Un pachet de IUBIRE

Să vă spun o păţanie. La mine în cartier, s-a deschis un butic, în ciuda vremurilor neprielnice pentru aşa ceva. De curiozitate i-am dat târcoale. Citii de pe un carton lipit pe geamul uşii:

În ziua deschiderii, pentru primii o sută de clienţi, vom vinde, la un preţ promoţional, iubire la pachet!

A doua zi, neîncrezător în reclamă, doar mai mult din curiozitate, m-am grăbit să mă număr printre primii o sută. M-am aşezat la coada unui şir lung de oameni având în mâini sacoşe mari. Am avut noroc, să fiu chiar în primii o sută. Am cumpărat şi eu ca ceilalţi dinaintea mea, un kil de iubire la pachet.

În drum spre casă , m-am întalnit, ce ghinion! cu vecinul care parcheaza maşina pe locul meu. I-am zis şi de data asta: - Mă , te ia mama dracului daca îmi mai ocupi locul din parcare! Omul nici nu m-a băgat în seamă, a dat a lehamite din mână.
Mai fac caţiva pasi, o femeie cu un copil în braţe imi tine calea cu mana intinsa. O privesc cu reproş, îi arunc în treacat câteva vorbe : femeie, te vad că eşti sănătoasă, ai toate mebrele acasă, du-te la muncă, nu-ti este rusine sa cerşeşti? Ea s-a întors ruşinată, legănând copilul în braţe, pentru ai opri plânsul.

Pâna am intrat în casă, ca un făcut, ca niciodată, m-am întâlnit cu oameni necunoscuţi care îmi cereau să-i ajut cu bani sau cu de-ale gurii (o batrânică, în haine curate, se sprijinea de un perete, cu faţa acoperită de broboadă şi în mână cu sacoşa goală), dar şi cu unii de avusesem diferite altercaţii, încât adunasem în mine atâta nervozitate, de uitasem ce cumpărasem.

M-am uitat în pungă, am văzut un pachet din hârtie cerată, l-am desfăcut cu nerăbdare: era un bulgăre de telemea uscată. Dau să gust: brânza era fadă, şi mai era şi sarată ocnă.
Parcă cerusem un kil de iubire ? Nu!? Ce pungaş e patronul buticului ăsta nou! Vrea să se îmbogaţească pe spinare mea. He, he, he! Ţi-ai găsit naşul! Să mă duc la protecţia consumatorului? Mai bine mă întorc la butic, să-l anunţ pe patron ce va păţi.

Cum am dat cu ochii de vânzătoare, i-am zis pe nerăsuflate:
-Se poate duduie să mă înşelaţi pe faţă? Am cerut un kil de iubire la pachet, iar acasă am găsit în ambalaj brânză sărată.
Ea îmi zâmbeşte larg, ca în reclama pastei de dinţi miraculoasă, şi-mi arată prospectul afişat pe termopanul buticului. Cum de nu-l văzusem? Citesc în gând:

Dacă cumapăraţi iubire la pachet, nu trebuie să o consumaţi de unul singur, acasă!!
Mergeţi cu iubirea din pachet într-un orfelinat, sau la un azil de bătrâni. Dacă vă mai rămâne din kilul cumpărat, mergeţi la căpătâiul unui bolnav, sau la părinţii pe care de mult i-aţi uitat. Şi dacă totuşi vă mai rămâne un pic de iubire, cosumaţi-o împreună cu cei de v-aţi certat.

Nu avea rost să citesc mai departe. Ceva , ceva, înţelesei eu. Ma întorc spăşit spre duduia vânzătoare:
-Aş vrea să mai cumpăr un kil de iubire la pachet.
-Imi pare rău, domnule! Pentru astăzi nu mai avem nicio firimitură. Incercaţi mâine la prima ora. Preţul va fi în funcţie de cursul Băncii Centrale.

M-am întors amărât acasă, să mănânc brâză sărată, că doar dădusem bani pe ea !