Până când fanii celor doi candidaţi, împărţiţi în două cete, deopotrivă analişti, jurnalişti, moderatori, cascadori, scenarişti, cameramani, politicieni, se vor dumeri că scena de la Ploieşti, de acu cinci ani, cu actualul prezident, pe atunci candidat la primul mandat, a mângâiat cu palma strânsă pumn, pe un naiv copil care-l deranjase, chipurile, cu o vorbă, este sau nu adevărată, eu mă voi urca într-un balon, nu de săpun, care mă va sui la etajul superior al mantiei de aer a planetei albastre, cea vejnic tânără şi ferice, de unde aş voi să privesc, cu detaşare, toată această scenă bufă şi neagră comedie, deopotrivă.
Profitând de ocazie, fiind la înălţime, voi căuta să desluşesc misterul : undeva, în rada unui port maritim, se construieşte de zor o arcă, arca lui, a celui care a spus că dacă poporul nu-l mai vrea, se va întoarce pe mare. Nu i s-a arătat în vis un înger sau arhanghel, ci chiar el s-a ghidat în toţi aceşti ani, după deviza : -După mine potopul! Să vedem pe cine va lua în arcă. Toţi pedeleii vor dori să-i ia, dar, din lipsă de spaţiu, îi va lua doar pe câţiva, de sămânţă ...
Cine ar crede că tocmai 'ciocănitoarea' să-i vină de hac!