Calul troian

Locuitorii orasului ravasit la propriu – strazi excavate, gramezi de borduri vechi si noi , parcuri defrisate urmand a fi betonate, interesectii claxonate- si la figurat –sprijinul pe fata acordat, de catre locatarul de la Cotroceni, candidatului partidului Stolo-Boc – au primit vestea : Sorin Oprescu va candida ca independent pentru Primaria Generala, ca pe o anestezie pentru o operatie pe cord deschis.

A depasit primul tur doar prin forta impactului in masa de votanti a unui independent dar nu a unuia de duzina, a unuia care a spus adio partidului care i-a dat un fotoliu de senator.

De-abia in turul doi a venit cu o oferta : autostrada in inel, paralela cu magistrala nord –sud, o noua doza de anestezic, operatia pe cord deschis risca sa nu reuseasca. Unii mai ales cei din tabara lui Vasile Blaga au luat la purificat zicerea , au combatut-o cu argumentatii economice si tehnice, crezand ca vor castiga voturi. Dimpotriva, au pierdut .

Pe termen scurt, victoria lui Sorin Oprescu ii apartine in totalitate, nu o imparte cu nici un partid, doar cu cei satui de politica damboviteano-caragialeasca.

Pe termen lung, pentru alegerile prezidentiale din 2009, primarul-general Sorin Oprescu ii calul troian pentru cucerirea cetatii base-elene. Ramane de vazut al carui partid. Nu va luati dupa zambetul larg cat ecranul, de aseara, a ex-presedintelui Ion Iliescu.Nu va grabiti !
Mai intai sa vrea si Sorin sa fie cal troian, si apoi Traian sa-l primeasca in dar.

Foto Mediafax

Fata muntelui sacru

Patul din crengi de brad - tras de bunicu, pe drumeagul, acoperit de zapada, ce duce in sat- ii culcus de moarte puiului de caprioara ranit de alice.

El vrea sa-si grabeasca mersul, dar picioarele i se afunda in zapada adanca si pufoasa.

Ma tin cat pot de aproape, ma apasa greul rucsacului: apa de la izvorul de slatina.

Dupa o bucata buna de drum, ma opresc, imi intorc privirea spre munte, cu veneratie dar si cu nedumerire.

Cum de ingadui omului sa faca de petrecanie unui pui de animal, tu munte, de te crezi sacru?

Cine ii alina durerea mamei ce-si vede puiul plecat pentru pururea in neant?

Cine are acces la Cartea Mare a destinelor noastre?

De ce nu-i lasat drept sacru: mama sa-si creasca puiul, sa-l vada ajuns mare si traind alaturea de perechea harazita, apoi ea parasita dar fericita poate sa se duca?

Cine sa-mi raspunda ?

Fata de Rege incrmenita in stanca semeata de pe platoul muntelui?

O irizatie circulara se deseneaza straniu pe peretele stancos al muntelui …pulseaza in ritmul inimii mele … o lumina de un albastru rupt din culoarea cerului de toamna … se desprinde, aluneca usor mangaind intinderea verde a brazilor … se opreste de-indata aproape de mine… da, nu-mi cred privirii, este un chip … de fecioara… pe obraz i se rostogolesc lacrimi, bobite de cristal … privesc in ochii albastri …chipul prinde viata …buzele se misca …vrea sa-mi vorbeasca …imi vorbeste:

- Eu sunt fata ascunsa pe vecie-n munte. Am fost sortita sa-l sfintesc cu duhul meu. Dorul de mama e mai puternic decat soarta-mi. Caut un suflet curat, sa-l las muntelui, un timp doar cat sa merg la ea in ceruri, si-apoi ma-ntorc.

- Sa nu iei sufletul puiului de caprioara! Mugetul tanguitor al mamei, nu te infioara? – nu stiu de ce, acestea mi-au fost primele ganduri.

- Vreau un suflet de copil!

- Nu! Nu! Eu vreau sa traiesc! Is nadejdea la batranete a bunicilor – imi aud gandurile lase.

Fetei ii curg pe obraz lacrimi de cristal, luciul oglinzii de azur se sparge in mii de lumini, chipul angelic dispare.

Vad un cerc de lumina albastruie care descreste, se strange tot mai mult …simt pe buze gustul sarat al lacrimilor ce-mi curg pe obraz.

Pe cine, oare, plang?

Plang chipul fetei cu lacrimi de cristal din oglinda de azur?

Plang de plansetul indurerat al caprioarei ramasa fara pui?

Plang in voie sufletul meu. Cine sa ma vada? Bunicu ?

Cand s-a departat asa de mult?

Cu privirea impaienjinita de lacrimi nu deslujesc daca merge sau ma asteapta.

Nu o sa le spun bunicilor ca mi-a vorbit fata din muntele sacru. Oricum cine are a ma creade?

Oare va mai trai puiul pana ajungem acasa !?