Privesc şi ascult , fluierând , plângând

Prin cablu sau prin eter năvălesc în camera mea imagini şi sunete , se afişează pe sticlă si vibrează aerul .Aseară imaginile jucau cum un roi de albine, nu se lipeau de retină , fiind croite după acelaşi calapod ca şi cele de anul trecut din preajama Crăciunului , pâna când apare prezidentul Voronin , fost general al fostei armate sovietice (n-am verificat, dar i se potriveşte), stând la birou şi alăturea o imagine cu stema republicii de dincolo de râu despicată. Aud vocea de departe a reporterului despre intenţia marelui om vremelnic pe tron, de a îndrepta cât mai grabnic cu putinţă simbolurile ce însoţesc stema şi drapelul , ce au marele păcat că sunt asemenea cu cele ale României , apoi comemorarea a şase sute şi câţiva zeci de ani de viaţă a Moldovei (din mintea lui), căreia îi lipsesc câteva judeţe .
Stând privind şi auzind m-am trezit fluierând , dar nu a pagubă sau strident cum îi pe stadioane , la început molcom , nu stiam nici eu ce este , apoi mai tărişor şi tărăgănat în ritm de doină , de jele.
Gândurile minţii îmi aleargă prin istorie.
Când a început şi când se va termina calvarul basarabenilor, bucovinenilor, românilor?
După ani grei de gubernie ţaristă , o pauză de bucurie şi oblojire a rănilor , o jumătate de veac de republică sovietică şi iarăşi o pauză dar mai mică de bucurie şi căutare a neamului prin taigaua siberiană , un urmaş al muscalilor aciuat in zonă , ne spune că calvarul nu s-a terminat.(nu-mi scuz cacofonia)
Când fluieram asemeni unei balade , gândurile mi-au fugit la Ciprian Porumbescu zămislit din suferinţele neamului bucovinean adunate într-un veac de stăpanire străină pentru a cânta amarul şi dorul de libertate cu strune de vioară, fluieratul s-a stins şi am început a plânge , nu zgomotos , ci în surdină .
Nu pot să fluier şi să plâng deodată.

Scutecele pruncului Iisus

- Femeie ,îi necaz mare, ăştia care au luat fabrica mă dau afară de la muncă ca pe un cârnaţ expirat.
- Tulai Doamne!Bai mare ca ăsta nu-i .Apăi tocmai amu în preajma marii sărbători creştineşti.
- Nu mai pot ei de Craciunul meu !M-au intervevat, cum se zice ,dacă ştiu să fac şi altceva. Le-am zis-o , daţi-mi coasă şi arcer şi 25 de prăjini de iarbă de-o fi , le barberesc într-o zi de vară de moare vita de foame în urma mea.
- Ma Ghiţă , tu chiar te-ai bolunzit, Doamne iarta-mă !Trebuia să le îndrugi ceva portar , magaziner, ceva legat de fabrica ta.
- Auzi tu Floare ,doar mă ştii, decât draivăr pe un stivuitor în depozit stând în cur toată ziua , mai bine acasă la ţară unde-i atâta treabă rămasă de când s-au prăpădit ăi bătrâni, fie iertaţi .
-Omule , poate era mai bine să nu fi plecat atunci imediat după nuntă. Vine ca mâine marea sărbătoare creştinească şi ce punem pe masă ? La ţară cât de nevoiaş ai fi, de Ignat ai măcar un porc de-njunghiat.
-Da bine zici. Amu îmi trecu prin faţa ochilor cum pregătea mama pentru Crăciun, aşa cum ştia de la mama ei, julfă sau scutecele lui Iisus ,de zici că nu-i alte cele mai bun .
- Iarăşi începi !Nu este Crăciun lăsat de la Ăl de sus, să nu-mi pomeneşti de julfa făcută de mumă-ta.
- Dacă ţii să te mai drăgostesc , fă-mi julfă pentru ajunul de Crăciun , daca te impotmolesti te scot eu la liman.
- E bine că mă drăgăleşti măcar o dată pe an.Nu trebuie să mă înveţi ,ca de atâţia ani de când tot o repeţi ,ştiu pe dinafară.
Făină, sare, apă am ,seminţe de cânepă n-am.
- Să ştii că înainte nu, dar de la o vreme de când cei de la antidrog i-a legat pe cei cu cânepa indiană , sunt speriate femeile de la ţară de nu mai cultivă cânepa noastră cea de totdeauna.
- De i-ar lega pe toţi cu canepa lor de gat.
- Hai că vorbeşti cu păcat.Pleacă colegul de muncă să taie porcul şi-l rog din pământ din iarbă verde să caute să-mi aducă un kil de seminţe.De unde iau piua?
- Ghiţă, lasă-ţi mintea slobodă , dacă nu-i piuă nu mai manâci ?
- Uite că nu mi-a înţărcat deşteptăciunea .Voi face seminţele pastă cu morişca de cafea, e odihnită de când nu mai bem cafea din boabe.
Tu să ai grijă cum intinzi aluatul , sa-ţi fie turtele subţiri.
- Nu mă învaţa tu pe mine cum se fac turtele. Nu am cuptor ca la ţară dar o să le întind pe o tavă întoarsă.
-Îţi mai spun ceva dar să nu sări în sus, după ce fierbi apa ramasă după spălatul pastei cu ceva coji aromate şi zahăr şi culegi urda ce se ridică , nu arunci zeama rămasa ,în ea vei înmuia turtele tale.
- Eu le fac, dar nu mănînc !
- Dacă o să mai rămână .Mama , după ce punea pe o farfurie mare întinsă turtă pe turtă şi la mijloc urdă , îi dădea o formă aşa rotundă ca un tort mare de pe la cofetărie şi-l scotea afară la frig.
- Termină Ghiţă , văd că începi să salivezi.Ce simplu ţi se pare.
Dar dacă spui că o să mă drăgosteşti ...
În ajunul Crăciunului, până să vină preotul cu vestea Naşterii , Floarea lui Ghiţă puse pe masa din camera curată farfuria cu scutecele pruncului Iisus pentru a fi sfinţite. Ghiţă i-a spus că numai după ce sunt sfinţite au gust bun.

(Dezrădăcinat)