Buruiana de la Ţară

Este întâi septembrie. De drept vorbind, vara a trecut, nu mai e în calendar. De fapt  ea  n-a plecat. Se mai face baie în apa sărată a mării, se poartă pantaloni scurţi, fustiţe şi sandale. Aveţi grijă! La  amiaza zilei de stai la soare rişti să te arzi. De nu ai cremă potrivită, poţi folosi şi   frunza de brusture. De unde brusture? Găseşti  pe la ţară, prin grădinile unor case părăsite. Unii au plecat în ţintirim alţii până la capăt de lume, în urma lor Brusturele a crescut, a crescuuut. De n-ar mai fi crescut!
 Cât mai pătimesc oamenii de la  Ţară cu Buruiana asta.  Unii se fac că nu  mai ştiu când şi  cum a prins rădăcini pe la Ţară. Nu cred că mai există o altă buruiană căreia să-i priască  vremea rea. Buruiana se simte bine numai în furtună şi-n tornadă. Da, de când  Buruiana asta a prins rădăcini la Ţară avem şi tornade. Oamenii disperaţi au încercat după Carte să o stârpească. A fost smulsă şi suspendată de la pământ,  să se usuce în bătaia vântului. Da de unde! Buruiana rea  s-a strofocat în legea ei, s-a dat în vânt, a ţipat spre Apus aşa cum ştie să ţipe o Buruiană, şi în cele din urmă a prins iarăşi rădăcini în pământul de la Ţară. A proliferat. Se poate vorbi de o familie de Brusture.  Brusture de gradul întâi vegetal şi de gen feminin, o Brusture rară cu  pistil şi stamine aşa cum e floarea de Crin. Brusture de gradul doi, acesta la rândul său e  înfrăţit cu Borceagul, o plantă agăţătoare, bună de dat la  porci.
Oamenii de Cultură au găsit un remediu  pentru a stârpi Brusturele, buruiana mare ca o Bască. Pământului de la Ţară îi trebuie o Arătură adâncă de Toamnă. Când? În luna când dă bruma.

Poante

Ponta si-a anuntat candidatura pentru fotoliul de la Cotroceni dupa o vizita neprogramata  in localitatile valcene si gorjene maturate de apele involburate ale Lotrului, Gilortului, Oltetului, Cernei. O coincidenta nefericita? Da de unde! Candidatul  si politrucii din preajma  acestuia s-au adaptat pe loc, s-au adapat in discursul lor laudativ din izvorul de fapte eroice de pe frontul apelor nebune.  

"Sint foarte incarcat pozitiv pentru ca am fost cu Victor Ponta in cateva comune afectate de inundatii... Victor Ponta va fi presedinte cind se va numara ultimul buletin de vot."(Liviu Dragnea)

"Ponta va fi primul presedinte care va fi transpus masurile stingii, dar si ale dreptei, in masuri economice eficiente." (Gabriel Oprea)

"Ii multumesc pentru ca se bate in fiecare zi pentru Romania, pentru ca ne face mandri cand ne reprezinta in afara tarii, pentru ca a transformat Romania in tigrul Europei. (Olguta Vasilescu)

"Dl Ponta e acolo unde sint inundatii, unde oamenii sint in nevoi. Il voi vota pe Victor Ponta presedinte pentru ca toti copiii nostri sa primeasca la scoala tot ce e necesar" (Ecaterina Andronescu)

"Sintem intr-o regiune care are mult de suferit si are nevoie de noi.  Stiti ca digurile nereparate de 50-60 de ani trebuie reparate de noi, stiti ca oamenii nu si-au reparat casele dupa inundatiile din 2005 si le reparam noi.

Ma intreb daca doamnele de la PNL sau PMP au dat din Monte Carlo comunicatele despre inundatii. 

Stiu Cotroceniul, va trebui sa scoatem spiritele rele de acolo.

Am angajat imediat dupa absolvire pe toti cei care au terminat invatamintul militar.

Stiu foarte bine cum putem face institutiile statului sa lucreze pentru interesul national si pentru cetateni.

Avem laser, dar nu avem spitale." (Victor Ponta)

Sa traiti, n-am inteles!

Cine a facut armata, stie cum se executa un ordin, sau o misiune. Dupa ce primesti ordinul dat de comandant il treci prin filtrul gandirii tale si daca nu ai inteles ceva, raportezi. - Dle locotenent, va rog sa-mi perimteti sa raportez! Nu am inteles ... Si ii raportezi, nu ii spui, cu subiect si predicat  ce n-ai inteles. Dupa ce te-a lamurit comandantul   treci de indata sa executi ordinul. Dupa executare raportezi comandanului cum ai excutat ordinul, ce greutati ai intampinat si altele strict legate de  ordinul sau misiunea primita. De ce scriu aici toate astea? Am gasit pe site-ul calinbiris.ro  un text de mare tinuta!, impletit cu doua limbi.  Poftiti, cultura!

În team building-ul național din această vară al IAA YP România, am avut ocazia să cunosc un trainer diferit față de toți cei pe care i-am cunoscut până acum. Acesta este cadru militar, are în subordine peste 80 de persoane și este pasionat de training. Pe parcursul celor 2 zile petrecute împreună ne-a ajutat să înțelegem cum funcționează procesele de management și leadership în armată. Am fost plăcut surprins să aflu că înainte de toate trainerul pune valoare pe relația cu subalternii și că are sarcină de lucru să-i cunoască mai îndeaproape pe fiecare. Aceasta a fost prima lecție de leadership pe care ne-a prezentat-o. De asemenea, ne-a vorbit și despre management și modalitatea în care se primește o comandă și cum se face delegarea sarcinilor. Unul dintre conceptele care mi-au plăcut cel mai mult a fost cel de backbriefing. Această acțiune se referă la oferirea unui feedback de preluare de comandă, prin care persoana delgată să realizeze o misiune trebuie să prezinte ceea ce a înțeles din sarcina primită și să explice care consideră că este planul de acțiune cel mai potrivit pentru acel caz. Mi-am dat seama că datorită termenelor strânse pe care le-am avut pe proiecte, n-am acordat suficientă atenție feedbackului sau n-am făcut backbriefing. De multe ori acest lucru s-a întors împotriva mea, fiind nevoie sa reparăm ca echipă unele greșeli de neînțelegere clară a sarcinilor. Mi-am propus ca de acum încolo să fiu mult mai atent la feedback și să acord mai mult timp backbriefing-ului. Dacă în companiile civile, cum le denumea trainerul, aceste lucruri esențiale sunt opționale, în armată totul este procedurat și obligatoriu. Urmând acest exemplu, începând de astăzi, backbriefing-ul este obligatoriu. 

Caline, vede-te-as comandant de pluton in campul tactic cu ... feedback de preluare de comanda! 

Ideal pierdut în noaptea unei lumi ce nu mai este...

In Nirvana 

Sînt peste douăzeci de ani de-atunci. Locuiam într-o casă unde trăsese în gazdă un actor, vara director de teatru în provincie. Stagiunea migrării actorilor se sfîrșise: era toamnă, și aceste păsări călătoare se-ntorceau pe la cuiburile lor.
Văzîndu-mă că citeam într-una, actorul îmi zise cu un fel de mîndrie:
 — Îți place să te ocupi cu literatura... Am și eu un băiat în trupă care citește mult; este foarte învățat, știe nemțește și are mare talent: face poezii; ne-a făcut cîteva cuplete minunate. Eu crez că ți-ar face plăcere să-l cunoști. Și-mi povesti cum găsise într-un otel din Giurgiu pe acel băiat — care slujea în curte și la grajd — culcat în fîn și citind în gura mare pe Schiller. În ieslele grajdului, la o parte, era un geamantan — biblioteca băiatului — plin cu cărți nemțești. Băiatul era foarte blînd, de treabă, nu avea nici un vițiu. Era străin de departe, zicea el, dar nu voia să spună de unde. Se vedea bine a fi copil de oameni, ajuns aci din cine știe ce împrejurare. Actorul îi propuse să-l ia sufler, cu șapte galbeni pe lună, și băiatul primi cu bucurie.
Își luase biblioteca și acuma se afla în București. Seara trebuia să vie la directorul lui — astfel puteam să-l văz. Eram foarte curios să-l cunosc. Nu știu pentru ce, îmi închipuiam pe tinărul aventurar ca pe o ființă extraordinară, un erou, un viitor om mare. În închipuirea mea, văzîndu-l în revoltă față cu practica vieții comune, găseam că disprețul lui pentru disciplina socială e o dovadă cum că omul acesta trebuie să fie scos dintr-un tipar de lux, nu din acela din care se trag exemplarele stereotipe cu miile de duzine. Deși în genere teoria de la care plecam eu ca să gîndesc astfel — că adică, un om mare trebuie in toate să fie ca neoamenii — era pripită, poate chiar de loc întemeiată, în speță însă s-a adeverit cu prisos.
Tînărul sosi. Era o frumusețe! O figură clasică încadrată de niște plete mari negre; o frunte înaltă și senină; niște ochi mari - la aceste ferestre ale sufletului se vedea că cineva este înăuntru; un zîmbet blînd și adînc melancolic. Avea aerul unui sfînt tînăr coborît dintr-o veche icoană, un copil predestinat durerii, pe chipul căruia se vedea scrisul unor chinuri viitoare. — Mă recomand, Mihail Eminescu. Așa l-am cunoscut eu. Cîtă filozofie n-am depănat împreună toată noaptea aceea cu nepregetul vîrstei de șaptesprezece ani! Ce entuziasm! Ce veselie! Hotărît, închipuirea nu mă înșelase... Era un copil minunat.
Într-o noapte mă pusese în curentul literaturii germane, de care era încîntat.
— Dacă-ți place așa de mult poezia, trebuie să și scrii, i-am zis... Am aflat eu că dumneata ai și scris.
 — Da, am scris.
— Atunci — și mie-mi place poezia, deși nu pot scrie — fii bun și arată-mi și mie o poezie de dumneata.
Eminescu s-a executat numaidecît. Era o bucată dedicată unei actrițe de care el era foarte înamorat... D-abia mai țiu minte. Știu atîta, că era vorba de strălucirea și bogățiile unui rege asirian nenorocit de o pasiune contrariată... cam așa ceva. Poezia aceasta îmi pare că s-a publicat prin 68 sau 69 în Familia din Pesta. A doua zi seara ne-am întîlnit iarăși. Dar peste zi o nemulțumire intimă intervenise. Actrița fusese foarte puțin mișcată de mîhnirea regelui asirian. Eminescu era de astă dată tăcut și posomorît, vorbea foarte puțin și contradicția îl irita. În zadar l-am rugat să-mi mai arate vreo poezie sau să mi-o citească tot pe aceea care o cunoșteam. A plecat să se culce devreme, și dimineața, la amiazi cînd m-am dus la el, l-am găsit tot dormind. L-am sculat. Se dusese acuma supărarea, ba era chiar mai vesel ca alaltăieri. Am petrecut toată ziua rîzînd, mi-a vorbit despre India antică, despre daci, despre Ștefan cel Mare, și mi-a cîntat doina. Îi trecuse ciuda regelui asirian și acum se bucura în liniște de avuțiile și strălucirea lui. Așa l-am cunoscut atuncea, așa a rămas pînă în cele din urmă momente bune: vesel și trist; comunicativ și ursuz; blînd și aspru; mulțumindu-se cu nimica și nemulțumit totdeauna de toate; aci de o abstinență de pustnic, aci apoi lacom de plăcerile vieții; fugind de oameni și căutîndu-i; nepăsător ca un bătrîn stoic și iritabil ca o fată nervoasă. Ciudată amestecătură! — fericită pentru artist, nenorocită pentru om! Primăvara următoare a plecat cu o trupă ambulantă de teatru prin Moldova. Am așteptat toamna pe Eminescu în zadar — trupa s-a întors fără dînsul. Părintele lui, de fel din Botoșani, l-a regăsit pe excentricul fugar și, mai cu binele, mai cu de-a sila, l-a luat acasă, și d-acolo l-a trimis la Viena.

Am văzut mai tirziu: „Ideal pierdut în noaptea unei lumi ce nu mai este...” Eminescu își ținea făgăduiala: copilul creștea om mare. Mai în urmă, l-am întîlnit tot aici pe Eminescu, cu un frate al lui, ofițer. Plecau amîndoi în străinătate — el la Viena, celălalt la Berlin. Militarul era frate mai mare; tot așa de frumos, de blînd și de ciudat — o izbitoare asemănare în toate. Acela a mers la Berlin; în cîteva luni a speriat Academia militară cu talentele-i și a dat un examen care l-a făcut pe mareșalul Moltke (Nota: Moltke Helmuth Karl Bernard (1800 - 1891), mare tactician și strateg prusac) să se intereseze foarte de aproape de soarta lui, hotărît să-l ia pe lîngă dînsul. Ca să-și încoroneze succesul, militarul s-a dus acasă și, fără să lase măcar o vorbă, s-a împușcat.
Peste mai multă vreme, cînd am vorbit cu Eminescu de trista împrejurare a militarului, el mi-a răspuns rîzînd:
 — Mai bine! ăla era mai cuminte ca noi!
Peste cîțiva ani a venit în București tata lui Eminescu. Era un bătrîn foarte drăguț, glumeț și original. Făcuse o bună afacere și venise să-i cumpere fiului haine și ceasornic și să-i deie „din viață” o sută de galbeni, partea lui de moștenire din averea părintească. L-am întrebat atunci pe Eminescu dacă mama lui trăiește. Mama murise, dar, după aerul posomorît cu care mi-a răspuns, am înțeles că de moartea ei se legau niște amintiri mai crude decît ca de o moarte normală, nu numai dureroase, dar și neplăcute. Am aflat apoi că o soră a lui, care-l iubea foarte, trăia retrasă într-o mănăstire: biata fată era paralizată din copilărie. Și au fost oameni, nu de rînd, oameni de seamă, cărora le-a plăcut să facă sau să lase a se crede că nenorocirea lui Eminescu a fost cauzată de un vițiu. Era, în adevăr, un om dezordonat, dar nicidecum vițios. În lumea asta mulțimea celor de rînd crede că plăcerile materiale ale vieții sunt privilejul lor exclusiv și că oamenii rari nu au voie să aibă și defecte. Avea un temperament de o excesivă neegalitate, și cînd o pasiune îl apuca era o tortură nepomenită. Am fost de multe ori confidentul lui. Cu desăvîrșire lipsit de manierele comune, succesul îi scăpa foarte adesea... Atunci era o zbuciumare teribilă, o încordare a simțirii, un acces de gelozie, cari lăsau să se întrevază destul de clar felul cum acest om superior trebuia să sfîrșească. Cînd ostenea bine de acel cutremur, se închidea în odaia lui, dormea dus și peste două-trei zile se arăta iar liniștit, ca „Luceafărul lui — nemuritor și rece". Acum începea cu verva lui strălucită să-mi predice budismul și să-mi cînte Nirvana, ținta supremă a lui Buda-Qakiamuni. O așa încordare, un așa acces a avut în ultimele momente bune: acela a fost semnalul sfîrșitului. După cutremur, el nu s-a mai închis în odaie să se culce și să mai facă ce făcea mai-nainte Luceafărul. A pornit înainte, tot înainte, pînă ce a căzut sub loviturile vrăjmașului pe care-l purta în sînu-i încă din sînul maicii sale. Copil al unei rase nobile și bătrîne, în el se petrecea lupta decisivă între flacăra celei mai înalte vieți și germenul distrugerii finale a rasei — geniul cu nebunia.

Lupta a fost groaznică. Încercarea, drumul către Nirvana, a fost tot așa de dureroasă cît și de strălucită. În capul cel mai bolnav, cea mai luminoasă inteligență; cel mai mîhnit suflet, în trupul cel mai trudit! Și dacă am plîns cînd l-au așezat prietenii și vrăjmașii, admiratorii și invidioșii sub „teiul sfînt”, n-am plîns de moartea lui; am plîns de truda vieții, de cîte suferise această iritabilă natură de la împrejurări, de la oameni, de la ea însăși. Acest Eminescu a suferit de multe, a suferit și de foame. Da, dar nu s-a încovoiat niciodată: era un om dintr-o bucată, și nu dintr-una care se găsește pe toate cărările. Generații întregi or să suie cu pompă dealul care duce la Șerban-vodă, după ce vor fi umplut cu nimicul lor o vreme, și o bucată din care să scoți un alt Eminescu nu se va mai găsi poate. Să doarmă în pace necăjitul suflet! Ferventul budist este acuma fericit: el s-a întors în Nirvana — așa de frumos cîntată, atît de mult dorită — pentru dînsul prea tîrziu, prea devreme pentru noi.
 I.L.Caragiale, 1889, iunie 18.

Tabloul meciurilor Campionatului Mondial de fotbal din Brazilia

FAZA GRUPELOR

Grupa A: Brazilia, Croația, Mexic, Camerun

Joi, 12 iunie:        Brazilia - Croaţia, la Sao Paulo,  23:00     3-1       1. Brazilia
Vineri, 13 iunie:    Mexic - Camerun, la Natal,         19:00    1-0        2. Mexic
Marti, 17 iunie:     Brazilia - Mexic, la Fortaleza,       22:00    0-0       3. Croatia
Miercuri, 18 iunie: Camerun - Croaţia, la Manaus, 01:00   0-4       4. Camerun
Luni,23 iunie:       Camerun - Brazilia, la Brasilia,    23:00   1-4
                          Croaţia - Mexic, la Recife,             23:00   1-3

Grupa B: Spania, Olanda, Chile, Australia

Vineri, 13 iunie:      Spania - Olanda, la Salvador,          23:00  1-5    1. Olanda  
Sambata, 14 iunie: Chile - Australia, la Cuiaba,             01:00  3-1    2. Chile
Miercuri, 18 iunie:   Australia - Olanda, la Porto Alegre, 19:00   2-3   3. Spania
                            Spania - Chile, la Rio de Janeiro,       22:00  0-2    4. Australia
Luni, 23 iunie:        Australia - Spania, la Curitiba,         19:00   0-3
                            Olanda - Chile, la Sao Paulo,            19:00   2-0


Grupa C: Columbia, Grecia, Coasta de Fildeș, Japonia

Sambata 14 iunie:   Columbia - Grecia, la Belo Horizonte,  19:00     3-0   1. Columbia
Duminica, 15 iunie: Coasta de Fildeş - Japonia, la Recife, 04:00   2-1   2. Grecia
Joi, 19 iunie:      Columbia - Coasta de Fildeş, la Brasilia, 19:00   2-1   3. Coasta de Fildes
Vineri, 20 iunie:      Japonia - Grecia, la Natal,                     01:00     0-0   4. Japonia
Marti, 24 iunie:       Japonia - Columbia, la Cuiaba,             23:00     1-4
                             Grecia - Coasta de Fildeş, la Fortaleza, 23:00   2-1

Grupa D: Uruguay, Costa Rica, Anglia, Italia

Sambata 14 iunie: Uruguay - Costa Rica, la Fortaleza,  22:00  1-3       1. Costa Rica
Duminica 15 iunie: Anglia - Italia, la Manaus,                    01:00  1-2       2.  Uruguay
Joi       19 iunie:    Uruguay - Anglia, la Sao Paulo,          22:00  2-1      3.  Italia
Vineri 20 iunie:      Italia - Costa Rica, la Recife,               19:00  0-1      4. Anglia
Marti 24 iunie:       Italia - Uruguay, la Natal,                     19:00  0-1
                           Costa Rica - Anglia, la Belo Horizonte, 19:00  0-0

 Grupa E: Elveția, Ecuador, Franța, Honduras

Duminica 15 iunie: Elveţia - Ecuador, la Brasilia,          19:00     2-1   1. Franţa   
                            Franţa - Honduras, la Porto Alegre, 22:00    3-0    2. Elveţia
 Vineri 20 iunie:     Elveţia - Franţa, la Salvador,             22:00     2-5   3. Ecuador
Sambata 21 iunie: Honduras - Ecuador, la Curitiba,     01:00    1-2    4. Honduras
 Miercuri 25 iunie:  Honduras - Elveţia, la Manaus,       23:00     0-3
                           Ecuador - Franţa, la Rio de Janeiro,   23:00    0-0

  Grupa F: Argentina, Bosnia-Herzegovina, Iran, Nigeria 

Luni 16 iunie:        Argentina - B. Herţegovina, la Rio de Janeiro, 01:00  2-1   1. Argentina
                            Iran - Nigeria, la Curitiba,                                    22:00  0-0   2. Nigeria
Sambata 21 iunie: Argentina - Iran, la Belo Horizonte,                     19:00   1-0   3. Bosnia
Duminica 22 iunie: Nigeria - B. Herţegovina, la Cuiaba,                01:00   1-0   4. Iran
Miercuri 25 iunie:   Nigeria - Argentina, la Porto Alegre,                  19:00   2-3
                           B. Herţegovina - Iran, la Salvador,                     19:00   3-1

Grupa G: Germania, Portugalia, Ghana, Statele Unite 

Luni 16 iunie:        Germania - Portugalia, la Salvador,                20:00   4-0    1. Germania
Marti 17 iunie:       Ghana - SUA, la Natal,                                     01:00   1-2    2. SUA
Sambata 21 iunie: Germania - Ghana, la Fortaleza,                     22:00    2-2    3. Portugalia
Luni 23 iunie:        SUA - Portugalia, la Manaus,                          01:00    2-2    4. Ghana
Joi 26 iunie:          SUA - Germania, la Recife,                             19:00    0-1
                           Portugalia - Ghana, la Brasilia,                      19:00    2-1 

Grupa H: Belgia, Algeria, Rusia, Coreea de Sud

Marti 17 iunie:       Belgia - Algeria, la Belo Horizonte,                 19:00   2-1      1.Belgia
Miercuri 18 iunie:   Rusia - Coreea de Sud, la Cuiaba,              01:00   1-1      2.Algeria
Duminica 22 iunie: Coreea de Sud - Algeria, la Porto Alegre,    22:00   2-4      3. Rusia
                            Belgia - Rusia, la Rio de Janeiro,                   19:00    1-0      4. Coreea de Sud
 Joi 26 iunie:          Algeria - Rusia, la Curitiba,                            23:00   1-1
                            Coreea de Sud - Belgia, la Sao Paulo,        23:00    0-1


FAZELE ELIMINATORII


OPTIMI

Sambata 28 iunie 2014

1. Brazilia - Chile   19:00                     1 (3) - 1 (2)
2. Columbia - Uruguay  23:00                  2-0

Duminica  29 iunie 2014

3. Olanda - Mexic  19:00                  2-1
4. Costa Rica - Grecia 23:00     1(5) - 1(3) 

Luni 30 iunie 2014

5. Franta - Nigeria  19:00        2-0
6. Germania - Algeria 23:00   2-1

Marti 1 iulie 2014

7. Argentina- Elvetia 19:00   1-0
8. Belgia - SUA           23:00   2-1

SFERTURI

Vineri 04 iulie 2014

1. FRANTA - GERMANIA  19:00    0-1

2. BRAZILIA - COLUMBIA  23:00   2-1

Sambata 05 iulie 

3. ARGENTINA -  BELGIA    19:00  1-0

4. OLANDA - COSTA RICA    23:00 0-0 (4-3)

SEMIFINALE

Marti 08 iulie

BRAZILIA - GERMANIA   1-7

Miercuri 09 iulie

OLANDA - ARGENTINA 0-0 (2-4)


FINALA MICA

Sambata 12 iulie

BRAZILIA - OLANDA     0-3

FINALA MARE

Duminica 13 iulie 

GERMANIA - ARGENTINA   1-0

Simona HALEP, eroina de la Roland Garros

Foto: oficial site of Roland Garros

Românca Simona Halep s-a întrecut pe sine, în confruntarea cu rusoaica Maria Şarapova. A dat dovadă de eroism. Au fost momente de magie în jocul ei. Lupta a fost strânsă. Jocul s-a întins pe durata a  trei ore şi doua minute. În multe schimburi de mingi Simona a depăşit-o pe Maria.  Cu un dram de noroc, în tenis acesta se măsoară şi în milimetri,  Simona putea să o învingă  pe rusoaică. Însă să-i dăm Cezarului ce-i al Cezarului.  Maria Şarapova  venea cu  o imensă experienţă măsurată în cele 4 trofee de Mare Şlem. Deşi a gafat la punerea mingii în joc  de mai multe ori decât Simona, rusoaica şi-a permis să rişte, şi în plus a surprins-o pe compatrioata noastră cu  lovituri năpraznice.
Se cuvin felicitări Simonei pentru felul în care  a luptat pe teren! Şi să-i urăm succes în turnele imediate: cel din Olanda, apoi cel de la sfârşitul lunii iunie din Londra, turneul de Mare Şlem de la  Wimbledon.
Răsplata a venit în bani şi puncte în clasamentul WTA. Simona Halep este pe locul 3 după americanca Serena Williams şi chinezoaica Na Li. Cu un an în urmă ocupa locul 57!! 

Antena 3  a  cumpărat de la Eurosport dreptul de a transmite şi a făcut din asta un circ mediatic.

Ce spun străinii despre Simona Halep?

The Guardian:  Simona Halep's heroics against Maria Sharapova . . .

Sport.fr  
La finale Sharapova-Halep (10/10): La plus belle finale de Roland-Garros depuis bien longtemps, et probablement la plus belle finale de Grand Chelem depuis un bon moment aussi, avec ses trois heures d’intense combat. Mention spéciale aux deux joueuses pour leur parcours. Sharapova qui a encore prouvé qu’elle avait le mental et la classe d’une immense championne. Halep qui a failli faire une entrée fracassante chez les grandes.

Foto: Theguardian,  Jean Catuffe

Nominalizari pentru Premiile Uniunii Scriitorilor din Romania

Cartea de poezie1. Emil Brumaru, Rezervaţia de îngeri, Ed. Humanitas
2. Adrian Popescu, Costumul negru, Ed. Cartea Românească
3. Dan Sociu, Vino cu mine, ştiu exact unde mergem, Ed.Tracus Arte
4. Cassian Maria Spiridon, Poeme în balans, Ed. Charmides
5. Eugen Suciu, Ţeasta, Ed. Tracus Arte

Cartea de proză1. Ioan T. Morar, Negru şi roşu, Ed. Polirom
2. Gheorghe Schwartz, Cei O Sută. Agnus Dei, Ed. Curtea Veche
3. Dan Stanca, Boala şi visul, Ed. Tracus Arte
4. Florin Toma, Ca la vecinul bine temperat, Ed. Brumar
5. Varujan Vosganian, Jocul celor o sută de frunze, Ed. Polirom

Alte nominalizari,  aici, pe site-ul U.S.R.

Victor Ponta, copilot pe F-16

Premierul Victor Ponta a profitat de ocazia Exercitiului militar romanao-american Dacian-Viper de la Baza Aeriana nr. 71 de la Campia Turzii pentru a zburat pe avionul de lupta cu dubla comanda, F-16, pilotat de un aviator american.  S-a intamplat in Joia Mare, in 17 aprilie  2014.   Avem un premier nu numai sanatos ci si curajos, daca a suportat  viteza supersonica si suprasarcinile  ivite pe timpul  evolutiei aparatului  in aer. Cu acest exercitiu  Victor Viorel Ponta va fi mai puternic in confruntarea cu  presedintele  Traian Basescu de  la care asteaptam  o replica pe masura. Datorita varstei presedintelui se admite o disepensa: sa zboare cu parapanta. Pe cat de inversunat il stim ca e, nu-i exclus sa-l vedem evoluand cu  MIG 21 Lancer.

Cucu!

CUCU haihui prin codru fredonând: CU-CU! CU-CU! adica pe limba noastră: CUCĂ, CUCĂ eu te vreau! CUCA: Cucu! adică pe limba noastră: puneţi pofta-n cui, sunt în post.

Lumea lui Putin

E scris negru pe alb: “Rusia, ţinând cont de voinţa locuitorilor din Crimeea, exprimată prin referendumul din 17 martie 2014, decide recunoaşterea Republicii Crimeea ca stat suveran şi independent în care oraşul Sevastopol are un rol special” (MEDIAFAX – Preşedintele Rusiei, Vladimir Putin, a semnat luni un decret prin care recunoaşte independenţa regiunii ucrainene Crimeea, anunţă Preşedinţia Rusiei, citată de AFP.) 

Nu este binee! Cum de lumea  inghite asa ceva? Mai întâi, armata lui Putin ocupa Crimeea, pe uscat, prin aer, pe sub apă şi la nici doua săptămâni pac, referendum! Bravos! Ce facem, ne întoarcem în anii 30, adică cine este înarmat până în  dinţi face ce vrea muşchii lui ... Unul dictează şi toţi greii lumii iau notiţe?

ONU, UE, OSCE, NATO  sunt neputincioase, cum în anii '30 din secolul trecut,  Anglia, Franţa, Italia  au permis Germaniei fasciste să anexeze Austria (13 martie 1938) şi Regiunea Sudetă aparţinând Cehoslovaciei (30 sept. 1938).  

Şi atunci se mima democraţia. Iată, cum!
Devotat principiilor democratice şi convins că votul popular va pune capăt ingerinţelor Germaniei în treburile interne ale ţării sale, cancelarul austriac Kurt Schuschnigg a încercat să organizeze un plebiscit.  (Magazin istoric )

Contexte

Rezultatele unei vieţi de rebusist - ÎNCRUCIŞĂRI.
Valoare de schimb - MERIT.
A lua în silă - RĂPI.
Dus cu forţa - BLEG.
Arici fără măsură! - CI.
Acesta-i de la ţară - ĂST.
Au mai multe braţe de lemn - RĂMUROŞI.
Iar la cor! - CO.
Tip de compasiune după trecerea prăpădului - AMĂRÂT.
Nu-i chip să-l priveşti - URÂT.
Personal de clasa a doua - TU.
Costul mediu - OS.
O deşirată... - AŢĂ.
Ăsta nu poate fi tras în piept - IRESPIRABIL.
Înşelaţi pe mare - AŢI.
A se întoarce în teren - ARA.
Lovitură la cap - ATENTAT.
Prezentări de la locul faptei - RELATĂRI.
Sfârşitul verii! - RA.
Legate la cataramă - AMICE.
Dare seamă în trecut - BIR.
Înlănţuiri ale mâinilor - ÎMBRĂŢIŞĂRI.
Necesită o soluţionare pe înţelesul tuturor - NELĂMURIRE.
Material de umplutură - CREMĂ.
A ajunge la partide - ETALA.
Nu fac nici un fel de concesii - RIGUROŞI.
Acum sunt la Roma! - AM.
Căzut pe spate - UT.
A da cuiva după merit - RĂSPLĂTI.
Locul unde îşi plâng durerea nişte indiferenţi - COT.
Camera de vis - IATAC.
O floare avută în vedere - IRIS.
Au largi deschideri în circuitul automobilistic - ARTERE.
O deschidere spre doua vârfuri - ŞA.
Materie primă ce intră în sac - IUTĂ.
E de folos pentru nişte muieri - APĂ.
Deşi mai ia din preţ, asigură un beneficiu producătorului - RABAT.
A face o încercare pe nisipuri mişcătoare -RISCA.
Luaţi pestepicior ca l aţară -IŢARI.
Ăsta ţine un regim bazat pe crudităţi - TOTALITAR.
(Rebus Flacăra nr 3 martie 2014, Vasilică CORNESCU, Târgu Jiu)

Jocurile politice de iarna

Jocurile politice de iarnă de la Bucureşti deschise de  usl-iştii liberali în ziua de 7 februarie (în aceeaşi zi se dădea şi startul  Jocurilor Olimpice de iarnă de la Soci),  prin propunerea de remaniere a guvernului cu patru noi miniştri liberali, dintre aceştia pe Klaus Johannis  în funcţia de  vicepremier , nu se vor stinge   în 23 februarie, când se vor închide Jocurile  Olimpice. 

Dacă  Crin Antonescu a deschis aceste neaşteptate jocuri politice, Victor Ponta are (ne)onoranta sarcina de a le închide. Le închide? Nu le închide! Nu o spune, dar se vede de la o poştă că   nu îl vrea pe Johannis  în dreapta sa. De ce? Victor Ponta vede până  departe, adică nu se mai vede premier după ce Crin Antonescu va ajunge la Cotroceni după alegerile prezidenţiale din noiembrie. Guvernul său va fi demis şi Klaus Johannis va fi numit pentru forma un nou guvern!  Este un posibil scenariu. Uneori viaţa bate filmul. Joc la două capete!

Pe de altă parte  Victor Ponta, ca şi fetiţa cu chibrituri,  s-a jucat cu USL de două ori. Primul joc l-a  făcut în  noaptea de după alegerile parlamentare din 2012, când a vobit cu liderul UDMR despre o participare a maghiarilor în viitorul  guvern. Joc la două capete!

Al doilea joc a fost pactul de coabitare cu Traian Băsescu, în loc să se lepede de acesta ca de dracul. Jocul la două capete!

Alt   joc politic este de dată recentă, prin înfiinţarea USD (PSD, PC, UNPR)  pentru alegerile europarlamentare din 25 mai a.c. Jocul  la două capete!

Însă nici Crin Antonescu nu este faţă de biserică. A propus pe Klaus Johannis pentru o funcţie de vicepremier, ştiind că pentru asta Victor Ponta fie va trebui să înfiinţeze un nou post, al patrulea, fie va trebui să-l numească în locul unora dintre cei trei vicepremieri existenţi. 

Liderii celor două partide  joacă tare,  nu lasă nicio portiţă de trecere. E jocul a două capete!

Daca o criza biliara nu trece cu ceaiuri, comprese, rugaciuni ramane ca unica solutie bisturiul. Adio fripturi şi şorici.

Valentine şi Dragobete, veri dupa mama

Așa o fi, că de n-o fi, nici că s-ar  povesti. A fost pe vremea când Baba Rada şi Baba Dochia erau două surori după mamă ca de tați numai de bine nu se poate vorbi. Așa se face că Baba este  numele  lor de fată, de la mama lor rămas. 

 

Se spune că pe vremea  când s-ar fi  dat liber la transhromanţă,  un fel de transhumanta a mioarelor, intr-un sens unic, spre Vest. Baba Rada a luat urma, a urmat turma, şi a juns până în  pânzele albe,  pe tărâmul libertăţilor de tot felul. Aici, ca prin farmec, altfel nu se explică, cineva  i-a luat  minţile, şi dacă nici Baba Rada n-ar avea  grijă de minţile ei, atunci cine să mai aibă!  O slăbiciune a ei de a se vedea o zână  plecată în căutarea unui  Boy din Lacrima City. 

 

Aici la capătul lumii, numai cine nu caută nu găseşte. Nici ea nu ştie cum de ajunse pe camp-ul universităţii Yale, la un picnic, dar nu cu mici la grătar, ci numai cu pepsi şi ice cream. Aici asculta  vrăjită cum un băiat chipeş, avea ochi albaștri și părul blond le vorbea la microfon de pe o scenă improvizată  din lăzi de Pepsi. Auzise ea bine, tânărul era  pastor ( ea înțelese păstor). Acesta o uimise cum vorbea liber  despre drepturile  omului în general şi ale îndrăgostiţilor în particular. 

 

În altă zi, Baba Rada avea să-l cunoască pe pastor, la un pahar din carton colorat plin cu Pepsi. Era mișto tipul, dezinvolt, fără prejudecăţi,  uns şi la propriu cu toate alifiile. Baba Rada,   mai reţinută de felul ei, după ce a deprins limba lui de mamă yankee, a devenit  vorbăreaţă, slobodă la gură,  abordând diverse probleme chiar cu  lejeritate. Era spre seară când bărbatul cu părul grizonat, gros la trup şi înalt la stat, se prezintă :

 

–     Pe mine mă cheamă Valentine, și apoi după o pauză pentru o înghițitură de Pepsi, o întrebă cu o voce caldă și moale:

– Pe tine, darling, cum te cheamă şi   de unde vii?

 

Ei îi plăcu cum îi vorbise, deşi ea ştia din interiorul ei că omul plusează. În zadar, simțea cum în pieptul ei inima pulsa în ritm alert.

–  Baba Rada mă cheamă şi vin dintr-o ţară îndepărtată, o țară frumoasă  şi cu oameni bogaţi,  sufleteşte vreau sa zic…

–    Yes! Spiritually!

 

–  …oameni la fel ca  mine, care vor să  înveţe ce este şi cu ce se mănâncă libertatea.

–        Wau, Baby Rada!

–        Eu nu sunt be-bi sunt  ba-ba, Baba Rada.

–         Ba-ba! Ok! Baby Rada. Hai, vino cu mine să-ţi arăt cum stăm noi cu libertatea spiritului.

 

Baba Rada fu mai mai greu de pornit. Cunoscu  pe Valentine şi lumea lui, sub toate aspectele,  sub toate faţetele ei. Nu se mai ştie cine avusese iniţiativa, se știe doar că Baby Rada îşi făcuse mendrele cu Valentine. Cei doi trăiră împreună, cum poate să trăiască un boy şi-o baby zână, multe zile şi nopţi, unele de un adevărat desfrâu căci  hainele ei nu mai stăteau strânse  cu brâul.  Mai ţine-o pe Baba Rada în frâu dacă mai poţi!

Dar din păcate sau poate nu, orice început are şi un sfârşit. După zile însorite vin zile înnorate. Pastorul din campul universitar  Yale îi dădu  papucii, asta după ce băgase de seamă că baby a sa, Baba Rada, rămăsese grea. Ea, cu lacrimi în ochi, îşi amintise   de vorbele mumă-sii: „fie mămăliga cât de amară, tot mai bine-i în a ta ţară”.

 

Întorcându-se acasă, Baba Rada stătu  retrasă  în coliba ei de  la poalele muntelui sacru, lângă cascada Ursitoarea. Aici, când îi venise sorocul Baba Rada  născuse un copil, nu prea zdravăn, dar frumos, aducea cu  tată-su, yanke-ul. Moaşă şi naşă copilului îi fuse Baba Dochia, soră-sa după mamă. De unde ştiuse  Baba Dochia când îi vine sorocul soră-sei?  Prin telepatie. Telefon   avea doar  Baba Rada. Yanke-ul îi dăduse un mobile, înainte de a se despărţi. Aşa se explică cum de Baba Rada îl anuţă pe yankeu să vină să-şi vadă copilul care avea numele Valentin, nume dat de ea nu de soră-sa, Dochia.

Veni  yanke-ul cu avionul iar de la aeroport cu elicopterul şi ateriză tocmai pe muntele sacru. De aici, condus de Baba Dochia, coborî la bordeiul de lângă cascada Ursitoarea.

De cum îl văzu nu îi plăcu cum arăta copilul, era slăbuț, strănuta des,  îi curgea întruna nasul, nu se călise acolo cu aerul rece de la poalele muntelui. Hotârî să-l ia acasă, peste ocean, convenind pe cale amiabilă cu Baba Rada, ca în fiecare an după ce va împlini vârsta   majoratului,  de ziua lui, Valentine să vină  s-o vadă pe mumă-sa.

Şi aşa, Valentine, an de an,  vine pe la noi.  Fie că nu mai are timp, fie că îi este  ruşine cu mumă-sa,  Valentine nu mai trece pe la  bordeiul de sub cascada Ursitoarea. Vai de copilul care nu-şi  respectă mama!  În fine. Pe unde călătoreşte prin ţară, el  trage   numai la hoteluri cu cel puţin 4 stele. De ziua lui Valentine,  Valentine’s Day pentru cei emancipaţi, îndrăgostiţii autohtoni, perechi, perechi, aşteaptă  la  uşa lui pentru a primi  binecuvântarea unei cununii pentru  o noapte. Valentine nu oboseşte niciodată, el este tot timpul tânăr şi ferice! An de an cucereşte  tot mai multe  oraşe din ţară. El petrece laolaltă cu tineri îndrăgostiţi. Când e aici, când e dincolo! Ce petreceri, ce baluri,  ce mese, ce cadouri, ce desfrâuri! Mai poate cineva  să-i mai ţină în frâu? Baba Rada stă scunsă în bordeiul ei de sub cascada Ursitoarea.

Şi anul acesta ea îl aşteaptă pe Valentine, deşi ea ştie că el nu va veni.  Pentru el, ea coace  în cuptorul de piatră lipie pe gustul  lui Valentine,  îi mai prepară un suc din afine şi apă de la cascada Ursitoarea, aşa ca să aducă a pepsi. Toate astea şi altele le face  pentru masa  festivă  de ziua  băiatului ei.  „O mai veni el pe la mine vreodată?” Poate o  trece mai degrabă soră-sa, Dochia. „O mai trăi ea, oare?”

Baba Dochia, umblă  pe muntele sacru, mai sus de cascada Ursitoarea, şi e cu gândul numai la băiatul ei, Dragobete. îl cheamă.

Ca în fiecare an, şi anul acesta  ea va coborî de pe munte, va intra  în  magazinul din sat ca să facă cumpărături pentru ziua  dragului ei de băiat. Va găti multe bucate printre care o găină împăiată cu usturoi, preparată la ceaun,  aşa ca pe gustul băiatului ei. Ca de fiecare dată, şi de această dată nu-şi va putea stăpâni lacrimile. Nu l-a mai văzut  de un an.  „Pe unde o mai umbla el? Şi-o fi găsit, oare,  vreo fată? O să-mi aducă un pumn de ghiocei?”

Băiatul ei este  bine crescut, asta ştie multă lume !  Baba Dochia, la întoarcere spre casă,  va trece şi  pe la  Baba  Rada ca să ia pâinea coaptă în ţest. „O mai trăi?”

Epilog

Baba Rada l-a făcut  pe  Valentine (nu ea a pus pe  „e”  in coadă, ci tată-său, yanke-ul ).  Baba Dochia îl are pe Dragobete de fiu. Nu mai  încape nicio discuţie. Valentine e şi nu e de aceeaşi părere cu cei care îi şoptesc că Dragobete îi  este văr după mamă. Între ei există o distanţă în timp de zece zile lumină,  Valentine îşi ţine ziua pe 14 februarie, iar Dragobete pe 24 februarie.  N-au cum să se întâlnească. Şi mai este ceva de adăugat. Nu trebuie să faci studiu de caz, ca să observi că de când Baba Rada ni l-a adus pe Valentine, îndrăgostiţii nici nu vor să mai audă de Dragobete, îndeosebi cei de pe la oraş iar dintre aceştia cu precădere cei cosmopoliţi – un cuvânt perimat.  Cum de s-a ajuns la această insolită situaţie? De unde şi cum a apăut pe meleagurile noastre, Valentine, acest cavaler al iubirii deşarte? O întrebare ce mi-o pun o dată pe an.

 

La panoul DEzONOAREi

Lansare de carte la Brasov

Adăugaţi o legendă

Sursa foto: Editura EIKON

Joi, 30 ianuarie 2014, la Centrul cultural Reduta din Braşov, Sorin Preda şi-a lansat cartea Moromeţii - ultimul capitol, ediţia a II-a revizuită şi adăugită, apărută la editura EIKON, Cluj-Napoca, în anul 2013.  

Moromeţii - ultimul capitol este un dar de suflet oferit  cititorilor  de astăzi şi celor ce vor  veni. Autorul  a strâns laolaltă, ca la o masă rotundă,   pe cei din neamul  moromeţilor: rude, scriitori şi critici literari, prieteni şi apropiaţi ai scriitorului Marin Preda:    

Alexandru Preda, (Sae) fratele cel mic;  Ilinca Baltac sora cea mică a scriitorului; Minică Roşu, cel mai bun prieten din copilărie; Bebe Burcea, consătean şi admirator al scriitorului; Aorora Cornu, prima soţie a scriitorului; Zdroncan unul şi acelaşi cu personajul din carte; Ionel Georgescu, învăţător; Preda Oprescu, presupus văr de-al doilea cu Tudor Călăraşu (Ilie Moromete); Aristide Rădulescu, fost primar;  Memereaua, concubina lui Aristide; Florea Gheorghe, învăţător; Stela  Enache, fostă colegă de şcoală, prima iubire platonică a lui Marin Preda; Ştefan Baltac (Gigi), fiul Ilincăi, nepotul scriitorului; Cutieru Ilie, zis şi Gulie, croitorul satului; Ion Lazăr, fost coleg de şcoală normală cu scriitorul; Elena Preda, soţia scriitorului; Marinică Preda, fiul lui Sae şi fratele lui Sorin, prin urmare nepot al scriitorului; Nicolae Preda, fiul cel mare al scriitorului; Alexandru băiatul cel mic al scriitorului;  Sânzâiana Pop, scriitoare şi vecină de cameră la Mogoşoaia cu scriitorul; Radu Cosaşu, scriitor, jurnalist, admirat de Marin Preda; Anghel Gâdea, scriitor, roşiorean, profesor de română; Alexandru Pailian,  scriitor; Petre Anghel, scriitor; Magdalena Popescu Bedrosian, critic literar; Lucian Raicu, critic literar şi apropiat al scriitorului; Savu Dumitrescu, şoferul Editurii; Florin Mugur, poet şi autor al singurei cărţi de interviuri cu scriitorul; Dan Claudiu Tănăsescu, medic şi scriitor; Geta Dimisianu, colaborator şi redactor de carte la Moromeţii vol. II; Dinu Flămând, poet şi vecin vremelnic de cameră cu Marin Preda; Radu F. Alexandru, dramaturg; Laurenţiu Fulga, fost vicepreşedinte al Uniunii Scriitorilor; Paul Georges, critic literar şi fost prieten; Eugen Simion, critic literar şi prieten al scriitorului.

Marin Preda era moromeţian şi hâtru. 

La Capşa fiind cu Eugen Simion şi Sorin Preda, Marin Preda  îl întreabă pe nepotul său:   „Peste ani şi ani ce vei spune despre mine?... Vei spune  că Marin Preda te-a invitat la Capşa, te-a îndestulat cu bunătăţi şi, peste toate  ţi-a oferit şansa de-a cunoaşte un mare critic, Eugen Simion.”

Prin răspunsurile la întrebările  adresate de către Sorin Preda  interlocutorilor săi redescoperim un Marin Preda total necunoscut chiar şi pentru cei care i-au stat în preajmă.  „Sorine, poţi să-mi spui ce culoare aveau ochii lui Marin Preda?” „Cum era Marin când era mic? Citea aşa mult cum scrie el despre Nicolae?”  „Mai sunt oamenii interesaţi de amintirea lui Marin Preda, de personajele din roman?”  „Ai apucat vreodată să vorbeşti cu Marin şi să-l întrebi de ce pe tine nu te-a băgat în carte? Chiar aşa, de ce nu figurezi în roman?” ”Când revenea acasă la Siliştea îi plăcea, asemenea lui Moromete, să vorbească mai degrabă cu gardul sau cu copacul decât cu vecinii sau cu cineva din familie?” „De unde până unde numele de Telerezu?” „După apariţia romanului Moromeţii cine din sat a citit-o mai întâi?” „Le venea atât de greu [siliştenilor]  să accepte că din rândul lor s-a ridicat un mare scriitor?” „Când venea la Siliştea, ce-i plăcea să mănânce?” „Dragă Sânziana Pop,... Alexandru mezinul familiei, m-a năucit cu o întrebare: Mai ţii minte cum arăta tatăl meu?... Cum arăta? Ce poţi să-mi spui?... Ce fel de om era dincolo de carapacea lui de clasic în viaţă?” „De ce confraţii l-au urât şi continuă să-l urască şi astăzi?” „L-ai văzut fericit, vreodată, pe Preda la Mogoşoaia?” „Prin ce te-a impresionat, în mod special, Marin Preda?” „Cum a cunoscut-o pe Aurora?” „Nu te-au impresionat manuscrisele lui?”

Moartea scriitorului, din acea zi nenorocită şi ploioasă de mai (16 mai 1980) a părut multora suspectă.

În Moromeţii-ultimul capitol, găsim  mărturii ale celor care i-au fost în preajma marelui prozator Marin Preda  în zilele şi orele de dinaintea morţii sale.

„Pentru mine lucrul cel mai cutremurător rămâne  ultima discuţie cu el şi cuvintele lui: Copile sunt terminat!” (Radu F. Alexandru, dramaturg)

Mulţi din neamul moromeţilor nu mai sunt în viaţă: Ilie Moromete (Tudor Călăraşu), Catrina Moromete (Joiţa Preda), Alboaica, Ilinca, Nilă, Achim, Sade, Buric, Iocan, Cocoşilă, Bălosu, Besensac, Cişmoacă, Geaca, Bărăgan, Aristide.  Timpul nemilos i-a făcut una cu pământul, cum un tăvălug  fărâmiţează  bulgării de pâmânt.

Silişteanul zilelor noastre nu mai are aură moromeţiană, iar Siliştea-Gumeşti  este satul spânzuraţilor. De ce? Un moromete  ar răspunde: „De-aia. Ca să se mire proştii!”

Moromeţii-ultimul capitol este  un  demers  jurnalistic de excepţie. 

Ce ne facem fetelor?

Vazand, citind si auzind ce si cum s-a intamplat si cum nu s-a actionat ca la carte in cazul accidentului aviatic din 20 ianuarie 2014, ar trebui  ca de acum incolo  "organele, institutiile abilitate" sa execute periodic aplicatii de genul cautare, salvare in muntii patriei, in locurile cele mai inaccesibile, pe  vreme nefavorabila adica cainoasa. Numai cu demisii, "ceata" nu se va ridica de pe  "organele abilitate".

Irinel Popescu - Critici la adresa operatiunii de salvare

Presedintele României vs. Reporterul Antenei 3

Pe site-ul Preşedintele României este postat  Comunicat de presă privind Declaraţia preşedintelui Traian Băsescu din seara de 16 ianuarie 2014. 

Din comunicat am extras aici discuţia controversată dintre reporterul Antenei 3 şi presedintele  Traian Băsescu. Din comunicat lipseşte numele reporterului deşi acesta s-a prezentat :

Reporter:       Bună seara, domnule președinte. Ionuț Cristache, Antena 3. Aș dori să vă...

Întrebare:   Voiam să vă...    .

Preşedintele României, domnul Traian Băsescu:  Staţi, staţi, staţi. Postul de propagandă,  dezinformare şi înşelare a românilor, da? Antena 3! 

Întrebare: Voiam să vă...

Postul patronat de domnul Voiculescu, care a fost condamnat, în primă instanţă, la cinci ani, pentru furt?

Întrebare:  Domnule preşedinte, permiteţi-mi să vă adresez întrebarea. 

Preşedintele României, domnul Traian Băsescu: Voiam să mă conving dacă este postul

Antena 3, acela despre care v-am spus.

Întrebare: Acesta nu este un meci între mine şi dumneavoastră. Eu am o întrebare, la care sper

să obţin un răspuns. Domnul Voiculescu nu este aici.

Preşedintele României, domnul Traian Băsescu: Dar dumneavoastră., în calitate de ziarist al

postului de dezinformare Antena 3, da?

Întrebare: Dar nu înţeleg de ce sunteţi...

Preş edintele României, domnul Traian Băsescu: Vă rog!

Întrebare: Pot să vă întreb?

Preşedintele României, domnul Traian Băsescu: Puneţi întrebarea!

Întrebare: Cum aţi reacţionat, când fiica dumneavoastră v-a înştiinţat că lucrează pentru NIS

Petrol, subsidiara Gazprom în România, şi că obţine bani de la Gazprom?

Pre edintele României, domnul Traian Băsescu: Nu m-a informat.

Întrebare: V-am informat eu, acum. Noi avem documente, mărturii video, le-am difuzat aseară.

Preşedintele României, domnul Traian Băsescu: Domnule ziarist, pentru că minţiţi; fiica mea

nu a obţinut niciodată bani de la Gazprom.

Întrebare: Avem contracte.

Preşedintele României, domnul Traian Băsescu: Asta este o minciună a securistului

Voiculescu pe care, din păcate, o pune în gura unor copii. Dumneavoastră sunteţi un copil.

Pentru banii lui Voiculescu renunţaţi să minţiţi!

Întrebare: Dar nu este o minciună, domnule preşedinte.

Preşedintele României, domnul Traian Băsescu: Vă mulţumesc. V-am răspuns.

Întrebare: Am acte. Vreţi să vi le aduc?

Preşedintele României, domnul Traian Băsescu: Vă mulţumesc, v-am dat răspunsul. Ce acte

aveţi? Că a luat bani de la Gazprom? Nu vă e...

Întrebare: Nu, dar avem contracte.

Preşedintele României, domnul Traian Băsescu: Ştiţi ce face un notar?

Întrebare: Toate achiziţiile făcute în România de Gazprom au fost legalizate de notarul Ioana

Băsescu.

Preşedintele României, domnul Traian Băsescu: Domnule ziarist, minţiţi, ca şi patronul

dumneavoastră, condamnat la cinci ani, ca şi postul dumneavoastră de propagandă.

Mulţumesc.

Întrebare: Chiar nu mint, domnule preşedinte. Sper să...

Preşedintele României, domnul Traian Băsescu: Chiar minţiţi...

Întrebare: ... sper să-mi daţi un răspuns...
Preş edintele României, domnul Traian Băsescu: ...eu nu vă contrazic, că Ioana poate avea

legalizare de acte de la oricine.

Întrebare: Păi, despre asta este vorba. Despre asta este vorba.

Preşedintele României, domnul Traian Băsescu: Păi, şi cum vă permiteţi să spuneţi că a luat

bani de la Gazprom?

Întrebare: Păi, când prestezi servicii pentru cineva, eşti plătit. Dânsa a legalizat prin biroul

notarial acele acte de achiziţionare.

Preşedintele României, domnul Traian Băsescu: Nu. A făcut fiica mea un contract cu

Gazprom-ul?

Întrebare: Nu. Cu NIS Petrol. Care este subsidiară a Gazprom.

Preşedintele României, domnul Traian Băsescu: Minţiţi, ca securistul Voiculescu. Vă

mulţumesc.

Întrebare: Dar nu mint şi nu are legătură ... dumneavoastră şi...

Preşedintele României, domnul Traian Băsescu: Renunţaţi. Renunţaţi, că NIS-ul, din câte ştiu

eu, este o companie sârbă.

Întrebare: (...) Gazprom-ul.

Preşedintele României, domnul Traian Băsescu: Bun. Şi postul Antena 1 este cumpărat de un

securist, şi dumneavoastră spuneţi că nu sunteţi securişt, nu? Nu-i cumpărat de un turnător,

Antena 1? 

Întrebare: (...)

Preşedintele României, domnul Traian Băsescu: Şi vă face cineva turnător şi pe 

dumneavoastră?

Întrebare: (...) 

Preşedintele României, domnul Traian Băsescu: O.K. 

Întrebare: (...)

Preşedintele României, domnul Traian Băsescu: Pentru că nu ştiu.

Întrebare: (...)

Preşedintele României, domnul Traian Băsescu: Aha! Şi eu trebuie să vă cred.

Întrebare: (...)  Pe site lipseste ce a spus  reporterul:    Vă aduc documentele.

Preşedintele României, domnul Traian Băsescu: Domnule, nu mi le aduce-ţi mie. Dacă a

făcut un contract cu Gazprom, este una; dacă, în calitate de notar, a spus că vă cheamă cum vă

cheamă, notaru-i notar, doar constată. 

Vorbindu-ne despre Eminescu

 Nichita Stanescu:

Viata lui Eminescu o stim, si majoritar,  o si intelegem aproape in tot amanuntul ei, gingas,  tensionat, vizionar, tragic si fericit, melancolic si de bland  de veselie, fiinta lui e permanent reala in imaginatia noastra, chiar cum se plimba meditativ,  cum bea un pahar de vin, cum citea nocturn o carte cufundat in fumul de tigara si cu inima grabita in batai din excesul de cafea.

 Geo Bogza:

Mai mult decat oricand mi-am dat seama ca datori sintem cu adanca recunostinta cerului, acelor astre ale lui care fac sa apara genii pe pamant, si datori sintem nu mai putina recunostinta matricei germinative a neamului nostru, pentru ca, dupa ce ne-a dat pe cel mai mare poet, pe care  il avem, n-a lasat sa treaca prea mult timp,  dandu-ni-i pe cei care, ei insisi oameni de geniu, l-au pus intr-o lumina a slavei si a vesiniciei de care sufletul nostru avea mare nevoie.

 


George Calinescu:

Exista o conditie exceptionala care ridica pe Eminescu deasupra poetilor de circulatie marginita, a cunoscut poporul si provinciile romanesti, a devenit familiar cu speculatiile filozofice cele mai inalte, a iubit fara a fi fericit, a dus o existenta nesigura si trudnica, a trait intr-un veac ingrat ce nu raspundea idealului sau, a plans si a blestemat, apoi s-a imbolnavit si a murit foarte tanar,  tot ce a avut de spus a spus pana la 33 de ani, viata lui se confunda cu opera, Eminescu n-are alta biografie, un Eminescu depasind varsta pe care a trait-o, ar fi ca un poem prolit, insasi nebunia are o opera de protest, si de-aceea oricine il va citi,  pe orice punct al globului, va intelege ca Eminescu a exemplificat o drama a omului, ca el a scris in versuri o zguduitoare biografie, altii au o opera eminenta  si o biografie monotona si fara semnificatie, rar se intampla ca un poet sa fie sigilat de destin, sa ilustreze prin el insusi bucuriile si durerile existentei, si de aceea multa vreme Mihai Eminescu  va ramane, in pozia noastra, nepereche.

Ziua Botezul Domnului

Cu Boboteaza sau Teofania, sarbatoarea crestineasca a botezului domnului Iisus Hristos de catre Sf. Ioan, si cu Ziua Sfantului Ioan Botezatorul de maine,7 ianuarie, se incheie sarbatorile de iarna, incepute cu Ziua Sfantului Nicolae din 6 decembrie. 

Liturghia si Slujba de sfintire a apei au fost transmise in direct de televiziunea publica. Dupa liturghie, Preafericitul parinte patriarh Daniel a tinut slujba de sfintire a apei afara in fata enoriasilor din fata butoaielor cu apa si a oamenilor de ordine, a jandarmilor.

A participat si Preafericitul parinte patriarh Teofil al bisericii ortodoxe de la Ierusalim. Iata ca cele doua biserici, prin cei doi patriarhi, sunt impreuna ca doua surori. 

 PFPP Daniel a sfintit apa din fiecare vas din cele 12 a cate 100 litri fiecare, apoi a stropit cu aghiasma peste capetele multimii.O atmosfera sobra, fara fast.

 In ziua botezului Domnului, PR Traian Basescu a participat la sedinata CSM. La intrare cat si la iesirea din institutie, dansul a fost primit cu huiduieli din partea unor cetateni, nu multi dar vocali. Pentru Adrian Nastase si sotia sa, Dana, astazi este ziua sentintei. Asteapta verdictul ICCJ in dosarul cu mita, dosarul "Zambaccian". Vor sta 3 ani in inchisoare sau nu vor sta! 

 Aflu de la radio ca d-na Angela Merkel, Cancelarul Germaniei, a cazut de pe schi rau de tot, se pare ca si-a fracturat pelvisul. S-a intamplat in Alpii elvetieni. 

Compatriotul ei, Michael Schumacher, fostul campion mondial in 7 sezoane de Formula 1, nu s-a trezit din coma indusa dupa teribilul accident de pe partia de schi din Alpii francezi.

 Doar Harta meteo a Romaniei este incredibil de pozitiva pentru aceasta zi de iarna.

 Doamne, binecuvanteaza lumea aceasta!