Sfârşitul zeului BES

Zeii se hotărâra sa părăsescă Pământul. Trufia oamenilor depăsise orice limită. Nici vorbă de orfande. Se intrezărea chiar răzvrătirea oamenilor.
Intr-o zi mohorâtă, zeul zeilor, TINIA, ii chema pe cei 12 zei care alcătuiau consiliul, pe cel mai înalt munte, unde oamenii nu puteu sa ajungă.
Să nu credeti că au fost scurte dezbaterile, au durat zile si nopti.
Au fost si propuneri de a nu-i lăsa de izbeliste pe oameni:
- Eu as vrea sa rămân, mai este un dram de sperantă, au nevoie de întelepciunea mea, îndrăzni un zeu să cuvânte.
- Nu trebuie să-i părăsim de tot. Oamenii nu pot trăi numai în ură si dusmănie, au nevoie de iubirea mea, prinse curaj a spune, un alt zeu.
Toti asteptau de la intelepciunea universului, zeul zeilor , o solutie. Intr-un târziu TINIA a hotarât sa rămână un singur zeu, care sã întruchipeze iubirea, dragostea , intelepciunea, binele si să aibă înfatisarea unui pitic, pentru a nu mai atrage invidia oamenilor.
A transmis datele unei entităti creatoare, care lucra de zor pe o altă planeta din Univers. A fost un proiect greu dar până la urmă s-a născut zeul pitic cu numele BES, care a sosit pe Pământ călare pe un meteorit.
Inaite de a părăsi Pământul, zeul suprem TINIA l-a chemat pe BES si i-a spus că la vremea vremii se va întoarce pentru a vedea dacă solutia aleasă a fost bună si de folos oamenilor. Nu i-a spus ce va păti, dacă nu va fi multumit.
Zeul pitic BES nu a avut viata usoara printre oameni. S-a incărcat cu toate necazurile, bolile, păcatele si fărădelegile oamenilor, asa incât ajunsese la vremea acestei povesti să arate ca un monstru. Ati vazut un pitic monstru?
BES avea capul jumătate cât trupul (avea creier deosebit de mare, pentru a găsi solutii la toate solicitările oamenilor), ochii iesiti din orbite (trebuia să stea mai tot timpul treaz, iar când mai apuca să doarma, ii avea tot deschisi), urechi mari de măgar, barba din câlti, dintii mari si rari, solzi pe spate, pene pe mâini, păr de leu pe burtă, coadă lungă si la capat cu un smoc de păr, intr-un cuvânt era un monstru. Mai putea sa fie invidiat de oameni? Nici vorbă.
In clipele lui de răgaz,si avea tot mai multe in ultimul timp, oamenii aproape ca-l uitasera, BES avea mustrări de constiinta, nu era multumit, oamenii nu erau mai buni decât in vremurile când zeii hotăraseră să-i părăsească pe oameni.
In această stare l-a găsit zeul TINIA când s-a intors pe Pamânt.
Nu i-a fost greu să-si dea seama că solutia aleasă nu a dat roade.
Văzând hidosenia de BES, a avut sentimente de mila, de compătimire, amestecate cu dorinta fermă de a salva in ultimul moment prestigiul zeilor.
A decis sa-l faca dispărut din fata oamenilor pentru totdeauna.
In calitate de stăpân absolut a chemat o creatura inteleaptă, care se odihnea pe o planetă de la marginea Universului, căreia i-a cerut să realizeze holograma lui BES pe care apoi să o transfere in creierul acestuia, impreună cu o sursa coerenta de lumină. Creatura a luat imaginea lui BES pe o placă fotografică si a plecat pe o planeta vecină cu Pământul pentru a procesa imaginea si apoi să o implementeze in teasta, incăpăatoare de altfel, a piticului.
Dupa ceva vreme,zeul pitic BES era pe o insula exotica, când văzu o străfulgerare (atât cât a mai apucat sa vadă). Un fulger il lovi in frunte , intra in capul lui urias iar pe partea opusă iesi un pic de fum. Cât era el de zeu se pierdu cu firea, căzu pe spate cu mâinile si picioarele tepene spre cer, unde ochii lui bulbucati repera un nor negru, care incetul cu incetul se apropie si pe măsură ce se apropie, mai intâi se vedea ca in ceată, apoi tot mai clar până imaginea se opri la un metru deasupra lui. BES il vede pentru prima dată pe BES in toată hidosenia lui si nu-i vine sa creadă. Se freca pe ochii bulbucati (a suportat greu durerea-i pricinuită ), se uita la dreapta si-l văzu pe BES cum se uită la dreapta. Se ridica repede pe picioarele lui scurte si butucanoase, scutura capul, se uita in spate, il văzut pe BES cum se uită in spate. Atunci se infurie, se intoarce si da să-l prindă de gât, să-l sugrume cu labele lui uriase si puternice, să se termine tot cosmarul. Nu avusese, până să-l trăznească acea lumină albastră, asemenea gânduri ucigase.
Pe masura ce BES alerga spre aratarea din fata lui, aceasta se depărtă si rămanea tot timpul la aceiasi distantă atât cât să nu-l poată prinde de gât. Din acel moment BES nu a mai raspuns la chemarile oamnenilor, atâtia cât mai stiau cum sa-l cheme in ajutor, fiindca alerga zi si noapte după monstrul din fata sa.
Astfel BES isi consumă si ultimul nivel de energie, mai apucă să se prindă de o liana care se rupse si astfel căzu peste frunzele unei plante, Dionaea muscipula, făra să stie piticul ca era carnivoră.
Planta, de o frumusete aparte de altfel, atat a asteptat, l-a invăluit cu frunzele hrăpărete.
In pădurea ecuatorială il prinse sfârsitul, după ce bătătorise in lung si-n lat insula de la tropice, străbătuse marea, dărâmase dunele de nisip care ii iesiră in cale.
Zeul zeilor isi retinu cu greu o lacrima, se intoarse pe cel mai inalt munte, unde ii convoca pe cei 12 zei-consilieri. Mijeau zorii unei noi ere, urmând să se decidă, pe Pamânt sau pe o altă planetă.