Raze de soare mincinoase

Astazi, soarele a rasarit la ora sase si douazeci si patru de minute. Imediat dupa ce vocea somnoroasa a radioului ma anunta de rasarit, cu precizie astronomica, am ridicat jaluzeaua de la fereastra casei, un bloc cu cateva etaje (nu dau mai multe date sa nu fiu reperat) ... , sa intre soarele. Am avut parte doar de o raza reflectata de fereastra deschisa de vecinul sau vecina unui bloc cu pozitie avantajoasa. Va sugerez, daca aveti norocul sa va fie fereastra inundata de razele soarelui de dimineata, sa o deschideti, e sanatos, va intra aer proaspat in locatie si mai dati prin reflexie si la altii, mai ales ca primiti pe gratis.

Avand fata intepata, cred ca si mintea, de doua raze de soare mincinoase, gandurile imi fug la tatal fetei cu succesuri, aflat in salonul oficial al unui aeroport international, si nu de la iesirea dintr-un supermarket, impingand caruciorul plin de schoppinguri (ar trebui si aici amenajat un salon oficial, sau o bucatarie oficiala, sa nu se mai loveasca de orice tiganca), ametit de schimbarea fusului orar, sau poate de la spalatul cu whisky pe dinti, a scos din buzunarul din stanga, cu mana pe care o bagase cu intentia sa se scarpine, biletul strecurat de mezina timida, in care il ruga ca de la fiica la tata, sa le astupe gura spurcata, gaozarilor unor trusturi cu tonomate, (ma feresc sa dau nume de banci, firme, trusturi, tolomaci si tolomace, sa nu fiu acuzat ca fac reclama mascata), invidiosi pe succesurile ei, de o urmaresc si cum paseste, pe cine iubeste, nu numai ce si cum vorbeste.

Era mai bine sa fi avut tata "mare", baieti in loc de fete ?
Nu cred , unii baieti au probleme , de atata poluare, se trezesc cu polutie. Asa a patit odrasla cantatoare a unui mare cantator din folclorul autohton, (ma feresc sa dau nume din aceleasi, de mai sus, motive), dupa ce a intrat in partidul ecologist, verde, a constatat ca este multa polutie in orasul cu aeroport international si salon oficial.
Nici nu stii cum ii mai bine, o fata cu succesuri sau un fiu cu polutie?
Cert , daca mai ai curajul sa o intrebi pe fata lui tata cu salon oficial, ce parere are de polutia din orasul ei, iti va spune negresit, ca-si doreste un baiat fara esecuri.

Maine soarele rasare cu doua minute mai repede decat azi.

Sper ca fereastra sa-mi fie inundata de cateva raze adevarate.

Mirajul bobului de roua

Aerul vibreaza de la galgaitul sevei in capilare, o armonica principala, trezeste din amorteala de primavara orice vietate de la cea mai mare , cum ii ursul, pana la cea mai mica, mai mica de cat o furnica. Asta mica, de-i zice lumea ca-i furnica, ea fericita nu stie ca asa i se zice, se abatu din cararea pe care mergea cu suratele la musuroi, pline de griji si de nevoi, si se opri langa tulpina unei angheline.
Atrasa de murmurul sevei prin capilare, avand poate urechile mai fine, beata de armonie, se uita cat de inalta-i planta, nu se sperie, se urca catarandu-se de fire subtiri, numai de ea vazute, si nu se opreste decat sus, sus de tot, pe prima frunza ovala.

Isi astampara gafaiala si pulsul …. pleaca agale, beata, ametita de aerul tare de dimineata, nu vede decat in ultima clipa globul de roua, se opreste pe picioarele din fata, se da patru pasi inapoi si priveste !… Furnica-i uimita , daca i-ati putea vedea privirea, de minunea din cale, o sfera mare, de culoare neclara, un amestec de alb-cenusiu, si argintiu-luminos pe partea in care pe un fir de borangic vine, de la soare, lumina si caldura. Furnica, atrasa de mirajul rotundului de roua, se apropie timida, isi vede surata in oglinda …, intr-un tarziu dupa miscari repetate a capului in stanga si-n dreapta, isi da seama prostuta ca-i ea, nu-i alta. Este prima data de cand ii in viata, de se vede cum arata, nu se mai satura si tot se priveste, se bucura, nu stia ca este asa mare si ata de frumoasa. Simte cum vibreaza aerul in ritmul in care murmura seva prin capilare, incepe, pastrand ritmul , sa danseze, patru pasi inainte , tot atatia inapoi, se intoarce, se oglindeste, ametita de armonie se apropie sa o sarute pe cea din bobul de roua, …vai ce se-ntampla ! …nu-si poate dezlipi buzele, bobul de roua se deschide si o inunda, o cuprinde indata toata, nici n-a avut timp micuta sa se gandeasca, este intr-o alta lume, un cer argintiu, alb-cenusiu oriunde ar privi. De emotie i se opri respiratia, oricum in bobul de roua nu-i aer. Simte ca se sufoca, de caldura venita de la soare, pe firul de lumina, ce se dizolva in roua.

Gura ii uscata, se racoreste cu un pic de apa de roua, se sperie, cerul ii vine aproape, cu efort se ridica pe picioarele din spate, aluneca si cade pe spate.

Frunza se misca, un alt bob de roua de mai sus se rostogoleste si se uneste cu cel in care-i furnica, o da peste cap si o trage pe fagasul din mijloc, de unde se inscrie pe o curba inclinata. Furnica cu bobul mare si alungit de roua cat ii ea de lunga, se opresc tocmai in marginea frunzei.

O clipa, furnica, ea zice ca a fost un veac, sta spanzurata de varful frunzei, cu bobul de roua atarnadu-i de cap.
De uda fiind, sau de stres, vazandu-se asa de sus, o prinse pe furnica un stranut, pe care nu putea sa-l retina, il sloboda din toti rarunchii ei de furnica, … stranut-fatal, … frunza se falfai, furnica se zgudui, bobul de roua ii exploda in fata si se detrama in mici bobite, printre care furnica plonjeaza in gol, ca o parasutista din avion, … vede cararea, de unde plecase atrasa de galgaitul sevei prin firul de iarba, plina cu suratele ei, care merg agitate inainte si inapoi, pline de griji si de nevoi, inchide de frica ochii, si-si asteapta sfarsitul. In cadere furnica are timp de filosofeala :

Decat sa ma ciuguleasca de vie o pasare , mai bine sa-mi rup acu gatul.

Daca scap cu viata din aventura asta, jur pe musuroiul meu cu furnici, ca pe bobul de roua n-o sa-l mai ating nici c-un pupic.