Legenda muntelui

De pe terasa casei, pot să-l cuprind cu privirea. Cred că e singurul loc de unde mă simt egal cu el, ... ca înălţime. Dacă Dumnezeu ar întinde o punte de pe vârful muntelui pe creştetul capului meu, le-aş oferi o cale dreaptă celor care ar dori să ajungă pe culme, fără să se obosească urcând, mai ales iarna. Pentru unii, muntele îi doar prilej de căţărări pe stânci, cuceriri de piscuri şi cam atât.
Când în vacanţe veneam la bunici, îmi plăcea să mă joc cu el; cu braţele întinse mă  sprijineam tocmai pe creştetul  pleşuv, şi  vorbeam mai de aproape, ca între doi prieteni:

-Ce mai faci, tu, uriaşule  cu plete argintii? Nu  amorţeşti tot stând în acelaşi loc? Să ştii că de când nu ne-am văzut, tu  pari tot mai tânăr, eşti ca împăratul din poveste- Împăratul Verde- cu  poalele  te-ntinzi peste dealuri  şi văi până lângă casa bunicilor. Sau poate doreşti ca să te simt mai aproape, vara, când vin în vacanţă.
Îmi luam apoi inima-n dinţi, ieşeam pe furiş din grădină şi urmam neurma - o cărare închipuită- prin iarba făneţelor, spre Împăratul Verde. Eu, cu cât mă apropiam de el, mă speriam, el creştea din ce în ce mai mult, se făcea din ce în ce mai mare. Mă simţeam ca o furnică care se apropie de muşuroi. Mă opream de fiecare dată cu teamă lângă pădurea de la poale, o pădure de brazi şi de fagi şi  de mesteceni, o pădure-ntunecată. "Unde eşti muntele meu, uriaşule de  piatră? Te ascunzi de mine?"

Cu fiecare vacanţă ce-mi trecea, pierdeam pariul cu muntele, nu mă-ncumetam să urc la el, până sus pe creştetul pleşuv. Mă împăcam cu gândul, că dacă aş ajunge să păşesc pe culmea lui, acolo sus de tot, ce altceva aş mai vedea decât o întindere cu pâlcuri de jnepeni printre stâncile căzute parcă din cer (aşa  îmi povestise bunicu), şi  aş simţi că stau pe creştetul unui uriaş de unde oricând m-aş prăvăli.

Am venit la bunici şi în ultima mea vacanţă de iarnă. Muntele  arată ca un bunic cu plete albe, mai subţirel la trup, şi-ncovoiat.

-  Ce frumos erai astă-vară! Sau poate că te ascundeai sub haina verde.Acum îmi pari mult mai  aproape, îţi văd ridurile adânci!

 - Ce faci, tu cu cine vorbeşti, acolo? Cu aceste vorbe blânde, bunicu mă aduce cu picioarele pe zăpada proaspătă aşternută în ogradă. Vino cu mine! Bunică-ta nu mai are slatină pentru închegatul laptelui. De-acu tu te-ai făcut mai mare, îmi poţi fi de ajutor. La anii mei  slatina îmi pare că-i tot mai grea. Haide, să-mi ţii şi de urât!

De dimineaţă ziua mi se paru  friguroasă cu un cer senin, de un albastru de cleştar, cum sunt mai toate zilele de iarnă, pe aici, pe la munte...
Intrăm în pădurea de la poalele muntelui. Zăpada scârţie sub bocanci. Copacii sunt  mai rari ca astă-vară. Ei stau ca nişte santinele, incremeniţi în albul zăpezii. Bocancii bunicului lasă urme adânci în zăpadă. Eu merg pe urmele paşilor lui, şi-i ascult vorbele care sparg ritmic tăcerea muntelui.

- Să nu uiţi băiete, acest munte este sfânt, el ascunde pe Fiica unui Rege, ce a domnit demult, tare demult timp. Voind să scape de urmăritorii trimişi de Împăratul care cucerise regatul tatălui ei, ea s-a ascuns între oile unei stâni, implorând ajutor divin. Din cer, Maica Domnului a auzit-o, şi ca să nu fie prinsă de urmăritori, a transformat-o, împreună cu oile, într-un grup de stânci.

Nu-l mai aud vorbind. Aud doar scârţâitul omătului de sub tălpile bocancilor. Eu mă lup cu gândul ce nu-mi dă pace, să pricep destinul acelei fete, fiică de rege, ascunsă-n muntele pe care îl urcăm. Ar trebui să păşesc cu sfială. Îl aud  că-mi spune:

- Muntele are regulile lui, nescrise. Puţini din cei care le ştiu, le şi respectă. Să ştii, băiete, că muntele este viu, şi mai mult decât atât, el este veşnic cum veşnică-i lumea. Copacul îi ca şi omul, unul e mai inalt, mai falnic, mai frumos, altul îi stramb, îi gârbovit, îi bolnăvicios. Trebuie să ne purtăm faţă de copac cu un fel anume de respect. Omul care nu-şi respectă semenii, nu respectă nici pădurea cu vieţuitoarele, cu jivinele şi copacii ei. Când găseşti un copac cu o tulpină de nu o poţi cuprinde, iar când îl priveşti de jos în sus, trebuie să laşi capul mult pe spate, ca să-i vezi vârful legănându-se sub bolta cerului, apăi să nu uiţi, că el a fost cândva doar un vlăstar. El, de mic s-a luptat cu gerul iernilor, cu furtuna şi trăznetele verilor, coaja tulpinii mâncâ-i-o cerbii. Când îi vine şi lui vremea să fie tăiat, să-i fie de trebuinţă şi-n altfel omului, omul acela care se încumetă să-l taie, mai întâi să-i facă o închinăciune, aşa, simplu, cum se pricepe, şi să-i ceară iertare. Doar aşa copacul tăiat îl va sluji pe om, şi îşi va accepta soarta.


Bunicu lasă în dreapta lui cărarea, ea duce spre vârful muntelui. Eu calc în gropile  lăsate de bocancii lui. Bunicu stie, cred, să ajungă la izvor şi pe întuneric. Ne oprim! Văd o dâră ruginie, ce taie albul zăpezi, dără ce duce până la stânca de sub un brad falnic, aflat la mică depărtare. Urcăm pe lângă ea, o urmărim. Dăra se pierde într-o oglindă de apă. În oglindă se vede vârful bradului. Am ajuns la izvorul cu slatină. În jurul izvorului zăpada e topită, se văd pietrele. Bunicu lasă jos bidoanele, îşi scoate rucsacul, se aşează pe o lespede de piatră. Mă aşez şi eu pe o altă piatră.Oboseala urcuşului se scurge în pământ. Inainte de a umple bidoanele cu slatină, gustăm din merindele puse în desagă de bunica.

-De ce numai aici, la izvorul acesta, apa este sărată?

-Din bătrâni, se ştie, că în apa izvorului se varsă lacrimile de mult dor ale domniţei ascunsă pe vecie în munte.

Brazii sunt îmbrăcaţi în haine albe, se lăfăie de zăpadă, alăturea de fagii goi şi vineţii. De pe o creanga de brad o pasare îşi ia zborul, creanga se balansează, scutură praf de zăpadă. Pasărea sparge liniştea cu un ţipăt ca un strigăt disperat.

Umplu un bidon cu slatină. Când să-l ridic, să-l pun în rucsac, mai să-l scap din mână de greu ce este. Da, aşa aflu că slatina e mult mai grea ca apa dulce. Bunicu umple bidonul mai mare, de, să-mi arate că se ţine încă tare.

Un urlet sinistru, un răpăit se iscă ca din senin, lovind aerul din jur ca ghiulele de tun... Se lasă iarăşi liniştea. Bunicu imi spune că este semnalul de adunare în haită a lupilor... Al doilea urlet, prelung ... Brusc se aude un plescăit asurzitor. Îl simt ca o bufnitură de aer rece în urechi, apoi totul se stinge în mai multe ecouri. Mă ridic să caut din priviri un loc unde să mă ascund, dar bunicu mă linisteste. - A fost un zgomot de armă. Un vânător sau pădurarul o fi împuşcat fiara. "Aşa o fi" caut eu să  mă îmbărbătesc, în gând.

Se lasa iarăşi tăcerea. Dar nu mă liniştesc. Mă aştept să-mi apară în faţă o haită de lupi. De sus, cerul coboară pe noi. Nori negri muşcă din albastrul cerului. Simt inima în piept cu bătăi ca de ciocan. Îmi pun în spate rucsacul greu.
 Mai întîi eu, în urma mea bunicul, plecăm înapoi pe aceleaşi urme lăsate în zăpadă, la urcuş. Mă opresc. Privirea-mi fuge pe un brad din stânga mea. Crengile de jos, de deasupra zăpezii, se leagănau uşor, de pe ele cădeau fulgi mari de zăpadă. Aştept, privind ţintă acolo ... Iată, se iveşte un cap mic, ca de pluş, cu mici corniţe... Este un pui de caprioară. Nu am glas să vorbesc. Puiul păşeşte împleticit, ca şi cum de-abia ar fi fost fătat. Se-apleacă, dă să-ngenuncheze,  ridică cu greu piciorul din faţă...nu mai reuşeşte să-l pună pe zăpadă. Se lasă pe picioarele din spate ...nu, se opreşte o clipă, ... cade secerat.

- Bunicule!!... uite-te acolo!!

Lăsăm desăgile-n cărare. Ne ducem, ţopăind prin stratul gros de omăt, până la puiul căzut. Bunicu se apleacă, ia puiul în braţe, se ridică, pe zăpadă rămân pete roşii ca florile de mac.

- A murit?

- Nu, e doar rănit!

Puiul de căprioară nici nu mai are puterea să se zbată, scoate un muget slab, plângăcios. Bunicu îl întoarce...îl asează încetişor pe covorul de zăpadă. Îmi spune:

- Este impuşcată-n piciorul stâng din spate. Uite, de acolo curge sange! A lovit-o alicea... Cine o fi tras?
Ne uităm de jur-împrejur. Totul pare înţepenit, şi zăpada şi timpul.
Bunicu intră în pădure. Îmi spune că se duce să caute crengi de brad ca să-i facă, din ele, căprioarei, o targă. Eu iau o mână de zăpadă şi o pun peste rană. Zăpada  se înroşeşte. O arunc. Apăs cu mâna pe rană să-i opresc însângerarea. Puil se zbate, geme de durere. Îl las! Îl strig pe bunicu, să vină mai repede. El se întoarce cu un braţ de crengi de brad. Îi face repede un un pat, ca o targă, pe care aşează cu grija puiul. Îi pipăie rana deschisă. Îmi spune necăjit:

- Trebuie să-i opresc de îndată săngerarea. Îi curge  mult sânge.

Mă uit în sus. "Unde eşti, Doamne?"

Nu mai văzusem un pui de căprioară atât de aproape! Îi ţin capul pe o palmă iar cu cealaltă îi masez grumazul, uşor, uşor. Are ochii umezi, acoperiţi jumătate de pleoape, si coarnele abia răsărite din două smocuri de păr maroniu. De ce am lacrimile adunate gata să se reverse pe obraz? Să nu mă vadă bunicu. Mi-ar zice că nu sunt bărbat. El scoate cuţitul din teacă...îl opreşte deasupra locului care sângerează. Nu face nimic. La ce se gandeşte?... Intră cu vârful cuţitului în rană. Puiul zvâcneşte. Scap din mână capul. Puiul rănit de moarte ar fi voit să ceară ajutorul cuiva. Cu ultimile puteri se zbate sub apăsarea cuţitului... Bunicu îi scoate, rând pe rând alicele ucigaşe, de mărimea  bobului de mazăre. Le strecoara-n buzunar. Se ridică. Îşi dă jos cojocul. Se dezbracă pâna ajunge la cămasă. Îi rupe o mânecă. Cu ea leagă piciorul rănit. Strânge să nu mai curgă sânge,  puţinul sânge care i-a mai rămas.

- Ata e tot! Am ajutat-o atât caât m-am priceput.

Se iuta la cer. Isi face semnul crucii.

- Să ne rugăm Celui de Sus să trăiască, să ajungem cu ea la Ocolul silvic din vale.

De sus cad, rar, fulgi mari de nea! Un muget tânguitor de animal ce-şi caută puiul, se aude undeva în urma noastră , în pădure.

- Hai, bunicule, să plecăm!

Bunicu trage după el crengile legate ca o targă, pe ea, puiul de căprioară stă întins, acoperit cu un pulovăr, capul săltându-i cu fiecare trecere peste un dâmb de zăpadă îngheţată. Ninge! Tot mai des, ninge. Eu merg în urma lor! Am un rucsac în spate, şi-un altul mai mic atârnând în faţă. Duc acasă bidoane pline cu slatină grea ca plumbul, din care bunica va închega brînza din laptele de vacă. Mă strădui să ţin aproape de targa pe care puiul de căprioară îşi leagănă capul.

"Să nu uiţi băiete, acest munte este sfânt, el ascunde pe Fiica unui Rege, ce a domnit demult, tare demult timp. Voind să scape de urmăritorii trimişi de Împăratul care cucerise regatul tatălui ei, ea s-a ascuns între oile unei stâni, implorând ajutor divin. Din cer, Maica Domnului a auzit-o, şi ca să nu fie prinsă de urmăritori, a transformat-o, împreună cu oile, într-un grup de stânci."

Din pădurea pe care o părăsim în grabă, se mai aude, înfundat, un muget tânguitor de animal ce-şi strigă puiul...

Sfârşitul zeului BES

Zeii se hotărâra sa părăsescă Pământul. Trufia oamenilor depăsise orice limită. Nici vorbă de orfande. Se intrezărea chiar răzvrătirea oamenilor.
Intr-o zi mohorâtă, zeul zeilor, TINIA, ii chema pe cei 12 zei care alcătuiau consiliul, pe cel mai înalt munte, unde oamenii nu puteu sa ajungă.
Să nu credeti că au fost scurte dezbaterile, au durat zile si nopti.
Au fost si propuneri de a nu-i lăsa de izbeliste pe oameni:
- Eu as vrea sa rămân, mai este un dram de sperantă, au nevoie de întelepciunea mea, îndrăzni un zeu să cuvânte.
- Nu trebuie să-i părăsim de tot. Oamenii nu pot trăi numai în ură si dusmănie, au nevoie de iubirea mea, prinse curaj a spune, un alt zeu.
Toti asteptau de la intelepciunea universului, zeul zeilor , o solutie. Intr-un târziu TINIA a hotarât sa rămână un singur zeu, care sã întruchipeze iubirea, dragostea , intelepciunea, binele si să aibă înfatisarea unui pitic, pentru a nu mai atrage invidia oamenilor.
A transmis datele unei entităti creatoare, care lucra de zor pe o altă planeta din Univers. A fost un proiect greu dar până la urmă s-a născut zeul pitic cu numele BES, care a sosit pe Pământ călare pe un meteorit.
Inaite de a părăsi Pământul, zeul suprem TINIA l-a chemat pe BES si i-a spus că la vremea vremii se va întoarce pentru a vedea dacă solutia aleasă a fost bună si de folos oamenilor. Nu i-a spus ce va păti, dacă nu va fi multumit.
Zeul pitic BES nu a avut viata usoara printre oameni. S-a incărcat cu toate necazurile, bolile, păcatele si fărădelegile oamenilor, asa incât ajunsese la vremea acestei povesti să arate ca un monstru. Ati vazut un pitic monstru?
BES avea capul jumătate cât trupul (avea creier deosebit de mare, pentru a găsi solutii la toate solicitările oamenilor), ochii iesiti din orbite (trebuia să stea mai tot timpul treaz, iar când mai apuca să doarma, ii avea tot deschisi), urechi mari de măgar, barba din câlti, dintii mari si rari, solzi pe spate, pene pe mâini, păr de leu pe burtă, coadă lungă si la capat cu un smoc de păr, intr-un cuvânt era un monstru. Mai putea sa fie invidiat de oameni? Nici vorbă.
In clipele lui de răgaz,si avea tot mai multe in ultimul timp, oamenii aproape ca-l uitasera, BES avea mustrări de constiinta, nu era multumit, oamenii nu erau mai buni decât in vremurile când zeii hotăraseră să-i părăsească pe oameni.
In această stare l-a găsit zeul TINIA când s-a intors pe Pamânt.
Nu i-a fost greu să-si dea seama că solutia aleasă nu a dat roade.
Văzând hidosenia de BES, a avut sentimente de mila, de compătimire, amestecate cu dorinta fermă de a salva in ultimul moment prestigiul zeilor.
A decis sa-l faca dispărut din fata oamenilor pentru totdeauna.
In calitate de stăpân absolut a chemat o creatura inteleaptă, care se odihnea pe o planetă de la marginea Universului, căreia i-a cerut să realizeze holograma lui BES pe care apoi să o transfere in creierul acestuia, impreună cu o sursa coerenta de lumină. Creatura a luat imaginea lui BES pe o placă fotografică si a plecat pe o planeta vecină cu Pământul pentru a procesa imaginea si apoi să o implementeze in teasta, incăpăatoare de altfel, a piticului.
Dupa ceva vreme,zeul pitic BES era pe o insula exotica, când văzu o străfulgerare (atât cât a mai apucat sa vadă). Un fulger il lovi in frunte , intra in capul lui urias iar pe partea opusă iesi un pic de fum. Cât era el de zeu se pierdu cu firea, căzu pe spate cu mâinile si picioarele tepene spre cer, unde ochii lui bulbucati repera un nor negru, care incetul cu incetul se apropie si pe măsură ce se apropie, mai intâi se vedea ca in ceată, apoi tot mai clar până imaginea se opri la un metru deasupra lui. BES il vede pentru prima dată pe BES in toată hidosenia lui si nu-i vine sa creadă. Se freca pe ochii bulbucati (a suportat greu durerea-i pricinuită ), se uita la dreapta si-l văzu pe BES cum se uită la dreapta. Se ridica repede pe picioarele lui scurte si butucanoase, scutura capul, se uita in spate, il văzut pe BES cum se uită in spate. Atunci se infurie, se intoarce si da să-l prindă de gât, să-l sugrume cu labele lui uriase si puternice, să se termine tot cosmarul. Nu avusese, până să-l trăznească acea lumină albastră, asemenea gânduri ucigase.
Pe masura ce BES alerga spre aratarea din fata lui, aceasta se depărtă si rămanea tot timpul la aceiasi distantă atât cât să nu-l poată prinde de gât. Din acel moment BES nu a mai raspuns la chemarile oamnenilor, atâtia cât mai stiau cum sa-l cheme in ajutor, fiindca alerga zi si noapte după monstrul din fata sa.
Astfel BES isi consumă si ultimul nivel de energie, mai apucă să se prindă de o liana care se rupse si astfel căzu peste frunzele unei plante, Dionaea muscipula, făra să stie piticul ca era carnivoră.
Planta, de o frumusete aparte de altfel, atat a asteptat, l-a invăluit cu frunzele hrăpărete.
In pădurea ecuatorială il prinse sfârsitul, după ce bătătorise in lung si-n lat insula de la tropice, străbătuse marea, dărâmase dunele de nisip care ii iesiră in cale.
Zeul zeilor isi retinu cu greu o lacrima, se intoarse pe cel mai inalt munte, unde ii convoca pe cei 12 zei-consilieri. Mijeau zorii unei noi ere, urmând să se decidă, pe Pamânt sau pe o altă planetă.

Besalida

Vaporul a acostat în golful insulei Ibia aflată la mii de mile depărtare de continent. Insula este de o frumuseţe sălbatică, cu oameni care mai păstrează tradiţia de a aduce ofrande zeilor. Alice a suportat cu greu călătoria pe mare. Este în luna când ar trebui să nască. După ce au coborât de pe vapor, au ales o cabrioletă care să-i ducă în partea de sud a portului. S-au instalat într-una dintre căsuţele de lemn, înconjurate de o vegetaţie luxuriantă. Ea îi mulţumeşte Domnului Iisus iar el lui Alah pentru că i-au ajutat să scape de furia oamenilor, de gloanţe şi de incendii.
Alice a rămas să se odihnească, să-şi revină după călătorie, iar Ali a ieşit să vadă împrejurimile, să se obişnuiască cu ideea că va rămâne pe aceste locuri, poate pentru tot restul vieţii.
Mergea pe aleea străjuită de palmieri, cu gândurile la casa lor, căreia i s-a dat foc de către oameni cu minţile înfierbântate. Nu credea că în oraşul unde s-au născut, au coplilărit, s-au îndrăgostit, oamenii se vor urî unii pe alţii, se vor omorî. Pentru ei, căsătoria cu Dalia era interzisă. Au ales să plece pentru a salva rodul dragostei lor pierzând în schimb toate bunurile, rămânând doar cu banii depuşi la o bancă aflată în altă ţară.
Nu ştie cât a rătăcit prin vegetaţia care se întindea de-a lungul tărmului, era spre înserat, trebuia să se întoarcă , Dalia îl aştepta. S-a rezemat de tulpina unui palmier şi privea apusul soarelui, disc înroşit scăldându-se în apa mării. Se gândea cu îngrijorare la Dalia, care trebuie să nască departe de locurile ei dragi.Va reuşi el să o ajute? Ce-i va spune copilului când îi va întreba de ce s-a născut pe aceasta insulă ?
Gândurile i-au fost brusc întrerupte de un zgomt de crengi frânte, de un râs zglobiu ca de copil. Într-o lumină gălbuie a văzut o arătare , un pitic de fapt, capul îi era enorm faţă de restul trupului, ochii ieşiţi din orbite pe o faţă schimonosită, barba mare avea părul cânepiu şi încâlcit, pielea acoperita cu par de leu. Pe cât era de urât pe atât de plăcută îi era vorba:
- Eu iubesc oamenii, îi feresc de duhurile rele, ajut mamele să aducă pe lume prunci sănătoşi. În vremurile de mult apuse, oamenii s-au răzvrătit, devenid invidioşi pe Zei iar mulţi dintre ei au părăsit Pământul. Eu am rămas sub această înfăţişare, pentru a nu atrage invidia oamenilor. Când vei avea nevoie de ajutor să ţii această amuletă la piept zicând "Bes prinde viaţă".
- Cum ai zis că te cheamă piticule? Bes ai zis?intreabă repede Ali, dar nu mai avea cine să-i răspună, doar amuleta pe care o ţinea în mână îi spunea ca nu a fost un vis.
Răvăşit de întâmplare, se hotărî să se întoarcă la căsuţa unde o lăsase pe Dalia când răgete de fiare sparse liniştea. În faţa, cărarea era blocată de arătări, greu de desluşit datorită întunericului, doar luminiţele fosforescente îl ajută să presupună că ar fi lei sau tigri.
Din instinct, datorită fricii, strânge amuleta la piept, simte cum aceasta se încălzeşte iar gândul i se transformă în glas -"Bes prinde viaţă" . Amuleta împrăştie în jur o lumină iar râsul piticului alungă din cale fiarele pădurii.
Cand a juns în apropierea căsuţei, auzi strigăte de ajutor. A găsit-o pe Dalia căzută de pe canapea, se ţinea de burta, ţipa de durere, o chema în ajutor pe mama ei.
- Ali, du-te şi caută pe cineva să mă ajute, copilul vrea să iese.
Ajunse la uşă când un gand îl opri."Eu ajut mamele să nască" parcă aşa îi spuse piticul cel urăt.
Se intoarse spre Dalia:
- Ia această amuletă şi ţine-o strâns la piept.
Dalia nu pricepea ce-i cere, de durere o ţinea strâns in mâinile ei.
Îl auzi pe Ali zicând "Bes prinde viaţă". O lumină albastră invadă camera, piticul Bes prinse contur iar vorbele lui blânde o întări pe Alida. În casă intrară două femei indigene care o ajută cu tot ce trebuie pe Dalia.Într-un târziu râsul piticului s-a suprapus cu ţipătul copilului pe care Ali fericit l-a ridicat sa-l vadă Dalia. Era o fetiţă.
- Nu ne-am gandit pâna acum ce nume sa-i dăm, spuse Ali.
Se uitau unul la altul si apoi la fetiţă cănd un glas melodios spărsese tăcerea: Besalida să fii sănătoasă! Besalida să-ţi iubeşti părinţii! Besalida să iubeşti oamenii, florile , păsările cerului...!

Monoloage

Ea intră în bucătărie pentru a-i pregăti micul dejun, cafeaua o prepară cum a învătat de la mama ei, fierbe ouale atât cât să nu fie tari, cerealele le lasă să se umfle în lapte. Ea nu se grăbeşte, pleacă mai târziu cu o ora faţă de el. El îşi face pe îndelete toaleta, se îmbracă şi intră în bucătărie.
- Buna dimineaţa îi zice, apoi se aşează şi serveşte din ce i se pune în faţă.
- Imi spui ‘buna dimineaţa’ ca un gramofon .
- … el cu gândurile ( astăzi trebuie să termin articolul pentru blog).
- Inainte, de felul cum îmi spuneai ‘buna dimineaţa’ mă bucuram şi te simţeam alături de mine toată ziua.
- … (de atâtea ori am şters titlul, parcă nu se leagă de conţinut).
- De la o vreme, nu ştiu, eu vorbesc, eu aud, parcă aş vorbi la pereţi.
- … (daca alegi bine titlul, mulţi devin curioşi şi citesc tot articolul)
- Intreabă-mă şi tu,- ce mai faci, mai poţi, mai ai chef, chiar dacă par banalităţi.
- …(ea nu ştie că mă inspir pentru articolul meu, din ciorovaiala ei din fiecare dimineaţă).
- Ti-am spus de atâtea ori, robotul de bucătărie s-a defectat, tu ştii să-l repari, ai mai făcut, dar cum să-ţi fie gândul la robot, dacă la mine nu te gândeşti.
- … (trece la bătutul covoarelor).
- Degeaba pun eu aspiratorul pe covor, nu-i la fel ca atunci când il baţi, il laşi la aerisit, iar dacă îl speli cu peria înmuiată în apă şi oţet, se înviorează culorile.
- … (nu contează ordinea, sigur urmează temele cu băiatul sau maşina de spălat)
- De maşina de spălt de câte ori nu ţi-am spus, nu trage apa suficient şi are un zgomot de mă sperie, pe tine nu, când eşti călare pe blog nu mai auzi nimic.
- … ?
- Altădată aveai rabdare să-i explici copilului ce raţionament trebuie sa facă pentru a rezolva o problemă de matematică, aseară te-ai mulţumit să o rezolvi, fără să-l laşi pe el să gândeasca, ca să te duci mai repede la ale tale.
- Bun gust are oul, ai reuşit să-l faci moale.
- Stai tot timpul cu ochii în ecran şi mai şi râzi de unul singur, nu ştiu ce motiv ai avea, încât mă şi sperii, ar trebui să mergi să te cauţi.
- … el avea gura plină cu cereale muiate-n lapte şi dădea să se înece, s-a înroşit, a tuşit, apoi şi-a reluat gândurile (auzi, să faci reclamă pe blog la tampoane parfumate).
- Pentru mine nu mai am timp nici să citesc o carte, iar de televizor, sunt bucuroasă să apuc să vad telenovela despre şatra de ţigani .
- …(este prinsă şi chestia asta cu telenovela).
- Este adevărat, mai citesc la birou, dar cu grijă, fiindcă nu ştiu când ar putea să intre seful.
- …(nu-mi vine în cap nici un titlu).
- Am un nou coleg de birou , este drăguţ si atât de atent cu mine .
- … (am o idee despre finalul articolului).
- Mi-a propus intr-o zi că i-ar face plăcere dacă aş accepta să mă ajute în rezolvarea sarcinii primite.
- …(nu-i interesant, dar voi adăuga de la mine, ideea contează).
- Ieri am ieşit în timpul programului să rezolvam o problemă de serviciu împreuna, am servit o cafea, iar sâmbată ne întâlnim la ora 10, la libraria Eminescu, la o lansare de carte.
- …(uite cum mă ajută, fără să-i cer eu).
- Aşadar sâmbătă ai liber din partea mea, poţi să stai cât vrei pe blog.
- Mulţumesc pentru bucate, nu te superi dacă-mi beau cafeaua lânga laptop, trebuie sa închei articolul început aseară (repede, să nu uit finalul).
- … ( … )

Maseaua de minte

Astazi, o masea de minte , de te doare( dau dureri mari, fiind de minte), se rezolva altfel decat in vremurile cand trebuia sa astepti pe holul neincapator si neaerisit, din fata cabinetului cu regim de urgenta (fara plata) al poloclinicii de stomatologie.
Indiferent in ce parte a cartierului cu blocuri cenusii te afli , dupa cateva minute de mers nu se poate sa nu-ti iese in calea durerii, un cabinet dentar (nu se mai spune stomatologic). Il gasesti usor, contrasteaza cu cenusiul zonei, este ca o plomba pentru bloc, plomba de civilizatie .
Este amplasat intr-un apartament modificat, de la parterul blocului, cu iesire direct in strada (nu se cade sa intri pe usa din scara blocului cu mirosuri de varza si carnati prajiti).
Portiunea de trotuar, exact cat tine peretele, este refacut cu dale colorate, gardul este cu stalpi din inox, scarile spre intrare sunt podite cu marmura, mana curenta din teava de inox, covor din strada pana in usa, termopane fumurii, peretele vopsit cu un lavabil de culoare roz-aprins sau verde-lamai (de atate ori ai trecut in drum spre casa si nu te-ai uitat cu atentie ).
Anticamera cabinetului este de o ambianta ce ar vrea sa te ajute sa uiti de durerea ta. Un fotoliu din piele te imbie sa te asezi, o masuta cu un pet cu apa plata, reviste, ziare, reclame pentru dinti albi.
Daca iti arunci privirea pe pereti (din cauza durerii), vezi desene care iti arata cum sa te speli pe dinti (oricum de dentist nu scapi), sau cum ar trebui sa arate o dantura completa si sanatoasa, vezi un ecran cu plasma pe care se deruleaza imagini pe fond muzical (ar fi greu cu durerea ta, sa urmaresti un talk-show cu analisti politici).
Intr-un colt, un copacel exotic (de regula un lamai, bananierul nu are loc). Privirea cauta si o lista cu tarife , dar n-ai s-o vezi. Intr-un tarziu arunci privea, de durere, pe usa cu sticla mata prin care se vede umbra doctorului dentist (daca este 'ea' tot asa se spune), care te va scapa de durere , dar nu pe gratis ca la policlinica municipala.
Asistenta te invita , intri si nu vezi scaunul de tortura de altadata. Esti invitat sa te asezi pe o canapea, un scaun dentar ergonomic, cu un mic efort reusesti sa te intinzi si uiti pentru ce ai venit , te simti ca pe plaja ( daca iti inchiriezi sezlong).
Domnisoara doctor se apleaca asupra ta, iti cere sa deschizi gura, iti gaseste maseaua dureroasa (dupa mai multe ciocaneli), lucreaza cu atentie, avand grija sa nu-ti produca dureri mai mari decat alea cu care ai intrat ( se folosesc scule si substante numai din import, de ultima generatie).
Nu se grabeste , nu este nervoasa, nu-ti infunda caria cu un anestezic ca sa scape de tine (ce vremuri traim!).
Iti ia durerea din masea, o plombeaza definitiv (oricum vei plati ca pentru doua sedinte , fii sigur), iti facei un detartraj, iti descopera potentialele carii, iti recomanda sa revii, sa nu stai pana te scoate afara din casa durerea.
Dupa ce cobori fericit (fara dureri ), te incearca o alta durere legata de bani , daca nu ai cat ar trebui sa platesti. Iti spune cat , dar are grija sa adauge, ca aceste servicii in alte tari, sunt la pretul de 500 de euro (sa nu fi aflat cei din alte tari ?).
Esti bucuros ca poti plati si nu trebuie sa faci rate , parasesti oaza de civilizatie, ajungi pe trotuarul spart al cartierului cu blocuri cenusii , te opresti in loc si te intrebi :
- pentru cine sunt aceste cabinete?
- pentru amarastenii din alte tari?
- dar ai nostri amarasteni unde se duc cu durerea lor?
Cred ca-i de vina plomba din maseaua de minte, de gandesti asa.

O noua era

Nava fotonica, o sfera imensa de lumina, apartinand unei supercivilizatii,se indreapta spre Terra, in cadrul programului ENDUZE.
Traiectoria navei este supravegheata de un sistem expert, un sistem cu inteligenta artificiala, legat de puncte stelare. Ultima corectie severa s-a aplicat la intrarea in Calea Lactee , galaxie de o forma aparte fata de forma spirala a galaxiei Andromeda.
Dupa o distanta de 9999 de ani lumina, nava a intrat in sistemul planetar in care se gasea Terra ,la peste 20000 ani lumina de centrul galaxiei.
Dupa efectuarea cu succes a acestei manevre , capetenia expeditiei, MU aflat in modulul de comanda, s-a lasat cuprins de un lichid gelatinos cu irizatii, de forma unui fotoliu, care ii coferea o stare placuta si ii facilita conectarea activitatii cerebrale la celealte compartimente ale navei.
Undele alfa ale creierului sau au comandat afisarea hartii sistemului Solar . Harta , de fapt o holograma, umpluse tot spatiul modulului. MU se afla printre planete, de fapt planetele veneau spre el si nu i-a fost greu sa recunoasca imaginea holografica a Terrei. Undele cerebrale teta i-au adus imaginea foarte aproape, avea sentimentul ca tine casa stramosilor lui ,vechea civilzatie Maya. Aceasta slabiciune l-a parasit imediat,venise sa indeplineasca o misiune.
A cerut actualizarea ceasului planetei, care s-a afisat instantaneu. Ceasul, pus la zero dupa ultima expeditie, indica acum 25996 rotatii in jurul Soarelui. MU mai avea un ragaz de 4 rotaii pentru a indeplini cerintele programul ENDUZE , sfarsitul erei si inceputul unei noi ere de 26000 ani.
Gandurile , de fapt semnale sub forma de unde erau instantaneu transmise cybermunilor aflati in diferite compartimente de lucru ale navei. Cybermun, un semi-om , sistem bio-opto-electronic de stocare, prelucrare , transmitere, receptie, afisare de date si informatii.
La comanda stapanului si-au indreptat sistemele de cautare si captare spre Terra. Printr-un proces de baleiere a fiecarei portiuni a planetei se receptioneaza semnale despre campul electromagnetic al planetei, despre campurile bioenergetice ale oamenilor , a tuturor vietuitoarelor.
Urmeaza un proces laborios de prelucrare si formare a bazei de date.
Memorii uriase inmagazineaza spectrele fiecarei fiinte de pe Terra. Amprenta spectrala este particularizata prin unda modulatoare a purtatoarei. Frecventa purtatoare este de fapt frecventa de pusatie a planetei si are valoarea de 7.83 Hz. Modulatoarea este un sir de impulsuri a caror frecventa copiaza de fapt ADN-ul uman, gandurile si activitatea creierului.
Noianul de date si informatii, dupa procesare, se transforma pentru fiecare om intr-un fisier binar al bazei umane de date.
Echipa de experti condusa de MU, in urma analizei si sintezei bazei de date, va trebui sa modeleze ADN-ul fiintelor ce vor popula Terra in noua era.
MU a lasat pe cybermuni sa-si finalizeze treaba primita, a apasat pe bratara, lichidul l-a invaluit copiindu-i forma, pulsand o lumina slaba de culoarea levanticai .

Sub zodia sobolanului

Calendarul lunar chinezesc, cea mai veche inregistrare de acest tip din istoria omenirii, a fost introdus de imparatul Huang Di in 2636 inainte de Christos.
Spre deosebire de calendarul modern, bazat pe miscarea Pamantului in jurul Soarelui, calendarul sau zodiacul chinezesc lunar are in prim-plan fiinta umana in interactiune cu cinci elemente principale care stau la baza vietii : pamant, metal, apa, lemn ,foc.
Fiecarui an dintr-un sir de 12 i se atribuie un animal in ordinea :sobolan, bou, tigru, iepure,dragon, sarpe, cal, oaie, maimuta, cocos, caine, mistret (in aceasta ordine au sosit pentru a-si lua ramas bun de la Buddha, care urma sa paraseasca Pamantul).
Un an chinezesc are 12 luni a cate 29,5 zile astfel ca dupa trei ani se mai adauga o luna. Un ciclu complet este de 60 de ani .
Anul sobolanului de pamant (peste 12 ani va fi de metal) incepe in 07.02.2008 si se termina in 26.01.2009 :
- “este un an al belsugului, plin de perspective si de ocazii favorabile” (tot timpul au fost ocazii favorabile , trebuie sa fii istet si sa te prinzi la timp) ;
- “se va caracteriza prin fluctuatii si speculatii ale pietii si ale marfurilor.”( fluctuatiile din anul mistretului sunt aruncate in carca sobolanului );
- “economia mondiala va cunoaste o mare prosperitate “ (sa devii tu soarece daca nu va fi asa ? );
- “afacerile vor cunoaste o amplitudine maxima, bogatiile se vor acumula, iar averile se vor face usor” (au prioritate nativii sobolan);
- “este si un an pentru investitii pe termen lung si care ne vor folosi in anii sterili ce vor urma” (relocarea Nokia la Jucu, sau am vazut si nemti plangand);
- “orice aventura inceputa in acest an va fi plina de success daca o vom pregati cum se cuvine “(un prim examen este Summitul NATO la Bucuresti la inceput de aprilie, apoi alegerile parlamentare de la sfarsitul anului care vor hotari rezultatul alegerilor prezidentiale din anul boului ce va sa vina);
- “dar nu va jucati si nu riscati daca nu e nevoie: anul acesta este dominat de raceala iernii si de intunericul noptii“ ( lasati pe razboinicul luminii sa intre in cazino , fiindca stie sa piarda , are si cu ce) ;
- “acei care se vor arunca orbeste in afaceri sau se vor extinde prea mult vor cunoaste si fata trista a monedei“ ( adica nu fiti cartita );
- “in general este un an destul de fericit: departe de evenimentele explozive sau de catastrofe“ ( detalii pe exploziisolare) ;
- “un an linistit dar si cu destula ciorovaiala si cu mici discutii care vor aduce ceva umbre, chiar necazuri“ (exceptie doar club-fantasy);
- “an benefic care ne va gasi pe cei mai multi intr-un dialog aprins , bucurandu-ne de realizarile noastre“ ( pana in toamna se va incinge rau de tot dialogul iar daca ne vom si bucura numai 'sobolanul' stie).
Sunt variatii sub zodia sobolanului de la luna la luna.
Omu' care este nascut in zodia taurului (20.04- 20.05) ,dupa chinezi este sarpe.Sarpele este eficient, capabil,are propriul sau ritm , se strecoara printre si peste obstacole.E un dusman de temut, asa ca e mult mai bine sa te straduiesti sa ti-l faci prieten. Anul sobolanului pentru sarpe inseamna noi ocazii vaforabile si noi orizonturi. Va face ceva pasi in promovare, desi acest an va fi plin de evenimente dramatice, neasteptate atat bune cat si rele . Castigurile sale financiare se vor echilibra cu pierderile suferite, iar problemele lui vor fi rezolvate prin bunavointa. Este anul in care nu trebuie sa imprumute bani!
Simt cum mistretul scapat din vizorul tevilor miliardarilor europeni invitati la vanatoare de Tiriac la Balc, gafaind de atata alergatura, se pregateste sa predea stafeta sobolanului odihnit si fericit nevoie mare.

Dialog (ne)protocolar

- Bine ai venit domnule … !
- Sunt fericit …
- Te cred , au trecut doar 48 de ore de cand o ai oficial pe Carla …
- mai intai, ca am aterizat fara emotii pe aeroportul pe care mai circula si masini ,
- care te-a ajutat sa cazi in sondaje (ha, ha, ha).
- si in al doilea rand sunt bucuros sa te intalnesc intr-o vizita scurta , de ochii lumii (hi, hi, hi) .
- Dupa felul cum ai comis-o, semeni lui Napoleon, nebunaticule (ha, ha , ha).
- De la inceput as dori …
- Sa nu-mi spui ca ai venit sa iei tainul.Ai ajuns tarziu , in loc de mic dejun, luam pranzul.
- ca tot ce vom discuta, sa ramana top secret , tu comprendre ?
- Vom comprima discutiile, sa nu inteleaga nimeni nimic, mai ales gaozarii (ha, ha , ha ).
- Am dori sa investim si sa marim flota maritima …
- N-as vrea sa intram pe un teren minat pentru mine, numai cand aud cuvantul flota …
- Va putem oferi la mana a doua, o 'barcuta cu motor nuclear, imersata'.
- Este o mutare inteleapta, venita la timp , numai cu vorbe nu se sperie Ursul.
- Am inteles ca aveti o 'barcuta imersata', fara acumulatori, demna de un muzeu.Ursul v-a tras teapa (hi, hi, hi).
- Astia din neamul Ursului, de la rasarit, ne-au tras multe tepe, nu-i singura.
- Al nostru se alimenteaza de la baterii nucleare.
- E tare, o replica la reactorul nuclear pe care Ursul vrea sa-l instaleze la sud de Dunare.
- Mai am o propunere, 'top secret', pour toi.
- Sa nu-ti uiti vorba, mi-am adus aminte …
- Relocam o fabrica de ...
- echipele noastre de tenis si fotbal, se intalnesc la inceputul lunii februarie, respectiv iunie ...
- asamblat ‘biciclete si umbrele‘,...
- daca va lasati sa va batem la tenis , va lasam sa ne bateti la fotbal (ha, ha, ha).
- langa Nokia, de pe platforma cu utilitati de la Jucu.
- M-am prins nebunaticule, ‘biciclete’ (ha, ha, ha).
- Si ‘umbrele‘ mon ami ( hi, hi, hi ).
- Esti tare , domnule ...! Ti-a mai spus cineva?
- Indubitable, Carla , mon amour.

Subiecte pentru teza

Stramosul oamenilor cu ochi albastri facea plaja pe malul Marii Negre in urma cu zece mii de ani.Cred ca numai niste raze ultraviolete puternice sa fi reusit modificarea softului din ADN-ul acelui om de pe plaja aidoma cum se intampla astazi cu memoriile EPROM din computere.Presedintele jucator are ochi albastri?
Daca aveti prieteni musulmani, incepand din Egipt si pana dincolo de Pakistan, chiar India, trecand prin Emiratele Arabe Unite, nu-i puteti accesa pe internet zilele acestea, decat daca ii ajutati sa-si repare cablul din Mediterana sau sa le intindeti un alt cablu prin Pacific.
Traian Basescu se plimba pe ruta Bucuresti - Belgrad - Bruxelles pentru a preveni eruperea vulcanului Kosovo, care a inceput sa fumege.
Ana Maria Prodan a divortat in urma cu doi ani si acest fapt tinut la secret i-a permis sa negocieze transferuri de fotbalisti fara ca unii oameni de bine din presa sa o cupleze cu patroni de cluburi.
Nicolas Sarkozy vine luni la Bucuresti sa ia micul dejun cu Traian Basescu.
Mailat nu a violat-o pe Giovanna Regiani. Este prea tarziu pentru a ne mai spala rusinea.
Exploziisolare de pe platforma wordpress si-a pierdut ce se poate pierde doar o data-n viata, tocmai in cetatea eterna Roma. Nu putea gasi o cetate in Romania?
In New-York deocamdata, femei in varsta si cu multi bani in cont cauta tineri fierbinti. Din 5000 numai 20 au fost declarati fierbinti, cu ajutorul aparaturii in infrarosu.
Exista, se pare, o legatura dintre marimea (si nu marirea) sanilor si apariria diabetului, datorita ritmului de dezvoltare a sanilor la pubertate (nici cercetatorii nu sunt lamuriti complet).
Britney Spears a fost luata cu ambulanta de la locuinta sa in aceasta dimineata.Nu inseamna ca este neaparat bolnava. Daca in aceiasi dimineata ar fi iesit un militar din locuinta ei, ar fi insemnat ca a inceput razboiul?
"In momentul de fata, jocul de tenis se face intre Basescu si premierul Tariceanu, iar daca PSD nu se implica in acest schimb de mingi, risca sa ramana o cantitate neglijabila" a spus Adrian Nastase la Realitatea TV. Nu stiu cat se pricepe ANa la tenis dar eu stiu ca nu exista joc in trei , deocamdata PSD este copil de mingi.
In luna februarie, pentru chinezi incepe anul sobolanului.Noi suntem de trei ani in epoca sobolanului.
Nota:material bibliografic.