Mirajul bobului de roua

Aerul vibreaza de la galgaitul sevei in capilare, o armonica principala, trezeste din amorteala de primavara orice vietate de la cea mai mare , cum ii ursul, pana la cea mai mica, mai mica de cat o furnica. Asta mica, de-i zice lumea ca-i furnica, ea fericita nu stie ca asa i se zice, se abatu din cararea pe care mergea cu suratele la musuroi, pline de griji si de nevoi, si se opri langa tulpina unei angheline.
Atrasa de murmurul sevei prin capilare, avand poate urechile mai fine, beata de armonie, se uita cat de inalta-i planta, nu se sperie, se urca catarandu-se de fire subtiri, numai de ea vazute, si nu se opreste decat sus, sus de tot, pe prima frunza ovala.

Isi astampara gafaiala si pulsul …. pleaca agale, beata, ametita de aerul tare de dimineata, nu vede decat in ultima clipa globul de roua, se opreste pe picioarele din fata, se da patru pasi inapoi si priveste !… Furnica-i uimita , daca i-ati putea vedea privirea, de minunea din cale, o sfera mare, de culoare neclara, un amestec de alb-cenusiu, si argintiu-luminos pe partea in care pe un fir de borangic vine, de la soare, lumina si caldura. Furnica, atrasa de mirajul rotundului de roua, se apropie timida, isi vede surata in oglinda …, intr-un tarziu dupa miscari repetate a capului in stanga si-n dreapta, isi da seama prostuta ca-i ea, nu-i alta. Este prima data de cand ii in viata, de se vede cum arata, nu se mai satura si tot se priveste, se bucura, nu stia ca este asa mare si ata de frumoasa. Simte cum vibreaza aerul in ritmul in care murmura seva prin capilare, incepe, pastrand ritmul , sa danseze, patru pasi inainte , tot atatia inapoi, se intoarce, se oglindeste, ametita de armonie se apropie sa o sarute pe cea din bobul de roua, …vai ce se-ntampla ! …nu-si poate dezlipi buzele, bobul de roua se deschide si o inunda, o cuprinde indata toata, nici n-a avut timp micuta sa se gandeasca, este intr-o alta lume, un cer argintiu, alb-cenusiu oriunde ar privi. De emotie i se opri respiratia, oricum in bobul de roua nu-i aer. Simte ca se sufoca, de caldura venita de la soare, pe firul de lumina, ce se dizolva in roua.

Gura ii uscata, se racoreste cu un pic de apa de roua, se sperie, cerul ii vine aproape, cu efort se ridica pe picioarele din spate, aluneca si cade pe spate.

Frunza se misca, un alt bob de roua de mai sus se rostogoleste si se uneste cu cel in care-i furnica, o da peste cap si o trage pe fagasul din mijloc, de unde se inscrie pe o curba inclinata. Furnica cu bobul mare si alungit de roua cat ii ea de lunga, se opresc tocmai in marginea frunzei.

O clipa, furnica, ea zice ca a fost un veac, sta spanzurata de varful frunzei, cu bobul de roua atarnadu-i de cap.
De uda fiind, sau de stres, vazandu-se asa de sus, o prinse pe furnica un stranut, pe care nu putea sa-l retina, il sloboda din toti rarunchii ei de furnica, … stranut-fatal, … frunza se falfai, furnica se zgudui, bobul de roua ii exploda in fata si se detrama in mici bobite, printre care furnica plonjeaza in gol, ca o parasutista din avion, … vede cararea, de unde plecase atrasa de galgaitul sevei prin firul de iarba, plina cu suratele ei, care merg agitate inainte si inapoi, pline de griji si de nevoi, inchide de frica ochii, si-si asteapta sfarsitul. In cadere furnica are timp de filosofeala :

Decat sa ma ciuguleasca de vie o pasare , mai bine sa-mi rup acu gatul.

Daca scap cu viata din aventura asta, jur pe musuroiul meu cu furnici, ca pe bobul de roua n-o sa-l mai ating nici c-un pupic.

G. New

Se supara daca ii spui Genica ! Iti ingheata sangele in vine , cand il auzi ca te intreaba: te-ai jucat cu mine in nisip ? Nu este vorba de nisipul desertului ! Este nisipul din groapa-atelier din parcul cenusiu, ascuns de blocurile cenusii, framantat de copii. Intre cenusiul blocurilor si cenusiul lui din cap, nu exista nici o legatura, iar daca exista , este o pura intamplare.

O vecina curioasa, mai mult decat invidioasa, o intreaba pe mama copilului G. New :

- Copilul tau, de ce nu se joaca, ca toti copiii de varsta lui , la groapa cu nisip ?

- O singura data l-am lasat. E periculos , foarte periculos pentru sanatatea lui mintala. Sa vezi cum a fost ! A construit un castel , dar ce castel ! cu turnuri de aparare, metereze, sant anti-tanc de jur-imprejur, a plantat si mogaldete facute din bete pe la metereze, si cand totul a fost gata, nu a avut timp sa admire si sa se bucure, au navalit ceilati ca turcii, si l-au daramat ( castelul de nisip). Ma asteptam sa planga, dar nu, s-a retras, i-a momit cu pastile de guma pe cativa sa-l urmeze, a asteptat ca altcineva sa construiasca, si cand micii-constructori se bucurau, a navalit cu gasca lui, de ziceai ca sunt turcii, si au calcat tot castelul in picioare si pe cei care l-au construit. De atunci nu l-am mai lasat la groapa cu nisip pe G. New. E periculos, ca in mintea lui G. New, sa se formeze sechele.

- Dar nici la gradinita nu l-am vazut ca merge.

- E prea putin pentru mintea lui avansata.Ce sa faca ? Sa coloreze pe foaia din dreapta ce vede gata colorat pe foaia din stanga, sau sa-si roteasca ochii in cap urmarind cum se invarte un trenulet intr-un cerc pana i se termina bateriile !
Asta a fost un pretext, dar realitatea a fost alta, vecina. Educatoarea mi-a spus, ca desi era cu ochii pe el, tot nu-si dadea seama cand si cum facea, ca trenuletele nu mergau mai mult de-o tura si se rasturnau.

- Si ce face in casa tota ziua ? spuse vecina, deja exasperata .

- Citeste, citeste si iar citeste. A citit toate cartile din casa, pe unele nici eu nu le-am citit. Citeste cam cate cartie aduc intr-o sacosa de-a mea de piata, pe saptamana, de la biblioteca.

- Dar ce vrei sa ajunga in viata ?

- Ce sa ajunga ? I-am spus: pe tine te cheama G. New ! Trebuie sa lupti in viata! Sa fii la inaltimea numelui, sa nu-l intinezi !

- Numai atat !?

- Vecina , sa ramana intre noi ce-ti voi spune ! Nu stiam de ce, in ultimul timp, imi cerea sa-i aduc tot mai multe carti de fizica si chimie, pana intr-o zi, cand dau sa trag apa la buda, se stinge becul din tavan, cand sa-l aprind, se produce o bubuitura cu miros de catran. Nu mi-a trebuit mult, ca doar sunt mama lui G. New, sa fac legatura, si sa inlatur misterul, prea repede se terminau betele de chibrituri, pe care eu le tineam doar sa aprind candela. De atunci surprizele se tin lant : deschid frigiderul, curge apa la robinet, pornesc televizorul, suna telefonul, cand merg pe hol trebuie sa fiu atenta sa nu calc pe bombite de catran !...Dar indur, sunt facute de G. New, copilul meu.

Dupa aceasta discutie, vecinele nu si-au mai vorbit , poate si din cauza ca si una si cealata, au ramas convinse ca intre copiii lor sunt diferente mari.

Pana intr-o zi, mult timp dupa aceia, mama lui G. New cu parul alb deja, vazuta de catre aceiasi vecina , tot cu parul alb, mergand plangand spre casa, a fost intrebata din mila, sau mai mult din curizitate :

- Pot sa te ajut cu ceva !?

- Nu poti ! Nimeni nu poate sa-mi aduca copilul ! Pentru mine este ca si disparut.

- Cum asa, vecina ? Vroiam sa te intreb de G. New , de mult timp nu l-am vazut.

- Sa vezi ce mi s-a intamplat! ...Mergeam totdeauna impreuna, nu-l lasam de unul singur. Mergem pana la bacanie, faceam cumparaturi si innapoi acasa. Intr-o zi, ciocolata ii slabiciunea mea, mi-a venit asa o pofta, se terminase provizia, aveam oala cu lapte pe foc si l-am trimis sa-mi cumpere, doar stia unde-i bacania. De atunci, parca l-a inghitit pamantul. Am alertat politia , toate organele, de la cele mai mici pana la cele mai mari din capitala. A fost cautat si de INTERPOL.
De-abia astazi m-au chemat , sa-mi arate o lista cu o suta de persoane fugite de acasa, considerate a fi genii, dupa nu se stie ce criterii, si sa-l gasesc pe G. New al meu. La numarul 43 sunt cinci persoane la egalitate de puncte .
Prin excludere : Mohammed Ali, campionul mondial la box, nu-i G. New, Bill Gates, fondatorul Microsoft, il stie o lume intreaga, e putred de bogat , as vrea eu sa fie copilul meu, apoi un scriitor, un inventator, care si ei au fost identificati de mama lor. Cine crezi ca a ramas , vecino, neindentificat de mama lui ?? ... Osama Bin Laden !!

- Cum asa soro !? isi acoperi, mirata,cu palma, gura ei, vecina.

- Eu le-am spus: in nici un caz nu poate sa fie el G. New. Mi-au zis sa ma gandesc, daca a avut motiv sa-si schimbe numele si religia. Intr-un tarziu, dupa multe ore de chin, le-am zis: sa stiu bine ca nu-l mai gasesc niciodata pe G. New, dar eu nu voi recunoaste ca sunt mama lui Osama Bin Laden.

- Bine zici, spuse fericita vecina. Cum sa recunosti, vrei sa te aresteze, sa vina americanii sa ne distruga castelul, pardon blocul.
M-ai facut curioasa, as vrea sa vad si eu lista cu cei o suta de genii !