Que viva Espanaaaa

La tragerea la sorţi, pentru stabilirea grupelor Mondialului din Africa de Sud, Spania nimerise în grupa H, ultima grupă. Azi-noapte, Spania a căştigat titlul suprem, de campioană mondială la fotbal. Nu am văzut ca jucătorii să-şi fi vopsit părul în galben sau roşu. Ai noştrii, ca brazii, când au trecut de o fază intermediară, de nebuneala ce îi cuprinseseră, s-au ras în cap, s-au vopsit. Dacă noi, sau numai o parte dintre noi, i-am dat lui Hagi titlul de rege, doar pentru că a avut meritul de a urca echipa până în sferturi de finală la un campionat mondial, atunci spaniolii cu ce titlul să-i înnobileze pe: Andres Iniesta, Iker Casillas, David Villa, Xabi Alonso, Xavi Hermandez, Pedro Rodriguez, Fernado Torres, Carles Puyol, Joan Capdevilla …

Mai erau câteva minute şi urma să se tranşeze trofeul, cumva ca la ruleta rusească.

Iniesta, i-a scutit pe spaniolii bolnavi de inimă să asiste la loteria loviturilor de la 11 metri.

Din momentul în care piciorul drept al lui Iniesta a trimis balonul în plasa porţii adverse, trecând aprope de vărfurile degetelor portarului olandez, valoarea lui, a piciorului, s-a ridicat la valoarea de la 22 de milioane euro, iute ca mercurul din termometrul pus în apă fierbinte.

E mult? E puţin? E puţin, dacă din sumă revine fiecărui spaniol câte 50 de eurocenţi.

Era mult pentru Federaţia lui Sandu şi Mitică? Nu, niciodată!

Ăsta e fotbalul! Are bogaţi şi săraci şi la propriu şi la figurat.

Şi asta e diferenţă dintre spanioli şi români, nu numai la fotbal ci şi ca număr de locuitori.

Astă-noapte, românii din Spania s-au bucurat şi ei de această mare victorie a spaniolilor?

Am ajuns să ne bucure spaniolii.

Numai cei cu sânge spaniol în vine au simţit astă-noapte cum este să devii campion al lumii, la fotbal.

Cu ce am rămas de la acest eveniment mondial? ... Îmi mai ţiuie urechile. Vrei, nu vrei, ascultă Grigore vuvuzeaua! O să-mi fie atât de dor de bâzâitura de vuvuzea, cam tot atât cât îmi este dor, iarna, de muzica asurzitoare, bubuitoare, şi manelistă ce se revarsă, vara, peste plajele litoralului autohton.

Aficanii au păţit ca la numta la care pleacă nuntaşii şi rămân lăutarii.

Ar fi trebuit ca o echipă africană să câştige marele trofeu. Ghana a fost cea mai aproape, la o lungime de două meciuri. S-ar fi bucurat toţi africanii, de la miazănoapte, din Alger, până la miazăzi, la Cap Town, de la apus, din Dakar, până la răsărit, în Moqdisho.

În schimb s-au bucurat spaniolii cât pentru toţi africanii la un loc.

O echipă regală a fost primită la Palat de Regele Juan Carlos.

Sursa: http://media.realitatea.ro/

O casa pentru nevoiasi

Să nu spui, nimănui, niciodată, bată-te Cel de Sus să te bată! Te încarci cu energie malefică şi ca un magnet atragi asupra ta urgia, năpasta.

Dacă te-ar lovi numai pe tine treacă- meargă, mai puţin cu un păcătos, dar prăpădul nu te poate ţinţi fără a lovi pe toţi cei aflaţi în calea lui.

Urgia nu caută păcătosul, sau căutându-l din amonte în aval, dacă năpasta are chip de puhoi, loveşte de-a valma, şi pe cel care are biblia la căpătâi.

Cum să nu cred aşa ceva, când mi s-a întâmplat să fiu lovit de urgia apelor. Nu zilele astea, ci cu ceva ani în urmă. M-a căutat năpasta şi nu m-a găsit acasă. Eram la peste două sute de kilometri distanţă. Sau poate îl căuta pe unul dintre vecinii aflaţimai la vale de casa mea. Tot ce se poate. Pe unul dintre ei îl ştiam că e frate cu ucidă-l Toaca.

Cu ce greşisem încât să mă lovească aşa năprasnic şi devastator? Nu i-a trebuit mai mult de o noapte puhoiului să-mi decoreze în stil apocaliptic livada cu meri din faţa casei, sinistru a fost drăguţ cu mine, nu mi-a atins casa. Urgia a săpat o albie adâncă cât un stat de om, lată de cinci, lungă de cinzeci, cu un strat gros de bolovani şi stânci, totul ambalat cu mâl de cea mai bună calitate.

Ajuns acasă, fluviul din faţa casei devenise un umil pârâiaş, fusese într-un târziu strangulat mai în amonte, priveam ce lăsase în urmă sinistru, şi mă întrebam de ce a căzut aşa de mare pedeapsă pe capul meu.

Cel mai dureros e când dimineaţi la rând vezi aceeaşi privelişte sinistră ce-ţi dă o stare depresivă dacă eşti slab de înger.

Mă simţeam aruncat pe maluri de ape. Nu te ajută nimeni, la modul real, doar câteva cuvinte de compătimire sau de: - Vai ce nenorocire! dar şi acestea spuse cu prefăcătorie. Ce se vede de la distanţă, la televizor, este un spectacol, din păcate, cu năpăstuiţi ai sorţii. Venea o moară pe Siret, de Mihail Sadoveanu. Comisii care evaluează, rezultate ce se centralizează, şi într-un târziu vin şi ceva bani care se cheltuie pe te miri ce.

Cu forţele din dotate, cu multă trudă, râvnă şi credinţă am înlăturat decorul selenar. Pământului din livadă i-au trebuit câţiva ani până să-şi recapete întrucâtva ţinuta de dinaintea prăpădului.
Drept mulţumire că am reuşit să închid rănile acelui sinistru, ofer casa spre găzduire unei familii a cărei gospodărie a fost distrusă de puhoaie ...