Maseaua de minte

Astazi, o masea de minte , de te doare( dau dureri mari, fiind de minte), se rezolva altfel decat in vremurile cand trebuia sa astepti pe holul neincapator si neaerisit, din fata cabinetului cu regim de urgenta (fara plata) al poloclinicii de stomatologie.
Indiferent in ce parte a cartierului cu blocuri cenusii te afli , dupa cateva minute de mers nu se poate sa nu-ti iese in calea durerii, un cabinet dentar (nu se mai spune stomatologic). Il gasesti usor, contrasteaza cu cenusiul zonei, este ca o plomba pentru bloc, plomba de civilizatie .
Este amplasat intr-un apartament modificat, de la parterul blocului, cu iesire direct in strada (nu se cade sa intri pe usa din scara blocului cu mirosuri de varza si carnati prajiti).
Portiunea de trotuar, exact cat tine peretele, este refacut cu dale colorate, gardul este cu stalpi din inox, scarile spre intrare sunt podite cu marmura, mana curenta din teava de inox, covor din strada pana in usa, termopane fumurii, peretele vopsit cu un lavabil de culoare roz-aprins sau verde-lamai (de atate ori ai trecut in drum spre casa si nu te-ai uitat cu atentie ).
Anticamera cabinetului este de o ambianta ce ar vrea sa te ajute sa uiti de durerea ta. Un fotoliu din piele te imbie sa te asezi, o masuta cu un pet cu apa plata, reviste, ziare, reclame pentru dinti albi.
Daca iti arunci privirea pe pereti (din cauza durerii), vezi desene care iti arata cum sa te speli pe dinti (oricum de dentist nu scapi), sau cum ar trebui sa arate o dantura completa si sanatoasa, vezi un ecran cu plasma pe care se deruleaza imagini pe fond muzical (ar fi greu cu durerea ta, sa urmaresti un talk-show cu analisti politici).
Intr-un colt, un copacel exotic (de regula un lamai, bananierul nu are loc). Privirea cauta si o lista cu tarife , dar n-ai s-o vezi. Intr-un tarziu arunci privea, de durere, pe usa cu sticla mata prin care se vede umbra doctorului dentist (daca este 'ea' tot asa se spune), care te va scapa de durere , dar nu pe gratis ca la policlinica municipala.
Asistenta te invita , intri si nu vezi scaunul de tortura de altadata. Esti invitat sa te asezi pe o canapea, un scaun dentar ergonomic, cu un mic efort reusesti sa te intinzi si uiti pentru ce ai venit , te simti ca pe plaja ( daca iti inchiriezi sezlong).
Domnisoara doctor se apleaca asupra ta, iti cere sa deschizi gura, iti gaseste maseaua dureroasa (dupa mai multe ciocaneli), lucreaza cu atentie, avand grija sa nu-ti produca dureri mai mari decat alea cu care ai intrat ( se folosesc scule si substante numai din import, de ultima generatie).
Nu se grabeste , nu este nervoasa, nu-ti infunda caria cu un anestezic ca sa scape de tine (ce vremuri traim!).
Iti ia durerea din masea, o plombeaza definitiv (oricum vei plati ca pentru doua sedinte , fii sigur), iti facei un detartraj, iti descopera potentialele carii, iti recomanda sa revii, sa nu stai pana te scoate afara din casa durerea.
Dupa ce cobori fericit (fara dureri ), te incearca o alta durere legata de bani , daca nu ai cat ar trebui sa platesti. Iti spune cat , dar are grija sa adauge, ca aceste servicii in alte tari, sunt la pretul de 500 de euro (sa nu fi aflat cei din alte tari ?).
Esti bucuros ca poti plati si nu trebuie sa faci rate , parasesti oaza de civilizatie, ajungi pe trotuarul spart al cartierului cu blocuri cenusii , te opresti in loc si te intrebi :
- pentru cine sunt aceste cabinete?
- pentru amarastenii din alte tari?
- dar ai nostri amarasteni unde se duc cu durerea lor?
Cred ca-i de vina plomba din maseaua de minte, de gandesti asa.