Lumină din Lumină

Cât de plăcută vederii este primăvara! Ea este frumoasă ca o prinţesă îmbrăcată în mantie  împodobită cu flori de cais, de cireş, de măr ...Trena ei, ca a unei mirese,  este purtată de domnişori şi domnişoare de onoare: gărgăriţe, bondari, albine, cărăbuşi, fluturi ...

Să ne bucurăm de lumina ochilor, fără de care am trăi într-o altă lume!

Gabriela Tudorache, cu o voce atât de blândă de parcă n-ar fi una pământească, îşi începe povestea: "Viaţa s-a schimbat radical după instalarea bolii. Până atunci, eram un om care se putea odihni, puteam dormi o noapte întreagă, nu ştiam ce înseamnă durerile de cap. Eram altfel, mai veselă, mai energică. Acum sunt un om la 42 de ani, dar mă simt ca şi cum aş avea dublul vârstei." ...

Momentan, Gabriela nu mai vede deloc cu ochiul drept, iar pe cel stâng, spune că, "încet, încet, se aşterne, o ceaţă, ca o perdea, care nu mă lasă să văd. Cel mai rău mă supără lumina, mai ales când ies afară. Se dublează imaginea. Nu mai ştiu ce înseamnă să nu mă mai doară capul. Eu adorm numai cu somnifere, şi nici cu acestea decât câteva ore. Corpul s-a obişnuit cu ele şi nu prea mai răspunde la efectele lor".

  

Cum putem ajuta pe un semen al nostru atunci când e pe cale să-şi piardă vederea?

Minunea de a nu-şi pierde vederea stă în puterea noastră. Lumină din Lumină...

Cei care doresc să o ajute pe Gabriela Tudorache sunt rugaţi să doneze în contul:

BCR - Ploieşti , Str. Mărăşeşti, nr. 185

RO87RNCB0623123175680001 (RON)

RO60RNCB0623123175680002 (EUR)

BRD:

RO49BRDE300SV90134183000 în RON

RO37BRDE300SV90134423000 în EURO

SWIFT: RNCB RO BU

Titular cont Gabriela Tudorache. 

De asemenea, puteţi face donaţii online, însă mai multe detalii găsiţi pe blogul :

 http://gabrielatudorache.blogspot.com/

Pământ al jertfei

Basarabia, ca un copil lovit de soartă, nu a mai revenit acasă, la muma ei, care între timp avea să se numească România, decât pentru scurte intervale de timp: 1918-1940, 1941- 1944, după ce în 1812 a fost vândută Ţarului de către Sultan , ca şi cum acesta s-ar fi lipsit de o cadână din haremul lui prea îndestulat.

27 Martie 1918, o zi şi un an în care românii au fost mai uniţi ca niciodată în cuget şi simţiri.

"Republica – Democratică Moldovenească (Basarabia) în hotarele sale dintre Prut şi Nistru, Dunăre şi Marea Neagră şi vechile graniţe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută şi mai bine de ani, din timpul vechei Moldove, în puterea dreptului istoric şi a dreptului de neam, pe baza principiului că noroadele singure să-şi hotărască soarta lor, de azi înainte şi pentru totdeauna se uneşte cu mama sa România”. (Textul Declaraţiei Sfatului Ţării, 27 martie 1918; sursa: Arhiva Societăţii Române de Radiodifuziune, ds. 8/1937)

Sursa Foto: Arhiva SRR