Măsura lu’ Boc

La vremea când peste ţară se aşternuse anevoie neaua, în pieţe şi super-tarabe oamenii  se călcau pe  pe  bombeuri, sarmalele fierbeau în oale de lut la foc domol, copiii işi lipeau năsucurile de geamuri sperând să-l vadă venind pe Moşul cu  sacul de jucării  în spate, în timp ce  renii  încă mai trăgeau  sania, un guvern plecase şi altul i-a luat  locul.
Fuse si se duse Tăriceanu al Doilea, venise şi se instalase Boc Întâi. Plecase  creşterea economică şi se întoarsce austeritatea … cu pantalonii în vine, călare pe un ponei, pe un căluţ, unul pe măsura Întâiului Descălecător.

Prima măsură ce fu luată din şirul de măsuri şi greutăţi, a fost nivelarea lefurilor directocraţilor, aducerea lor la un nivel de bun-simţ. O leafa de un boc îi taman fix 4800 de roni.
Lefurile se vor măsura în bocuri (boc este de gen neutru: un boc, doua bocuri, cum e şi catâr: un catâr două catâruri).
Cu ocaua lu’ Boc se măsoară nivelul salariului. - Ce salariu ai, bre? - Un sfert de boc, coane! - Ce mai înseamnă şi asta bre, că nu pricep?
Va fi greu să comparăm în bocuri lefurile modeste. Boc nu are submultipli. Este şi aşa destul de mic. Are multipli, dar nu prea mulţi. Se vor bate cu lefurile de bocuri doar înalţii demnitari.
Cine va avea mai mult de un boc salariu, acela va fi ministru, prim-ministru, parlamentar, preşedinte. Nimeni dintre dregatori nu-l va avea mai mare decat al preşedintelui. Sa zicem ca leafa acestuia va fi de doua bocuri parale. Cine va avea leafa mai mare decat a preşedintelui, atunci aceasta se va măsura în băse. Un băse parale egal doua bocuri parale. Numai băse are submultipli. Submultiplul lui băse este de bună-seama bocul.
În urma şi altor măsuri din şirul de greutăţi, ce vor fi luate de Boc Întâiul, va trebui să ne măsurăm austeritatea cu … cureaua. Asta nu va fi nici lungă dar nici lată, va fi o curea de bun-simţ.
Se va putea păstra cureaua avută de pe vremea creşterii economice, dar va trebui să-i dăm găuri cu preduceaua. Mai la îndemână ne va fi să dăm găuri curelei ca să putem strânge pantalonii pe talie, decât să croim alţii. În spiritul austerităţii, nu?
Puşca şi cureaua lată va fi şi la anul, de buna-seamă, pe vremea asta şlagăr.
Boc va cânta în duet cu ţara.
Vocea unu, vocea lu’ Boc:
Pe malul apei când mă aflam, cu pietricele aruncam, sub poalele răchiţelei gândeam cum să scot ţara la liman, ce bărbat de stat eram.
Vocea doi, vocea poporului:
Puşca şi cureaua lată, fost-ai lele un premier odat, cutreiera ţara-n lung şi lat, ca s-o scoată din rahat.

O stire de ultima oră: Anul Nou bate la uşă: boc! boc! boc!

Sănătate, bucurii, împliniri, bogăţie, toate  cu măsură mică. La Anul şi La Mulţi Ani, dragilor şi drăguţelor, bloggeri şi bloggeriţe!

O, brad frumos!

O, brad frumos! O, brad frumos!
Cu cetina tot verde!
Tu esti copacul credincios ce frunza nu si-o pierde!
O, brad frumos! O, brad frumos!
Verdeata ta imi place !
Tu esti copacul credincios ce frunza nu si-o pierde,
O, brad frumos! O, brad frumos!

Vouă celor care îmi treceţi pragul, vă doresc
Crăciun fericit!
Merry Christmas!
Joyeux Noel!
Froehliche Weihnachten!
Buon Natale!
Rozhdestvom!
Hristos se rodi!
Kala Christouyenna!
Kellemes Karacsonyi unnepeket!
Boas Festas!
Feliz Navidad!
Prejme Vam Vesele Vanoce!
Hyvaa joulua!
Meri Kurisumasu!
Sung Tan Jul Chuk Ha!
...

Miros de cetină

În aceste zile, premergătoare Crăciunului, de pe micile ecrane, mari manipulatoare, la modul cel mai serios mi se recomandă să nu mai cumpăr brad crescut în pădure, ci unul artificial , sintetic, şi dacă îl mai vreau şi cu miros de cetină să-l stropesc cu un spray. Decât să-l dau cu spray mai bine mă pi pe el. Unuia venit acum de pe Lună i s-ar părea oferta foarte bună. Dar să-mi spună mie, care locuiesc pe Pământ, unde mai sunt încă păduri, şi nu într-o nacelă pe o altă planetă, că acele din plastic verde şi norul nociv de spray sunt totuna sau mult mai minunate decât bradul de brad, înseamnă că avem
printre noi oameni cu mintea, cu simţurile sintetice. Ei, cei ce cred în aşa oferte, o fi scăpat din laboratoarele unde se experimentează înlocuitori ai oamenilor? Atunci să se adreseze celor de o teapă cu ei, roboţilor cu inteligenţă artificială. Cred că şi aceştia se vor răzvrăti când implementaţi cu hard şi soft specific, vor simţi mirosul de răşină naturală. Ce naşpa ar fi sărbătoarea de Crăciun cu brad din plastic, purcel de lapte din cauciuc sintetic, cârnaţi umpluţi cu imitatori de carne, şi cu ... alte şi alte jucării din latex.
Nu vi se pare că noi, oamenii, am născocit înlocuitori la multe lucruri naturale? Hei! Ce ziceţi, voi femei şi bărbaţi naturali, nu artificiali? Nu vă mai place mirosul de cetină , de brad, de bărbat, de femeie, sau simţurile vi s-au atrofiat? ...

Teatrul Mic de Păpuşi

În astea nopţi lungi şi reci de iarnă, păpuşarii aleşi, se ştiu ei care, pun greu geană pe geană, de-abia înspre ziuă adorm bocnă.
Gândurile le fug pe lista cu păpuşi, cadouri, pe care trebuie grabnic să o alcătuiască şi să o trimită lui Moş Gerilă - cabotinul, care de patru ani vieţuieşte la Castelul din Deal, cunoscut ca cel mai mare sforar.

Noul ansamblu folkloric de păpuşari şi păpuşe, după anumite criterii alese, se va urca pe scena de pe malul stâng al râului ce taie în două metropola (spectatorii stau în opoziţie pe malul drept), pentru a juca o piesă, chiar în ziua de Ignat.

Este un spectacol de păpuşi, mai aparte: doi actori principali, păpuşari cu sfori legaţi de păpuşarul şef, vor trage de aţe, să le dea viaţă, păpuşilor din faţa cortinei,care stau ca manechinii într-o vitrină.

Piesa va începe cu o punere în scenă a actului de sacrificare a animalului de datină. Mai întâi îl vor fugări bine, şi după multă bocăneală, o mare trânteală şi un şiş în jugulară, râtosul va închide pentru totdeauna geană cu geană.

Îl vor pârli la foc de paie, să nu-i fie şoricul tare. Cei doi păpuşari- păpuşi mânuite de cel mai mare sforar- îl vor tranşa: o halcă la stânga şi alta la dreapta, şi tot aşa după protocol, tot ce are porcul mai bun se va împărţi şi se va pune în două căzi cu saramură; inima, ficatul, rinichii, bojocii şi alte măruntaie, toate fierte şi tăiate mărunţel – umplutură pentru caltaboşi şi tobă; din maţele spălate şi umplute - de către păpuşile bucătărese- cu tocătură din carne grasă amestecată cu o seamă de mirodenii -nu va lipsi nici de data asta paprika, un etno-praf, vor ieşi nişte cârnaţi de-o să se lingă pe buze sau pe ce au la îndemână, cei din afara scenei. Privitorii nu au cum să ajungă la bucate , înadins fiind dispuşi pe celălat mal, dincolo de apă.

În fine după mult foc de paie, ceva treabă, multă ciorovăială , aranajamente, permutări şi tranşări, păpuşarii şi păpuşele lor supuse, agăţate de aţe, ne vor arăta ce bunătăţi râtoase: caltaboşi obedienţi, piftii smerite, cârnaţi aplecaţi şi câte alte cele, ar trebui s-avem pe masă în ziua de Crăciun.

După ce se va trage cortina, ce va mai urma, ce ne va aştepta: porţi închise, mulţi pe stradă, şi o seamă de alte ingrediente sociale, vom trăi şi vom vedea.
Am o bănuială că până în primăvară, când va ieşi urzica, când verdeaţa va invada piaţa, nu va mai rămâne mai nimica din animalul sacrificat în ziua de Ignat.

Domnişoara Panaitescu

De îndată ce păşeşte în curtea şcolii, văzând copiii alergând spre ea, îi dispare ca prin minune vălul tristeţii de pe faţă. Este de o frumuseţe aparte, o frumuseţe naturală. Are mersul maiestos ca de prinţesă, are vorba blândă şi domoală ca a unei măicuţe rugându-se, într-o chilie, la icoană.
Copiii sunt pentru sufletul ei un pansament miraculous, sunt un balsam. Uită de ea , uită de toate, de amintirile urâte, care-i zgândăre cu ghiare de pisică sufletul . Uită de gândurile negre care îi dau târcoale în serile când rămâne cu ea însăşi în casa prea mare pentru singurătatea ei, o casă cândva plină de viaţă .
Fetiţele o înconjoară, băieţii dau târcoale, unii mai şugubeţi pun corniţe celor din faţă. Toţi vorbesc deodată, glasurile cristaline o trezesc la viaţă. Îşi simte sufletul uşor.Se simte miruită. O stare de înălţare o cuprinde. O mare minune se petrece cu ea. Aşa de dragi îi sunt copiii, încât dacă ar putea ar fi pentru ei de-a pururi, o mânăstire, o catedrală.
Ca albinele ce împresoară regina, copiii o învăluie ca o eşarfă vie, vor să fie cât mai aproape, să fie mângâiaţi pe creştet. Învăţătoarea şi copiii - un alai domnesc, se deplasează spre sala de clasă.

-Domnişoara Panaitescu, vă aduc eu catalogul la clasă, îi spune, zâmbind, o învăţătoare tinerică.

- Mulţumesc, îţi rămân îndatorată. Au rămas tot mai puţine colege care îmi spun: domnişoara Magda! gândi cu nostalgie, păşind pe piedestalul de la catedră.

- Vreau să ies eu la tablă , doamna învăţătoare, va rooog!

- Nu pe ea! Pe mine! Vă rog, pe mine! Eu ştiu lecţia cel mai binee!

- Doamana învăţătoare, Vlăduţ mă trage de codiţeee! Eu îl bat, daca nu mă lasă-n pacee!

- Pâ-râ-cioa-sa! Pâ-râ-cioa-sa! Să n-o credeţi ce spune, doamna învăţătoare!

Era mică, era la agradiniţă când întrebată fiind ce se va face când va fi mare, răspundea repede fără să se gândească la altceva decât că se va face învăţătoare.
A avut de la cine să înveţe, nu numai de la mama care era profesoară. Până să termine gradiniţa îşi spunea că aşa va fi şi ea bună şi iubitoare ca doamna educatoare. Apoi când era în clasa a patra deja visa cum va explica şi ea, la fel ca învăţătoare, cum se rezolvă o problemă, care sunt principalele forme de relief ale ţării, le va citi copiilor din cele mai frumoase basme.

- Astăzi nu scot pe nimeni la tablă. Să vă văd cât de bine aţi înteles ce este o compunere, rupeţi de la mijlocul caietului o foaie dubla … scrieţi titlul! Cea mai frumoasa amintire!

Oare am avut şi eu amintiri de neuitat, amintiri frumoase? Atunci când am luat pentru prima dată premiul întâi pe clasă? Să fi trăit cea mai mare bucurie când am luat din prima examenul de admitere la cel mai bun liceu? A fost o bucurie mai mare ca aceea pe care am simţit-o când m-am găsit pe lista de reuşiţi la facultate? Sigur toate acestea au fost momente frumoase din viaţa mea, dar când m-a sărutat pentru prima data un băiat … când m-a sărutat Virgil, este oare aceasta cea mai frumoasă amintire?
Atunci să fi început dragostea şi iubirea noastra , ca două flori într-o singură glastră?
El era mai mare cu doi ani decât mine. Eram într-a şasea, când am fost aleasă să fac parte din formaţia de dansuri a şcolii. Nu mai ştiu cum s-a întâmplat , cine a hotărât să formăm o pereche, să jucăm, să dansăm împreună, eu şi Virgil. De unde să fi ştiut că ne întâlnise soarta. Aşa-mi era scris în cartea vieţii .

(va urma)

O, brad! ce semn ne dai !?

Bradul de Crăciun montat în Piaţa Sfatului s-a frânt, a căzut. Da, cu puţin timp înainte de a i se agaţa ultimile ghirlande din lungul sirag de mii de metri, ultimile globuri din cele mii, s-a prăbuşit, s-a culcat pe caldarâmul de piatră, s-a predat, a refuzat să joace rolul de păpuşar al lui Moş Crăciun. - Ce brad înalt a fost, domnule! Cât un bloc de opt etaje, să nu zic zece. Dar ce globuri mari erau prinse de crengi! Ca etate, avea cu mult peste un veac. Pe vremea primului rege din ultima dinastie era un brăduţ. - Ce legătura are monarhia cu prăbuşirea bradului lângă clădirea veche a primăriei? Nu, domnule! Ăsta-i un semn de Sus, vă spun eu, şi este de rău.- Ce spui domnule!? Sa fie ăsta un semn că nu o să avem guvern până la Crăciun? - Nu domnule, nu a fost bine ancorat … în realitatea pieţii. Mare lucru să nu fie un semn că începe recesiunea şi la noi. Când marea criză bate la usa, domnule! nimerit este să aşteptăm pe Moşul cu un brad mic, mai mic decât toţi brazii care s-au montat vreodată-n piaţă. De ce tocmai anul acesta să avem cel mai înalt brad ? Cineva, daaa! ne spune să nu ne mai lăcomim, să nu ne mai lăfăim.Mai puţină aroganţă domnilor! De la prea mult consum o să ni se tragă tot răul. Asta-i marele semn, domnule! -Nu, domnule! Hai să fim seriosi! Fugi cu pisica neagră de aici. Furtuna, furtuna, ai uitat de furtună! Dacă nu se stârnea acea vijelie taman când mai erau câteva ghirlande de agăţat, ne uitam cu admiratie la cel mai înalt brad montat vreodată într-o piaţă. -Domnule , ascultă la mine, vă spune un om care a văzut multe la viaţa lui. Aici şi-a băgat coada Muma Pădurii. Ea, muma urâtă ca ciuma nu credea că i se va lua şi ultimul brad de pe versant. Neavând unde să se ascundă, de mânie a stârnit o furtună, pe care a venit călare până în piaţa în care oamenii au înfipt bradul. Agăţată de turla primăriei în bătaia vântului, suieră ca steagul dacilor. Am văzut eu, cum mă vezi şi cum te văd. Vorbele şi ocările ei, nu se aud, sunt luate de vânt şi duse peste ţară: - Nu vă mai săturaţi. Orice ar fi, dar să fie cât mai mare. Vreţi cu toţii la guvernare! Pe vreme de criză ar trebui să fugiţi de guvernare ca de ciumă. Nu va mai ajunge cheresteaua! Aţi tăiat până aţi dezvelit dealurile, văile şi munţii, de nu mai am unde să mă ascund. Cine a mai văzut, să stea la vedere Muma Pădurii. Oamenii trebuie să ştie că eu exist, doar atât! Nu-i suficient? Ei, drăcie! Până aici v-a fost! -Nu, domnule! Nu trebuie să ne aplecăm urechea la ce zice Muma. Să plece cu furtuna ei, să se ducă ca o nălucă de unde a venit. Nu ai brad împodobit, nu vine Moş Crăciun. E destul de clar. Nu există altă variantă. A venit în fiecare an, fie că era sărăcie, sau molimi, sau războaie. De ce să nu vină şi anul ăsta? -Să vă spun eu cum stă treaba cu bradul umilit. E un mare semn aici, numai cine nu vrea să vadă, nu vede. Vor veni vremuri grele, va spun eu, care am vazut multe la viaţa mea. Ne amăgim cu Mos Craciun, că avem de toate, ca vom pune porcul pe masă, dar nu este aşa. O să vedeţi voi! O să vina ziua când o să-mi daţi dreptate! Vin zile de bâlbâială. Nu vedeţi ce greu se încheagă un nou guvern? Până la urmă se va arunca un guvern pe masa de Crăciun , dar va fi unul de strânsură, pentru cel mult un an. - Du-te domnule! Nu ne mai speria cu muma, cu ciuma, cu recesiunea, cu pomul brăbuşit , cu semnul rău! Uite-i! Vin cu un nou brad! E mai mic!? De ce aşa mic? Să ştii că şi ăsta e un semn!

Românii au ales, România să trăieşti!

Toate patidele care obtin un procent mai mare decat pragul electoral sunt castigatoare ale alegerilor. Candva erau mai multe , de data aceasta sunt doar patru: psd, pdl, pnl, udmr. Daca e sa-i urcam pe podium atunci doar un partid va ramane pe langa: udemereul; el ramane tot timpul pe scena, el este copilul care inmaneaza flori medaliatilor; un copil batran si siret cu care ne-am obisnuit.

In spatele partidelor se gasesc deputatii si senatorii care vor alcatui viitorul parlament. Au trambitat ca votam persoane si nu liste. Care sunt cei care au castigat la urne un loc in Camere? Cine sunt ai nostri, stimabile? Dintre acestia, unul ar avea dreptul moral de a inchega in jurul lui o simpla majoritate, pentru alcatuirea si sustinerea in parlament a unui guvern. Pentru a alcatui o majoritae trebuie ca doua din trei partide sa se ia, sa coabiteze patru ani. Primul care a avut curajul sa faca avans a fost micutul si neastamparatul Boc. Ne-a manipulat la ora de maxima audienta. Stiam ca cei ce au mai ramas din pnl dupa zborul unui Stol de Fluturi de pe crupa calului, sunt de dreapta. Partidul lui Boc, mostenire de la Traian, care l-a dezmostenit pe Roman de partidul care s-a nascut din parinti fesene, este de sorginte democrat si popular european. Doar daca dupa ce i-a primit pe zburatorii liberali, partidul in ansamblu sa aiba usoare deviatii spre dreapta. Daca Boc a spus ca-i de dreapta tare de tot, asa sa fie, dar vom vedea cat va sta pe partea dreapta. S-a vazut ca are crampe. Cred ca-l doare si pe Traian ficatul. Ramane deocamdata avansul facut public partidului sageata, de care s-a dezis dupa nici doi ani de guvernare. Geoana, fiind cel mai sus pe podium, dupa estimarile anuntate imediat dupa inchiderea urnelor, asteapta sa i se faca avansuri. Logic daca mai exista logica, avansul ar trebui sa vina din partea liberalilor. Geoana ar trebui sa lase logica deoparte si sa nu astepte, altminteri va ramane fata batrana inca patru ani. Si cu atat mai mult cu cat tatucul nu-l ajuta: Nu cred ca Basescu il va nominaliza pe Geoana!

Stim ca alegerile s-au terminat. Nu mai exista un alt tur, ar fi fost bun, ne mai distra. Astept sa sa fie listati cei care au castigat la urne, nu prin redistribuire.

Trebuie sa facem curatenie. Au ramas pe drumuri, prin curti, pe scari de blocuri, pe garduri, pe stalpi, pe copaci, postere cu zambete largi, pungi cu sigle desenate, pliante colorate, in draci. Tot ceea ce a fost comestibil s-a dus ... de la gogosi la capete si sunci de porc.

Dar nu mai este timp de taclale. Sa intindem peste tara tricolorul ! La Multi Ani Romania! La multi ani romani, de aici si de pretutindeni!