Primele zile ...

...din acest an stau sub semnul, sperăm nu sub blestemul, GAZului. Realitatea mi-a vopsit o parte din ecran cu galben. Atenţie! Treziţi-vă din mahmureală! N-o să mai vină GAZ suficient pe ţeavă. Rusia nu s-au înţeles la preţ cu Ucraina! Doamna Ucraina ( nu este pudică deloc) sifonează conductele GAZPROM-ului, care o tranzitează, şi drept urmare la noi vor ajunge mai puţine gaze. Ministrul Economiei (de stat, atât cât a mai rămas din ce a fost odată) a pus repede de o şedinţă, în urma căreia ne-a asigurat: că vom avea gaze (uneori nu-i bine să ai gaze! ), că putem sta liniştiţi (la locurile noastre), că nu vom avea probleme din cauza scăderii livrărilor de gaze. Drept urmare a dispărut galbenul de pe ecran. Gata nu mai este criză. A fost doar un pic de fum.

Nu a lipsit mult timp galbenul de pe ecran. O bandă galbenă iarăşi apare.

Armata israeliană terestră şi aeriană a intrat în GAZA. Arde GAZA. Flăcări uriaşe umplu ecranul. De fapt focul mocnea de şapte zile. Printe platouri cu bucate grase, pahare cu băuturi colorate, mai prindeam câte-o imagine transmisă din sudul Israelului, de la graniţa cu GAZA. În sunet sumbru de alarmă aeriană, femei, copii din Ashqelon şi reporterul de la Realitatea fugeau să se adapostească, să se ferească din calea rachetei cu bile şi cuie lansată de către luptătorii palestinieni Hamas din GAZA City.

De la Crăciun (al nostru, pe stil nou) palestinienii şi israelienii joacă tenis cu rachete artizanale respectiv performante. Se trimiteau, când dintr-o parte când din cealaltă ( ca la tenis), peste fileu-linia de graniţă aflată la egală distanţă dintre cele două oraşe.

În a opta zi ( s-au suprapus, cu aproximaţie, cu cele opt zile scurse de la Naşterea până la Tăierea împrejur a Pruncului Sfânt) israelienii, plictisiţi de schimbul prelungit de mingi, au declanşat ofensiva terestră, au sărit peste fileu, au intrat în Fâşia GAZA. A început real games.
Arbitrul, Consiliul de Securitate al ONU, pe care schimbul prelungit de mingi îl adormise, s-a trezit, s-a reunit de urgenţă, dar membrii lui nu au ajuns la un consens.
De aia Israelul nu le-a a cerut permisiunea înainte de a invada GAZA, ştiau că cei din Cosiliu ajung greu la consens.

Mi-a sărit mahmureală, fără să beau zeamă de varză. Nu mă sperie nici gerul, nici preţurile care explodează ( să explodeze şi la noi ceva, ca să fim în rând cu lumea).
Nu mă sperie atât de mult posibila lipsă de GAZE, cât iminenta inflamare a Fâşiei GAZA.

Acolo sunt şi oameni paşnici, sunt români şi nu numai, care au dorit să părăsească terenul de tenis, şi nu li s-a permis. Ei sunt prinşi într-un cerc de foc.

Omenire făr' de omenie! Lume, deşteptarea!

Măsura lu’ Boc

La vremea când peste ţară se aşternuse anevoie neaua, în pieţe şi super-tarabe oamenii  se călcau pe  pe  bombeuri, sarmalele fierbeau în oale de lut la foc domol, copiii işi lipeau năsucurile de geamuri sperând să-l vadă venind pe Moşul cu  sacul de jucării  în spate, în timp ce  renii  încă mai trăgeau  sania, un guvern plecase şi altul i-a luat  locul.
Fuse si se duse Tăriceanu al Doilea, venise şi se instalase Boc Întâi. Plecase  creşterea economică şi se întoarsce austeritatea … cu pantalonii în vine, călare pe un ponei, pe un căluţ, unul pe măsura Întâiului Descălecător.

Prima măsură ce fu luată din şirul de măsuri şi greutăţi, a fost nivelarea lefurilor directocraţilor, aducerea lor la un nivel de bun-simţ. O leafa de un boc îi taman fix 4800 de roni.
Lefurile se vor măsura în bocuri (boc este de gen neutru: un boc, doua bocuri, cum e şi catâr: un catâr două catâruri).
Cu ocaua lu’ Boc se măsoară nivelul salariului. - Ce salariu ai, bre? - Un sfert de boc, coane! - Ce mai înseamnă şi asta bre, că nu pricep?
Va fi greu să comparăm în bocuri lefurile modeste. Boc nu are submultipli. Este şi aşa destul de mic. Are multipli, dar nu prea mulţi. Se vor bate cu lefurile de bocuri doar înalţii demnitari.
Cine va avea mai mult de un boc salariu, acela va fi ministru, prim-ministru, parlamentar, preşedinte. Nimeni dintre dregatori nu-l va avea mai mare decat al preşedintelui. Sa zicem ca leafa acestuia va fi de doua bocuri parale. Cine va avea leafa mai mare decat a preşedintelui, atunci aceasta se va măsura în băse. Un băse parale egal doua bocuri parale. Numai băse are submultipli. Submultiplul lui băse este de bună-seama bocul.
În urma şi altor măsuri din şirul de greutăţi, ce vor fi luate de Boc Întâiul, va trebui să ne măsurăm austeritatea cu … cureaua. Asta nu va fi nici lungă dar nici lată, va fi o curea de bun-simţ.
Se va putea păstra cureaua avută de pe vremea creşterii economice, dar va trebui să-i dăm găuri cu preduceaua. Mai la îndemână ne va fi să dăm găuri curelei ca să putem strânge pantalonii pe talie, decât să croim alţii. În spiritul austerităţii, nu?
Puşca şi cureaua lată va fi şi la anul, de buna-seamă, pe vremea asta şlagăr.
Boc va cânta în duet cu ţara.
Vocea unu, vocea lu’ Boc:
Pe malul apei când mă aflam, cu pietricele aruncam, sub poalele răchiţelei gândeam cum să scot ţara la liman, ce bărbat de stat eram.
Vocea doi, vocea poporului:
Puşca şi cureaua lată, fost-ai lele un premier odat, cutreiera ţara-n lung şi lat, ca s-o scoată din rahat.

O stire de ultima oră: Anul Nou bate la uşă: boc! boc! boc!

Sănătate, bucurii, împliniri, bogăţie, toate  cu măsură mică. La Anul şi La Mulţi Ani, dragilor şi drăguţelor, bloggeri şi bloggeriţe!