Lansare de carte la Brasov

Adăugaţi o legendă

Sursa foto: Editura EIKON

Joi, 30 ianuarie 2014, la Centrul cultural Reduta din Braşov, Sorin Preda şi-a lansat cartea Moromeţii - ultimul capitol, ediţia a II-a revizuită şi adăugită, apărută la editura EIKON, Cluj-Napoca, în anul 2013.  

Moromeţii - ultimul capitol este un dar de suflet oferit  cititorilor  de astăzi şi celor ce vor  veni. Autorul  a strâns laolaltă, ca la o masă rotundă,   pe cei din neamul  moromeţilor: rude, scriitori şi critici literari, prieteni şi apropiaţi ai scriitorului Marin Preda:    

Alexandru Preda, (Sae) fratele cel mic;  Ilinca Baltac sora cea mică a scriitorului; Minică Roşu, cel mai bun prieten din copilărie; Bebe Burcea, consătean şi admirator al scriitorului; Aorora Cornu, prima soţie a scriitorului; Zdroncan unul şi acelaşi cu personajul din carte; Ionel Georgescu, învăţător; Preda Oprescu, presupus văr de-al doilea cu Tudor Călăraşu (Ilie Moromete); Aristide Rădulescu, fost primar;  Memereaua, concubina lui Aristide; Florea Gheorghe, învăţător; Stela  Enache, fostă colegă de şcoală, prima iubire platonică a lui Marin Preda; Ştefan Baltac (Gigi), fiul Ilincăi, nepotul scriitorului; Cutieru Ilie, zis şi Gulie, croitorul satului; Ion Lazăr, fost coleg de şcoală normală cu scriitorul; Elena Preda, soţia scriitorului; Marinică Preda, fiul lui Sae şi fratele lui Sorin, prin urmare nepot al scriitorului; Nicolae Preda, fiul cel mare al scriitorului; Alexandru băiatul cel mic al scriitorului;  Sânzâiana Pop, scriitoare şi vecină de cameră la Mogoşoaia cu scriitorul; Radu Cosaşu, scriitor, jurnalist, admirat de Marin Preda; Anghel Gâdea, scriitor, roşiorean, profesor de română; Alexandru Pailian,  scriitor; Petre Anghel, scriitor; Magdalena Popescu Bedrosian, critic literar; Lucian Raicu, critic literar şi apropiat al scriitorului; Savu Dumitrescu, şoferul Editurii; Florin Mugur, poet şi autor al singurei cărţi de interviuri cu scriitorul; Dan Claudiu Tănăsescu, medic şi scriitor; Geta Dimisianu, colaborator şi redactor de carte la Moromeţii vol. II; Dinu Flămând, poet şi vecin vremelnic de cameră cu Marin Preda; Radu F. Alexandru, dramaturg; Laurenţiu Fulga, fost vicepreşedinte al Uniunii Scriitorilor; Paul Georges, critic literar şi fost prieten; Eugen Simion, critic literar şi prieten al scriitorului.

Marin Preda era moromeţian şi hâtru. 

La Capşa fiind cu Eugen Simion şi Sorin Preda, Marin Preda  îl întreabă pe nepotul său:   „Peste ani şi ani ce vei spune despre mine?... Vei spune  că Marin Preda te-a invitat la Capşa, te-a îndestulat cu bunătăţi şi, peste toate  ţi-a oferit şansa de-a cunoaşte un mare critic, Eugen Simion.”

Prin răspunsurile la întrebările  adresate de către Sorin Preda  interlocutorilor săi redescoperim un Marin Preda total necunoscut chiar şi pentru cei care i-au stat în preajmă.  „Sorine, poţi să-mi spui ce culoare aveau ochii lui Marin Preda?” „Cum era Marin când era mic? Citea aşa mult cum scrie el despre Nicolae?”  „Mai sunt oamenii interesaţi de amintirea lui Marin Preda, de personajele din roman?”  „Ai apucat vreodată să vorbeşti cu Marin şi să-l întrebi de ce pe tine nu te-a băgat în carte? Chiar aşa, de ce nu figurezi în roman?” ”Când revenea acasă la Siliştea îi plăcea, asemenea lui Moromete, să vorbească mai degrabă cu gardul sau cu copacul decât cu vecinii sau cu cineva din familie?” „De unde până unde numele de Telerezu?” „După apariţia romanului Moromeţii cine din sat a citit-o mai întâi?” „Le venea atât de greu [siliştenilor]  să accepte că din rândul lor s-a ridicat un mare scriitor?” „Când venea la Siliştea, ce-i plăcea să mănânce?” „Dragă Sânziana Pop,... Alexandru mezinul familiei, m-a năucit cu o întrebare: Mai ţii minte cum arăta tatăl meu?... Cum arăta? Ce poţi să-mi spui?... Ce fel de om era dincolo de carapacea lui de clasic în viaţă?” „De ce confraţii l-au urât şi continuă să-l urască şi astăzi?” „L-ai văzut fericit, vreodată, pe Preda la Mogoşoaia?” „Prin ce te-a impresionat, în mod special, Marin Preda?” „Cum a cunoscut-o pe Aurora?” „Nu te-au impresionat manuscrisele lui?”

Moartea scriitorului, din acea zi nenorocită şi ploioasă de mai (16 mai 1980) a părut multora suspectă.

În Moromeţii-ultimul capitol, găsim  mărturii ale celor care i-au fost în preajma marelui prozator Marin Preda  în zilele şi orele de dinaintea morţii sale.

„Pentru mine lucrul cel mai cutremurător rămâne  ultima discuţie cu el şi cuvintele lui: Copile sunt terminat!” (Radu F. Alexandru, dramaturg)

Mulţi din neamul moromeţilor nu mai sunt în viaţă: Ilie Moromete (Tudor Călăraşu), Catrina Moromete (Joiţa Preda), Alboaica, Ilinca, Nilă, Achim, Sade, Buric, Iocan, Cocoşilă, Bălosu, Besensac, Cişmoacă, Geaca, Bărăgan, Aristide.  Timpul nemilos i-a făcut una cu pământul, cum un tăvălug  fărâmiţează  bulgării de pâmânt.

Silişteanul zilelor noastre nu mai are aură moromeţiană, iar Siliştea-Gumeşti  este satul spânzuraţilor. De ce? Un moromete  ar răspunde: „De-aia. Ca să se mire proştii!”

Moromeţii-ultimul capitol este  un  demers  jurnalistic de excepţie.