26 iun. 2010

Caş cu tva

Aici, în şaua muntelui, departe de orice aşezare omenească, mă stăpânea o stare de bine, contrar condiţiilor precare ale traiului în colibă. Am pierdut-o de îndată ce ca din senin o turma mare de oi şi o haită de câini mă împresură. Dulăii nu s-au oprit din lătrat, parcă eram urs nu om, decât la un semn al ciobanului, el venea agale în urma turmei. Îl vedeam printre frunzele din gura colibei cum creşte, venind din vale. Mai întâi i-am văzut clopul de pe cap, apoi faţa roşcovană, capul bâtei, lungimea sumanului, cizmele cauciucate. A fluierat de două ori scurt ca un arbitru de fotbal când semnalează un fault. A trebuit să ies în faţa colibei pentru ai răspunde la bineţe. Nu se cădea să-l evit, să nu-i răspund la bună ziua lui. De la buna ziua şi ce faci pe aici, cum e vremea şi căt timp o să mai plouă, am ajuns la fotbal şi politică. Ciobanul avea celular, avea radio şi mai avea şi o satisfacţie să-mi dovedească cât de bine este el informat... Mi-a spus ca şi cum eu nu aş fi ştiut că franţujii şi broscarii s-au făcut de kaka la mondiale, am mai aflat că nu este pensionar dar se bucură că nu se mai taie din pensii, că el nu are salariu de la stat dar se bucură că se taie din salarii. Cică unele sunt din cale afară de mari. Am întâlnit un om bucuros dar şi sănătos. Se vedea pe faţa lui, întinsă, roşie şi lucioasă. Dacă nu eşti sănătos nu te poţi ţine de turma de oi. Ele sunt tot timpul în mişcare, rup din iarbă, ia de aici, ia mai de dincolo şi tot aşa parcă nu le-ar plăcea şi caută iarba cea mai gustoasă.
Dacă şi oamenii ar mânca din mers, omenirea ar fi cu o mie de ani mai aproape de acolo până unde vrea să ajungă!?
Deşi a recunoscut în faţa mea că în preţul caşului şi al urdei el nu a băgat şi tva, a înjurat, ca un adevărat cioban, pe cel care a decis aşa peste noapte să mărească tva-ul. Mi-a spus-o cu regret în glas , eu i-am sesizat o undă de prefăcătorie, că va fi nevoit să ia cu cinci lei mai mult la o sută de lei vânzare. M-a întrebat dacă mi se pare mult. Văzându-mi mimica, mi-a spus că deocamdată dacă vreau brânză mi-o dă la un preţ bun, fără noul tva. Eu am încercat să-i spun că nu preţurile se măresc , ci nivelul tva-ului, şi că ar fi mai puţin de cinci lei la suta de lei. Degeaba, el o ţinea pe a lui, până când şi-a dat seama înainte ca şi eu să observ că oile lui şi haita de dulăi nu mai erau pe lângă noi. Vă spuneam eu că ele aleargă şi pasc, pasc şi aleargă. A scos un şuierat cu limba îndoită în gură, ca acela pe care îl scoate naşul din fluier înainte de a pleca trenul din gară, şi a ieşit din raza mea vizuală. I-am auzit mult timp amprenta sonoră, multiplicată de peretle muntelui spre care se îndrepta. Eu am rămas un timp în faţa colibei până am simţit răceala ploii. Am intrat în cortul acoperit cu crengi, am băut restul de cafea, nu mai era caldă. Am renunţat să-mi schimb cămaşa, nu de lene, cealată nu se uscase. Am luat mobilul de la încărcat. Stătea de o zi legat la panoul cu celule fotovoltaice. M-am logat la reţea să editez. Am activat calculatorul mobilului.
Nu se poate să crească preţul cu acelaşi procent de creştere a tva-ului. Trebuie să-i justific ciobanului cu cât creşte preţul unui caş după mărirea tva-ului. Scot mai întâi tva-ul vechi de 19 procente din suma de 100 de lei, cât costa înainte un caş de oaie. Este o operaţiune inversă. Împart o sută la 1,19 şi-mi dă 84,03 lei. Adaug noul tva înmulţind suma cu 1,24. Obţin 104,53. Ăsta este preţul corect! Dar cine se mai încurcă cu trei bănuţi, aici pe şaua muntelui! Ai văzut un cioban să-ţi dea rest 47 de bani? Dar mai întâi el nu o să se omaore cu mintea să calculeze tva-ul! Va cere cu cinci lei mai mult! Prea multă bătaie de cap dăunează sănătăţii!
Ce să mai adaug? Caut liniştea pierdută! ... Se aude în depărtare un fluierat sacadat, un lătrat ...

22 iun. 2010

ploua si in rai

cat timp a fost buna vremea am uitat de lume doinind in acest colt de rai a trebuit să vina o furtuna cu trasnete si fulgere ca sa mi dau seama ca iadul nu e departe in mijlocul padurii tunetul are o cu totul alta reverberatie decat intre pereti de beton poate si ca sunt mai aproape de nori nu mi facusem acoperis deasupra capului am trudit ceva ieri ca astazi sa nu ma ploua de la ploaia naprasnica de afara ajung prin filtrul crengilor frunzoase doar picuri rare acoperisul colibei l am făcut in doua ape cu panta mare o sa vad cat o sa ma tina uscat scriu de pe mobil sper sa astern cateva cuvinte pana se termina sursa indicatorul mai are un pic de verde am ascultat la radioul de pe mobil starea vremii si de atunci starea mea nu este prea optimistă dupa ce se vor scurge si ultimii electroni acumulati in baterie inainte de a pleca in munti nu voi mai sti de vreme decat dupa cum se comporta vietatile din jurul meu cand o sa vad paianjenii iesind din ascunzisul lor si vor tricota o noua casa va fi semn ca vremea se va indrepta aud cum rapaie ploaia ca o mitraliera de pe acoperisul verde al padurii siroaie se varsa prin cascade din frunze pana pe coliba mea ma rog la sf ilie sa se opreasca din calatorie sa traga pe dreapta sa nu mai fulgere si sa trazneasca sa pot iesi de sub crengi sa mi caut de ale gurii am terminat proviziile visez la cateva boabe de fragi la ciuperci hribi hrascovi copti pe jaratec de zici ca s mici la gratar salivez gandindu ma la o portie de melci hmm e prea mult ce mi doresc dar cum voi mai aprinde focul ploaia mi l a stins cutia cu chibrituri este goala va trebui sa renunt la gratar de ciuperci voi manca ce se poate manca in stare cruda in afara de fragi ar fi bune si frunze crude de fag sau de mesteacan ei sunt mai la vale dar frunzele lor nu mai sunt fragede trebuie sa nasc focul sa frec un lemn tare de unul moale pana o iesi fumul din ele sau il voi capta de la soare cu un ciob de sticlă asta cand soarele o vrea sa iasa pe margine de ape sunt peturi cat lumea sticle mai rar imi vine o idee voi cobori mai aprope de lume pe acolo unde misuna oamenii si lasa in urma lor sticle goale imi voi face un pat din peturi umplute cu apa semi ingropate un pic in panta printre ele sa se scurga siroaiele patul denivelat numai bun pentru masaj aud momait de urs bombane e suparat si el pe ploaia ce ma tine in coliba de atunci de cand ne am cunoscut nu mai pleaca sta in preajma o sa scriu altadata despre felul cum ne am cunoscut cred ca sunt ultimile cuvinte trimise de aici spre lume celularul imi trimte semnale ca nu mai are multa viata ii trebuie curent si tensiune nu ar fi mult imi vine o idee oricum pana o voi pune pe picioare va mai trece ceva vreme ma gandesc la

Sent via BlackBerry from Vodafone Romania

16 iun. 2010

Tot cu Doina am ramas

Am aşteptat-o, ieri, o zi întreagă, dar ea, Speranţa, nu a mai venit. Am aşteptat-o la aerogară, crezând că vine pe sus. Ieri spaţiul aerian a fost închis! Furtună! Ploi cu grindină! Ne-a bătut cu grindina, mare cât oul de curcă. Am dat fuga la gara feroviară, crezând că a ales să vină agale, cu trenul de persoane. La gara de Vest sau gara de Est? În zadar am alergat între cele două gări! Aerul fierbinte de dinaintea furtunii a încălzit şinele. Pe şine dilatate trenurile deraiază una-două. Cine ştie de mai trăieşte sau a rămas undeva între staţii, într-un tren deraiat!
În portul cel mare de la mare am renunţat să o mai aştept. Cândva avea obiceiul să călătorească cu nava Biruinţa. N-o mai avem demult. Pe mai nimic au dat-o la străini. Mânca-i-ar câinii!
Unde să te mai aştept Speranţă? La capătul pământului? Nu cred să vii pe subpământ! - Alo? Da, te aud! Mai slab, dar te aud. Unde eşti Speranţa lu’ tata? … Nu ai intrat în ţară? Dar cu ce călătoreşti fată dragă, de vii aşa de greu? … Pe jos?! Vii pe jos!... Şi nu eşti singură? … Te aduc bunicii! Nu pot să cred! Nu credeam că o să-i mai văd vreodată, pe Buna - Credinţă şi Bunu’- Simţ!Alo!... Alo! Eu nu te mai aud. Tu de mă mai auzi, să ştii că până ne vom întâlni, eu îmi iau hangerul, fluierul, şi plec cu Doina să colind dealurile, văile, munţii…

12 iun. 2010

Zumzăit de zuzuvele

Mă uit la televizor la al treilea meci de fotbal de la Mondialul ce are loc în sudul Africii. Pe teren aleargă după minge sud-coreenii şi grecii. Mai cu chef de joacă sunt coreenii. Din televizor se răspâdeşte în cameră un zumzăit de roi de albine, ca atunci când dai un pumn într-un stup, şi albinele se enervează că nu au loc pe unde să iasă afară toate deodată. Nu vă recomand să faceţi asta, numai dacă nu aveţi alergie la veninul de albină. Eu am.
Credeam că astăzi scap de acest zumzăit enervant. O fi venit aşa de mulţi coreeni şi greci să asite la meciurile naţionalelor lor? Cine suflă şi astăzi în trompete? De fapt nu sunt trompete din alea ca ale tarafului din Botoşani, sunt din altfel de material, ele zumzăie nu fac ta-ta-ta!
Am citit undeva cum se numesc ... suzete ..., nu că din suzetă trebuie să sugi nu să sufli, ... zuzufete, nu, vufuzete, ... mai frumos sună zuzuvele. Din vuvuzele scot sud africanii acest zumzăit ca de albine. Eu când aud acest zumzăit îmi aduc aminte că am fost înţepat de alibine, şi simt furnicături pe faţă, simt că mă furnică nasul, simt buzele, limba ... umflate.
Trebuie să reduc sonorul (ce simplu se rezolvă!) , dar nu mult, să pot auzi şi vocea comentatorului, deşi nu aflu cine ştie ce de la el.
După cum se avântă în joc coreeni şi cât de penibili sunt grecii sper să văd şi goluri. Mondialul are de toate mai puţin goluri frumoase. Aseară francezii au fost pe lângă, cu goluri în spatele porţii uruguayene. Eu cred că ar trebui să se ia în discuţie de către FIFA modificarea dimensiunilor porţii de fotbal. Distanţa dintre stâlpi să fie mai mare, dar nu cu mult, pentru început să fie mărită cu lungimea a trei laturi de palmă. Toate mingile trec foarte aproape de poartă. Urmăriţi, şi îmi veţi da dreptate. Poate aşa vom vedea mai multe goluri...
Oops! televizorul zumzăie rău tare, parcă ar fi dat năvală în cameră mii de roiuri de albine...
Un coreean, nu ştiu cum îi zice... da, l-am găsit ... Park Ji Sung scăpat ca din puşcă, lasă în urmă apărătorii greci, nu se uită la portar, trimite mingea, nu pe lângă poartă, ci chiar pe mijlocul poţii, în plasa acesteia. Uite că se poate! Este o excepţie care întăreşte regula. Şi a mai fost o excepţie în prima repriză când un alt jucător, tot cu nume de Park a executat o lovitură liberă din care grecii s-au ales cu gol. Asta dovedeşte că poarta e bine dimensionată. Grecii alergici la praful de zuzuvele au rămas cu buza umflată!
Nu ştiu eu cum voi rămîne până la finalul acestui Mondial. Voi avea capul mare cât un stup .

11 iun. 2010

S-a uscat frunza de potbal

Cică speranţa moare ultima. Aşa e, astăzi a murit speranţa! Mai sunt câteva ore şi este o certitudine că în Africa de Sud se va da startul competiţiei 2010 FIFA WORLD CUP SOUDH AFRICA .

Stând la umbra unei fruze mari de podbal, numai cu têtul, mă gândeam că n-ar fi trebuit să se dispute această competiţie mondială. Nu ar fi fost mai bine să se fi amânat pentru anul 2014? Motive? Sunt destule, dacă te strădui, le găseşti!

Unul ce-mi vine în mintea umbrită de brusture, ar fi că până atunci, în anul când vom alege un alt preşedinte, vor trece toate crizele,  de la economico-finaciară la  morală, printre ele şi criza de identitate a Naţionalei.

Este a treia ediţie la rând fără participarea echipei noastre. După ediţia ratată din Germania eram sigur că vom merge în Africa de Sud. Acest al treilea eşec atârnă ca un sac cu plumb de picioarele fotbaliştilor noştri şi apasă mentalul storcându-l ca un burete de orice sentiment de încredere în puterea de a reveni în elita fotbaluli mondial, în primele 32 de echipe naţionale. Nu mai sper nici pentru 2018!

Voi privi la fiecare meci cu detaşare, ca şi cum aş mânca fără să am poftă, sau să nu simt gustul mâncării. Voi urmări meciurile fără să simt ca altădată cum îmi creştea adrelanina când se intona imnul României, când Hagi, Lăcătuş, Răducioiu, Dumitrescu ... marcau în poarta Argentinei, Angliei, Columbiei ... Ehe, ce vremuri, nene!

De data aceasta, e ca şi cum aş fi sub un regim alimentar , nu tu sare şi piper, nu tu un grătar, iar în loc de bere să beau apă plată.

Se spune că tot mapamondul va fi ancorat la acest eveniment. Oare călugării de la Muntele Athos se vor uita la aceste meciuri?

Da, voi urmări disputele din arenele sud-africane cu aceeaşi poftă ca a unui sihastru.

Primul meci va fi transmis la ora 17.00. Africa de Sud şi Mexic. Mizez pe Nigeria!

Căldura mare!... S-a uscat frunza de podbal!

8 iun. 2010

Semne apocaliptice



Chinejii Bhoc, Thaie  cu beschia un sfert din  salariile bugetarilor!

*




Aşa va ajunge şi răul de la guvernare dacă nu îl vom tăia, la timp, de la rădăcină.

*




După căt de rezistenţi sunt chinejii ăştia din poză, până la Crăciun ajung şi pe meleagurile noastre ... Ne vor scoate din foame cu lăcustele lor răscoapte!

7 iun. 2010

Clanul Chiorului

Pe drumeagul ce duce în pădurea de la marginea metropolei rulează la ceas de seară maşini grele, arătoase, cu geamuri fumurii şi cauciucuri late…

Alertaţi de huruitul neîtrerupt al roţilor pe caldarâmul de piatră, din desişul pădurii se apropie, mai întăi un bărbat cu o sarsana de vreascuri în spate şi mai în urma lui un copil trăgând după el un mănunchi de crengi legate cu sfoară. Din dosul unor tufe de soc cu flori ce emană un miros puturos, două perechi de ochi mari, rotunzi şi negri se holbează la şirul de maşini ce se târâie ca un şarpe spre o vilă ascunsă undeva în pădure.

- Bre, tate, ce la maşini bengoase, parcă ar fi o nuntă.

- Unde vezi tu mireasă, bă nărodule.

- Nu o văd, dar o fi după un geam din ăsta afumat.

- Bă, tu nu vezi că nu au baloane pe capotă, şi nici nu ţipă din claxoane.

- Ar fi mişto taret! După spargerea nunţii am aduna resturile din farfurii şi am mânca ca lumea o săptămână! … Da ce-o fi, mă, tate? căci tu prea le ştii pă toate alea.

- La prima vedere, eu gândesc că o fost blocat drumul ăl principal, şi caraliii i-o îndreptat pe ocolitoare.

- Auzi mă tate, eu, odată, alegând după capre, am dat ocol, şi nu am văzut două drumuri să dea în pădure.

- Bă, ia, nu mă întrerupe de la cugetare … Unde mărg atătea maşini!? El căuta un răspuns propriei întrebări …

- Uite-l! El e. Să-mi crape ochii dacă nu este el.

- Pă cine, zici că ai văzut, bre, tate?

- Hai să mergem la bordeiul nostru, ne aşteată mumă-ta şi celelalte guri cu burţi goale, să punem de-o mămăliga, să fierbem laptele de capră.

- Hai, mă, tate, nu mă lăsa cu ochii căscaţi, spune bre, de ce te-ai speriat aşe de tare?

- E groasă tare, mă puţă! Data trecută când am văzut clanu' Chioru' am pierdut cocioaba din mahala. Nici în pădure nu am loc de ei ...

5 iun. 2010

Vegetarian



Când Giuseppe Arcimboldo picta acest tablou suprarealist, Vara, în anul de graţie 1563, nu bănuia că peste patru veacuri, patru decenii şi şapte ani, o copie a lui va poposi în acest spaţiu virtual …

Să-l descânt să nu se deoache:

Băiete, ochii îţi sunt două cireşe negre! - Ce vezi prin ele? Petele din soare? Să nu-ţi fie de deochi, băiete! Îţi creşte un nas de castravete! Învaţă-l să respire , şi să nu strănuţi, pierzi sâmburii, îţi pierzi sămânţa! Mai jos între două rânduri cu boabe de vişine stă desfăcută o păstaie cu boabe de mazăre. -Abţine-te să râzi, că rămâi ştirb, şi nu te mai iubesc fetele! Băiete bărbia îţi este alungită ca o pară, în obraji îţi cresc mere văratice, la gât dovleceii se ridică dintre spice ca popândăii în lanul de grâu, la urechi pănuşi de porumb, la butonieră ai o floare de anghinare, mai sus pe tăpşan, loc cultivat, într-un cuib din spice de grâu îţi răsare un bostan turcesc, - Are şi el gânduri sau numai sâmburi?
Ce mai tura-vura, eşti o grădină de zarzavat, eşti o livadă,  eşti o tarabă cu legume, ... pari a fi o poamă bună!
Băiete să te iei cu  fetele vegetariene căci  ţin tare mult la ele să aibă siluetă! …

3 iun. 2010

DEMI -- -- --

Săptămâna trecută, premierul Japoniei, democratul Yukio Hatoyama, si-a anuntat demisia. Motivul: nu a reuşit să convingă pe americani să-şi ia acasă, sau să o ducă pe alte meleaguri, baza militara din insula Okinawa. Doar cu câteva luni în urmă, promisese că va desfiinţa baza militară americană. Relaţiile cu SUA şi respectul faţă de cei care l-au ales au fost deasupra fotoliului de premier. A demisionat după opt luni de la investire! A spus, pe înţelesul japonezilor, - Munca guvernului nu a reflectat dorinţele publicului. In ultimii patru ani, de la ei , nu de la noi au mai demisionat trei premieri.

La noi, după discuţii cu femei, de negocieri nu poate fi vorba, al nostru preşedinte jucător a decis, pe drumul spre casă, tăierea salariilor şi pensiilor, călcându-şi în picioare promisiunile electorale din 2004 şi 2009. Anul trecut interpreta la ţambal melodia - pensiile şi salariile nu vor fi afectate!

De o lună de zile de când sinistru a intrat în casele bugetarilor, pensionarilor şi nu numai, moderatori ai diferitelor televiziuni ne oferă spectacole de varietăţi din zori şi până târziu în noapte.

1 iun. 2010

Sa iubim copiii






Sursa: Editura Adevarul Holding
Eu nu mai sunt copil ca ei, am fost cândva, demult, şi nu regret nimic. Când eu mă joc cu ei, jocul e ca acela de demult. Când le spun poveşti, o poveste e tot ca aceea de pe vremea mea. Când ei aleargă eu mă alerg, când ei se dau în leagăn eu mă legăn, când ei mănâncă dulciuri, eu mă îndulcesc de plăcerea lor. Pentru ei, eu zbor ca avionul, mă înalţ când ei se înalţă ca zmeul, ca balonul. Pentru ei, eu merg de-a buşelea, sunt căluţul lor, sunt moşul Ene, sunt arlechinul... Dar ce nu sunt eu!... Eu sunt un copil bătrân!
Cândva demult, pe vremea când şi eu eram copil, nici nu se pomenea de jocuri computerizate, desene animate, poveşti pe discuri mici de plactic, dar să mă bată Cel de Sus că nu-mi pare rău, acum le am, trăiesc poveştile în felul meu, alături de trăirile lor, aşa cum ei îşi imaginează, şi numai ei ştiu asta, este lumea lor, iar lumea mea se intersectează un pic cu lumea lor atât cât să stau într-un colţ de unde să-i privesc şi să mă strădui să nu-i deranjez. Ei mă cheamă doar să repar ce ei strică , să fac să meargă ce ei cu nevinovăţie lor blochează. Tot sunt bun eu la ceva!
Toate zilele sunt ale lor.Dar pentru asta noi cei ce ne credem mari, trebuie să le purtăm de grijă, să avem multă răbdare cu ei, şi asta nu mult timp, până se fac şi ei mari ...










Sursa: Editura LITERA