Vagabondeala

Ieri au fost iobagi pe feuda lui Zeus, şi le-a plăcut starea asta, da, le-a plăcuuut! Azi, când Zeus e în cădere liberă de pe vârful Olimp (oriunde şi oricum  el va ateriza, el tot îşi va sparge capul!), iobagii de ieri  îşi  fac bagajele şi fug  în tabăra celor care l-au înfruntat pe Zeus. Vagabondu' tot vagabond rămâne, chiar de-ar trece şi pe sub furcile caudine.

Ce a ajuns  pedeleul în zilele astea?   Coada buldogului ? O  moleculă iradiată? Dacă o fi  coada buldogului, pagubă în ciuperci! Însă dacă e o moleculă iradiată, nu e bine, apar electroni vagabonzi, şi unde se duc ăştia? Asta e problema! Cine îi atrage? Atomul care îi atrage va avea sarcină negativă!!! E bine? Nu e bine!

Hai, vino!

Hai, vino,  tu,  primăvară!
Vai, tu, primăvară, de-ai şti de când te-aştept! De ce mă amăgeşti că vii, de ce mă ţii  pe jăratec, ca pe un fachir ? Ţi-ai luat avânt cu seva din pământ ţâjnind, şi te-ai oprit intempestiv, gemând ca o vacă în arenă mugind.
Greu te încălzeşti, tu, primăvară!
Te aştept desculţ, ca să  te alerg, iară, prin crângurile înverzite,
pe dealurile cu livezi în floare, dealuri crescute din câmpii ca nişte mameloane, tu, primăvară!
De-ai şti,  tu primăvară, cât de mult eu te doresc!
Fată, mi-e dor de clorofila ta din frunza de urzică, de parfumul tău, senzual, din floarea albă de cireş,
de gustul tău acrişor din frunza de măcriş, tu primăvară!
Tu primăvară, de-ai şti cât de mult te-aştept!
Fă-te,  iarăşi, frumoasă ca o mireasă, tu primăvară!