25 mai 2010
Gustul florii de salcâm
Au înflorit salcâmii! Flori dalbe, ciorchine cu boabe ca de ceară, mici policandre ce strălucesc pe crengile cu spini şi frunze mici, petale verzi. Salcâmul înfipt cu rădăcinile în malul pietros al albiei unui râu, pare ca un pom de Crăciun. Strugurii de salcâm sunt ca cerceii, ca salbele unei ţigănci îmbrăcată în multe rânduri de fuste verzi, sunt ca sânii ielelor strânse laolată într-un dans nebunesc sub lumina albă şi rece a Lunii.
Parfumul lor, al florilor de salcâm, îmi readuc în minte primăveri trecute, cu un parfum îmbătător, năucitor, ca un narcotic uşor. Mă apropii sub poala salcâmului, întind mâna să rup un strugure de flori… când să ajung la el, o albină, chiar două, trei îi dau târcoale cu bâzâitul lor molcom şi ameninţător. Albinele nu se dau repede dusului, nu mi se pare, chiar le place dulceaţa florilor de salcâm.
Aştept şi privesc ca un gelos cum albina sărută floarea de salcâm! După ce albinele storc de nectar strugurele de salcâm, cum stoarce viţelul ţâţa vacii, şi pleacă, săltând greoi, îl rup, îl ţin deasupra gurii, prind cu buzele o floare, o strivesc între dinţi … a mai rămas în ea lapte de salcâm, cu gust dulce-acrişor… Mănânc, ca un sălbatic, floare după flaoare,îi simt gustul cu aromă de scorţişoară, un gust îmbătător, crud şi zemos, taninos… Eu am mâncat doar un ciorchine de flori, tot ce e mult e nociv. Salcâmului i-au rămas destule flori din care să hrănească mii de albine. După fecundarea lor, din flori se vor naşte teci cu seminţe, la toamnă tecile vor plesni, seminţele vor sări sprintene pe pământ, şi vor fi purtate de vânt sau vor vor fi luate de ape …poate după ani unele vor da naştere unor vlăstare, când vlăstarele vor ajunge salcâmi şi-ntr-o primăvară vor înflori, florile vor avea acelaşi parfum îmbătător, ca un narcotic uşor... Poate, altcineva va gusta floarea salcâmului!
Tudor Gheorghe - Au înebunit salcâmii
20 mai 2010
Marina sau Belimoc
Aseară, pe mai toate ecranele de televizor, moderatori ambalaţi , analişti simandicoşi, politicieni, parlamentari aferaţi, lideri de sindicat, surescitaţi , bugetari şi pensionari ofuscaţi, comentau ca după un meci de fotbal, impactul marii adunări naţionale - o mare de oameni ce umpluse la orele amiezii Piaţa Victoriei- asupra aparatului auditiv al locatarului Belimoc din clădirea de peste drum.
Tot aseară, pe una din Antenele trustului profesorui Felix, se juca în direct o dramoletă cu Marina Dina în rol principal şi Mihai Morar în rol secundar. Ea - păpuşa blondă cu sprâncene negre, cu ochii mari şi sânii cu upgrade aplicat- îşi lua adio de la cei din platou, de la teleprivitori - vorba actolui Florin Piersic. Era ultima ei figuraţie în emisiunea Răi da’ buni moderată de vedeta de la Radio Zu.
Ea, prinsă de valuri de suspine cu sughiţuri, dar cu lacrimi reţinute -erau de cod galben, în orice clipă rimelul îi era în pericol de a fi luat la vale - ne spunea că pleacă să se îngrijească de sănătatea ei, că-i pare tare rău, şi că nu este invidioasă pe noua ei colegă, Adelina, fostă Vărciu, acum Pestriţu.
Cine te-a adus pe tine, Adelino nene, aşa-naltă şi subţire, tu Pestriţo fragă, mi-ai făcut o rana in piept , nu e rană de cuţit, ci e rană de iubit ... i-ar fi cântat Marina dacă ar fi avut vocea Ioanei Radu )
Ea, de aproape doi ani, şi-a jucat rolul în tăcere, de bibelou de platou, de floare-n glastra din fereastră, rareori vorbind şi atunci se făcea că e o fetiţă naivă şi prostuţă, sau poate că aşa era. Aseară s-a hotărât să plece de tot, acasă. Dar a făcut-o într-un mod sincer, autentic, cu regrete muiate-n lacrimi. Fata are suflet bun, zău aşa! Îi plângea sufletul. M-a emoţionat ( poate şi din cauza vremurilor astea, văd multă lume că bocceşte).
Şeful ei, "răul" Mihai, cu o lacrimă rebelă într-un ochi, îi spunea că în ciuda tuturor necazurilor pricinuite sau ce i le pricinuise, a ţinut la ea ca la soa lui ( gura târgului vorbeşte că a ţinut-o în braţe altfel decât ca pe o soră).
La final s-au luat în braţe, au plâns şi au dansat. A fost ultimul ei bal. Ce trist şi frumos totodată!
În loc de încheiere la această întâmplare care la prima vedere pare banală, aseară mi-aş fi dorit mai mult să se fi jucat o dramoletă cu alţi doi actori. În rol principal păpuşarul Trisatan, moderatorul dur al emisiunii " Eu sunt bun, ceilalţi sunt răi", şi în rol secundar secretara lui de platou, păpuşa Belimoc, cu zâmbet tâmp şi silicoane-n cur.
15 mai 2010
Eu
sunt un hoinar, azi mă odihnesc pe o piatră de hotar, firele de iarbă şi o floricică de cicoare mă privesc mirate printre degetele răsfirate de la picioare, umbra mea se hrăneşte din untul pământului, doar azi şed să-mi stâmpăr neastâmpărul, sunt un copac hoinar, hoinăresc prin codrul verde unde nimenea nu mă vede, păru-mi e o tufă verde de mălin, faţa-mi e de cerb uneori, alteori îmi e de lup, barba-mi e tot timpul ca barba-caprei, umerii-mi sunt de brad, braţele-mi sunt crengi de fag, degetele-mi sunt mlădiţe de mesteacăn, trupul îmi e trunchi de stejar, picioarele-mi sunt crăci de arţar, am rădăcini aeriene, sunt pe pernă de aer, când mă opresc, din hoinăreală, lângă izvoru, simt cum urcă seva pământului până-n creştetul capului unde-n tufa de mălin cucul îşi face cuib, când străbat poiana pentru a-mi încărca bateriile cu lumină, ieşind din unghere lighioanele pădurii vin la mine, veveriţa ţopăie prin crengile-mi de brad, mă gâdilă coada ei stufoasă, căprioara îşi freamătă botul catifelat, îl întinde să-mi ciugulească din palmă frunze acrişoare de mesteacăn, ursoaica îşi învaţă puii să urce în stejar pentru ghinda de la toamnă, de frică să nu cadă ei mi se pişă pe arţar, buba e că dintre lighioane numai una nu se dă cu dusul, ciocănitoarea vine, zice că e soră medicală, să mă cureţe de omizi, şi o uită uitarea, mă scoate din răbdări, îşi face scorbură în umerii mei de brad, de-mi curge răşina pe crengile de fag, de-mi lasă dâre cleioase pe arţari, de arţari se prind fluturi şi gâze, ce bine ar fi dacă crengile ar fi aripi, cum nu-s, părăsesc poaiana învârtindu-mă un vânt nebun iscat din senin, îmi reiau hoinăreala prin codrul verde, unde nimenea nu mă vede, sunt tăt verde, sunt un pribeag.
13 mai 2010
Să nu uiţi Puţă!
... s-a întâmplat în primăvara anului zece al mileniului trei, în luna mai, în data de douăşpe, într-o zi de miercuri, înainte de Înălţarea Domnului Iisus la ceruri, când bunicii au ieşit din case, cu mersul lor greoi, împovăraţi de griji, de nevoi, de boli. Ei s-au strâs în pieţile publice ale marilor oraşe, în faţa palatelor administrative, pentru a da ochii cu prefecţii - copiii adoptivi ai primului cosaş -, şi la porţile Palatului din dealul Cotrocenilor pentru a da ochii cu faţa smeadă, vicleană şi a cere socoteală de violarea amărâtelor de pensii.
Să nu uiţi Puţă!
Ei, aşa împovăraţi de ani, unii cu mâinile goale, alţii folosindu-şi cârjele din dotare, s-au luptat cu jandarmii, au spart afrontul şi ... s-au oprit la porţile închise, la uşile baricadate, dincolo de care feţe nedemne, laşe nu au avut curajul să fie privite în ochi. Loviţi fizic, loviţi în suflet s-au întors mai îndârjiţi la casele lor, dar vor reveni.
Iar tu, Puţă, să nu te uiţi, să vii şi tu, să-i sprijini să nu-i laşi singuri să se lupte cu puterea celor ascunşi în spatele porţilor şi uşilor ferecate. Aşa să faci dragă Puţă, căci altfel o să ajungi mai rău ca ei, dacă o să ...
Imagine: Mircea Restea, Romania Libera
Să nu uiţi Puţă!
Ei, aşa împovăraţi de ani, unii cu mâinile goale, alţii folosindu-şi cârjele din dotare, s-au luptat cu jandarmii, au spart afrontul şi ... s-au oprit la porţile închise, la uşile baricadate, dincolo de care feţe nedemne, laşe nu au avut curajul să fie privite în ochi. Loviţi fizic, loviţi în suflet s-au întors mai îndârjiţi la casele lor, dar vor reveni.
Iar tu, Puţă, să nu te uiţi, să vii şi tu, să-i sprijini să nu-i laşi singuri să se lupte cu puterea celor ascunşi în spatele porţilor şi uşilor ferecate. Aşa să faci dragă Puţă, căci altfel o să ajungi mai rău ca ei, dacă o să ...
Imagine: Mircea Restea, Romania Libera
11 mai 2010
O fost la femei
Boc! boc! boc!
- Cine e ? … Tu eşti Miluţă? ...băiatu mamii!
- Nu … Traian îs, mamă dragă…
- Ni la el, tulai! şi-a schimbat şi graiu! …
- Nu!, a venit fe me i la noi, ne-a regulat, bani nu ne-a dat, a plecat...iar băiatu matale, acum când are atâta treabă să facă rost de bani, cănd trebuie să taie, nu-i de găsit.
- Tu care nu erai în stare să tai o găină, amu eşti fără milă …
- Nu mă cunoşti nană, crede-mă!, eu, Traian chiar n-m nicio milă, eu îl caut pe copilu matale. S-a ascuns sau a venit să-şi ia coasa?
- Ce coasă, ai bolânzât , încă nu-i vremea ei.
Boc! boc! boc! ...
- Cine e acolo? ... Tu eşti Miluţă?
- Nu...Traian, deschide-ndată uşa, dacă nu ţi-o sparg!
- Apără şi păzeşte-mă Doamne! Tulai! ăsta nu-i băiatu mieu ...
Patria, de Gabriela Savitsky
CELLA
- Cine e ? … Tu eşti Miluţă? ...băiatu mamii!
- Nu … Traian îs, mamă dragă…
- Ni la el, tulai! şi-a schimbat şi graiu! …
- Nu!, a venit fe me i la noi, ne-a regulat, bani nu ne-a dat, a plecat...iar băiatu matale, acum când are atâta treabă să facă rost de bani, cănd trebuie să taie, nu-i de găsit.
- Tu care nu erai în stare să tai o găină, amu eşti fără milă …
- Nu mă cunoşti nană, crede-mă!, eu, Traian chiar n-m nicio milă, eu îl caut pe copilu matale. S-a ascuns sau a venit să-şi ia coasa?
- Ce coasă, ai bolânzât , încă nu-i vremea ei.
Boc! boc! boc! ...
- Cine e acolo? ... Tu eşti Miluţă?
- Nu...Traian, deschide-ndată uşa, dacă nu ţi-o sparg!
- Apără şi păzeşte-mă Doamne! Tulai! ăsta nu-i băiatu mieu ...
Patria, de Gabriela Savitsky
CELLA
9 mai 2010
Viaţa fără un sfert
Cerul e mai aproape de pământ, are o culoare spălăcită, murdară, parcă cineva ar fi încercat să-l cureţe, dar mai rău i-a făcut, i- a întins mizeria. Norii, pete cenuşii, sunt purtaţi care încotro de un vânt hain. Vântul e nebun, se izbeşte de geamul termopan, vrând cu orice preţ să intre în casă. El mai lipseşte aici ! De o parte şi de alta a măsuţei din sufragerie, stau cu ceştile în mână un bugetar şi-o pensionară. Altădată citeau în zaţul cafelei, se jucau cu viitorul, acum prezentul sumbru prevesteşte un viitor sumbru la superlativ, nu mai e timp de a visa frumos. Ei trebuie să ia măsuri urgente, veniturile familiei lor, (e scos din calcule fiul, care are o firmă de pizza, e în mediul privat) vor scadea cu patruzeci procente adunate, aşa cum le spusese aseară, vorbind de pe sticlă, ăla care dimineaţa e preşedinte, seara premier, iar când doarme e … marinar.
- Cum o cădea, duminică, marţi … post, tăticu, ca la muntele Athos.
- M-a scos din papuci, fii-tu, auzi să-mi zică că mă ţine-n cărcă. L-a auzit aseară pe ăla arţăgosu şi urâtu, şi uite cum interpretează, cum aplică.
- Cum să te ţină?! fii-tu e un pirpiriu. Nu te uiţi la tine!
- Nu!! vezi doamne el vrea să fie spiritual cu mine, el care nu plăteşte mâncarea, întreţinerea …
- De ce uiţi? El ne-a luat plasma, el îţi plăteşte casco la maşină …
- Plasma nu dă lapte, şi cu maşina … el circulă mai mult.
- Hai, lasă-l pe fii-tu, îşi căştigă cum poate banul … începusem să tăiem din cheltuieli. Cum zici să facem cu pâinea?
- N-are rost să intrăm în amănunte, pe sortimente, pe categorii, pe căprării… trei zile măncăm normal, iar în a patra ţinem post ... negru.
- Şi când nu e vineri?
- Cum o cădea, duminică, marţi … post, tăticu, ca la muntele Athos.
- Eu îţi prpun un amendament.
- Nu uita că eşti pensionară, nu te întinde mai mult decât vei avea, şi nu profita că veniturile casei sunt amestecate.
- Hai, măcar cafea în a patra zi, ce dracu, lăsăm stomacul să lucreze în gol.
- Ce vrei să-mi spui?, vom bea cafea în fiecare zi şi după ce veniturile cumulate ale familiei vor fi drastic reduse? Nuuu! trebuie să reducem şi consumul de cafea. Clar?
- Bine, atunci bem în fiecare zi, dar redusă cu patruzeci de procente.
- Şi cum facem? măsurăm de fiecare dată, ca la farmacie
- …
- …
- Nu! mi-a venit o idee, punem un semn la cană, mai jos cu 25ml la a ta şi cu 15 ml la a mea, eu sunt pensionară …
- Adică mă crezi adormit, nu ştiu ce înseamnă procent, adică cana ta să fie mai plină decât a mea? Bravo! Cine are venituri mai mici bea mai multă cafea!
- …
- Da, şi pentru a fi direct proporţional cu nivelul veniturilor, eu beau din aceeaşi cană, ca şi până acum, umplută până la nivelul de trei sferturi, iar tu nu vei mai bea din cană, vei bea din ceaşcă, din aia mică din serviciul de cafea pentru musafiri, iar semnul de austeritate îl pui unde doreşti.
…
Aşa se reduce din viaţă!
6 mai 2010
Un neuron se întreabă
Care o fi diferenţa dintre a trăi şi a fi?
Când poţi spune? - Eu sunt!
Gândul, vorba, fapta - asta o fi ordinea firească?
Să făptuieşti fără să gândeşti?
Ce este gândul bun văduvit de vorbă, dar şi de faptă?
Cine e fără de păcat?
Cine nu a gustat, sau chiar s-a îmbătat cu vin ca de pelin, din trufie, lăcomie, mânie, invidie?
Există bucuria lucrului făcut de mâna ta. Este bucuria îndemânării.
Cum îţi strigi bucuria?
Când strici un lucru, fapta cu ce simţământ e ambalată?
Cum e mai bine să-L implori să-ţi dea ceea ce nu ai , sau să-I mulţumeşti pentru ceea ce îţi dă?
...
Neoronul a fost, nu mai e! Păcat!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)