Adăugaţi o legendă |
Sursa foto: Editura EIKON
Joi, 30 ianuarie 2014, la Centrul
cultural Reduta din Braşov, Sorin Preda şi-a
lansat cartea Moromeţii - ultimul capitol, ediţia a II-a revizuită şi adăugită,
apărută la editura EIKON, Cluj-Napoca, în anul 2013.
Moromeţii - ultimul capitol este un
dar de suflet oferit cititorilor de astăzi şi celor ce vor veni. Autorul
a strâns laolaltă, ca la o masă rotundă, pe cei
din neamul moromeţilor: rude, scriitori
şi critici literari, prieteni şi apropiaţi ai scriitorului Marin Preda:
Alexandru Preda, (Sae) fratele
cel mic; Ilinca Baltac sora cea mică a
scriitorului; Minică Roşu, cel mai bun prieten din copilărie; Bebe Burcea,
consătean şi admirator al scriitorului; Aorora Cornu, prima soţie a
scriitorului; Zdroncan unul şi acelaşi cu personajul din carte; Ionel Georgescu,
învăţător; Preda Oprescu, presupus văr de-al doilea cu Tudor Călăraşu (Ilie
Moromete); Aristide Rădulescu, fost primar; Memereaua, concubina lui Aristide; Florea
Gheorghe, învăţător; Stela Enache, fostă
colegă de şcoală, prima iubire platonică a lui Marin Preda; Ştefan Baltac
(Gigi), fiul Ilincăi, nepotul scriitorului; Cutieru Ilie, zis şi Gulie,
croitorul satului; Ion Lazăr, fost coleg de şcoală normală cu scriitorul; Elena
Preda, soţia scriitorului; Marinică Preda, fiul lui Sae şi fratele lui Sorin,
prin urmare nepot al scriitorului; Nicolae Preda, fiul cel mare al
scriitorului; Alexandru băiatul cel mic al scriitorului; Sânzâiana Pop, scriitoare şi vecină de cameră
la Mogoşoaia cu scriitorul; Radu Cosaşu, scriitor, jurnalist, admirat de Marin
Preda; Anghel Gâdea, scriitor, roşiorean, profesor de română; Alexandru
Pailian, scriitor; Petre Anghel, scriitor;
Magdalena Popescu Bedrosian, critic literar; Lucian Raicu, critic literar şi
apropiat al scriitorului; Savu Dumitrescu, şoferul Editurii; Florin Mugur, poet
şi autor al singurei cărţi de interviuri cu scriitorul; Dan Claudiu Tănăsescu,
medic şi scriitor; Geta Dimisianu, colaborator şi redactor de carte la
Moromeţii vol. II; Dinu Flămând, poet şi vecin vremelnic de cameră cu Marin
Preda; Radu F. Alexandru, dramaturg; Laurenţiu Fulga, fost vicepreşedinte al
Uniunii Scriitorilor; Paul Georges, critic literar şi fost prieten; Eugen Simion,
critic literar şi prieten al scriitorului.
Marin Preda era moromeţian şi hâtru.
La Capşa fiind cu
Eugen Simion şi Sorin Preda, Marin Preda
îl întreabă pe nepotul său: „Peste ani şi ani ce vei spune despre mine?...
Vei spune că Marin Preda te-a invitat la
Capşa, te-a îndestulat cu bunătăţi şi, peste toate ţi-a oferit şansa de-a cunoaşte un mare
critic, Eugen Simion.”
Prin răspunsurile la întrebările
adresate de către Sorin Preda interlocutorilor săi redescoperim un Marin Preda total necunoscut chiar şi pentru cei care
i-au stat în preajmă. „Sorine, poţi
să-mi spui ce culoare aveau ochii lui Marin Preda?” „Cum era Marin când era
mic? Citea aşa mult cum scrie el despre Nicolae?” „Mai sunt oamenii interesaţi de amintirea lui
Marin Preda, de personajele din roman?” „Ai
apucat vreodată să vorbeşti cu Marin şi să-l întrebi de ce pe tine nu te-a
băgat în carte? Chiar aşa, de ce nu figurezi în roman?” ”Când revenea acasă la
Siliştea îi plăcea, asemenea lui Moromete, să vorbească mai degrabă cu gardul
sau cu copacul decât cu vecinii sau cu cineva din familie?” „De unde până unde
numele de Telerezu?” „După apariţia romanului Moromeţii cine din sat a citit-o
mai întâi?” „Le venea atât de greu [siliştenilor] să accepte că din rândul lor s-a ridicat un
mare scriitor?” „Când venea la Siliştea, ce-i plăcea să mănânce?” „Dragă
Sânziana Pop,... Alexandru mezinul familiei, m-a năucit cu o întrebare: Mai ţii
minte cum arăta tatăl meu?... Cum arăta? Ce poţi să-mi spui?... Ce fel de om
era dincolo de carapacea lui de clasic în viaţă?” „De ce confraţii l-au urât şi
continuă să-l urască şi astăzi?” „L-ai văzut fericit, vreodată, pe Preda la
Mogoşoaia?” „Prin ce te-a impresionat, în mod special, Marin Preda?” „Cum a
cunoscut-o pe Aurora?” „Nu te-au impresionat manuscrisele lui?”
Moartea scriitorului, din acea zi nenorocită şi ploioasă de mai (16 mai 1980) a părut
multora suspectă.
În Moromeţii-ultimul capitol, găsim mărturii ale celor care i-au fost în preajma marelui
prozator Marin Preda în zilele şi orele
de dinaintea morţii sale.
„Pentru mine lucrul cel mai
cutremurător rămâne ultima discuţie cu
el şi cuvintele lui: Copile sunt terminat!” (Radu F. Alexandru, dramaturg)
Mulţi din neamul moromeţilor nu
mai sunt în viaţă: Ilie Moromete (Tudor Călăraşu), Catrina Moromete (Joiţa
Preda), Alboaica, Ilinca, Nilă, Achim, Sade, Buric, Iocan, Cocoşilă, Bălosu,
Besensac, Cişmoacă, Geaca, Bărăgan, Aristide. Timpul nemilos i-a făcut una cu pământul, cum un
tăvălug fărâmiţează bulgării de pâmânt.
Silişteanul zilelor noastre nu
mai are aură moromeţiană, iar Siliştea-Gumeşti este satul
spânzuraţilor. De ce? Un moromete ar
răspunde: „De-aia. Ca să se mire proştii!”
Moromeţii-ultimul capitol este un
demers jurnalistic de excepţie.