Buruiana de la Ţară

Este întâi septembrie. De drept vorbind, vara a trecut, nu mai e în calendar. De fapt  ea  n-a plecat. Se mai face baie în apa sărată a mării, se poartă pantaloni scurţi, fustiţe şi sandale. Aveţi grijă! La  amiaza zilei de stai la soare rişti să te arzi. De nu ai cremă potrivită, poţi folosi şi   frunza de brusture. De unde brusture? Găseşti  pe la ţară, prin grădinile unor case părăsite. Unii au plecat în ţintirim alţii până la capăt de lume, în urma lor Brusturele a crescut, a crescuuut. De n-ar mai fi crescut!
 Cât mai pătimesc oamenii de la  Ţară cu Buruiana asta.  Unii se fac că nu  mai ştiu când şi  cum a prins rădăcini pe la Ţară. Nu cred că mai există o altă buruiană căreia să-i priască  vremea rea. Buruiana se simte bine numai în furtună şi-n tornadă. Da, de când  Buruiana asta a prins rădăcini la Ţară avem şi tornade. Oamenii disperaţi au încercat după Carte să o stârpească. A fost smulsă şi suspendată de la pământ,  să se usuce în bătaia vântului. Da de unde! Buruiana rea  s-a strofocat în legea ei, s-a dat în vânt, a ţipat spre Apus aşa cum ştie să ţipe o Buruiană, şi în cele din urmă a prins iarăşi rădăcini în pământul de la Ţară. A proliferat. Se poate vorbi de o familie de Brusture.  Brusture de gradul întâi vegetal şi de gen feminin, o Brusture rară cu  pistil şi stamine aşa cum e floarea de Crin. Brusture de gradul doi, acesta la rândul său e  înfrăţit cu Borceagul, o plantă agăţătoare, bună de dat la  porci.
Oamenii de Cultură au găsit un remediu  pentru a stârpi Brusturele, buruiana mare ca o Bască. Pământului de la Ţară îi trebuie o Arătură adâncă de Toamnă. Când? În luna când dă bruma.