Claudia Millian. Zaiafeturile literaţilor erau găzduite adesea chiar în locuinţa cuplului Ion Minulescu-Claudia Millian. Înainte de război, au locuit pe Calea Dorobanţilor, la numărul 7, într-un apartament încăpător, cu camere înalte şi cu balcon din fier forjat, cum cerea moda. Locuinţele şi le-au decorat mereu împreună, ca un fel de ritual. Pentru ei era atunci perioada orientală – covoarele colorate, care le îmbrăcau pereţii şi podelele au rămas, peste ani, în mintea şi în fotografiile Claudiei. Boemul apartament era decorat cu „vase de alamă neagră şi aurie şi vase de ceramică persană în care aşezam mari buchete de plante mauve de litoral, pe care le strângeam vara pe falezele Tekirghiolului. Ani de zile trăiau florile astea, fără de apă, având în ele ceva din transparenţa şi duritatea cochiliilor marine“. Acolo, în intimitatea cuplului, printre cărţile aduse de la Paris de Minulescu, veneau toţi cunoscuţii lor. „Reuniunile noastre se caracterizau printr-o vervă «eclectică». Se vorbea despre tot şi despre toate. Problemele politice, vai, atât de tenebroase, de încâlcite, niciodată nu puteau fi elucidate. Nu se beau la noi decât cafele turceşti, care soseau în mai multe rânduri, când preparate de Minu, un cafegiu fără pereche, când de servitoarea noastră, destul de amatoare de asemenea reuniuni serale. Scriitorii se simţeau mai bine aici decât la Terasă, deşi acolo era leagănul boemilor, dar un divan elastic, de unde nu lipsea pisica neagră, cu ochii de aur, pe masă cutia cu ţigări de foi şi ţigaretele «Intim-Club», cafeaua în filigeane mari şi serenadele cântate de Minu cu umor bulevardier erau desigur ispite intime, dătătoare de huzur intelectual, şi erau o dulce legănare în colocviile pline de iscusite sugerări. Era aici un al treilea popas al boemei nomade: primul s-a petrecut în redacţia ziarului «Viitorul», al doilea, la academia-terasă şi acum cel de la noi“. 

 În 1916 a venit războiul şi, odată cu el, moartea. Primul care s-a dus a fost scriitorul Mihail Săulescu – el a fost unul dintre primii care au răspuns chemării la arme şi a murit în luptele de la Predeal, din toamna lui 1916. Minulescu şi familia lui trebuiau să plece din Bucureşti în Moldova, ca mai toată populaţia Munteniei. Cu două zile înainte de plecare, însă, artistul îi dă vestea Claudiei: fratele lui, Nolică, a murit la Turtucaia. Au lăsat în urmă apartamentul din Calea Dorobanţi, cu toate decoraţiile şi amintirile lui. Dar pentru că scriitorul trebuia să mai rămână în Bucureşti, fiind director de cabinet al Ministerului de Interne, i-a pregătit Claudiei o surpriză. A dus-o pe Văcăreşti, în casa plină de obiecte orientale a lui Zwiebach, „brocanteur“, după cum se prezentase el. Şi după ce a admirat toate frânturile de Bizanţ, negustorul a scos un cordon, anume ales de Minulescu pentru soţia lui. Accesoriul era din argint şi suflat cu aur, fiind decorat cu motive „entrelac“, precum cele de pe firidele Catedralei Trei Ierarhi. Aşa îi spusese Minu. După ce au stat un timp la Huşi, la coana Marghioliţa şi la domnul Donici, s-au mutat la Iaşi, pe strada Muzelor, fiind vecini cu fraţii-scriitori Ionel şi Păstorel Teodoreanu. Acolo, în capitala Moldovei, le-au îndurat şi ei pe toate, ca toţi românii: foamete, frig, boală şi tensiunea veştilor de pe front. „Văd războiul întors pe partea cealaltă ca o haină veche, a cărei căptuşeală păstrează în ea culori pline de viaţă“, i se confesa poetul soţiei sale, la întoarcerea în Bucureşti. Aşa, peticită de drama războiului, viaţa şi-a continuat cursul pentru Minulescu. Şi a fost bine. Şi-a cumpărat un apartament în Cotroceni, în Blocul profesorilor, locuinţă care astăzi este casă memorială – un loc unde avea să strângă o mică colecţie de artă. Viaţa familiei Minulescu a curs ca o apă de râu – pe alocuri lin, alteori repede şi tulburat, că aşa sunt artiştii. Au scris, au cutreierat ţara – mai mult poetul, căci ea rămânea acasă cu fetiţa lor, Mioara. Întâlnirile cu lumea bună a artei au continuat, iar faima lui Minulescu a trecut graniţele.  

Casa memorială a soţilor Minulescu este în cartierul Cotroceni Aprilie 1944 a fost o lună dezolantă pentru bucureşteni. Oraşul era bombardat şi sunetul de fundal era un strigăt continuu de ajutor. Capitala era în haos, nici lumină nu mai era – iar poetul se căznea tot cu cele literare: „Minu e ca un copil bun. Are încredere în grija şi în prevederile noastre. Ar vrea să citească, dar la lumânare nu poate“. Într-un Bucureşti aşa cum nu-l iubise avea să-şi trăiască ultimele zile Ion Minulescu. Pentru Claudia Millian, 4 aprilie nu a însemnat ziua bombardamentului, ci ultima zi când s-a plimbat la braţ cu soţul ei, pe Calea Victoriei: „Ne vom aminti mereu de această zi, oricât am trăi de mult şi oricât am fi de fericiţi. Eu măsor în gând fiecare clipă trăită, după aceea, şi fie-care întâmplare petrecută cu Minu, fiindcă acea zi nenorocită era preludiul morţii scumpului meu tovarăş de viaţă“. O săptămână mai târziu, Minulescu făcea atac de cord. Era 11 aprilie, ziua când ar fi trebuit să sărbătorească 30 de ani de căsătorie, iar poetul romanţelor murea de inimă. Pentru Claudia Millian era „cea mai cumplită pedeapsă“, iar el, Ion Minulescu, probabil o ultimă dorinţă ar fi avut: „Dă-mi ochii-ţi plânşi, să-i mai sărut o dată,/ Şi lasă-mă să plec!“.

    O romanţă pentru mai târziu: aventura de 20 de ani cu Rose Kritzmann 

   Era o seară din anul 1926. Aflat printre spectatorii unei piese ce se juca la Teatrul Naţional din Bucureşti, Ion Minulescu zăreşte într-o lojă o femeie – a fost dragoste la prima vedere. Conştient de şarmul său, i-a trimis un bilet prin care o invita la el la birou, poetul fiind pe atunci chiar directorul teatrului. Aşa începea povestea de dragoste dintre el şi Rose Kritzmann, o evreică roşcată şi minionă. Dragostea dintre cei doi s-a consumat până la moartea artisului, în aprilie 1944 – putem spune, iată, că ea a fost motivul pentru care Minulescu a refuzat să plece din Capitală cu soţia şi fiica lui, în timpul bombardamentelor. În urmă cu trei ani, Muzeul Naţional al Literaturii Române a publicat un volum inedit de scrisori trimise de către Ion Minulescu amantei sale. Această comoară a stat mult timp în posesia anticarului Dumitru Grumăzescu, care le-ar fi cumpărat chiar de la o nepoată de-ale Rosei Kritzmann, împreună cu alte obiecte care au aparţinut misterioasei femei. Curios este faptul că despre existenţa lui Rose nu a scris nimeni. Nici memorialiştii vremii, nici biografii săi de mai târziu. Mai mult, Minulescu a fost extrem de atent cu această relaţie, tocmai el, care nu-şi ascundea micile escapade romantice – chiar Claudia Millian, soţia lui, povesteşte cum într-o zi l-a zărit în oraş cu o „amică“, dar nu a vrut să-l „deranjeze“. „EŞTI O GURMANDĂ SĂLBATICĂ ŞI VEŞNIC NESĂTULĂ“ Cât de pasională şi de mistuitoare a fost această dragoste pentru el, aflăm chiar dintr-o scrisoare: „Îmi dau seama că n-am să te pot domestici niciodată. Fiara cu chip de femeie fatală va sfârşi să devoreze pe omul idiot cu veleităţi de îmblânzitor de circ. Eşti o gurmandă sălbatică şi veşnic nesătulă, care înghiţi mâncările ce-ţi plac fără să te întrebi măcar ce anume mănânci. Mănânci de toate. Eşti femeia căpcăun care mănânci chiar oameni. Poftă bună! Ai să mori însă intoxicată fiindcă preferinţele tale merg spre alimente delicate pe care voluptatea privirilor tale aride le descompune mai-nainte de a le mesteca între dinţi. Din cea mai mică neplăcere provocată involuntar, tu faci un adevărat cataclism sufletesc. Este un fel de cutremur de pământ care distruge câte o parcelă din omenire. Ai să rămâi în istoria faptelor diverse tragice. Mi-e frică să mă mai apropii de tine şi, totuşi, laşitatea mea sufletească nu-mi îngăduie să te ocolesc. Când te voi întâlni pe stradă întâmplător mă voi mulţumi să te privesc după cum ani de-a rândul te-am privit fără să-ţi vorbesc. Nu voi mai trece însă pe strada Regală fiindcă mi-e teamă că iubindu-te iar voi face prostia să-ţi vorbesc din nou. Şi gestul meu de atunci îmi aminteşte mâna unui cerşetor lihnit de foamea obsesiei tale. Pomana ta însă mă doare. Iarta-mă că ţi-am cerut-o. Îţi sărut amintirea ta veşnică, singura mea suferinţă imensă, dulce şi iremediabilă“. „MINTE-MĂ FRUMOS CA SĂ MĂ PEDEPSESC SINGUR“ Chiar dacă acest set de scrisori deschid uşa către o parte secretă din viaţa poetului, în rândurile lor se regăseşte acelaşi Minulescu, acelaşi poet franţuzit, care îşi poartă bagajul simbolist: pe Rose o alintă „coccinela“, de la franţuzescul „coccinelle“ ce se traduce prin „buburuză“. Scrisorile pot fi, cu siguranţă, şi o bază solidă de (re)interpretare a scrierilor sale. „Nu sunt ce par a fi“ este un volum de poezii publicat în anii ’30 – un titlu misterios, descifrat, poate, abia în zilele noastre. Şi cum să nu ne ducă gândul la Rose poezia „Păpuşa automată“, cu versurile: „Cine eşti, păpuşă mică,/ Cu ochi verzi de levănţică/ Şi cu unghii de urzică?.../ Cine eşti, păpuşă blondă,/ Cu prezenţa vagabondă“. Mai ales când el îi scria aşa amantei sale: „Coccinelă scumpă, mersi pentru rândurile tale care mi-au fâlfâit astăzi ca nişte drapele tricolore într-o zi de sărbătoare naţională. Dacă aş fi sigur că le-ai scris cu inima după cum erau scrise cu cerneală, m-ai face poate să te iubesc şi mai mult, chiar dacă ai fi mai grasă decât cum ai plecat şi ar trebui să vin tocmai de la Moşi ca să te văd. Distanţa, de altfel, n-are nicio importanţă fiindcă în fiecare zi eu fac pentru tine un drum şi mai lung. Îl fac cu gândul, e drept,  dar cu gândul până la Valea Uzului. Este ceva mai departe decât cu tramvaiul până la Moşi. Fii drăguţă şi mai minte-mă din când în când tot aşa. Minciuna e singurul adevăr cu care se poate realiza frumos o femeie. Minte-mă însă frumos ca să mă pedepsesc singur că de atâta amar de vreme n-am parvenit încă să nu te cred. Şi la urma urmelor, dacă credem într-un Dumnezeu, care probabil că nu există, de ce n-am crede şi în greşeala aceluiaşi Dumnezeu care n-a făcut anume ca să ne înveţe să credem în ce nu există. Cred că te-ai limpezit la cap suficient ca să pricepi ce-ţi spun. La fel ce-mi spui şi tu mie, adică vorbe scrise pe hârtie în aşteptarea clipei când ţi le voi lipi direct de buze. Ale mele însă, jur că sunt scrise şi cu inima, nu numai cu cerneală. Dar ale tale, gânganie vagabondă? De când eşti tu şi blondă, tot femeie fatală eşti? Te pup, te pup pe buze grele de plumb ca să le poţi simţi acolo unde eşti. Cu cine însă în gând? Fă-mi plăcerea şi astăzi şi gândeşte-te numai la mine. Ai destul timp să te gândeşti şi la alţii. Sunt un pic origibil, sărac cu duhul care de trei ani aproape nu ştie să-ţi spună decât că te iubeşte. Dar când eşti în faţă îţi pot spune lucrul acesta la infinit fiindcă ştiu că n-am să te plictisesc. Şi la urma urmelor nu-mi pot aştepta pedeapsa decât la întoarcerea ta. Pa“.

   SCURT ÎNDREPTAR DESPRE BOII ÎNDRĂGOSTIŢI

 În aceste epistole pline de dragoste pătimaşă găsim un Minulescu gelos, dar şi un Minulescu care este parcă total dezarmat de puterea lui de seducţie. „Coccinelă scumpă, de când te-ai hotărât să te desparţi de toţi idioţii maniaci care pretind că nu pot trăi fără să te vadă în fiecare zi, mă gândesc mereu la tine şi parcă nu-mi vine să cred că o gânganie mică şi roşie ca tine a putut zbura aşa de departe. Nu cumva ţi-au crescut aripi de vultur?“, îi scria poetul. „Doamne, doamne dacă o coccinelă aşa mică făcea aşa rău unui bou aşa de mare, ce-are să păţească bietul bou de la un vultur de genul feminin care are şi cioc, şi gheare ascuţite. Boul, însă, e animal răbdător. Şi dacă până la întoarcerea ta nu se va metamorfoza în măgar – măgarul este un animal rău-crescut – are să te aştepte ca să-şi reia calvarul de ieri, de azi şi dintotdeauna. E o fatalitate, dragă, dar cum să trăim amândoi în România? Nu putem fi decât sau vultur, sau bou. Boul şi vulturul este vechea stemă a României. Vezi ce cult este dobitocul care te iubeşte? Te sărut cu toată dragostea mea personală şi a celorlalţi boi care poate nu ţi-au scris încă nimic“.

Sursa: FB

26 mar. 2021

Cate dreptunghiuri intr-un "sfert de biscuit"?


Problema  propusa pentru site-ul be-logic.ro

Semi-patrat biscuit

Aflați numărul  maxim al dreptunghiurilor ( aici intră și pătrate) incluse în caroiajul unei foi de matematica obținut dintr-un pătrat de 10 x 10 pătrățele prin decuparea de-a lungul caroiajului imediat deasupra diagonalei si eliminarea părții superioare.


Autor 

Nicu Scutaru




11 ian. 2021

A doua zi după asaltul fanilor lui Trump asupra Capitoliului

 Pe 6 ianuarie în plină ședință a Congresului american susținătorii lui Trump au luat cu asalt clădirea și au pătruns prin forță în sala de ședință!  Știm cum au evoluat evenimentele din transmisiile in direct ale televiziunilor noastre! 

Ce m-a uimit pe mine este conferința de presă a dl. Larry Gogan, guvernatorului statului Maryland, ținută la nici 24 de ore de la eveniment. Nu incercati să faceți o paralelă cu un eveniment similar petrecut la noi și mai ales cum au dat socoteala in fata presei, a poporului de fapt cei care au obligația să intervină pentru a reveni la ordinea de drept a statului democratic.

Aici pe blogul personal al guvernatorului găsiți conferința și răspunsul la întrebările jurnaliștilor: 

https://governor.maryland.gov/2021/01/07/transcript-january-7-press-conference/

Afișez mai jos conținutul conferinței de presă tradus in limba romana cu a jutorul lui Goagal:

Transcriere: Conferința de presă din 7 ianuarie

GUVERNATORUL HOGAN: Bună ziua. Mi se alătură locotenent-guvernatorul Boyd Rutherford, generalul-maior Timothy Gowen, adjutant general al Gărzii Naționale din Maryland și colonelul Jerry Jones, superintendentul Poliției de Stat din Maryland.


Ieri capitala națiunii noastre, sediul guvernului nostru federal și inima democrației noastre americane, a fost asediată într-un asalt violent și violent. În timp ce toți încă facem bilanțul a ceea ce s-a întâmplat și de ce s-a întâmplat, vreau să ofer o actualizare situațională a stării răspunsului de ieri din Maryland și a acțiunilor suplimentare pe care le-am întreprins astăzi.


Am fost în mijlocul unei videoconferințe ieri după-amiază cu ambasadorul japonez în Statele Unite, când șeful personalului meu a venit să mă anunțe că Capitolul SUA era atacat. M-am scuzat imediat de acea videoconferință și am convocat imediat o întâlnire de urgență a întregii noastre echipe de comandă unificate, inclusiv generalul Gowen, colonelul Jones, personalul nostru superior, consilierul nostru pentru securitate internă și liderii Poliției de Stat din Maryland și a Gărzii Naționale din Maryland


Am oferit imediat asistență Districtului Columbia, care a depus o cerere directă de sprijin pentru aplicarea legii prin intermediul Pactului de asistență pentru gestionarea situațiilor de urgență. L-am îndrumat pe colonelul Jones să mobilizeze imediat întreaga noastră forță mobilă de teren, formată din 200 de soldați de poliție de stat special instruiți din Maryland, pentru a asigura securitatea capitalei națiunii noastre. De asemenea, l-am instruit pe generalul Gowen să apeleze imediat la forța noastră de răspuns inițială a Gărzii Naționale Maryland.


Chiar în mijlocul acelei întâlniri cu echipa noastră de securitate, am primit un telefon de la liderul majorității casei, Steny Hoyer, care mă suna spunând că el și președintele Pelosi și senatorul Schumer erau toți împreună într-un buncăr nedezvăluit - au fost speriați într-o anumită locație nedezvăluită - că Poliția Capitolului SUA a fost copleșită, că nu a existat o prezență federală a forțelor de ordine și că liderii Congresului m-au rugat ca guvernator al Marylandului pentru asistență din partea Gărzii Naționale din Maryland și a poliției de stat.


I-am informat pe vorbitorul Hoyer și pe ceilalți lideri că o forță de polițiști împotriva revoltelor special instruiți, echipată pentru a răspunde la tulburări civile, precum și membri ai agențiilor de aplicare a legii aliate și locale, erau deja în drum spre Capitol. De asemenea, le-am spus că am autorizat mobilizarea Gărzii Naționale din Maryland și că sunt pregătit, dispus și capabil să-i trimit imediat în Capitol. Cu toate acestea, ni s-a refuzat în mod repetat aprobarea pentru a face acest lucru. Conform legii federale, primarul districtului Columbia nu are autoritate asupra Gărzii Naționale. Trebuie să primim aprobarea de la secretarul apărării înainte de a putea trimite Garda Națională Maryland peste graniță în orașul federal, în districtul Columbia. Așa că am avut puțin înainte și înapoi, încercând să obținem această autorizație. Între timp, nu am ezitat să continuăm să ne mobilizăm și să ne pregătim astfel încât, dacă și când vom obține în cele din urmă acea aprobare, să ne putem mișca imediat.


Aproximativ o oră și jumătate mai târziu, am primit un telefon pe telefonul meu mobil de la secretarul armatei, Ryan McCarthy, care ne-a dat autoritatea de care aveam nevoie pentru a ne putea muta în oraș.


Contingentul inițial al membrilor Gărzii Naționale din Maryland a fost primul care a ajuns la Washington din afara statului.


Tocmai m-am întors de la armeria D.C., unde am avut ocazia să mă întâlnesc și să mulțumesc unora dintre membrii Gărzii Naționale pentru serviciul pe care l-au făcut în această importantă misiune de a proteja capitala națiunii noastre. Le-am mulțumit pentru serviciile lor și le-am spus că acest atac asupra democrației noastre nu poate rezista.


Vreau doar să îi asigur pe toți americanii că statul Maryland va face orice și tot ce putem pentru a continua să asigurăm nucleul capitalei națiunii noastre și pentru a asigura tranziția pașnică a puterii.


Astăzi extindem misiunea Gărzii Naționale Maryland la Washington, D.C., prin inaugurare și sfârșitul lunii. Ca parte a unui efort coordonat cu forțele de ordine federale și locale, echipa de forță mobilă a Poliției de Stat din Maryland a oferit asistență de securitate pentru restabilirea păcii la clădirea Capitolului SUA aseară și, de asemenea, a asistat poliția metropolitană pe tot parcursul nopții cu aplicarea tocului încălcări.


Comandanții Poliției de Stat din Maryland comunică constant cu oficialii de aplicare a legii din D.C. și le-am asigurat că vom continua să oferim orice asistență suplimentară de care au nevoie.


Am vorbit cu primarul Bowser aseară și i-am oferit sprijinul deplin din Maryland în zilele și săptămânile următoare.


În plus, Poliția de Stat din Maryland, precum și Poliția Capitolului din Maryland, dintre care unele vedeți aici, au sporit securitatea în jurul complexului Maryland State House. Au existat mai multe incidente la capitalele statului și la conacele guvernatorilor din toată țara.


Este oarecum potrivit să abordăm acest atac rușinos asupra democrației noastre din această istorică House de Stat, care este prima capitală în timp de pace a Statelor Unite. La urma urmei, tocmai aici s-a născut tranziția pașnică a puterii în urmă cu 236 de ani, după ce a condus coloniile la victorie în războiul revoluționar. Generalul Washington și-a dat demisia din funcția de comandant șef al armatei continentale chiar aici, chiar acolo, în vechea noastră cameră a Senatului. La acea vreme, ideea că un lider militar ar transfera în mod voluntar puterea către reprezentanții poporului era practic de neconceput și era fără precedent în istoria omenirii. Dar acest act altruist a asigurat viitorul națiunii noastre ca republică democratică și ca lider al lumii libere.

Generații de americani și-au sacrificat viața, averile și onoarea sacră, astfel încât miracolul auto-guvernării și tranziția ordonată a puterii să devină banale.

În ultimele două luni, această tradiție sacră a fost atacată de propriul nostru președinte, care a ales să sufle flăcările urii și să inducă în eroare milioane de alegători prin minciuni și teorii ale conspirației, mai degrabă decât să înfrunte realitatea propriei înfrângeri.

Am crescut în umbra Capitolului Statelor Unite. Am stat cu mândrie alături de tatăl meu la vârsta de 12 ani pe podeaua camerei, în timp ce amândoi am depus jurământul de funcție, un jurământ de a susține și a apăra Constituția Statelor Unite. Pentru mine este clar că președintele Trump a abandonat acest jurământ sacru. Ceea ce am văzut în capitala națiunii nu a fost doar un atac asupra reprezentanților oamenilor sau a clădirilor istorice și a forțelor noastre de ordine. A fost un atac împotriva statului de drept, a fundamentelor autoguvernării și a celor care suntem noi ca americani. Gloata poate a spart sticla, dar nu au făcut-o și nu ne vor zdrobi democrația.

De la guvernanți și secretari de stat, justiție și Congres, instituțiile noastre s-au menținut ferm în fața acestei tentative de insurecție, dar rămânem într-un moment fragil și fiecare dintre noi, în special cei care dețin funcții alese, au de ales să face. Le putem arăta celor care se simt uitați că putem oferi de fapt soluții la problemele grave cu care ne confruntăm sau putem continua să perpetuăm această politică toxică, tribalismul înfuriat și ura. Putem fie să înfruntăm adevărul, fie să fim distruși de minciuni. Putem fie să coborâm în haos și rancoare, fie să ne ridicăm deasupra și să întâlnim acest test cu adevărat curaj și patriotism.

Niciodată nu aș putea să înțeleg o zi ca ieri în America. Dar nu voi rezista și nici un american nu ar trebui. Cred că vorbesc pentru mulți americani când spun: Este suficient. Destul de minciuni. Destul de ură. Destul de disfuncționalitate totală. Suficient.

Și promit să fac tot ce îmi stă în putință pentru a reconstrui încrederea în ceea ce face această națiune mare, pentru a vindeca rănile vechi mai degrabă decât pentru a le inflama și pentru a mă asigura că democrația - că poporul - prevalează întotdeauna.

Dumnezeu să binecuvânteze marele stat Maryland și Statele Unite ale Americii.

Cu asta, aș fi fericit să iau întrebări.

(Întrebare de pe microfon).

Ei bine, niciunul dintre noi nu a vorbit cu secretarul apărării, dar am fost repetat - generalului Gowen i s-a spus de mai multe ori de către Garda Națională la nivel național că nu avem autorizație.

De fapt, am fost la telefon cu liderul Hoyer, care ne ruga să trimită Garda. Îi striga prin cameră lui Schumer, care - și ei se întorceau înainte și înapoi spunând că avem autorizația. Și spun, vă spun, nu avem autorizația.

Așa că am avut de mai multe ori, l-am alergat pe stâlp, suntem gata. Nu aveți autorizație. Nu aveți autorizație.

Apoi am primit un telefon o oră și jumătate mai târziu din senin, nu de la secretarul apărării, nu prin ceea ce ar fi canalele normale. Primesc un număr pe care nu îl recunosc pe telefon. O iau oricum. Larry Hogan. Și este ca acest secretar al armatei, puteți veni cât mai curând posibil. Da, am așteptat. Suntem gata.

Nu vă pot spune ce se întâmpla la celălalt capăt al procesului decizional. Au existat multe speculații în mass-media cu privire la asta, dar nu știu ce se întâmpla în Casa Albă.


Întrebare de pe microfon).

Da, uite, aici sunt unde sunt. Cred că nu există nicio îndoială că America ar fi mai bine dacă președintele ar demisiona sau va fi demis din funcție. Mike Pence, vicepreședintele Statelor Unite, va efectua o tranziție pașnică a puterii în următoarele 13 zile până când președintele Biden va depune jurământul. Nu știu detalii, cum se va întâmpla asta sau dacă ar trebui să se întâmple asta, dar Cred că vicepreședintele Pence, care este un prieten și a fost de multă vreme, îi respect enorm, cred că a făcut ceea ce trebuie, a susținut statul de drept, a susținut constituția. Se speculează că ar fi fost implicat în luarea în cele din urmă a deciziei cu privire la Garda Națională. Nu știu. Dar avem nevoie de conducere chiar acum și trebuie să oprim toată nebunia asta.

(Întrebare de pe microfon).

Deci, avem 500 de membri ai Gărzii Naționale chiar acum. Avem 200 de polițiști de stat din Maryland și alte agenții aliate, dar acum sunt chiar în afara orașului. Aceștia și-au încheiat misiunea aseară cu succes și comunică, încă mobilizați și încă pregătiți să ofere orice asistență solicită de poliția metropolitană sau de poliția națională. Așteptăm următoarea misiune. Sunt chemați și mobilizați, dar nu iau măsuri directe chiar acum, în timp ce vorbim.

(Întrebare de pe microfon).

E greu de spus. Există timp pentru a urca. Deci, în discuțiile cu generalul Gowen, Garda Națională, trebuie - trebuie să se pregătească. Deci, decizia mea, împreună cu echipa noastră de securitate și general, a fost bine, nu vreau să aștept să obțin autorizația și apoi să pregătesc oamenii. Așa că am de gând să îi autorizez, așa că îi chemați, îi chemați, îi mobilizați. Și atunci vom fi mai aproape de a fi în oraș atunci când vom primi apelul.

A durat puțin mai mult, dar am fost primii care am ajuns. Maryland a fost primul gardian care a apărut.

(Întrebare de pe microfon).

Am protejat Capitolul SUA.

(Întrebare de pe microfon).

Și Biblioteca Congresului.

(Întrebare de pe microfon).

Nu. Încă avem garda care face - avem diferite echipe de oameni. Deci este ironic, dar ne-am concentrat ca un laser pe vaccin. Astăzi am trecut 100.000 de vaccinuri. Am avut o altă echipă de gardă desfășurată în județul PG pentru a-i ajuta cu vaccinurile lor, pentru că ieri am fost în județul Charles. Deci, încă folosim Garda pentru alte misiuni, dar acesta a fost un grup diferit de Gardă pe care a trebuit să îl trimitem pentru a ajuta la protejarea capitalei națiunii.

(Întrebare de pe microfon).

Au existat discuții în curs cu toate agențiile federale și toate agențiile noastre de stat cu privire la inaugurare. Suntem mereu implicați în asta. Dar această misiune specială de ieri, știi, părea să fie puțin disfuncțională.

Nu pot să explic, nu știu, nu cred că nici una din echipele noastre știe exact de ce nu a fost protejat Capitolul SUA și de ce această gloată perfidă a reușit să pătrundă. Dar tot ce vă pot spune este ceea ce am făcut imediat pentru a încerca să ajutăm la oprirea situației.

VORBITOR: Ultima întrebare.

(Întrebare de pe microfon).

GUVERNOR HOGAN: Ei bine, știu că întreaga noastră echipă și fiecare agenție vorbește cu agențiile federale și a fost de luni și luni, așa cum facem noi la fiecare inaugurare. Sunt sigur că toată lumea este îngrijorată cum să o facă în siguranță. Personal, nu am fost implicat în discuțiile din ultima zi sau cam așa ceva despre planificarea inaugurală, dar știu că continuă să continue și încearcă să se asigure că pot face acest lucru într-un mod sigur. Este unul dintre motivele pentru care avem, în plus față de noi, cred că avem alte cinci state, Garda Națională, cei 6.000 de membri ai Gărzii sunt acum în oraș și intenționează să fie disponibili până la inaugurare.

(Întrebare de pe microfon).

Sigur. Da, de fapt speram să ne concentrăm astăzi. Avea să fie despre unele dintre prioritățile noastre legislative și, bineînțeles, ne-am distras complet cu privire la lucruri mai importante.

Dar săptămâna viitoare cred că vom anunța - prioritățile noastre pentru sesiune sunt destul de simple: ne concentrăm pe răspunsul la virus și recuperarea economiei noastre. Și am avut o discuție grozavă și productivă ieri, înainte ca toate acestea să se întâmple, cu președintele și președintele Senatului despre care să vorbim, cred că toți împărtășim aceeași dorință, că cele mai importante priorități sunt Marylandenii care se luptă, afacerile care se luptă, ajutarea oamenilor obține asistența de care au nevoie, oferind o mai mare ușurare economică și continuând să lupte împotriva virusului.

Așadar, pe asta ne vom concentra și probabil că vom avea mai multe anunțuri săptămâna viitoare pentru a vorbi despre asta.

Mulțumesc.


31 dec. 2020

Privim la Noul An ca la Fat-Frumos din lacrima!

 Toată lumea își  dorește un an mult mai bun, mult mai bun de cum a fost 2020. După un an cu sabia deasupra capului, adică cu amenitatea virusului ucicaș sars-cov2, este in firea omului să-și dorească un an mai bun. Sau cum se mai zice "ferească-ne Dumnezeu de mai rău!" La sfarsit de an, in ultimule 3 zile a început vaccinarea. Poate ca acest lucru ne da speranțe mari.

Privim la Noul An 2021 ca la Făt frumos din lacrima! 

La multi ani, 2021!

1 nov. 2020

Un irlandez la noi acasă

Peter Hurley, irlandez stabilit în Maramureș în urma cu 26 ani, a studiat pe viu satul românesc cu valorile sale autentice.

 Nu întâmplător a fost invitat de Episcopia Husilor pentru a susține a susținut o conferință intitulată „Tradiție și modernitate, istorie și prezent pentru tânărul contemporan”. 

 Hurley le-a vorbit tinerilor despre ceea ce înseamnă să fii român și despre admirația pe care o poartă satului românesc și culturii țărănești tradiționale. 

 Hurley afirmă că românismul este definit de cinci piloni: limba română, credința, pământul, cultura tradițională și jertfa.  

 „Rețeta voastră, ceea ce vă face pe voi să fiți diferiți, unici și prețioși, este foarte simplă, sunt cinci cuvinte:   

Primul cuvânt este limba română.  

Fiecare neam, fiecare popor poate să spună: noi avem limba cutare, în afară de Irlanda. În Irlanda 0.3% din populație mai vorbește irlandeză. Nimeni nu poate să îți fure identitatea, dar tu singur poți să o arunci la coșul de gunoi. Acest lucru e foarte important! Vă spun din experiența irlandezilor. Noi am aruncat, acum 150 de ani, limba noastră străveche, la coșul de gunoi, pentru că am fost „educați” să înțelegem că a fost ceva absolut nefolositor. Am fost învățați că nu poți să te duci în lume să prosperi cu limba irlandeză, căci astfel ești un țăran irlandez nefolositor, un lucru de sfidat. Noi am fost, primii, sclavii Europei”, a spus el. Cineva mi-a zis la un moment dat: „În fiecare limbă pe care o cunoști ești un alt om”. Eu cred că așa este! Construiești gândurile tale în funcție de vibrația sunetelor. Limba română este o limbă latină, dar nu numai o limbă latină. De când am început să citesc despre România, în 1994, am citit că ea este cea mai aproape de limba latină în Europa. Pot să îmi imaginez un munte al limbilor, și pe acest munte este un râu care se numește „râul limbilor latine”. Româna este acolo unde izvorăște limba latină, mai sus. Este o limbă atât de frumoasă! Eminescu o folosește cel mai tare. Când citesc cuvintele rugăciunii în limba română eu cred că au putere și rezonanță. În cuvintele din limba română, sunetul și sensul profund sunt foarte, foarte aproape”. Peter Harley crede că România are vocația de a fi legătura dintre Răsărit și Apus.

„Al doilea cuvânt este credința. 

 Credința în Dumnezeu este foarte puternică. Sunteți singurul popor ortodox latin din lume. Asta vă pune într-o poziție de balama între tot ce este în Est și tot ce este în Vest”. Pentru el, pământul se identifică cu tradiția:  

 „Al treilea este pământul.  

Limba, credința și pământul, mai ales Carpații. Carpații sunt coloana vertebrală a poporului român. Stați la fel de confortabil pe partea estică și sudică precum pe partea vestică. Carpații nu au fost niciodată un zid de apărare, ci un copac în care ați urcat în orice moment de primejdie. Pământ cum găsești în România, nu există în Europa. Din acest pământ atât de fertil și de roditor a izvorât o cultură tradițională, autentică bineînțeles. A izvorât și a crescut o cultură tradițională atât de complexă și de frumoasă, atât de plină de valori! Prof. dr. Ion Bucur, fostul director al Muzeului Astra din Sibiu, vorbește despre țăranii din România ca despre o aristocrație a țăranilor Europei. Și cred că așa este! Eu nu cred să fi fost cultura tradițională irlandeză atât de frumoasă cum este cultura tradițională românească, chiar și astăzi, când este foarte încercată această cultură. Cultura tradițională este al patrulea cuvânt, Este vorba despre această tradiție vie, această cultură tradițională vie, care încă se găsește în această parte a Europei. Cum a zis Lucian Blaga, această cultură tradițională, pe care o găsim astăzi în România, este o verigă actuală a unui lanț continuu. La noi, în Vestul Europei, lanțul s-a rupt deja”, a explicat el.  

Peter Hurley a încheiat astfel:  

„A cincea trăsătură care vă definește, care, probabil, este și cea mai dureroasă, este jertfa. Această jertfă este continuă, aparent interminabilă. Pentru mine, a fi român nu este un pașaport sau un loc, ci seamănă mai mult cu o vocație, a fi român înseamnă a avea o vocație. A fi român nu înseamnă drepturi. Aproape niciodată nu a însemnat drepturi, din păcate, dar înseamnă responsabilitate. A fi român înseamnă o responsabilitate asumată, o cruce pe care să o iei, dar nu în sensul negativ, ci în sensul pozitiv al conceptului.  

Acestea sunt cele 5 trăsături pe care cred că le-am cristalizat foarte pe scurt. Pot fi pentru noi un fel de busolă când ne gândim ce înseamnă a fi român. Nu înseamnă o clădire, un imn național, un război sau o victorie și nici un templu, ci este această construcție spirituală, o combinație între limbă, credință, locul (pământul), tradițiile vii și această cămașă albă a jertfei pe care ați purtat-o pe parcursul a sute de ani". 

https://www.youtube.com/watch?v=ywDHSpVui8o

14 aug. 2020

Anul 1919.Din presa straina a vremii.

 

Armata română a salvat Europa de bolsevism. Din presa vremii "La gazette de Lausanne":
 Pe doua fronturi  a luptat soldatul român: pe Nistru contra bolșevicilor ruși și pe Tisa contra ungurilor.


13 iul. 2020

Pamflet la adresa celor îmbogățiți pa căi necinstite, scris de VADIM TUDIOR


Mă piş pe banii voştri, mitocani.
De unde aveţi, mă, atâţia bani?
Ce aţi muncit? Ce dracu-aţi inventat?
Şi câte Premii Nobel aţi luat?
Din muncă şi din cinste nu se poate
Să strângi atâtea averi nemăsurate.
Un om normal nu face în trei vieţi
Comorile pe care voi le-aveţi.
Şi-atunci, cum încropiţi grămezi de bani
În ţara tot mai plină de sărmani?
E clar că din afaceri necurate,
Pentru că voi furaţi pe deşelate.
Furaţi la şase mâini, cum are Budha.

Nu ştie nici vecinul, şi nici ruda.
Ce minte rea aveţi, şi inventivă!
Furaţi orice, şi grâul din colivă.
Şi zahărul din ceai, chiar şi acidul
Din borviz, dacă asta vrea partidul. Partidul… Paravan pentru Mafie…
Ce dreaptă? Care stângă? Bani să fie! Partidele-s o gaşcă interlopă
Care-a speriat întreaga Europă.
E plină fiecare puşcărie
De hoţi ce-au şterpelit o butelie,
Ori două pâini, un cablu, o carcasă.
N-aveau ce da copiilor la masă.
Iar voi? Întreaga ţară aţi furat-o
Pe buze tot cu UE şi cu NATO.
Aţi dat „tainul” la toţi veneticii,
Prostindu-ne cu foc de artificii.
Paragina-i regină.
Jaf total.
Parc-a trecut războiul mondial.
Şi ca un animal înfometat,
Aţi stat la pândă, aţi adulmecat.
Şi colţii i-aţi înfipt în beregată.
Nu aţi avut nici mamă, şi nici tată.
Iar prada aţi târât-o în bârlog
Făcând mişcări de şarpe, sau hârciog. Pământuri, codrii, şcoli, chiar şi spitale, Retrocedări vizibil ilegale,
Neruşinaţi şi lacomi aţi furat,
Cu acte false si complici la stat.
Invazia lăcustelor e-o glumă
Faţă de blestemata voastră ciumă.
Voi n-aveţi idealuri, nici nobleţe,
Doar portofel şi maţe hrăpăreţe.
Mă uit la voi cu scârbă şi sictir.
Ce tare mirosiţi a cimitir!
La cea dintâi revoltă mai nasoală,
Voi veţi fi primii tăvăliţi prin smoală, Scuipaţi în ochi, la stâlpul infamiei,
Şi azvârliţi în fundul puşcăriei.
Aşa că fie-mi, dar, îngăduit
Să vă dispreţuiesc la infinit.
Nu sunteţi oameni – sunteţi mărunţiş.
Pe banii voştri şi pe voi: mă piş!

Corneliu Vadim Tudor, 31 decembrie 2013, Bran, pamflet.

29 iun. 2020

Aprecieri critice despre Mihai Eminescu

“Numai poetul,
 Ca pasari ce zboara
Deasupra valurilor,
Trece peste nemarginirea timpului: In ramurile gandului, I
sfintele lunci, U
pasari ca el S
intrec in cantari.” M
Eminescu

Cu  Eminescu apare in literatura europeana ultimul mare poet romantic, pastrand in existenta si opera sa conturul caracteristic al dramei artistilor romantici. Nazuind necontenit spre un plan de viata superior etic si artistic, cautand cu patos adevarul si refuzand consecvent compromisul, Eminescu s-a aflat in permanent conflict  cu lumea vremii sale din pricina noncomformismului, a sinceritatii in faptele de viata si a inaltimii de gandire, dublata de o sete de cunoastere absoluta. Zoe Dumitrescu Busulenga

A iubit nemarginit valorile vietii, a cautat in ele granitul absolutului si, negasindu-l, din amaraciune fata de faza istorica in care i-a fost dat sa traiasca, si din durere, sfasiere si revolta fata de marginirea fiintei omenesti, atagaduit ... Aici sta marea taina a atitudinii eminesciene. D. Caracostea

 L-am idolatrizat intotdeauna pe Eminescu si daca n-am comentat niciodata opera lui este pentru ca viziunea lui despre lume imi este foarte, apropiata. Tot ce este negativ in el, tot ce este spaima in lume, eu in el o regasesc. Nimic nu te paralizeaza in asa masura pe cat afinitatea intemeiata pe admiratie. Emil Cioran 

Era o frumusete! O figura clasica incadrata de niste plete mari negre; o frunteinalta si senina; niste ochi mari - la aceste ferestre ale sufletului se vedea ca cineva este inauntru; un zambet bland si adanc melancolic. Avea aerul unui sfant tanar coborat dintr-o veche icoana, un copil predestinat durerii, pe chipul caruia se vedea scrisul unor chinuri viitoare.  Ion Luca Caragiale 

Eminescu (…) a fost si ramane cea mai coplesitoare marturie despre forma inegalabila pe care o poate atinge geniul creator romanesc, atunci cand se alimenteaza din adancimile fertile si insondabile ale unui fond autentic. Stefan Augustin Doinas

Recitindu-l pe Eminescu ne reintoarcem, ca intr-un dulce somn, la noi acasa. Mircea Eliade 

Eminescu este unul din exemplarele cele mai splendide pe care le-a produs umanitatea. Avem convingerea cã daca mai traia, sanatos, incã douazeci de ani, el ar fi fost considerat, fara putinta de contestare, ca unul din cei mai mari creatori de poezie din intreaga literatura a lumii. [...] Dar Eminescu nu este numai un poet de geniu. Este ceva mai mult. El este cel dintai care a dat un stil sufletului romanesc si cel dintai roman in care s-a fãcut fuziunea cea mai serioasã a sufletului daco-roman cu cultura occidentala. Garabet Ibraileanu

 Eminescu e intruparea literara a constiintei romanesti, una si nedespartita. Nicolae Iorga

Cantaret al elanurilor omenesti indreptate spre scrutarea universului si al umanitatii ancorate in viata sociala ... Eminescu s-a aplecat cu aceeasi cuprinzatoare intelegere si asupra vietii intime a omului. A cantat sperantele, dorintele, modurile bucuriei omenesti de a se afirma prin dragoste si comuniune cu viata naturii, dar si modurile - mult mai numeroase in vremea sa - ale insatisfactiei sufletesti a omului, exprimate prin sentimentul singuratatii, al durerii de a nu fi inteles sau de a fi tradat in dragoste, afirmand… idealul unei vieti de onestitate si plinatate sufleteasca, de traire sincera si pasionata a sentimentelor. G. Munteanu 

Imi pare ca-l vad inca palid, slab, cu plete lungi lasate pe umar si cu privirea sa adanca si melancolica. O impreunare de asa mare talent si de atata modestie este ceva extraordinar. Lipsit cu totul de ambitie, el nu avea nici o aspiratie pentru imbunatatirea situatiei sale sociale si chiar materiale ... Moartea, de altminteri, era pentru Eminescu stingerea eterna, fericita nirvana a indienilor, a caror metafizica era obiectul studiilor sale neobosite si a meditatiilor sale adanci. Iacob Negruzzi

Prin Eminescu si mostenirea miraculos ramasa de la el, ni s-a facut un dar de care n-au avut parte alte culturi, fie si cele mari. La scara culturii noastre, functia lui Eminescu poate fi mai vie decat cea a lui Shakespeare in Anglia, sau a lui Goethe in Germania, caci el nu e un simplu poet, nici un simplu suflet nenorocit, ci o constiinta de cultura completa, de la deschiderea catre matematici, pe care abia le cunostea, pana la aceea catre istorie... Eminescu incepe cu haosul de contraste, spre a se sfarsi cu cel de nediferentiere totala... Dar ca si folclorul nostru, Eminescu este un fenomen originar. Constantin Noica 

Fata lui Eminescu e dubla: priveste odata spre noaptea comuna, a vegherii, a naturii si umanitatii, iar alta data spre noaptea fara inceput a visului, a varstelor eterne si a geniilor romantice ... in planetariul romantismului, singularitatea lui Eminescu prinde figura din aceasta fata cu doua profiluri: unul neptunic, nascut din spuma amara si din ape tanjind spre orizonturile lumii, celalalt plutonic, invapaiat de focul originar. Ion Negoitescu

Ca si muzica, poezia lui Eminescu scoate din enormul inconstient stari nebanuite de suflet, pe care le lasa cu nelamuritul lor si, exprimand inexprimabilul, ne face cunoscut, in clipe de fulger, profund sufletul nostru ...Farmecul acestei poezii se explica prin efectul ei asemanator cu al muzicii. De aici si senzatia de infinit pe care o da poezia lui Eminescu. Emotivitatea care este principiul explicativ al poeziei eminesciene a avut nevoie de imagini sugestive, de sonoritati de forma. Garabet Ibraileanu

Eminescu avea o cultura cu totul de carte; cu toate acestea, daca limbagiul si ideile erau straine, ramasese la dansul un fond aproape inconstient de aspiratiisi de nazuinte nationale. George Panu

Eminescu depaseste nu numai raza romantica, ci si toate celelalte antecedentecunoscute; intr-adevar, el ne apare drept unul din cei mai mari poeti ai categoriei departelui din intreaga literatura universala. Edgar Papu

El crescuse in Moldova, in Bucovina, la Sibiu, la Blaj, la Bucuresti, si in multele lui cutreierari, mereu in mijlocul poporului roman, citise cronicarii si multe carti bisericesti, cunostea literatura romana in toate fazele ei si n-am cunoscut om stapanit, deopotriva cu dansul, de gandul unitatii nationale si de pornirea de a se da intreg pentru ridicarea neamului romanesc. Ioan Slavici

Niciodata nu s-a vazut la noi un temperament de artist completat de-o cultura asa de vasta si de o originalitate atat de marcanta. In poezia noastra dulceaga si destul de ofticoasa, versul lui Eminescu se detaseaza intr-un relief izbitor. Simti indata ca ai de-a face c-un reformator ... E o necunoscuta vibrare de gandire si de sentiment.Alta limba, alta viata, cuvintele au suflet, culoare, forma, fiecare epitet e o explozie de lumina. Ce vigoare extraordinara si ce frumuseti ritmice, neatinseinca pana la el! Alexandru Vlahuta

9 iun. 2020

ROMÂNA, LIMBA VECHILOR CAZANII

Cioran zicea, mai în glumă, mai în serios, că să treci de la limba română la limba franceză e ca și cum ai trece de la o rugăciune la un contract. De ce e limba română așa o limbă unică? Nu că vrem noi, românii obișnuiți, ci c-o admiră de la înălțimea propriilor studii chiar lingviștii și istoricii străini, cărora nu le putem reproșa subiectivitatea. Așadar, azi, de Ziua Internațională a Limbii Materne (ziua este 31 august), să auzim 11 motive care saltă limba de baștină a lui Brâncuși pe podiumul „pietrelor” rare ale omenirii. 1. Româna e singura limbă romanică care a supraviețuit în părțile acestea ale Europei. Rămâne un mister cum de s-a întâmplat așa, în condițiile în care pe-aici au trecut valuri peste valuri de barbari, cu ale lor limbi slavice (din estul Eurasiei) sau uralice (din nordul Eurasiei). Altfel spus, popoare cuceritoare cu graiuri „bolovănoase”, puternice, care-au îngenuncheat limba latină pe oriunde au trecut. Mai puțin la noi. 2. Româna-i veche de 1700 de ani. Și că-i veche n-ar fi cine știe ce motiv de lauri, dar e veche în acel fel în care, de-am călători în timp în Țara Românească acum 600 de ani, nu ne-ar fi deosebit de greu să înțelegem ce le spunea unul ca Mircea cel Bătrân ostașilor săi. Poate vă pare de la sine înțeles, dar adevărul e că foarte puține limbi din lume și-au păstrat „trunchiul” întreg. Limba lui Shakespeare sau cea a lui Napoleon nu se pot lăuda cu așa o stare de conservare. 3. Dintre limbile latine, doar româna are articolul hotărât „enclitic”, adică atașat la sfârșitul substantivului. Spunem „fata”, „băiatul”, „tabloul”, și nu „la fille”, „le garçon”, „le tableau”, cum ar fi în franceză. Chestia asta ne conferă o melodicitate intrinsecă-n grai, plus o concizie-n exprimare. Practic, ne e de-ajuns un singur cuvânt ca să ne facem înțeleși atunci când ne referim la un obiect sau la o ființă anume Ei, majoritatea popoarelor au nevoie de două cuvinte pentru asta. 4. „Se scrie cum se aude.” Se scrie cum se aude, dar vine la pachet cu sute de particularități de pronunție pe care noi, români fiind, le punem în aplicare ușor, natural, fără să le pritocim. N-avem nevoie de manualul de fonetică la capul patului pentru ca organul din cavitatea bucală să se miște într-un fel când rostim „ceapă”, și în alt fel când rostim „ea”. Chiar dacă grupul de vocale e același. Pentru vorbitorii de arabă, de pildă, regula asta se învață cu creionul sub limbă – sunt dintre cei cărora le vine greu. 5. Lingviștii spun că, cel mai și cel mai bine, româna s-ar asemăna cu dalmata, din care istoria păstrează doar câteva sute de cuvinte și propoziții. Problema cu dalmata e că nu mai circulă. Sunt 0 vorbitori de dalmată pe Terra în acest moment, și probabil c-așa vor rămâne până la finalul veacurilor. Dalmata a fost declarată limbă moartă pe 10 iunie 1898. Este data decesului ultimului ei vorbitor, croatul Tuone Udaina, care o stăpânea parțial. Înainte să moară, Udaina a mărturisit că limba îi e familiară încă din mica copilărie, că și-i amintește „ca prin vis” pe părinții lui conversând, uneori, în această limbă. 6. Româna e limba cu al treilea cel mai lung cuvânt din Europa. „PNEUMONOULTRAMICROSCOPICSILICOVOLCANICONIOZĂ”, 44 de litere. Definește o boală de plămâni care se face prin inhalarea prafului de siliciu vulcanic. Interesant e că boala nu prea se face, deci nici cuvântul nu se folosește. 7. Limba română e intrată în patrimoniul UNESCO, aidoma Barierei de Corali din Australia, Marelui Zid Chinezesc ori Statuii Libertății. Româna a intrat în patrimoniul imaterial al lumii prin două cuvinte. E vorba de „dor” și „doină”, două cuvinte intraductibile, concluzionează UNESCO. „Dor” și „doină” se comportă mai degrabă ca niște diamante roz decât ca niște alăturări de sunete – exprimă emoții într-atât de specifice culturii noastre încât traducerea lor în alte „glasuri” ar fi o contrafacere. Nu mai e nevoie să precizăm că tot ele trec drept cele mai bogate în sens substantive din română. 8. Alt aspect unic în lume, româna „dirijează” cuvintele latine după regulile balcanice. Vocabularul e, vorba vine, „italienesc”, dar rânduielile gramaticale sunt de tip slav. Apar și coabitări între cele două registre, latin și slav. Concret, genul dativ și genitiv au aceeași formă (ca-n latină), timpul viitor și perfect se formează după o regulă hibrid între latină și slavă, dar infinitivul se evită (ca-n limbile slave). 9. Nicio altă limbă nu folosește atâtea zicători și expresii. Româna e printre puținele limbi în care „câinii latră și ursul merge”. E limba cu cele mai absurde imagini proverbiale, dar și limba în care proverbele, deși tot un fel de metafore, sunt considerate limbaj accesibil, limbaj „pe înțelesul tuturor”. Proverbele astea, spun specialiștii, exprimă cea mai intimă preocupare a poporului român – sensul să fie bogat, dar fraza scurtă. Să spui mult în foarte puține cuvinte (la asta se referea și Alecsandri în celebra „românul s-a născut poet”). Cu titlu de curiozitate, cele mai numeroase zicători autohtone au ca subiect înțelepciunea – aproximativ 25% din totalul frazelor-proverb. 10. La fel de luxuriantă se dovedește româna și-n ceea ce privește numărul de cuvinte. Președintele Academiei Române, Ioan-Aurel Pop, ne dă de înțeles că româna-i între primele 8 limbi ale lumii. Ultima ediție a „Marelui Dicționar al Limbii Române” adună 170.000 de cuvinte. Asta-n condițiile în care autorii au lăsat de-o parte diminutivele, și alea vreo 30.000. 11. La cât de veche e pe teritoriul european, româna ar trebui să aibă dialecte – adică limba locuitorilor din Banat, de pildă, să fie mult-diferită de cea a locuitorilor din Maramureș (vezi triada spaniolă-bască-catalană din Spania). Și totuși, nu-i cazul limbii române, în „curtea” căreia există graiuri și regionalisme, însă nu dialecte. Filologi ca Alexandru Philippide și Alf Lombard susțin că, iarăși, din punctul ăsta de vedere, româna e un fenomen fără precedent în lume… Referințe: limbaromana.md, theculturetrip.com, dictie.ro.

29 apr. 2020

D. Trump: Cine vrea securitate sa plateasca!

Din puțul gândirii lui Donald Trump:

Diplomaţii de cariera care  ne-au băgat de atîtea ori în rahat în politica externă, afirmă că eu n-am experienţă în materie de politică externă. Ei cred că o diplomaţie încununată de glorie cere ani de experienţă şi o înţelegere fină a tuturor subtilităţilor pe care trebuie să le cîntărim cu atenţie înainte de a trage vreo concluzie. Şi doar atunci, diplomaţii îmbrăcaţi în frac, se vor gîndi să acţioneze. 

Uitaţi-vă  puţin la starea lumii de la ora actuală. E un o adevărat balamuc, asta ca să fiu politicos. Noi nu am mai trăit niciodată o perioadă aşa de periculoasă. Aşa-zişii specialişti din clasa conducătoare de la Washington sînt, cu siguranţă, cei care ne aruncă pe noi în rahat. Şi atunci, de ce ar trebui să continuăm să le dăm atenţie? Anumiţi aşa-zişi experţi încearcă să bage frica în popor, spunîndu-i că programul meu ar face lumea mai periculoasă? Mai periculoasă? Mai periculoasă decît ce? Mai periculoasă decît cea în care sîntem acum?

 Iată ce ştiu eu: Ceea ce facem noi, nu mai merge. Şi asta de mai mulţi ani, de pe vremea cînd debutam eu în afaceri şi mi-am dat seama că exista o apropiere între lucrurile destul de simple care-mi ieşeau bine. Cînd vedeţi că vă înfundaţi tot mai mult într-o groapă, încetaţi să mai săpaţi. Viziunea mea asupra politicii externe stă pe baze solide: a acţiona în poziţie de forţă. Ceea ce înseamnă că trebuie să menţinem o armată care să fie, de departe, cea mai puternică din lume. Trebuie să demonstrăm voinţa de a ne utiliza puterea noastră economică, pentru a recompensa ţările care cooperează cu noi şi a sancţiona ţările care nu o fac. Asta înseamnă să luăm urma băncilor şi instituţiilor financiare care spală banii pentru duşmanii noştri, şi care-i pun, pe urmă, în circulaţie ca să susţină terorismul. Şi noi trebuie să creăm alianţe care să se arate benefice pentru noi şi pentru aliaţii noştri deopotrivă. Dacă trebuie să continuăm să  fim Poliţaiul deserviciu al lumii, va trebui să fim plătiţi pentru asta. Trebuie să cheltuim sumele necesare, ca să ne finanţăm armata.

 Acum 15 ani, am scris:«Nu putem progresa în obiectivele noastre militare şi diplomatice cu un regres în Bugetul Apărării. »Cel mai bun mijloc de a nu fi nevoiţi să utilizăm puterea militară e de a asigura vizibilitatea acestei puteri. Cînd oamenii vor şti că noi vom utiliza forţa, dacă va fi necesar, şi că sîntem cu adevărat hotărîţi să o facem, ne vor trata altfel.Cu respect.

 La ora actuală, nimeni nu ne mai crede, pentru că ne-am arătat slabi în abordarea chestiunii militare din Orientul Apropiat şi din alte părţi ale Lumii. Să reîntărim puterea armatei noastre este o afacere bună, dacă stăm să ne gîndim la alternativă. Cumpărăm pacea şi ne sanctuarizăm securitatea naţională. La ora actuală, armata noastră este într-o stare proastă. Am redus dimensiunea forţelor noastre şi nu le dăm nici cele mai bune echipamente. Recrutarea celor mai buni indivizi a diminuat simţitor şi nici nu putem să-i ajutăm pe recruţii pe care-i antrenăm ca să obţină nivelul care se cere. Se pun numeroase întrebări în legătură cu arsenalul nostru nuclear. Cînd citesc raporturile pe acestă temă, sînt şocat. Nu e de mirare că nimeni nu ne mai respectă. După cum, nu e surprinzător nici că nu mai cîştigăm niciodată. Să cheltuim bani pentru armata noastră e o idee bună şi din punctul de vedere al afacerilor. După părerea voastră, cine ne construieşte avioanele şi navele şi toate echipamentele de care armata noastră ar avea nevoie? Muncitorii americani, ei sînt cei care le construiesc. Prin urmare, să ne întărim armata ar fi mai mult decît oportun, pentru că aceasta ne-ar permite să injectăm bani în sistem şi, în acelaşi timp, să dăm de lucru la mii de oameni. Mai există şi o altă modalitate prin care să plătim modernizarea armatei noastre. Dacă alte ţări depind de noi, ca să le protejăm, nu ar trebui ele, oare, să se asigure că noi chiar avem capacitatea să o facem? Nu ar trebui ele, oare, să fie gata să plătească militarii, bărbaţi şi femei, şi materialul pe care îl furnizăm? Urmînd cursul petrolului, Arabia Saudită cîştigă între o jumătate de miliard şi un miliard în fiecare zi. Ea nu ar exista şi nu s-ar bucura de bogăţiile ei, fără protecţia noastră. Noi nu obţinem în schimb nimic de la ei. Nimic.

Noi asigurăm protecţia Germaniei. Noi protejăm Japonia. Noi protejăm Coreea de Sud. Sînt ţări bogate şi puternice. Noi nu obţinem în schimb nimic de la ele. Ar fi timpul pentru o schimbare în acest sens. Ar fi timpul ca noi să fim din nou cîştigătorii.

Noi avem 28.500 de soldaţi americani extraordinari pe graniţa dintre sudul şi nordul Coreei. Ei se expun zilnic la pericole. Ei sînt singura întărire care protejează Corea de Sud. Iar noi ce obţinem în schimb din partea Coreei de Sud? Ei ne vînd produsele şi cu profit frumuşel. Ei ne fac nouă concurenţă. Noi am cheltuit două trilioane de dolari ca să facem ceea ce am făcut în Irak. Încă nu ştiu de ce am făcut-o, dar am făcut-o. Irakul stă pe un ocean de petrol. Ar fi exagerat din partea noatră să le sugerăm să contribuie la propriul lor viitor? Şi după sîngele şi banii pe care i-am vărsat, încercînd să aducem un dram de stabilitate poporului irakian, nu ar trebui, oare, să fie şi ei gata să participe la reconstruirea armatei care s-a bătut pentru ei?

Cînd Kuweitul a fost atacat de Saddam Hussein, toţi bogătaşii kuweitieni au fugit la Paris. Nu s-au mulţumit să închirieze apartamente de lux, au ales să stea în întregi hoteluri şi întregi clădiri. Trăiau ca regii în timp ce ţara lor era ocupată. Către cine s-au întors să ceară ajutor? Către cine altcineva decît Porumbelul Unchiul Sam. Către noi! Am cheltuit miliarde de dolari trimiţînd armata noastră să cucerească Kuweitul. Soldaţii noştri au fost ucişi şi răniţi, dar irakienii s-au întors la ei în ţară. Cam la două luni după război, mai mulţi kuweitieni s-au prezentat la biroul meu să discute o afacere pe care voiam s-o fac cu ei. Credeţi-mă, nu voiau deloc să piardă banii în această afacere. Mi-au zis: «Nu, nu, nu ne place să investim în America. Avem un mare respect pentru voi, dar vrem să investim în altă parte.» Noi tocmai le repusesem ţara în mîini. Ei urmăreau la televizor în cele mai bune camere de hotel din Paris în timp ce băieţii noştri se băteau pentru ei. Şi ei, nu voiau să investească în ţara noastră!

   Cât de  prosti putem fi? 

De ce n-am încheiat cu ei un acord care să stipuleze cît să ne plătescă, pentru că le dăm ţara înapoi? Ar fi plătit oricît, dacă le-am fi cerut. Ceea ce vreau să spun e că noi cheltuim trilioane de dolari pentru a proteja alte ţări. Noi plătim astfel privilegiul de a ne bate în locul lor. A venit timpul ca restul țărilor Lumii să-şi plătească partea lor şi, dacă voi avea un cuvînt de spus în chestia asta, ele vor plăti! 

 Marea întrebare pe care şi-o pun oamenii în materie de politică externă este următoarea: din ce moment trebuie să începem să ne trimitem trupele la sol? Nu trebuie să ne fie teamă să ne utilizăm militarii noştri, dar să ne trimitem fiii şi fiicele ar trebui să fie ultima soluţie. Am văzut ce le fac războaiele copiilor noştri. Am văzut trupurile lor sfîrtecate, cunosc toate ororile care stau în capetele lor şi consecinţele teribile ale traumatismelor. Nu putem să angajăm trupele americane pe cîmpurile de bătălie fără un real şi tangibil obiectiv. Regulile mele privind angajarea la sol au fost întotdeauna foarte simple: ca să intervenim într-un conflict, trebuie să existe o ameninţare directă care să apese asupra intereselor noastre naţionale. Ameninţarea ar trebui să fie perceptibilă la un asemenea nivel, încît cea mai mare parte a americanilor ar trebui să ştie unde este punctul fierbinte de pe glob şi să înţeleagă de ce ne implicăm în acel conflict. Şi am face bine dacă am avea un plan beton de a cîştiga şi apoi de a pleca din zonă. În alte cuvinte, strategia mea ar fi net opusă celei prin care am intrat în războiul din Irak. Irakul nu era o ameninţare pentru noi. Poporul american nu avea nici cea mai mică idee care e motivul pentru care Administraţia Bush a decis să atace. Sclipitorii noştri strategi au fost nevoiţi să manipuleze rapoartele serviciilor secrete şi să-şi justifice invazia. Noi am utilizat aşa-zisele arme de distrugere în masă ale lui Hussein ca justificare. Nu exista niciun plan (sau exista unul, foarte prost) de a cîştiga şi a pleca. Înainte să se fi declanşat războiul, m-am opus acestuia vehement. Pentru mine, nu avea niciun sens. La ora aceea am spus că va fi un dezastru şi că va destabiliza tot Orientul Apropiat. Am spus că, fără Irakul care să-l reţină, Iranul va încerca să preia controlul asupra Orientului Apropiat. Şi exact asta s-a întîmplat. Sînt regiuni în lume unde recursul masiv la forţă e necesar. Ameninţarea ISIS e reală. E un nou tip de inamic şi trebuie să-l oprim. Cu cît aşteptăm şi nu facem asta, cu atît mai periculos va deveni acest inamic. N-avem nevoie de un nou 11 septembrie pentru a înţelege că aceşti tipi vor să ne ucidă şi că nu facem destul pentru a împiedica forma lor vicioasă de terorism. Titlurile de o şchioapă şi reportajele video ne spun cu cine avem de-a face: Violuri, răpiri, alinierea de civili pentru a le tăia capetele. Există de asemenea dovezi evidente că ISIS a recurs la arma chimică. A venit timpul ca noi să dăm un răspuns serios. Fie ne batem ca să cîştigăm, fie continuăm să fim marii perdanţi. Din nefericire, va trebui fără îndoială să trimitem trupe la sol pentru a se bate cu Statul Islamic. Nu cred că e necesar să fac publică strategia noastră. În fapt, una dintre gafele politice cele mai ridicule pe care preşedintele Obama le-a comis a fost de a anunţa calendarul retragerii trupelor noastre din Irak şi Afganistan. Dacă consilierii militari o vor recomanda, va trebui să angajăm un număr limitat, dar suficient de trupe pentru a se bate la sol. Am putea de asemenea uşor să extindem operaţiunile noastre aeriene pentru a face imposibil ISIS să găsească refugiu în regiune. Politica noastră de a încerca să fim «consilieri» pe teren în mod sigur a eşuat. În acelaşi timp, am o perspectivă unică asupra a ceea ce-am putea face. În timp ce ISIS este cel mai violent inamic al nostru, el a reuşit să recupereze petrolul din Irak şi Siria, pe care ar fi trebuit să-l luăm noi. Acest petrol, alături de răpiri şi extorsiuni, le finanţează lor armata. Întotdeauna am fost adeptul ideii bombardării acestor cîmpuri de petrol cu scopul de a le tăia sursele de finanţare. Aceasta nu ar afecta, sub nicio formă, producţia mondială de petrol, dar ar reduce drastic capacitatea lor de a finanţa terorismul.

8 apr. 2020

O echipa de medici romani pe "frontul" din Italia

Pe cât de mic este numărul medicilor și al asistentelor care s-au oferit voluntar sa dea o mana de ajutor confraților de breaslă din Italia, pe atât de mare este gestul lor plin de noblețe dar și de sacrificiu. Să se întoarcă sănătoși în țară!

22 ian. 2020

Interesul poarta ... roba

De îndată ce au aflat că parlamentul - forul legislativ al tarii- va abroga legile pensiilor de serviciu, cunoscute în media ca fiind speciale, grefierii, procurorii, judecatorii au lăsat munca cu procesele, au închis "prăvăliile" și au ieșit afară în "pragul casei" adică pe treptele instituțiilor de temut unde se împarte dreptatea, au ieșit pentru a baga spaima în aleșii poporului care le vor lua "cascavalul". Nu discut legalitatea și nici cauza pentru care magistratii fac grevă, ies afară. Interesant mi se pare unitatea de monolit a celor în activitate cu foștii colegi, magistrații in pensie, și ce pensie! Când în 2010 s-au anulat pentru prima dată pensiile de serviciu, inclusiv ale militarilor, și exclusiv ale magistraților, militarii activi nu au ieșit în fața unităților militare, sau pe scările instituțiilor militare, pentru a ptotesta! De ce oare? Mai întâi că militarilor le este interzis acest drept, pe când magistraților nu. Mai sunt multe de spus, dar consider că am atins buba care dă să se spargă. Vom vedea cine va ceda. Mai repede cred că vor ceda parlamentarii, ca să-și apere și ei interesul, de, și ei și-au tras pensii speciale! Trăiască nația!

31 dec. 2019

LA MULTI ANI 2020!




Mâine  Anul se-noiește, plugușorul se pornește și începe a ura pe la case a colinda, iarna-i grea omatu-i mare semne bune anul are,  semne bune de belșug pentru brazda de sub plug! Ia mai mânați măi și sunați din zurgălăi! Hai, hai!

Rămâi gazdă sănătoasă și la anul când vom veni tot așa să vă găsim!

La anul și la mulți ani!

17 dec. 2019

Românii e deștepți!

O POEZIE GENIALĂ scrisă de Camil Petrescu ȋn care găsim PORTRETUL naţiei noastre! Deși este scrisă în anii 50, când la noi rușii ne injectau in vene drogul comunismului, ne regăsim o mare parte dintre trăitorii de astăzi! Camil Petrescu (n. 22 aprilie 1894 — d. 14 mai 1957) a fost un romancier, dramaturg, doctor în filozofie, nuvelist și poet. ZEFLEMEAUA Motto: Românii e deştepţi! Cînd va veni sfîrşitul lumii Românii nu vor fi atenţi Isus a spus: „Talita kumi“ Dar nu pentru inconştienţi. Iar Ziua Domnului, ca hoţul În miez de noapte va sosi Femeia va dormi, iar soţul Reviste porno va citi. N-avem conştiinţa tragediei Şi totul luăm „à la légere“ Noi, campionii băşcăliei Am compromis orice mister. Avem o scuză de faţadă: „Lasă, că merge şi aşa!“ Trădăm la primul colţ de stradă Şi-apoi încălecăm pe-o şa. Senzaţia e de plutire De infinit paraşutism Noi am făcut mişto subţire Şi de marxism, şi de fascism. Ce Decebal şi Burebista? Ce patriotul cărturar? Trăiască Miţa Biciclista Şi berea rece la pahar! Mitică veşnic să trăiască Şi noi pe lîngă el, noroc! Filozofia chelnărească E tot pe loc, pe loc, pe loc! Întreaga drojdie se scurse Din mahalale de Fanar Şi-n loc să fim un roib de curse Noi am ajuns din cal – măgar. Pe primul loc e-njurătura Ea pentru toate e un leac Simţi cum îţi umple toată gura O moştenim din veac în veac. Noi „facem“ şi „băgăm“ de-a valma Noi suduim neîncetat Iar la acest popor, sudalma E o religie de stat. La treburile serioase Noi nu ne concentrăm destul Avem o somnolenţă-n oase Şi-o zeflemea de prost fudul. Si doar la reluări de faze Parcă ne mai trezim puţin N-avem profil de kamikaze Tiparul nostru-i byzantin. Apocalipsa furtunoasă Îi sperie pe pămînteni… Pe noi nu ne-o găsi acasă – Vom fi la meci, sau la pomeni. Aceasta, poate, ne e soarta S-o tragem şi pe asta-n piepţi N-aveţi decît să-nchideţi poarta Dacă tot face ea pe moarta… Hai, că românii e deştepţi! Camil Petrescu

26 nov. 2019

O analiza a realității romanesti, o operație pe cord deschis

O radiografie a Romaniei de astăzi da la iveala cauzele îmbolnăvirii ei, boala greu de vindecat!?
Autorul este fostul jurnalist militar, General de brigada (r.) dr. Gheorghe VADUVA.
AICI este întregul material, cu titlul "Somnul de moarte a unei rațiuni in metastază".

Câteva subtitluri mentionate in  articol:

Scenarii planificate și puse în operă pentru a transforma România în ce este şi ce urmează să fie.


Politicienii, străinii și o parte dintre justițiari au devenit, peste noapte, deopotrivă, Dumnezeii, patronii și teroriștii românilor.


În trei decenii de capitalism agresiv și vulgar, pierderile ţării le depășesc pe cele înregistrate în sute de ani sub dominația sau sub presiunea imperiilor.


Tu, române, ai uitat că bunicii și străbunicii tăi au luptat și mulți dintre ei au plătit cu viața dreptul tău la țara în care te-ai născut, că țara ta este casa ta, că, aici, acasă, și numai aici ești în drept să ai o casă a ta, casa strămoșilor nimic?


Politicienii au hotărât profesionalizarea Armatei României, contopirea categoriilor de forțe și crearea unei structuri hibride, bună la nimic.

Faptul că România face parte din Uniunea Europeană nu-i asigură nici suveranitatea, nici integritatea teritorială, nici independența.



17 nov. 2019

Nu vrem sa învățam din erorile tragice ale trecutului


Distinsul profesor universitar, Andrei Marga face un recurs la memorie plecând de la starea actuala a nației romane înainte de turul 2 al alegerilor prezidențiale.

Redau un fragment din lungul sau expozeu publicat in ziarul online Cotidianul sub un titlu incitant : La brat cu Mussolini, Hitler & company?

"De-a lungul anilor, am votat cu partide ce anunțau reforme adânci de schimbare democratică și în direcția democrației. Faptul nu mă împiedică, însă, să spun, privind lucid și responsabil, că la ora actuală nu psd-ul este problema României. Acest partid, indispensabil în democrația actuală precum creștin-democrația, liberalismul luminat sau ecologismul serios, a făcut greșeli lăsându-se cotropit de noua Securitate și neștiind să-și prezinte deciziile și să se apere. Problema României actuale este însă alta, anume, încercarea unor parveniți care au apucat la iataganul noii Securități și al „justiției” de a distruge pluralismul politic, atât de greu cucerit în această țară. În fapt – iar timpul va dovedi cu prisosință – actualul președinte nu este soluția pentru România, ci parte a problemei în care ea se afundă și care va costa, din nefericire, mai mult decât încă cinci ani pierduți."


Continuare aici!

12 nov. 2019

Cum au fost alesi

SCURTĂ ISTORIE A ALEGERILOR PREZIDENȚIALE Primul președinte pe care l-au avut românii a fost Nicolae Ceaușescu, dictatorul comunist care s-a aflat în fruntea țării timp de 22 de ani în urma unor așa zise ”alegeri”, falsificate regulat, care îl declarau câștigător cu procente stupefiante, ce nu coborau niciodată sub 99% din numărul votanților. Încă nu împlinise 72 de ani când5 ”iubitul conducător”a fost executat împreună cu soția, în urma condamnarii lor la moarte de către un Tribunal! Militar Excepțional, fiind socotiți vinovați de genocid, acte de diversiune, subminarea puterii de stat și a economiei naționale. Cei doi fost înmormântați în cimitirul militar Ghencea din București, pe 30 decembrie 1989. După sângeroasa Revolutie anticomunistă din 1989, Presedintia României a fost deținută mai întâi de Ion Iliescu (1990-1996), apoi de Emil Constantinescu (1996-2000), apoi un nou mandat al lui Ion Iliescu (2000-2004), urmat de Traian Băsescu (2004-2007), Nicolae Vacaroiu (interimar 2007), din nou Traian Basescu (2007-2012), Crin Antonescu (interimar 2012) și din nou Traian Basescu (2012-2014). În prezent, România are un președinte care provine dintr-o familie de sași transilvăneni –Klaus Iohannis – ales pe 21 noiembrie 2014 și care este al patrulea președinte cu origini germane ales în perioada post-comunistă, într-o țară din Europa de Est.Klaus Iohannis candidează din nou, în ziua de 10 noiembrie 2019, pentru a fi reales într-un nou mandatde președinte al românilor. Frământările provocate de trecerea de la dictatura comunistă la democrație, s-au reflectat și în rezultatele alegerilor prezidențiale din țara noastră. România se află încă într-o perioada de tranziție, fiind angajată într-un proces de creștere în plan economic și social. Prezență la vot: 86,19%. 85% l-au votat pe Ion Iliescu.! Alegerile prezidenţiale din 1990 au fost singurele din istoria electorală de după 1989 în urma cărora preşedintele României a fost ales din primul tur de scrutin. 27 septembrie 1992 – turul I. Prezență la vot: 76,29%, dintre care Ion Iliescu (FDSN) 47,34%, iar Emil Constantinescu (CDR) 31,24%. 11 octombrie 1992 – turul II. Prezență la vot: 73,23%, câștigând!Ion Iliescu (61,43%). 3 noiembrie 1996 – turul I. Prezență la vot: 76,01%, dintre care Ion Iliescu (PDSR) – 32.25%; Emil Constantinescu (CDR) – 28.22%; Petre Roman (USD) – 20.54%; György Frunda (UDMR) – 6.02%; Corneliu Vadim Tudor (PRM) 4.72%;Gheorghe Funar (PUNR) – 3.22%. 17 noiembrie 1996 – turul II. Prezență la vot: 75,9%;!Emil Constantinescu (CDR) – 54,41%; Ion Iliescu (PDSR) – 45,59%. 26 noiembrie 2000 – turul I. Prezență la vot: Ion Iliescu (PDSR) – 36,35%; Corneliu Vadim Tudor (PRM)– 28,34%;Theodor Stolojan (PNL) – 11,78%; Mugur Isărescu (CDR) – 9,54%; György Frunda (UDMR) – 6,22%; Petre Roman (PD) – 2,99%; Teodor Meleșcanu (ApR) – 1,91%. 10 decembrie 2000 – turul II. Prezență la vot: 57,50%;!Ion Iliescu (PDSR) – 66,83%;!Corneliu Vadim Tudor (PRM) – 33,17%. 28 noiembrie 2004 – turul I. Prezență la vot: 58,5%, dintre care Adrian Năstase (PSD – PUR) – 40,97%; Traian Băsescu(Alianța Dreptate și Adevăr) – 33, 92%; Corneliu Vadim Tudor (PRM) – 12,57%. 12 decembrie 2004 – turul II. Prezență la vot: 55,2%;!Traian Băsescu (Alianța Dreptate și Adevăr) – 51,23%. 22 noiembrie 2009 – turul I. Traian Băsescu (PD-L) – 32,44%; Mircea Geoană (PSD) – 31,15%. 6 decembrie 2009 – turul II. Prezență la vot: 64,10%Conform exit-poll-urilor care nu includeau estimările voturilor la secțiile din străinătate, Mircea Geoană era dat câștigător al alegerilor. Conform rezultatelor de luni, 7 decembrie 2009, publicate de Biroul Electoral Central,Traian Băsescu a câștigat alegerile cu 50,33% din numărul total de voturi valabil exprimate,!Mircea Geoană obținând 49,57%. Aceste date au rămas provizorii până la validarea lor de către Curtea Constituțională. Curtea Constituțională a validat rezultatele, după ce a cerut o renumărare a voturilor anulate; această renumărare nu a dus la o schimbare semnificativă a rezultatelor.În străinătate au votat 147.754 de cetățeni români, cei mai multi cu domiciliul in Italia – peste 40.000. Acesta a fost cel mai mare număr de votanți în străinătate de până atunci. 2 noiembrie 2014 – turul I. Prezență la vot: 53,17. Klaus Iohannis – Partidul Național Liberal (Alianța Creștin Liberală PNL–PDL) – 30,37%; Victor Ponta Partidul Social Democrat (Alianța PSD–UNPR–PC) – 40,44%. 16 noiembrie 2014 – turul II.!Klaus Iohannis!– Partidul Național Liberal (Alianța Creștin Liaberală PNL–PDL) –!54,43%; Victor Ponta Partidul Social Democrat (Alianța PSD–UNPR–PC) – 45,56%.!

27 oct. 2019

Fără scrupule

Ce am înțeles eu din expozeul de mai jos al jurnalistului Dragoș Dimitriu, se rezumă în câteva cuvinte, Johannis nu e ușă de biserică, păcat or ghinion, în timp ce nu obosește să ne arate pisica blondă, Viorica, intră cu măciuca (Mă Ciucă, comanda la mine!) în dotarea armatei cu material american, folosindu-se de portavocea de 4 stele din capul armatei. Și chiar mi s-a aprins și led-ul: de ce îl ține Johannis  mort-copt pe Ciucă pe post ca  să vină vremea și chiar a venit să-l proptească chiar în fotoliu ministerial.

   

Iohannis, gafă din tupeu… chiar de Ziua Armatei! 

Întrebarea e firească – oare ce rezultă de aici? Răspunsul, din păcate, pare la fel de simplu: un militar de carieră precum generalul Nicolae Ciucă s-a implicat în combinațiile politice ale președintelui.
Este evident că ideea numirii generalului Nicolae Ciucă nu i-a aparținut lui Ludovic Orban, ci lui Klaus Iohannis. De fapt, Orban probabil că a avut foarte puține de spus în fața baronilor PNL și a prea puternicului președinte de facto al așa zișilor liberali.
De fapt, Nicolae Ciucă nu e folosit prima dată de Iohannis într-un joc politic; ne amintim de meciul din instanțe și de la Curtea Constituțională pentru prelungirea mandatului din fruntea Statului Major General.
De ce a dorit Iohannis să-l mențină pe Ciucă? Doar propunerea guvernului PSD era generalul Dumitru Scarlat, cel care ne reprezintă la NATO și UE!
Dar, întrebarea e de ce a dorit generalul Nicolae Ciucă această prelungire, mai ales că mandatul său era nu doar la final, dar și unul din care ieșea cu lauri? Avea nevoie de scandalul cu implicații politico-financiare?…
Dacă ne uităm însă cu atenție, vedem câteva controverse… pe bani mulți, pe ”linia de front” reprezentată de Guvern (PSD) pe de-o parte, Iohannis și Ciucă de cealaltă parte! Cel puțin aparent…
Este vorba de achiziția celebrelor corvete militare – dar și de un episod uitat. Celebra achiziție a rachetelor Patriot, cea mai mare cheltuială în scop militar.
Astfel, pe 20 aprilie 2017, generalul Ciucă îl surprindea pe premierul de atunci, Sorin Grindeanu, dar și pe ministrul Apărării, cu un anunț ferm – Romania are în plan achiziţionarea de rachete Patriot. O achiziție directă, fără licitație – dar pentru care trebuiau negociate multe condiții și proceduri. Ori, Ciucă anunța că, gata, România achiziționează!
Era vorba de 4 miliarde – bani pentru decidea doar Guvernul, ministrul MApN, dar NU șeful SMG, oricât de medaliat era el de către americani. Ceea ce a spus și Sorin Grindeanu a doua zi, chiar în ședința de Guvern:
”Nu-mi doresc – şi am şi cerut să se facă o inventariere – ca altcineva decât cei care sunt titularii pe posturi să discute despre lucruri care ţin de alte ministere. Nu vreau să aflu despre investiţii la Ministerul Apărării decât din declaraţii ale ministrului Apărării. Suntem clari?!”, a declara Grindeanu, o aluzie clară la declarația lui Ciucă.
Și Liviu Dragnea a reacționat imediat – ”Ce nu mi-a plăcut a fost declaraţia şefului Statului Major care a anunţat deja că va achiziţiona rachete Patriot”.
”Păi, au finalizat procedurile? Nu e bine să aştepte derularea procedurilor, totuşi?”, a întrebat corect Liviu Dragnea. ”E şeful Statului Major şi mă aştept la foarte multă rigoare. Poate şi ministrul Apărării se gândeşte la asta tot timpul acolo, prin minister. Mai puţine declaraţii şi mai multă acţiune cred că este mai bine”.
Pe scurt, acesta a fost un caz grav, fără dubii, doar era vorba de o achiziție strategică și de o sumă colosală! Cu toate astea, s-a trecut ușor cu vederea – ba mai mult, Iohannis a declanșat războiul prelungirii mandatului generalului Ciucă!
Întrebarea e firească – oare ce rezultă de aici? Răspunsul, din păcate, pare la fel de simplu: un militar de carieră precum generalul Nicolae Ciucă s-a implicat în combinațiile politice ale președintelui.
Pentru că… Iohannis este primul președinte clar politic, nicidecum apolitic – încălcând astfel grav constituția, chiar dacă inconștiența. moliciunea și lașitatea clasei politice nu sancționează asta!
Ori, acestui președinte i s-a alăturat generalul Ciucă – iar azi, de ziua Armatei, când este încă șeful Armatei… este și pe o listă politică a unui Guvern politic. O gafă pe care, din respect pentru Armată și pentru cariera generalului Ciucă o voi atribui doar președintelui Iohannis. Tupeului nemăsurat al acestuia!
”Această decizie reprezintă un pas înapoi în privința angajamentelor euro-atlantice asumate de România cu privire la controlul civil asupra forțelor armate – niciodată, de un sfert de secol încoace, la conducerea politică a armatei nu s-a mai numit un cadru activ”, a declarat corect Călin Popescu Tăriceanu. Și nu e singurul care a spus asta.
Cu alte cuvinte, clasa politică și mass media sancționează propunerea generalului Ciucă drept o greșeală – și o pată pe ziua Armatei, 2019.
Nu am nimic împotriva prezenței unui militar de excepție – cum este generalul Ciucă – în fruntea MApN. Dimpotrivă. Exemplul marilor puteri, SUA și Rusia este bine de urmat. Dar modul în care se dorește a se face asta acum, la noi – cu acceptul eminentului militar! – înseamnă cu totul altceva: politizarea armatei!
Pentru că asta dovedesc atât propunerea tupeistă, cât și acceptul generalului – armata a fost politizată!
Știți când s-a mai întâmplat asta? Pe vremea politrucilor (ce coincidență cu autocaracterizarea lui Iohannis!), dar și în perioada interbelică. Atunci când, fără apariția patriotic apolitică a generalului Ion Antonescu, armata ar fi fost implicată în netrebniciile clasei politice, cu rezultatele cunoscute – pierderea teritoriilor românești fără a se riposta un glonț!
Deci, un apel adresat generalului Nicolae Ciucă – respectați-vă statutul și numele, nu participați, mai ales de Ziua Armatei, la macularea prin jocuri politice a acestei instituții fundamentale a națiunii! Mă refer la Armată, nu doar la Constituție.
Dragoș Dumitriu este jurnalist și realizator TV, fost deputat naționalist și conservator în Parlamentul României, promotor al analizei sistemice.

1 iun. 2019

Militarii sunt la mîna(mînia) politicienilor

"Una dintre solutiile posibile pentru ca statul sa nu mai plateasca pensii militare de stat militarilor este ca militarii sa nu mai apuce pensia. Sa moara pe timpul cat sunt inca in activitate. Nu neaparat pe campul de lupta, ci mai ales din cauza de epuizare biologica."

"Cum omul, militar sau nu, isi schimba caracteristicile biologice in fiecare etapa majora a vietii sale, si militarul este, din punct de vedere fizic, bun de trimis la razboi doar pana pe la 50 de ani, daca este ofiter, adica luptator de comanda si stat major, ori pana pe la 45 de ani, daca este luptator cu arma in mana."

Doua extrase din articolul Despre speranța de moarte a militarilor Armatei României, publicat in www.ziare.com de Hari Bucur-Marcu.

Domnia-sa are o experienta de decenii in mediul international, pe problematici legate de institutionalizarea domeniului apararii nationale, controlul democratic al sistemelor de securitate nationala, politici de securitate si de aparare nationala. Ofiter de aviatie si fost sef al Serviciului Strategii de Aparare la Statul Major General, detine titlul de doctor in stiinte militare, obtinut in 2001 la Academia de Inalte Studii Militare cu teza "Implicatii economice in planificarea apararii nationale a Romaniei". In perioada 1990 - 2003 a fost responsabil sau direct implicat in aspecte esentiale ale reformei Armatei Romaniei, cu deosebire in relatia cu NATO, si a lucrat nemijlocit in structurile Aliantei ca sef de sectie invatamant si instructie. A publicat carti si articole pe subiecte din domeniu, oferind expertiza internationala. Este cavaler al Ordinului National "Pentru merit", ca recunoastere a contributiei sale la integrarea Romaniei in NATO. Citiți in întregime articolul AICI!

27 apr. 2019

Primavara, bine ai venit!


Mama natura este în toate cele ce sunt sub Soare! Cum ar fi viața și tot ce ne înconjoară daca nu ar fi florile?

23 apr. 2019

Cum adaugi gadget Comentarii

Eu nu aveam "comentarii recente" fiindcă vechiul gadget s-a defectat iar in lista de gadgeturi din Aspect nu am găsit "comentarii recente".
Ce sm făcut. Am găsit pe site-ul Helplogger codul javascript pe care l-am încărcat pe gadget-ul "html/javascript" pe care l-am  găsit in Aspect + Adăugare obiect gadget.

In codul javascript unde este linkul spre blog am trecut  denumirea blogului meu.
Detalii, pas cu oas găsiți pe linku-ul de mai sus. Succes!

26 mar. 2019

Un tablou logic

Daca intrați pe site-ul be-logic.ro veți găsi probleme cu un conținut aparte a căror rezolvare presupune perspicacitate gândire logica raționamente matematice si nu in ultimul rand inspiratie, iar toate acestea dau o satisfacție personală.

O problema recenta urcata pe site se refera la aranjarea cifrelor sistemului zecimal sub forma de segmente ca in afișajul electronic toate sa încapă intr-un careu de 5 pe 4 pătrate. Nu se admit suprapuneri de segmente. Cu modestie spun ca eu am găsit rezolvarea! Revin cu afișarea pozei!

Careu- cifre-nicu-scutaru

15 ian. 2019

Ape vor seca in albie ...


Eminescu este cel mai mare  poet pe care l-a ivit și-l va ivi vreodată, poate, pământul românesc. Ape vor seca în albie și peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate, și câte o stea va vesteji pe cer în depărtări, până când acest pământ să-și strângă toate sevele și să le ridice în țeava subțire a altui crin de tăria parfumurilor sale. ( George CĂLINESCU )

14 ian. 2019

Bianca Andreescu

Scriam pe foaia mea de pe FB, in 3 Ianuarie 3019:

La început de an rasare o noua stea, Bianca Adreescu, (vine din tara frunzei de arțar cu părinți din Pământul nostru romanesc), la nici 19 ani a invins-o pe daneza Caroline Wozniacki după un joc in care a "desenat" un tenis de mare clasa!


 Bianca nu se lăsa impresionata de performanta si experienta jucătoarei americance Venus Williams, o învinge după o partida cu o evoluție uluitoare, si se califica in semifinale! Succes! Drumul spre marea performanta este inaugurat cu doua victorii de senzație!

Bianca a jucat Finala turneului australian din Auckland cu nemțoaică Georges! S-a întâmplat ceva acolo in setul 2, era la un ghem distanta de trofeu ( 5-3), după ce o bătuse pe nemțoaică in primul set cu 6-1, de parca cineva i-a luat puterile!? Nu, este vorba de fapt de mai putina experienta la acest nivel înalt. Are tot timpul sa se afirme!

Iată aflam de o alta recenta performanta: s-a calificat pe tabloul principal al turneului de Mare Șlem al Australiei! Desigur vom mai auzi de isprăvile acestei fete cu origine românească!

2 dec. 2018

Sonda americana INSIGHT a "aterizat" pe Marte

Daca marțienii intarzaie sa vina la noi pe Pamant, am trimis noi, pământenii, un vehicul dotat cu aparatura sofisticata, înzestrată cu un dram de inteligenta artificiala, pentru a scormoni planeta rosie, botezat de catre "părinți" - ingineri si cercetători NASA- InSight!

1 dec. 2018

25 nov. 2018

Avem Catedrala!



Astazi, 25 noiembrie 2018, am vazut-o doar la tvr pe durata transmisiei in direct a  sfințirii! Trebuie înțeles ca nu s-a sfințit catedrala in sine ci numai sfantul altar si catapeteasma! Se numeste Catedrala Nationala. Unii o numrsc Catedrala manturii neamului romanesc. Este si catedrala visata de generația interbelica, este catedrala pe care si- a dorit-o regele Ferdinand, pe care și-a dorit-o romanii după Marea Unire de la 1 Decembrie 1918! Iată ca după 100 de ani este aproape gata, a prins viață! Tot legat de centenar s-a ma intamplat ceva drosebit cu o zi inainte de ziua sfintirii sfantului altar: o lista cu eroii din primul si al doilea razboi mondial va fi pastrata sub Sfanta Masa a altarului. Catedrala  este monumentala! Este impresionanta! Când va fi gata va va fi ca o bijuterie de aur pe fruntea mamei noastre, Romania!

Respect diversitatea opiniilor! Insa nu au dreptate cei care spun ca mai întâi sa facem spitale, scoli si autostrăzi! Eu mă întreb când le vom avea pe toate, fiindcă de toate acestea și multe altele  avem nevoie! Este o poveste cu iz romanesc, lipsa unui plan strategic privind dezvoltarea durabila a României! Oamenii ce ne-au condus si ne conduc gandesc pe termen scurt, cel mult 4 ani, intervalul de timp dintre alegeri! O boala careia nu i se găsește leacul!
Nu cred în minuni, ci în vrednicia noastră a romănilor de a ne uni într-un proiect de anvergură națională!


Link: Ce spun străinii?


11 oct. 2018

Numismatici din 12 tari au venit la Brasov

Gazda: numismaticul brașovean Ștefan Samoilă, in calitatea sa de președinte al filialei Brașov.


Perioada: 11-13 oct. 2018.



Loc: Sala mare a casei Reduta.


Au sosit la Brasov cercetători, colecționari, oameni pasionati de numismatică din 13 tari: Romania, Bulgaria, Marea Britanie, Grecia, Georgia, Germania, Republica Moldova, Polonia, Rusia, Serbia, Ungaria, Ucraina, Slovacia.


Lucrarile Congresului International de Numismatica se vor tine pe 3 ateliere unde se  vor prezenta lucrări din domeniul numismatic, acoperind o mare arie a istoriei:

Secțiunea 1: "100 de ani de la Marea Unire de la Alba Iulia și încheierea primului război mondial';

Secțiunea 2: "Numismatica antica și medievala;

Secțiunea 3: "Numismatica modern și contemporana.

Fotografie cu masa prezidiului din prima zi:




10 oct. 2018

Un discurs de PREMIER


Miercuri, 3 octombrie 2018, Viorica DĂNCILĂ, în noua sa calitate de Premier,  a fost invitată în Parlamentului European pentru a da socoteală despre statul de drept din România după adoptarea de către Parlament a noilor legi ale justiției.
 Mai întâi să ascultăm discursul iar apoi să comentăm! Este o vorbă din popor:  Unde dai și unde crapă!


Discursul Premierului Viorica DĂNCILĂ în Parlamentul European


Eu zic că a dat curs invitației PE și a crăpat unde trebuie.
Din gura târgului: Oare cine i-a scris discursul?

Păreri pro si contra:

Viorica nici nu știe să citească

Europarlamentarul Dori Claudian Frunzulică a declarat  la DC News

Ponta critică discursul lui Dăncilă


21 sept. 2018

Lungul drum al vinului

Toamna se numără ... boabele de struguri, pe drumul lung or scurt  din vie până-n cramă or pâna-n pivniță, unde sfârșesc pur și simplu prin strivire dar  nu cu forță herculiană ci cu  delicatețe, răbdare și mult drag, așa ca în  actul creației ce nu ar fi împlinit fără iubire,   apoi se lasă să trăiască împreună - zeama tulbure aurie or cu reflexe sângerii, cu gust dulce înnecăcios,  cu miros de mosc,  laolată cu pulpa boabelor, cu ciorchinii dezgoliți -, până ce se trezește la viață,  se zbate ca și cum n-ar mai avea loc  în butoiul din doage de stejar.

E timpul ca mustul să se elibereze de resturile de boabe, de ciorchinii goi, așa cum puiul iese din oul care l-a zămislit! Mustul se scoate prin presare ușoară - cu pauze dese în așa fel să nu mai rămână prins în boștină (boabe zdrobite, stoarse, ciorchini) -, sau prin simpla scurgere la partea de jos a butoiului, pe la canea.

 Mustul astfel obținut se aduce în noua lui casă (damigeană or butoi), trecut printr-un tifon,  pentru a reține resturile de boabe, de semințe.

 Aici în noua lui casă începe un proces de transformare în vin, vin mai aspru sau mai dulce la gust după cât de bogați în zahăr   au fost strugurii. 

Vinul este o băutură plăcută la gust și miros dacă pe lungul drum din podgorie pănă ajunge în pahar este  trecut și ținut in vase curate și fără să intre în contact cu aerul. 

Vinul trebuie să păstreze gustul și buchetul boabei de strugure din care s-a născut!