O scriitoare... criminală!

La această oră a amiezii vă transmit de la Bookfest...
luând curaj, după-un ceas de tăcere, un băiat trist şi-nsingurat
de scriitoare se apropie, şi timid el îi cere să-i acorde un dans... în loc de autograf...
diseară, la ŞTIRI, vom afla dacă a fost împuşcat..

Laie or bălaie

Sunt conectat, prin scula de pe masă, la alte scule,  ale reţelei mondiale, care mai de care mai softoase şi mai hardoase. Mă văd ca un broscoi închis într-o sferă din sticlă translucidă,  prin ea desluşind o altă sferă cu un alt broscoi în ea... câte sfere, cel puţin tot atâţea broscoi. Mă simt ca o libelulă izbindu-mă de fereastra unei case, prin care văd altă casă de fereastra căreia, prin interior, se căzneşte să mă vadă  altă  libelulă.

Mă văd ca un peşte mic, cel mai mic dintre cei mai mici, într-un acvariu la fel de mic, lovidu-mă de pereţii verziui, dincolo de ei bănuind a fi alte  şi alte acvarii mici plutind autonom într-un acvariu uriaş, mai mare decât cel mai mare ocean…

Toată această lume, conectată prin scule care mai de care mai softicoase şi hardeioase, e guvernată de legea booleană cu două articole, zero şi unu, când nu-i  laie e bălaie, or e laie or bălaie. 

O fereastră:  http://abjectu.ro/2011/04/poveste-cu-vorbe-mici-poveste-pentru-manoleasca/

Falsul gornist

Slavă Celui de Sus că am apucat să văd că n-a mai venit apocalipsa. Un gornist, un fals arhanghel, de dincolo de ocean, a  împânzit lumea cu panouri publicitare, avertizându-ne  că lumea va pieri (bine, nu toată, mai rămâneau de sămânţă câteva sute de milioane, îngăduitoare apocalipsă).    Unde să te duci? cum  să te fereşti? nici vorbă de aşa ceva în mesajul gornistului. Cum să vină apocalipsa în 21 fix fără nici o întrârziere întocmai ca un tren japonez( înainte de cutremurul din 11 martie).

La noi, la români, ieri a fost o zi relativ calmă, frumoasă, cât a fost ziulica de lungă, s-au ridicat pocale de vin pentru cei care la botez au primit numele Sfinţilor  Constantin şi Elena. Mai mult de  jumătate dintre români au ridicat pocale  în ziua apocalipsei ( un milion opt sute de sărbătoriţi ori şase invitaţi rezultă o cifră frumuşică de  aproape unsprezece milioane de petrecăreţi)  Gornistul de serviciu să sune deşteptarea... să se sperie apocalipsa! 

Sofitelista

DSK, şef fe.me.i, se află în arestul Rikers Island din New York. Motivul arestării, cine nu-l ştie, deşi pentru mulţi francezi pare de necrezut: ar fi agresat (sexual, evident) o cameristă, angajată a hotelului Sofitel. Aceasta o ţine  sus şi tare că el ar fi violat-o. Ce să înţeleg? Că el nu a obţinut un aviz favorabil înainte de... a-i deschide contul?

Eu cred altceva. Ea, sau el, nici nu are mare importanţă, s-a întimidat peste nivelul normal, şi s-a trecut peste faza cu pregătirea aperceptivă. Pedagocic vorbind, profesorul nu intră direct în subiect fără a face o pregătire prealabilă."Ce ai avut de pregătit pentru astăzi? Deschide caietul ca să-ţi văd tema!" Elevei îi ard obrajii ca para, e prinsă cu tema nefăcută, profesorul dibaci schimbă registrul, priveşte pe fereastră întrebând-o dacă îi place mai mult primăvara decât toamna, apoi îi spune o znoavă, adică un banc( se obişnuieşte ca profesorul să detensioneze auditorul). "Într-o zi îl văd pe prietenul meu cu faţa tumefiată. Fusese lovit de cineva. Cine te-a lovit? îl întreb. Cine! Nevastă-mea, îmi spune el, supărat. Ce motiv a avut? Pentru că i-am zis tu, îmi răsunde cu o mimică de om nedumerit. Numai pentru atâta lucru, încerc eu să aflu detalii. Ea mi-a zis să facem şi noi o partidă de sex, că de când nu am mai făcut am şi uitat. Atunci eu i-am spus cu francheţe: - Poate că tu!"

Dar, din păcate, nu s-a întâmplat nimic din toate astea...

Profesorul, un vulpoi bătrân uns cu toate alifiile, nu se cădea să mai piardă timpul cu formalităţi psiho-pedagogice. Aşa că a intrat direct, chiar abrupt, în noua lecţie, cu multe noţiuni noi, de neînţeles pentru o elevă nesilitoare. Ea a pierdut firul gândirii, nu l-a mai înţeles, ca şi cum el ar fi folosit altă limbă, nu a mai simţit noutatea cunoştinţeor, aşa că totul în mintea ei s-a năruit, totul i s-a părut... ca un viol. Când s-a trezit, profesorul părăsise sala de curs. Ea şi-a amintit că a fost plătită pentru a juca un anume rol, acela de a cânta la telefon, la numărul 911, şlagărul:

violete pentru fete, pentru inimioara lor, le-a cules o ţigăncuşă din grădina fermecată a poveştilor de amor, ... de câte ori hoinăreşti, încercând să-ţi alini un dor, o florăreasă întâlneşti, care-ţi spune încetişor ... he wants to violate me!

Immunitas

ştiri ... ştiri ... ştiri ...

... la data de 10 Mai 2011 toate legăturile dinastice dintre Casa Regală a României şi Casa Princiară de Hohenzollern iau sfârşit ... patriarhul Ierusalimului nu-l mai pomeneşte pe Patriarhul Bisericiii Ortodoxe Române ...guvernul urmează să decidă cine să primească subvenţii pentru căldură ...caporalul Cătălin Ionel Marinescu din Batalionul 26 Infanterie "Neagoe Basarab" a fost avansat post-mortem la gradul de sublocotenet ... anual se aruncă peste un miliard de tone de mâncare ...secretarul de Stat american l-a desemnat miercuri pe comandantul reţelei Haqqani, Badruddin Haqqani, drept terorist, îngheţându-i conturile şi interzicând americanilor orice tranzacţie cu acesta ... KGB a luat decizia comiterii atentatului din anul 1981 nu numai împotriva lui Ioan Paul al II-lea, dar, şi împotriva liderului "Solidarităţii", Lech Walesa, afirmă în cartea "Atentat asupra papei" judecătorul italian, acum la pensie, Ferdinando Imposimato, şi ziaristul Sandro Provvisionato...peste 230 de câini au fost ucişi în padocurile Primăriei din Botoşani ... peste 50% dintre foştii puşcăriaşi recidivează şi se întorc la "mititica" ... Steaua s-a calificat în finala Cupei României la fotbal, după două meciuri egale: 0-0 , 1-1 cu echipa de sub Tâmpa ...ciclistul belgian Wouter Weylandt a încetat din viaţă la 26 de ani, luni, în etapa a treia a Turului Italiei, după ce a fost victima unei căzături...ţăranii din Bistriţa-Năsăud se tem că anul acesta produţia palincii va fi mai mică decât cea de anul trecut ...

Fiecare cu lumea lui sau lumi paralele!

(Foto: Andrei-Iliescu, atelier.liternet.ro)

Vraja

Cum s-o mai întorc din drum? Nici nu ştiu ce motiv a avut să plece, aşa, val-vârtej, în zorii unei dimineţi de Mai, lăsând în urmă, ca pe nişte copii orfani, cireşi în floare, vii înmugurite, pajişti viu colorate cu mii de păpădii înflorite… Totul a fost lăsat în voia sorţii, la cheremul mamei vitrege, la voia stihiilor, în bătaia vâturilor. Aerul ei cald şi înmiresmat a fost repede sugrumat de ploi dureros de reci, plicticoase de lungi, de-a dreptul dureroase. Corpul ei diafan, de un verde crud, transparent, a fost înfăşurat cu o pânză irespirabilă împletită din fire de ploaie amestecate cu fulgi de zăpadă. Aşa de strâns a înfăşurat-o, încât, ea era în pericol să se sufoce. 

Cine, printr-un act necugetat, a voit să-i curme viul? Sau, poate, ea să fi dorit să moară otrăvită de arsenicul ploilor acide? Poate era mai bine dacă se arunca în mare? 

S-a simţit, ea, trădată în dragoste, în dragostea ei fără de margini, curată ca o dragoste adolescentină? Cine o fi de vină? 

Cum să o ademenesc să renuţe la actul ei ucigaş şi să revină? 

Cum să o vrăjesc? 

“Te rog întoarce-te, nu-ţi lua viul, vino iară!” 

Cum să o mint? … Cred că aşa: 

“ Să nu fi ştiut, tu, că Romeo trăia?”...

Contrapunct

Rupi suta-n două ca s-o dai pe brânză, ceapă şi ouă, iar de mai vrei roşii, ridichi şi pâine nu-ţi mai rămâne nici un sfanţ în mână, doar cu ochii-n soare îţi simţi maţele goale... în piaţa din Obor, mai la sud de Cimitirul Reînvierii.

Rupi o sută de mii în două şi o dai, cât ai clipi din ochi, pe o maşină Ferrari, nouă, iar de mai vrei să mergi la Monte-Carlo, şi apoi cu gagica de mână pe nisipul fierbinte a unei plaje exotice, nu-ţi mai rămâne nici-un sfanţ în palmă, doar cu ochii-n soare, fript ca pe un peşte... pe plaja din Miami Beach, mai la sud de Hollywood.

Notă: după preferinţe cuvintele se pun pe notele a două melodii, inerpretate  de:

 Laura Lavric 

şi de  Lady Gaga!

Eu şi dolarii, lubeniţa şi americanii!

Greu mai vin americanii! Vin greu, fiindcă nu vin cu mâna goală. Vin să ne acopere cerul cu un scut antirachetă, o umbrela de securitate a NATO, de sorginte americană,  înfiptă în ogorul  cu lubeniţe al oltenilor din Deveselu ( o comună aflată o ţâră  mai jos de oraşul Caracal). De unde au plecat ruşii în 1958, vin americanii în 2011! Un salt acrobatic peste istoria noastră, tot timpul zbuciumată,  peste o perioadă de jumătate de secol în care nu am avut baze militare străine la noi acasă. Umbrela ţine umbră pe vreme însorită şi te fereşte de ploaie pe vreme rea. Iar lubeniţelor pentru a creşte mari şi frumoase, dulce la gust, le trebuie apă şi multă căldură. Se vor naşte multe controverse pe această temă... a umbrelei americane. Ruşii se simt ameninţaţi ... că vor fi atacaţi cu rachete cu ogive... umplute cu zeamă şi sâmburi de lubeniţe, iar americanii vor să ne păzească de... aversele cu grindină  mare cât oul curcilor persane ...

În schimb, la noi, că aşa suntem noi, ne bucurăm de orice ni se dă pe de gratis, cum se bucură sărmanul când primeşte ceva de pomană...

Aşadar, marea minune a adus mare bucurie printre localnicii deveseleni, deşi, ei nu ştiu cu ce se mănâncă această umbrelă- scutul antirachetă, dar, şi mare tevatură în bătătură.

Aşa se face că Floarea aude vestea de la Veta, care îi intrase iute în bătătură, deşi lesne putea să-i vorbească peste gardul care le desparte :

 -  Auzii, Floareo? Veniră americanii!

-   Auzii şi eu ceva, dar, nu-i văzui  cu ochii mei... Mai sunt pe acilea pi la noi?

-   Veniră, se plimbară pi câmp, discutară ceva în cazarma aia ruginită, ş-apoi se duseră!

-   Câţi fură Veto, dacă ziseşi că-i văzuşi?

-   Mulţi americani nu fură, fură mai mulţi din capitală, dar auzii că vor veni vreo două sute.

-   Aşa de mulţi!? N-o să mai am pace. Ogorul neu cu lubeniţe e lângă cazarmă!  Şi apoi ei îs învăţaţi cu banane!

-   Dar, lasă Floareo, c-o să se dezveţe ei când vor da de gustul lubeniţei tale.

-   !!!

-  Ce făcuşi ochii mari ca cepele? Ce te speriaşi aşa. Nu te fură ei! Nu fi proată, Floareo! O să le  vinzi pe dolari, la margine de ogor!

-  Iote şi tu, vai di păcatili meli! Eu şi dolarii, lubeniţa şi americanii! 

Vă recomand:
Constantin Gheorghe - Cât de tâmpit să fii
Gabriela Savitsky - Deveselu şi Demâhnitu