Scutecele pruncului Iisus

- Femeie ,îi necaz mare, ăştia care au luat fabrica mă dau afară de la muncă ca pe un cârnaţ expirat.
- Tulai Doamne!Bai mare ca ăsta nu-i .Apăi tocmai amu în preajma marii sărbători creştineşti.
- Nu mai pot ei de Craciunul meu !M-au intervevat, cum se zice ,dacă ştiu să fac şi altceva. Le-am zis-o , daţi-mi coasă şi arcer şi 25 de prăjini de iarbă de-o fi , le barberesc într-o zi de vară de moare vita de foame în urma mea.
- Ma Ghiţă , tu chiar te-ai bolunzit, Doamne iarta-mă !Trebuia să le îndrugi ceva portar , magaziner, ceva legat de fabrica ta.
- Auzi tu Floare ,doar mă ştii, decât draivăr pe un stivuitor în depozit stând în cur toată ziua , mai bine acasă la ţară unde-i atâta treabă rămasă de când s-au prăpădit ăi bătrâni, fie iertaţi .
-Omule , poate era mai bine să nu fi plecat atunci imediat după nuntă. Vine ca mâine marea sărbătoare creştinească şi ce punem pe masă ? La ţară cât de nevoiaş ai fi, de Ignat ai măcar un porc de-njunghiat.
-Da bine zici. Amu îmi trecu prin faţa ochilor cum pregătea mama pentru Crăciun, aşa cum ştia de la mama ei, julfă sau scutecele lui Iisus ,de zici că nu-i alte cele mai bun .
- Iarăşi începi !Nu este Crăciun lăsat de la Ăl de sus, să nu-mi pomeneşti de julfa făcută de mumă-ta.
- Dacă ţii să te mai drăgostesc , fă-mi julfă pentru ajunul de Crăciun , daca te impotmolesti te scot eu la liman.
- E bine că mă drăgăleşti măcar o dată pe an.Nu trebuie să mă înveţi ,ca de atâţia ani de când tot o repeţi ,ştiu pe dinafară.
Făină, sare, apă am ,seminţe de cânepă n-am.
- Să ştii că înainte nu, dar de la o vreme de când cei de la antidrog i-a legat pe cei cu cânepa indiană , sunt speriate femeile de la ţară de nu mai cultivă cânepa noastră cea de totdeauna.
- De i-ar lega pe toţi cu canepa lor de gat.
- Hai că vorbeşti cu păcat.Pleacă colegul de muncă să taie porcul şi-l rog din pământ din iarbă verde să caute să-mi aducă un kil de seminţe.De unde iau piua?
- Ghiţă, lasă-ţi mintea slobodă , dacă nu-i piuă nu mai manâci ?
- Uite că nu mi-a înţărcat deşteptăciunea .Voi face seminţele pastă cu morişca de cafea, e odihnită de când nu mai bem cafea din boabe.
Tu să ai grijă cum intinzi aluatul , sa-ţi fie turtele subţiri.
- Nu mă învaţa tu pe mine cum se fac turtele. Nu am cuptor ca la ţară dar o să le întind pe o tavă întoarsă.
-Îţi mai spun ceva dar să nu sări în sus, după ce fierbi apa ramasă după spălatul pastei cu ceva coji aromate şi zahăr şi culegi urda ce se ridică , nu arunci zeama rămasa ,în ea vei înmuia turtele tale.
- Eu le fac, dar nu mănînc !
- Dacă o să mai rămână .Mama , după ce punea pe o farfurie mare întinsă turtă pe turtă şi la mijloc urdă , îi dădea o formă aşa rotundă ca un tort mare de pe la cofetărie şi-l scotea afară la frig.
- Termină Ghiţă , văd că începi să salivezi.Ce simplu ţi se pare.
Dar dacă spui că o să mă drăgosteşti ...
În ajunul Crăciunului, până să vină preotul cu vestea Naşterii , Floarea lui Ghiţă puse pe masa din camera curată farfuria cu scutecele pruncului Iisus pentru a fi sfinţite. Ghiţă i-a spus că numai după ce sunt sfinţite au gust bun.

(Dezrădăcinat)

O, ce veste minunata !

( urmare )
Dupa un timp au ajuns la derdelusul plin de copii galagiosi si saniutele lor. O cauta pe Maria dar nu o vazu. Se ruga de un copil sa-l ia macar o data cu saniuta ,dar acesta nici nu-l bucura cu o privire. A lasat derdelusul si alergand dupa catelus a uitat sa se intoarca acasa.
Cand inserarea a coborat peste sat , obositi s-au oprit in gradina din spatele unei case .Catelusul adulmeca aerul, apoi cu nasul pe jos intra in curtea casei. El nu-l baga in seama, fiind atras de luminile jucause de la fereastra casei. S-a apropiat , s-a catarat pe o buturuga, s-a sprijint cu manutele si fata de geamul rece. Cauta sa desluseasca cu privirea de unde vin acele lumini .Cu greu prin geamul aburit o zari pe Maria langa un bradut plin parca cu fulgi de zapada sau stelute argintii , luminite care se stingeau si se aprindeau, priveliste noua pentru El ,ce-l facu sa nu mai simta frigul si foamea.
Deodata aparu un Mos cu barba cum ii neaua, cu mantie rosie si o desaga pe care o aseza langa bradut.Nu aude ce-i spune Maria , dar ii vede fata radiind de bucurie.Deodata Mosul disparu iar Maria ii arata mamei ce tocmai intrase , desaga de langa pom.
Nu mai simtea manutele pe geam , amortise de frig, cand cu greu s-a desprins de geam ,a ametit si a cazut de pe buturuga in zapada.
Dupa o vreme aparu catelusul alerga pana la El, apoi se departa un pic si iarasi , avea chef de joaca, vazand ca nu se ridica , il pipai cu botul pe obraz . El se vedea in vis cu Maria care ii arata jucariile primite. Doar scancetul catelusului l-a trezit.
A deschis ochii, incepu a plange si o striga pe maicuta lui.Catelusul de bucurie dadea din coada, parca vroia sa graiasca:’haide dupa mine”.Se lua dupa urmele catelusului luminate de albul zapezii cazut din cerul instelat .
Intr-un tarziu zari in departare casuta cu lumina palpaind la geam si cand s-a apropiat mai mult vazu si pe maicuta cum alearga spre El . Incearca sa alerge dar nu-l mai ajuta picioarele, simte doar ca este luat in brate si sarutat.
El s-a intors cu fata spre sat si intinzand manuta, nu stia cum sa spuna mai repede ca acolo departe in casa Mariei a vazut un bradut stralucitor si un Mos cu o desaga cu jucarii .
Maicuta l-a strans din nou la piept , a facut semnul crucii , i-a aratat cerul plin de stele si plangand i-a spus: ”Sa ne bucuram ! Astazi s-a nascut Iisus !”.