Hai, vino!

Hai, vino,  tu,  primăvară!
Vai, tu, primăvară, de-ai şti de când te-aştept! De ce mă amăgeşti că vii, de ce mă ţii  pe jăratec, ca pe un fachir ? Ţi-ai luat avânt cu seva din pământ ţâjnind, şi te-ai oprit intempestiv, gemând ca o vacă în arenă mugind.
Greu te încălzeşti, tu, primăvară!
Te aştept desculţ, ca să  te alerg, iară, prin crângurile înverzite,
pe dealurile cu livezi în floare, dealuri crescute din câmpii ca nişte mameloane, tu, primăvară!
De-ai şti,  tu primăvară, cât de mult eu te doresc!
Fată, mi-e dor de clorofila ta din frunza de urzică, de parfumul tău, senzual, din floarea albă de cireş,
de gustul tău acrişor din frunza de măcriş, tu primăvară!
Tu primăvară, de-ai şti cât de mult te-aştept!
Fă-te,  iarăşi, frumoasă ca o mireasă, tu primăvară!