Nu suntem sanatosi

Slabe sanse sa ne vindecam. Treburile cu jumatati de masura ne aprenteaza ca o tara de la margine de lume. Sunt ani de cand cu cu mare pompa s-a inaugurat un capat de autostrada si aceasta nici astazi nu are amenajate statii, locuri unde sa tragi pe dreapta, si nici garduri de protectie a masinilor de animale ratacite sau chiar si oameni imprudenti.

In aceeasi nota caracteristica noua, romanilor, ieri, pe campul din Ghimbav, s-a inaugurat doar pista de beton a  aeroportului international. Atat, doar covorul de beton, fara balize, marcaje, instalatii electrice, turn de control, bretele, canalizare, etc. Aceasta inaugurare a unui pseudo aeroport s-a facut cu trambete si surle, martori fiind  Ioan Rus si Constantin Nita - ministri in cabinetul Ponta, Aristotel Cancescu - presedintele C.J. (mama si moasa proiectului), Sorinel Ciobanu - directorul Companiei Aeroporturi Bucuresti, parlamentari brasoveni, consilieri. Cui serveste aceasta demonstratie in aer liber? Pista a fost inaugurat prin decolarea si aterizarea unui avion de mici dimensiuni. Pe cine mintim? Asa scrie in caietul de sarcini, in proiect, privitor la receptia unui aeroport international? Omologarea pistei se face prin zborul unui unui avion de mici dimensiuni, a unui bondar? De ce nu a venit un aparat din clasa transport persoane, gen Boeing? Mas-ca-ra-da, asta e cuvantul potrivit. Pesemne ca cei care aveau obligatia de a plati lucrarile pentru pista, zeci de milioane de euro, aveau nevoie de acest spectacol ca pe un act de receptie. Jalnic! Bataie de joc pe bani publici!
 Aici, pe site-ul CJ Brasov, gasim cateva date despre acest proiect. Sunt sanse mari ca pista aceasta sa fie inecata in buruieni. Spun asta, fiindca nu mai sunt bani pentru a continua lucrarile. Si acestea nu sunt putine si nici lipsite de importanta, fara de care nu vom avea niciodata aeroprt international operational la Ghimbav. Pe site-ul aeroportubrasov.ro nu a aparut nicio informatie legat de acest ultim eveniment, poate ca inca se lucreaza la impachetarea lui intr-un ambalaj cat mai lucios.

Culmea Pleşului

Cocoţat pe creasta pleşuvă a Cotroceanului, simandicosul pitic cu barbă şi limbă mare,   aruncă un scuipat împachetat în slove otrăvite înspre  beligan,  găliganul nanogenar, fiul Thaliei.


Pot doar să fiu trist, infinit de trist, că înţelegeţi să ieşiţi din scenă cu o replică atît de trivială, atît de mărunt devotată conjuncturilor. Calibrul dvs. merita un amurg mai nobil.


Dixi et salvavi animam meam (n.r. am spus și mi-am mântuit sufletul)

Omul de Piatra